Autor: Tetiana Toma
Laboratorul pentru Analiza Conflictului Transnistrean (LACT) a organizat luni, 29 martie, dezbaterea online „Formatul transnistrean de pacificare – reformă sau continuitate?”, la care au participat experți de la Chișinău (Alexandru Flenchea – ex-Viceprim-ministru pentru reintegrare, Eduard Țugui – cercetător în cadrul think-tankului ”IDIS Viitorul”), de la Tiraspol (Igor Șornikov – directorul Institutului de Cercetări Socio-Politice şi Dezvoltare Regională, Anatolii Dirun – directorul Școlii de Studii Politice) și membri și experți LACT (Eugen Străuțiu, Nicoleta Munteanu, Mihai Melintei, Tetiana Toma, Marius Șpechea, Mircea Merticariu).
Discuțiile din cadrul evenimentului s-au axat pe analiza posibilelor interpretări diferite a bazei legale a formatului de pacificare existent, încadrat de Acordul cu privire la principiile de reglementare paşnică a conflictului armat din regiunea transnistreană a Republicii Moldova din 21 iulie 1992, și de Acordul cu privire la măsurile de încredere și dezvoltarea contactelor între Republica Moldova și Transnistria din 20 martie 1998, semnat la Odesa. Trebuie precizat că ultimul document este considerat o actualizare a acordului din 1992, pentru că prevede modificări referitoare la necesitatea reducerii contingentului forțelor de menținere a păcii în zona de securitate și a numărului de puncte de control, și implică, de asemenea, participarea observatorilor străini din Ucraina și OSCE.
Dezbaterea s-a concentrat și pe posibilitatea de reformare a actualului format de pacificare, precum și pe eficiența și dezavantajele acestuia. În timp ce experții de la Chișinău pun la îndoială caracterul internațional al Acordului moldo-rus din 1992, din perspectiva dreptului internațional, participanții de la Tiraspol susțin că ambele acorduri care stau la baza reglementării formatului de pacificare sunt egale și legale.
„Am făcut o cercetare despre cum se raportează Republica Moldova și Federația Rusă la acest document. Nici măcar pe paginile oficiale ale Ministerelor Afacerilor Externe ale celor două state acest acord nu este menționat în lista tratatelor bilaterale. Nu se regăsește nici în registrul actelor oficiale ale Republicii Moldova. Are valoare de tratat internațional sau nu? Atât doar că a fost semnat de doi președinți. Dar alte elemente lipsesc”, a subliniat Alexandru Flenchea, fostul vice-premier responsabil de reintegrare de la Chișinău.
Întrebați despre o eventuală reformare a misiunii de pacificatori, experții de pe ambele maluri ale Nistrului au căzut de acord că nu este imposibilă, dar că efectuarea acesteia ar presupune unele riscuri de securitate. „Răspunsul la întrebare depinde de ce fel de reformă ne dorim? Dacă ne dorim o revizuire mai serioasă și implicarea mai multor jucători în operațiunea de menținere a păcii, și, de asemenea, un mandat funcțional diferit, astfel încât să substituim oamenii înarmați cu persoane cu un alt tip de sarcini, atunci nu putem face acest lucru în cadrul Acordului din 1992”, este de părere Alexandru Flenchea. Fostul responsabil de reintegrare susține că problema trebuie abordată în mod diferit, pentru a identifica prioritățile. „Denunțarea unilaterală de către Chișinău a Acordului din 1992 fără a avea un plan „B” nu ar rezolva și nu ar aduce avantaje imediate Chișinăului, pentru că în loc de a avea mai multă securitate, vom avea riscuri mai mari. În loc să avem doar 1000 de oameni înarmați, aflați ilegal pe teritoriul Republicii Moldova, mă refer la GOTR, am mai avea încă 500 de oameni care își pierd statutul juridic efemer. Oricât de tentantă nu ar fi această decizie și acest pas, cred că denunțarea acordului nu implică de la sine și retragerea acelor militari”, a subliniat Alexandru Flenchea.
De aceeași părere este și expertul IDIS „Viitorul”, Eduard Țugui. „O schimbare radicală a Acordului din 1992 astăzi este imposibilă. Documentul permite o ajustare și acordul de la Odesa din 1998 a făcut-o, dar noi trebuie să insistăm pe respectarea documentelor asumate. Aici vorbesc despre retragerea blindatelor din zona de securitate și lichidarea posturilor vamale”, a accentuat expertul de la Chișinău.
Pericolul izbucnirii unei crize de securitate regionale prin revizuirea documentelor de bază a fost accentuat și de către Igor Șornikov, directorul Institutului de Cercetări Socio-Politice şi Dezvoltare Regională de la Tiraspol. „I-aș atenționa pe partenerii de la Chișinău să nu mai reexamineze acordurile asumate. Într-adevăr, acordul din 1998 a fost un precedent, putem aduna șefii de state care participă la procesul de reglementare și să facem precizările necesare. Dar în această situație vom reveni la realitatea din 1992, când contingentul forțelor ruse trebuia să constituie aproximativ 3000 de militari, nu vor mai fi în vigoare înțelegerile privind reducerea acestuia la 500. Teoretic, Transnistria nu poate influența dorința uneia dintre părți de a modifica și denunța acordul din 1992. Cred că clasa politică de la Chișinău este suficient de înțeleaptă încât să nu distrugă sistemul de securitate care asigură pacea nu doar în jurul Transnistriei și al Moldovei, dar și la nivel regional, inclusiv pentru statele vecine România și Ucraina”, a subliniat Șornikov.
Anatolii Dirun, directorului Școlii de Studii Politice de la Tiraspol, a declarat că denunțarea acordului care reglementează zona de securitate este exclusă și că acest document trebuie în continuare valorificat. „Semnarea Acordului de încetare a focului din 1992 era cea mai optimă soluție care a permis nu doar oprirea războiului, dar și dialogul care a urmat ulterior. Acest lucru a fost posibil după 30 de ani de dialog și relații, care au la bază acordul. Colegii noștri din Georgia, Abhazia, Donețk sau Kiev nu au această oportunitate. Dacă vreo parte dorește să denunțe acest acord, trebuie să o spună direct. Sunt bucuros că deocamdată nici Tiraspolul, nici Chișinăul nu dau semnale clare în acest sens. Una este să faci declarații politice și alta este să îți asumi retragerea. Mai întâi de toate, trebuie să analizăm eficacitatea acestui acord”, a susținut Anatolii Dirun.
Și propunerea schimbării formatului misiunii de pacificatori din una militară în una civilă este percepută diferit de către experții de la Chișinău și Tiraspol. Alexandru Flenchea apreciază că decizia trebuie luată în funcție de identificarea corectă a scopului misiunii. „Cine sunt beneficiarii? Păstrarea cu orice preț a militarilor și a tehnicii militare este urmărită de un stat. Dar cred că trebuie să primeze nevoile oamenilor care locuiesc în zona de securitate și în afara acesteia. Tot ce prevede Acordul din 1992 a rămas în trecut și nu mai este actual. Provocările care există de mai bine de un deceniu în zona de securitate nu sunt de natură militară. Să spunem direct, cea mai răspândită încălcare se referă la dreptul de circulație în zona de securitate. Aici pacificatorii s-au dovedi a fi incapabili să prevină și să înlăture aceste neclarități. Cu siguranță e nevoie de altfel de instrumente. Toate focurile de armă care s-au tras după 1992 au fost trase de pacificatori, în urma cărora a decedat și o persoană (cazul Vadim Pisari din 2012 – n. n.). În ultimii 15 ani pacificatorii sunt parte a problemelor, și nu a soluțiilor, deoarece sunt un factor destabilizator”, consideră Alexandru Flenchea.
Expertul de la Tiraspol, Anatolii Dirun, susține că eficacitatea unei misiuni civile de pacificatori poate fi analizată prin comparație, analizând experiența altor regiuni marcate de conflicte. „Ce ne oferă în schimb partea moldovenească? În ce constă misiunea civilă, va putea aceasta să facă față provocărilor? Vedem inutilitatea unei misiuni civile care încearcă să oprească vărsarea de sânge în estul Ucrainei. Nu cred că România s-ar simți confortabil dacă la 6 ore distanță de București ar apărea un nou conflict, în condițiile în care România își dorește să adere la Spațiul Schengen până la finalul anului 2021 (…). Conform tuturor criteriilor, actualul format este unul model”, a conchis Dirun.
Experții au abordat și subiectul necesității, legalității și utilității prezenței militarilor ruși din Grupul Operativ de Trupe Ruse din Transnistria (GOTR), referindu-se, în mod special, la problema respectării principiului neutralității trupelor ruse de pacificare, amplasate în zona de securitate. În timp ce experții din dreapta Nistrului pun la îndoială această cerință a Acordului din 1992, experții de la Tiraspol au subliniat că prezența trupelor ruse le oferă încredere și siguranță.
Sugestii concrete de perfecționare a formatului de pacificare, în baza actualelor acorduri, au fost formulate de către Alexandru Flenchea și Eduard Țugui. Pe de altă parte, cei doi experți au considerat că mai degrabă se poate concepe o misiune de poliție internațională la Nistru, decât o misiune civilă propriu-zis.
Dezbaterea online organizată de Laboratorul pentru Analiza Conflictului Transnistrean (LACT) fundamentează redactarea unei analize cu propuneri de politici în problema formatului de pacificare de pe Nistru, care va fi destinată decidenților politici români care îndeplinesc funcții de tip executiv sau legislativ în NATO, Uniunea Europeană, OSCE și Consiliul European, precum și unor decidenți în probleme de politică externă și securitate ai statului român.