Author: Vasile Cojocari
Tiraspol a încercat să folosească „nesincer” platforma de negocieri în formatul „5+2” la ședința de la Roma, urmărind semnarea de către părți a unui document unilateral care presupunea termeni și angajamente suplimentare, afirmă Vicepremierul pentru Reintegrare Cristina Lesnic, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru DESCHIDE.MD.
— Ce aduce nou în procesul de reglementare ședința în formatul „5+2” de la Roma?
— Am promovat nemijlocit interesele populației, de exemplu posesia și folosirea terenurilor agricole, deoarece pentru noi nu este suficientă doar eliberarea certificatelor corespunzătoare, ci și partea care urmează, adică felul în care fermierii noştri vor putea să-şi lucreze pământurile şi să le recolteze. Abia după vom putea considera satisfăcute interesele acelor oameni. Al doilea element important al discuției a vizat şcolile cu predare în limba română din stânga Nistrului. Chiar dacă s-a spus că lucrurile au fost deja puse la punct (mă refer la contractele semnate), notificările pe care le primim de la elevi și profesori și alte aspecte de pe acest subiect necesită continuitate. Elevii și profesorii trebuie să poată circula liber, fără bariere și controale la posturile vamale, fără staționări neregulamentare. Am discutat și despre podul dintre localitățile Gura Bâcului și Bâcioc. Se ştie că podul se află în Zona de Securitate. Având în vederea situaţia din regiune şi amplasarea acestui pod, regimul său de funcţionare trebuie să coincidă cu regulile prevăzute în Acordul din 1992. Nicio construcție în Zona de Securitate sau în zonele adiacente acestui pod nu poate fi ridicată fără o decizie luată în consens de Comisia Unificată de Control. Ei, bine, la acest consens nu s-a ajuns și noi am făcut public faptul în şedinţa de la Roma, fiindcă am vrut să se ştie că există astfel de probleme.
— Ce replică a avut Tiraspolul când aţi pus problema „terminalelor vamale” de la podul Gura Bâcului-Bâcioc la ședința „5+2”?
— Ei au invocat faptul că aceste lucruri se discută la Comisia Unificată de Control, iar mandatul formatului „5+2” nu este să discute nemijlocit despre securitate. Partea moldovenească, la Comisia Unificată de Control, insistă ca libera circulație să nu fie obstrucționată în niciun fel, așa cum prevede Acordul din 1992.
— În conferinţa de presă care a urmat şedinţei, referindu-vă la negocieri şi implementarea protocoalelor semnate la finele anului trecut, că „există loc de mai bine”. Ce aţi avut în vedere?
— Formatul „5+2” trebuie respectat, mă refer la principii și proceduri. Atunci când cineva, în cadrul ședinței, încearcă să înainteze alte documente, cu caracter unilateral, așa cum zicea și Franco Frattini, e o lipsă de respect, nu pot fi acceptate, pentru că se creează o inegalitate de arme când părțile se află în proces de negocieri. Noi nu vom admite ca documente depuse exact înainte de ședință să fie promovate sau, cel puțin, să fie incluse în procesul-verbal, pentru a condiționa anumite angajamente.
— Despre ce documente e vorba şi cine le-a prezentat?
— Era vorba de nişte angajamente suplimentare ce vizau anumite garanţii, prezentate de partea transnistreană. Nu le puteam accepta. Transnistrenii au încercat să folosească nesincer această platformă. Este foarte clar stabilit: cu două săptămâni înainte de ședință, conform regulamentului, părțile sunt în drept să înainteze propuneri cu privire la formarea agendei. Or partea transnistreană nu a înaitat astfel de solicitări. Evident, nu puteam admite ca lucruri stabilite ad-hoc să exercite presiuni asupra părţii moldoveneşti sau să-i impună angajamente suplimentare.
— Apropo de punctele comune moldo-ucrainene pe segmentul transnistrean al frontierei. Separatiştii au declarat că vor pune problema în cadrul şedinţei de la Roma. Ce-au cerut, de fapt?
— Ei au încercat să aduncă la cunoștință partenerilor din formatul „5+2” că subiectul controlului comun provoacă și condiționează anumite dificultăți pe anumite categorii de oameni din stânga Nistrului, precum și faptul că nu există un mecanism potrivit pentru discuții. Astfel de tentative au fost și anterior, în ședințele grupurilor de lucru. Au spus că trebuie să discutăm problema controlului comun și nivelul său de implementare. Noi am afirmat explicit că subiectul controlului comun este un angajament între Chișinău și Kiev, că nu avem frontieră între Chișinău și Tiraspol și, respectiv, astfel de subiecte nu pot fi puse pe agenda soluționării conflictului transnistrean. Deci am ignorat discutarea subiectului punctelor comune. Noi discutăm subiecte actuale pentru viața populației, dar nu chestiuni ce țin de eficiența controlului comun și încercările de a bloca inițiativa Chișinăului, menită să consolideze frontiera și să lichideze problemele cu privire la contrabandă, criminalitate etc.
Interviul complet: https://deschide.md/