Author: Vasile Cojocari
„Nu știm ce nu avem, dar ar fi bine să avem”. Celebra frază a președintelui moldovean pare să descrie perfect economia Republicii Moldova și bunurile pe care le deține (de jure, nu și de facto) statul. Este cazul Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova”, care are și… nu are locomotive. Cu vagoane de datorii, restanțe și eșecuri unele peste altele, dar și lipsă de implicare reală din partea autorităților centrale, compania pare să nu intenționeze să-și recupeze bunurile din care ar mai putea cârpi unele „găuri negre” ale bugetului său. Deschide.MD a analizat informații, cifre și dezvăluiri care evidențiază modul în care deficiențele „de reintegrare” se reflectă asupra activității uneia dintre puținele companii monopoliste de pe piață, dar și să demonstreze (dez)interesul responsabililor în soluționarea problemei. În cele ce urmează vă vom prezenta date și discuții cu responsabilii care se află acum în funcții la întreprindere.
Scurt istoric
După destrămarea Uniunii Sovietice, Calea Ferată din Moldova (30 martie 1992) a devenit succesoarea drepturilor pe care le deținea întreprinderea cu același nume din componența Ministerului Căilor de Comunicații al URSS. Prin urmare, aceasta și-a revendicat mijloacele fixe pe care le gestiona, ele intrând în proprietatea CFM, care, la rându-i, deși se află la autogestiune financiară, este proprietate a statului Republica Moldova. Atunci, CFM deținea depouri, locomotive și vagoane, stații amenajate ș.a. pe întreg teritoriul țării, inclusiv în partea stângă a Nistrului. În anul 2004, din cauza tensionării relațiilor între cele două maluri, „capii” transnistreni au decis să se disocieze de Calea Ferată din Moldova și să-și creeze o întreprindere distinctă, fără prea mult efort financiar. Mai exact, toate bunurile CFM dislocate până în acel moment în stânga Nistrului, inclusiv cele mobile, au fost „sechestrate” de transnistreni.
Banii noștri, dar nu prea…
În acest fel, Calea Ferată din Moldova a fost privată de vagoane, locomotive, stații, linii feroviare, clădiri construite din banii întreprinderii, utilaje și alte bunuri, valoarea cărora nu a fost evaluată pe deplin niciodată. Deși, potrivit unui audit public, pentru trei filiale ale „CFM” din stânga Nistrului întreprinderea a înregistrat o valoare de bilanț de 25,9 milioane de lei, datele nu pot fi considerate perfect autentice. Asta pentru că din 2004 structurile nu prezintă situațiile financiare, astfel că cifrele nu sunt confirmate anual și, prin urmare, nu pot fi autentice.
Plătim separatiștilor pentru bunurile Republicii Moldova
Astăzi, când CFM-ul se află pe muchie de cuțit, inclusiv din lipsă de tracțiune, întreprinderea încheie un „acord” cu PJD (Calea Ferată Transnistreană) prin care prima ia în locațiune locomotivele „transnistrenilor”. Nu am reușit să obținem o confirmare despre cifra exactă pe care o plătește CFM pentru această „afacere”, cert este că locomotivele respective circulă, în număr de 4 unități (8 secții), pe liniile ferate administrate de conducerea de la Chișinău a întreprinderii. Potrivit surselor noastre, pentru aceste operațiuni, CFM ar plăti în jur de 0,70 cenți per tonă/kilometru. Un simplu calcul matematic relevă că dacă o locomotivă dintre ele ar tracta 500 de tone la o distanță de 100 de kilometri, CFM ar vira în contul PJD aproximativ 35.000 de euro.
Am căutat pe site-ul oficial al Căii Ferate din Moldova informații despre desfășurarea licitației pentru luarea în arendă a locomotivelor, însă nu am găsit nicio mențiune despre acest concurs. Potrivit legii, în instituțiile de stat, orice gen de achiziții care depășesc suma de 40 de mii lei se vor efectua exclusiv prin licitații. Secțiunea „Licitații” de pe site nici măcar nu este activă, iar la capitolul „Anunțuri”, ultimile informații vizează vânzări sau închirieri de platforme, garaje sau încăperi ale CFM.
Textul complet: https://deschide.md/