Domnul Mihail Afanasie Țurcanu s-a născut în data de 04.09.1953, în orașul Cahul. În perioada anilor 1960-1970 a studiat la Școala medie Nr. 8 din orașul Cahul. În anul 1971 a fost recrutat în Forțele Armate ale Uniunii Sovietice, unde și-a îndeplinit serviciul militar până în anul 1973. În perioada anilor 1974-1980 a urmat studii la „Institutul Politehnic din Chișinău” (astăzi –„Universitatea Tehnică a Moldovei”) specializarea inginer-mecanic. Din 1984 lucrează la S.A. „Incomlac” din municipiul Bălți, îndeplinind diferite funcții. În prezent este șef de secție.
Mihail Țurcanu – aprilie 1992
- Cum ați văzut situația în țară la începutul anului 1992 odată cu escaladarea conflictului din regiunea transnistreană?
S-a observat o revoltare a populației, în special și intenționat din partea tineretului de vârsta 20-25 ani. Noaptea era periculos să te deplasezi singur pe stradă, deoarece puteai să fii atacat de necunoscuți fără nici o explicație sau justificare.
- Când v-ați decis să deveniți voluntar în luptele din regiunea transnistreană?
În a doua jumătate a lunii martie 1992, când s-a înțeles că „focul” nu se va stinge repede. M-am adresat la Comisariatul Militar din mun. Bălți ca să fiu trimis pe pozițiile de luptă. La data de 09.04.1992 am fost chemat de comisar.
- În ce raioane/sate din regiunea transnistreană ați îndeplinit funcția de apărător voluntar al integrității teritoriale a țării? Ați făcut parte dintr-un detașament sau unitate specială de voluntari?
Mi-am îndeplinit datoria ca militar. Am luptat în Compania de Infanterie Motorizată Nr. 2 pe platoul Coșnița din raionul Dubăsari. Din 25 iunie 1992 am îndeplinit funcția de Comandant de Batalion.
- Ca voluntar, cât de bine erați dotat cu echipament militar în comparație cu formațiunile din stânga Nistrului?
Pentru a ne apăra, militarii și voluntarii aveau echipamentul necesar (automat cu toate atribuțiile aplicate). Posibil formațiunile din stânga Nistrului erau echipate mai bine având lunetiști, rachete „Alazani” și tancuri.
- În perioada ostilităților între cele două maluri ale Nistrului, ce eveniment v-a marcat cel mai mult?
Poziția formațiunilor din stânga Nistrului era mai convenabilă pentru apărare și mai efectivă pentru înaintare. Deseori, voluntarii erau răniți de mine și lunetiști, care împușcau de pe acoperișul clădirilor sau din copaci. Pozițiile noastre se aflau în livadă/câmp, eram într-o situație dezavantajoasă.
- Când s-a semnat Convenția cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova (21 iulie 1992) erați în regiunea transnistreană? Cum ați perceput semnarea Acordului de pacificare?
În timpul semnării Convenției eu mă aflam pe platoul Coșnița. Fiecare ostaș aștepta cu nerăbdare încheierea Acordului de pacificare, pentru ca să poată pleca acasă pe pământul pașnic.
Voluntari moldoveni pe platoul Coșnița
- Ce părere aveți despre actuala situație din regiunea transnistreană?
Îmi doresc ca problema de reunire a Moldovei să se rezolve mai repede, iar neînțelegerile care au fost să nu fie repetate.
- Sunteți de acord cu actuala formă a misiunii de menținere a păcii în regiunea transnistreană?
Cred că cel mai important este să se mențină pacea în Moldova, indiferent de pacificatori – numai să fie reunite ambele maluri ale Nistrului.
A consemnat Mihai Melintei