Răspunde Aurelian Lavric, expert independent
1. Cum comentați decizia legislativului din Transnistria, prin care drapelul Federație Ruse va fi arborat în Transnistria pe clădirile administrative și în timpul manifestațiilor cu caracter oficial, refuzul fiind pedepsit conform legislației aplicate în regiune?
A.L.: Este o acțiune populistă, prin care autoritățile (nerecunoscute internațional) de la Tiraspol vor să efectueze un transfer de imagine (Rusia are imaginea unei puteri victorioase în Siria; Rusia își recapătă statutul de mare putere – acesta este mesajul posturilor TV ruse, retransmise în zona nistreană și care a format percepția respectivă). Nu în ultimul rând, în condițiile unor probleme social-economice cu care se confruntă locuitorii zonei, autoritățile vor ca prin această practică să compenseze lipsa de rezultate privind nivelul de trai al majorității populației, care este în scădere.
2. Vă rog să comentați noțiunea de „statut special” versus „federalizare”, în contextul atitudinii Rusiei față de Ucraina și față de Republica Moldova.
A.L.: Rusia insistă să fie folosită noțiunea de federalizare. Autoritățile de la Chișinău și Kiev sunt dispuse s-o accepte pe cea de statut special. În Republica Moldova există precedentul autonomiei găgăuze, care are un statut special (din 1924). Dar autoritățile de la Tiraspol, în cazul în care vor accepta să negocieze reintegrarea Transnistriei în RM, nu vor accepta noțiunea de statut special cu referire la ei, ci doar statutul de „republică” – deci în cadrul unei federații. Este o problemă de viitor (nu este de actualitate), căci în prezent oricum administrația de la Tiraspol nu acceptă să discute vreo formulă de reglementare politică – nici statut special, nici republică.
3. Din punctul Dumneavoastră de vedere, cât de reale sunt îngrijorările președintelui Ucrainei, Petru Poroșenco, vis a vis de un posibil atac al Ucrainei, prin Transnistria, având în vedere că acesta susține că Moscova a dislocat unități ale forțelor armate și că rușii înființează noi baze militare?
A.L.: Un atac asupra Ucrainei din Transnistria nu este verosimil la etapa contemporană deoarece potențialul militar rus (uman și în armament și muniții) nu ar fi soldat cu succes. Mai degrabă rușii ar putea ataca din Crimeea și din regiunea Rostov pe Don – în vederea ocupării Novorossiei – sudului Ucrainei. Dar în cazul unui atac concertat de pe teritoriul Rusiei (sau de pe teritoriul ucrainean controlat de forțe pro-ruse), antrenarea forțelor ruse din Transnistria (inclusiv a armatei transnistrene) ar fi posibilă, aceste efective având totuși un rol secundar în strategia agresorului.
4. Care sunt consecințele manevrelor militare din regiunea transnistreană, reluate la jumătatea lunii martie, în condițiile în care solicitările Ministerului de Externe al Republicii Moldova către ambasada Federației Ruse de a explica aceste exerciții practice, rămân fără un răspuns clar?
A.L.: Aplicații militare se desfășoară în Transnistria sistematic. Ei justifică aceste manevre prin sporirea capacităților militare ale Ucrainei la granița cu zona transnistreană (aflată în afara controlului autorităților moldovenești). Dar se poate observa că aplicațiile în cauză, din Transnistria, sunt sincronizate cu aplicații desfășurate la nivel național sau regional în Federația Rusă. Kremlinul întreprinde măsuri privind aducerea într-o formă de maximă pregătire a efectivelor sale militare, inclusiv în Transnistria.
5. Care este amenințarea teroristă invocată de comandamentul militar transnistrean și de către cel rus, ca motiv al manevrelor militare?
A.L.: Statul islamic nu a ajuns aici, cu toate că lideri islamiști au inclus în harta califatului teritoriul Republicii Moldova – cu tot cu Transnistria – întrucât acesta a făcut parte din Imperiul Otoman. Totuși, pericolul pe care ar putea să-l ia în considerare Rusia poate fi cel al formațiunilor ucrainene de voluntari, zise naționaliste, care s-au remarcat prin blocarea Crimeii și a regiunilor Lugansk și Donețk, necontrolate de Kiev. În contextul confruntării ruso-ucrainene este posibil ca strategii ruși să nu excludă un atac asupra Transnistriei, pentru a anihila capacitatea militară rusă din zonă. Nu în ultimul rând, există în mediul naționalist ucrainean și voci care susțin că malul stâng al Nistrului reprezintă „un teritoriu etnic ucrainean” – a aparținut Ucrainei până în 1940, când a fost inclus în RSSM. Deci în prezent cred că Rusia are temeri mai degrabă legate de Ucraina decât de Republica Moldova în contextul menținerii bazei sale militare din Transnistria.
6. Considerați că insistențele Republicii Moldova privitoare la transformarea actualei operațiuni de menținere a păcii de pe Nistru într-o misiune civilă sub mandat internațional, vor fi încununate cu succes?
A.L.: Nu. Pentru că în contextul construirii bazei militare de la Deveselu, pentru instalarea unui sistemul anti-rachetă, Rusia dorește să echilibreze balanța în zonă prin menținerea bazei lor militare în Transnistria. În plus, Rusia nu poate sacrifica misiunea de pacificare „ruso-moldo-transnistreană”, dar cu un comandament rus. Ei își vor apăra ceea ce au obținut. În plus, actuala misiune a fost desfășurată în virtutea Acordului din 21 iulie 1992 semnat la Moscova de președinții Snegur și Elțin. Acel acord a oferit o formulă conform căreia războiul a încetat. Pentru înlocuirea misiunii de pacificare actuale trebuie încheiat un alt acord. Cum rușii nu doresc acest lucru, el nu se va întâmpla.
Interviu realizat de Nicoleta Munteanu, în cadrul proiectului „Dosarele conflictului transnistrean. Soluţii pentru dezvoltarea societăţii pe cele două maluri ale Nistrului”
Proiectul „Dosarele conflictului transnistrean. Soluţii pentru dezvoltarea societăţii pe cele două maluri ale Nistrului” este finanţat de către Ministerul Afacerilor Externe (MAE) prin programul României de cooperare pentru dezvoltare (RoAid) şi implementat cu sprijinul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) – Centrul Regional pentru Europa şi Asia Centrală.
