Pe 16 ianuarie publicația rusească „Vedomosti” a publicat un interviu cu Premierul Iurie Leancă. Unele afirmații ale oficialului moldovean au fost distribuite în știri de către unele mass-media de la Chișinău și București. „Nu cred că acum ar trebui să elaborăm planuri de reglementare atotcuprinzătoare, poate că ar fi mai bine să începem de la pași mai mici, înțelegând foarte bine care sunt limitele pe care nu le vom depăși. Nu intenționăm să inventăm bicicleta, suntem gata să oferim o autonomie largă, dar astfel încât statul să fie integru, funcţional, să putem forma ramurile puterii, care nu vor fi paralizate apriori. Fără îndoială, putem propune documentul nostru ambițios, dar nu cred că el are mari perspective. Şevciuk, la o conferinţă în Germania, a invocat experienţa Sudanului, nu cred că aceasta este cea mai buna soluţie pentru noi. Suntem o ţară europeană şi trebuie să privim soluții europene, de exemplu Catalonia”, a spus Leancă.
Sunt câteva aspecte, atât ale celor afirmate de Premier, cât și de jurnaliștii care au făcut știri cu referire la respectivul interviu, care, cred, ar merita comentarii. S-a creat impresia că Leancă ar fi făcut – prin intermediul publicației rusești – o propunere administrației de la Tiraspol: că ar fi vorba de o ofertă regiunii nistrene privind „o autonomie largă”. Desigur, nu este nimic nou în această expresie. De multă vreme puterea de la Chișinău, și nu numai actuala (din 2009), vorbește de acordarea unei autonomii largi. Problema este însă că responsabilii de la Tiraspol, E. Șevciuk și N. Ștanski le-au spus de nenumărate ori guvernanților de la Chișinău că nu discută cu ei – nici direct, nici în formatul „5+2” – subiectul statutului Nistreniei în cadrul RM. Totuși premierul Leancă și alți colegi de ai săi invocă această expresie „magică” – „autonomie largă” – ceea ce nu este decât împărțirea blănii ursului care se plimbă prin pădure. Cum poate „să ofere o autonomie largă” guvernarea de la Chișinău unui teritoriu pe care nu îl controlează și administrația căruia a declarat de mai multe ori că nu vrea să aibă nimic în comun cu un stat (o guvernare) care nu reprezintă, pentru Nistrenia, nici un model politic, nici unul economic, nici unul social? Pare ridicol și umilitor să se tot vorbească, de către guvernanții moldoveni, despre ceva ce pe cei de la Tiraspol nu îi interesează…
În a doilea rând, Premierul Leancă a spus că guvernarea din care face parte ar putea propune un document ambițios, dar nu crede că el „are” mari perspective, de aceea nu crede că acum ar trebui să fie elaborate „planuri de reglementare atotcuprinzătoare”, ci că ar fi mai bine „să se înceapă de la pași mai mici”. Ciudată atitudine. De aproape 5 ani actuala coaliție se află la guvernare. Este timpul să prezinte careva rezultate – atât în ceea ce privește nivelul de trai al cetățenilor, cât și în toate planurile, inclusiv în ceea ce privește reglementarea conflictului, respectiv reintegrarea zonei nistrene. Aflăm de la Premier că în acești 5 ani nu a fost elaborat – nu „planuri”! – nici măcar UN PLAN de reglementare. Dacă ACUM „ar fi mai bine să se înceapă de la pași mai mici”, ce s-a făcut PÂNĂ ACUM? Iar dacă nu s-a făcut NIMIC notoriu, de unde încrederea cu privire la scrutinul de la finele acestui an: „Suntem siguri că vom învinge”!?, așa cum a afirmat în același interviu Leancă.
Nu în ultimul rând, stârnește nedumerire „exemplul pozitiv” al Cataloniei propus de Leacă în calitate de „soluție” pentru conflictul privind zona nistreană. Pe lângă faptul că în Catalonia conviețuiește o etnie autohtonă, pe teritoriul etnogenezei sale – poporul catalan; pe lângă faptul că în Catalonia nu sunt staționate trupe străine, deci nu este implicat un alt stat; – cu toții știm că provincia respectivă depune eforturi continui pentru a se separa de Spania. Pe 17 ianuarie, deci cu o zi mai târziu de publicarea interviului cu Leancă, mass-media au informat despre declarațiile unor oficiali de la Barcelona către Madrid: „Trebuie să renegociem suveranitatea”. „Artur Mas, preşedintele guvernului regional al Cataloniei, a reluat campania de pregătire a referendumului privind separarea faţă de Spania, anunţat la sfârşitul acestui an, având de partea lui susţinerea majorităţii partidelor din parlamentul catalan”, se nota înștireaunui cotidian. Personal admit că drept rezultat al acestei campanii nu este exclusă separarea Cataloniei de Spania, căci în UE este vorba de respectarea principiilor democratice – a voinței poporului (în speță, a celui catalan).
De ce Leancă a invocat un asemenea exemplu, care, într-un fel, pare mai mult o minge la fileu oferită lui Șevciuk? Este incompetență, necunoașterea evenimentelor actualității internaționale? Sau a fost invocarea unui exemplu prin care a dat de înțeles că Republica Moldova ia în considerare abandonarea și de jure a zonei nistrene, în condițiile în care peste 90% din locuitorii zonei s-au pronunțat, la referendumul din 2006, în favoarea independenței (de RM)? Desigur, un Premier versat în materie de relații internaționale (sau măcar cu un consilier competent) ar fi putut invoca exemple mai potrivite: pe cel al Hong Kong-ului, care a obținut o autonomie largă în cadrul Chinei, fiind retrocedat – transferat din suveranitatea Regatului Unit sub cea a Chinei (la 1 iulie 1997 forțele armate britanice au părăsit fosta colonie); poate chiar pe cel al provinciei croate Kraina, care a fost o entitate autoproclamată de comunitatea sârbă majoritară în regiune, care a înființat în 1991 Republica Sârbă Kraina, la adăpostul armatei sârbe. Cea mai mare parte din teritoriu a reintrat sub controlul (jurisdicția) Croației în 1995, când forțele armatei Serbiei s-au retras; o parte a Krainei a rămas în sub administrația ONU până la reintegrarea pașnică în Croația în 1998. Sârbilor din Kraina (Croația) – sosiți în timp pe teritoriul croat – le sunt respectate drepturile. Leancă ar fi putut să invoce chiar și exemplul Sectorului Gaza (Palestina): în 2005 Israelul condus de fostul Premier Ariel Sharon și-a retras trupele din Fâșia Gaza (este drept că împreună cu armata au plecat și mii de israelieni, care s-au stabilit, în timp, pe teritoriul palestinian). Dar problema Sectorului Gaza a fost rezolvată.
Evocarea exemplului Cataloniei drept model „de succes”, deci de urmat pentru Republica Moldova, coroborată cu lipsa unui plan de reglementare, respectiv lipsa unor pași concreți și eficienți, din 2009 până în prezent, privind reintegrarea zonei nistrene în RM, se pare că îl fac pe Premierul Leancă demn de a fi decorat cu una dintre distincțiile de la Tiraspol, pentru servicii aduse, cu sau fără intenție, cauzei independenței RMN.
de Aurelian Lavric