Săptămâna trecută, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a avertizat Uniunea Europeană că dacă va aplica și în Moldova ceea ce a numit „scenariul ucrainean”, consecințele vor fi negative. Serghei Lavrov a mai afirmat că regiunea transnistreană trebuie să-și decidă singură, în mod independent, propriul viitor, în cazul când Moldova va renunța la “neutralitatea sa politico-militară”. Despre avertismentele Moscovei şi rolul Ucrainei în reglementarea conflictului transnistrean, Lina Grâu a stat de vorbă cu politologul din Tiraspol, Andrei Safonov.
Andrei Safonov: „Dacă mai devreme fraze categorice în raport cu Republica Moldova nu se auzeau pentru că, în mare, Moldova fierbea în suc propriu, de altfel la fel ca și Transnistria, fără să adere definitiv la unul dintre proiectele integraționiste, acum situația s-a schimbat. Acum, după semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, este evident că nu mai poate fi vorba despre politica balansării între Est și Vest. Acum fie că Acordul trebuie implementat, fie că, așa cum propun unii politicieni din Republica Moldova, acesta trebuie denunțat. Dar, având în vedere că în acest moment conducerea Republicii Moldova a adoptat un curs ferm către integrarea europeană, curs care este susținut și de SUA, evident că din partea Federației Ruse acest lucru trezește o reacție dură.”
Europa Liberă: Totuși, Acordul de Asociere a fost semnat nu acum, ci în vară, iar declarații atât de dure din partea Moscovei nu au fost. Are acest lucru vreo legătură cu campania electorală din Republica Moldova, sau cu faptul că în Ucraina lucrurile s-au clarificat într-un fel în privința regiunilor Donețk și Luhansk și acum privirile Moscovei se îndreaptă cu mai multă atenție către Moldova, lucru care, să fim sinceri, îngrijorează Chișinăul?
Andrei Safonov: „Indiscutabil, o anumită conexiune cu campania electorală din Republica Moldova există. Dar aș mai remarca un lucru – scenariul armat din Ucraina a adus, în acest moment, o remiză militară. Pe de o parte, puterea de la Kiev, care este de partea într-o măsură chiar mai mare a Statelor Unite decât a Uniunii Europene, în acest moment controlează o parte din teritoriu, iar pe de altă parte acele formațiuni statale care se formează în Donbas, nerecunoscute, se orientează mai mult către Moscova. Adică, s-a produs o remiză militară. Și atâta timp cât în Ucraina situația rămâne suspendată, Estul și Occidentul s-au apucat cu noi forțe de Moldova. Și, din păcate, de cele mai multe ori o astfel de atenție din partea marilor jucători geopolitici nu promite prea multă liniște. Iată de ce, pe măsura apropierii alegerilor care vor determina soarta Republicii Moldova pentru o perioadă destul de lungă, se amplifică și lupta geopolitică. Și acest lucru se poate vedea din declarațiile persoanelor oficiale atât din Federația Rusă, cât și din țări occidentale și organizații internaționale.”
Europa Liberă: Nu prea îmi amintesc ca la nivel oficial Serghei Lavrov să spună aproape direct că Transnistria ar putea fi, într-o anumită perspectivă, recunoscută de Federația Rusă. Cum a fost perceput această nuanță la Tiraspol?
Andrei Safonov: „Periodic, astfel de aluzii se făceau și mai devreme, mai ales dacă ne amintim anii ’90, sau începutul anilor 2000, în cadrul discuțiilor pe marginea unor documente precum Memorandumul din 1997, a documentului care era pregătit de Evgheni Primakov, ca să nu mai vorbim de Memorandumul Kozak.
În mod evident, Federația Rusă nu admite ideea că Transnistria, sub egida Chișinăului, ar pleca în direcția Occidentului, sub acoperișul Uniunii Europene, ceea ce va însemna și extinderea acordurilor cu România asupra teritoriului Transnistriei.
Poziția Transnistriei aici este una foarte dură: plecarea în direcția UE ar însemna ruperea inevitabilă a legăturilor pe care Tiraspolul acum le are cu Moscova. Iar Moscova în situația dată este bineînțeles de partea Tiraspolului. Iată de ce cred că se apropie momentul când toate părțile vor trebui să facă o alegere și să adopte decizii clare. Până acum, timp de 23-24 de ani, toată lumea balansa sperând că lucrurile se vor aranja în timp de la sine. Acum însă acest principiu în mod evident nu mai este aplicabil.”
Europa Liberă: Dle Safonov, Transnistria se află geografic între Republica Moldova și Ucraina. În această situație nu știu dacă Rusia are nevoie de un nou Kaliningrad. Cum vedeți această apropiere a Transnistria de Rusia, de Uniunea Vamală, în condițiile în care nu există frontiere comune și având în vedere că între Transnistria și Rusia se află Ucraina?
Andrei Safonov: „De exemplu, Armenia a aderat la Uniunea Vamală fără a avea frontieră comună cu țările care fac parte din această structură. Desigur, dacă se va merge pe scenariul dur, adică dacă Ucraina va încerca să blocheze total Transnistria, atunci consecințele pot fi imprevizibile pentru economia transnistreană și se poate ajunge la o radicalizare a pozițiilor Federației Ruse și Transnistriei. Ar fi bine totuși ca părțile să se audă între ele și să prevadă formule care ar presupune în primul rând o cooperare economică. Transnistrenii au propus semnarea unui protocol economic separat cu UE, dar nu sunt sigur că Bruxelles-ul va accepta așa ceva. Dar, în orice caz, va trebui soluționată într-un fel problema exporturilor Tiraspolului care să poată merge atât către Est, cât și către Vest.”
Europa Liberă: Ați spus că Rusia nu va accepta ca Transnistria să meargă împreună cu Chișinăul către Uniunea Europeană. Cum vă explicați atunci noile restricții economice impuse de Rusia care interzic orice importuri ce tranzitează Ucraina – decizie care lovește direct în exporturile transnistrene?
Andrei Safonov: „Eu cred că aici trebuie să ținem cont de mecanismul rigid al birocrației ruse, care de multe ori la grămadă lovește nu doar în oponenții săi, ci și în țări sau organizații-prietene. Nu are rost să negăm acest fenomen. Dar eu cred că, într-un final, cei de la Moscova se vor lămuri și vor face totul pentru a scoate Transnistria de sub lovitură, așa cum i-au scos mai devreme pe găgăuzi cu livrările de produse agricole, în particular de a produse vinicole. E o chestiune tehnică care cred că se va rezolva.
Alt aspect este în ce măsură acum teritoriul Ucrainei va fi unul favorabil pentru operațiunile de import-export, în special sub aspectul stabilității într-o țară pe care Transnistria o considera mereu ca fiind un aliat frățesc și prietenos din spatele liniei frontului.
Eu cred că avem în față o perioadă de câteva luni foarte dificile care nu va aduce prea multe bucurii nici Transnistriei, nici Ucrainei, nici Moldovei și nici chiar Rusiei și Occidentului.”
Europa Liberă: Serghei Lavrov a vorbit deschis despre faptul că Rusia este nemulțumită de rolul actual al Ucrainei în reglementarea transnistreană, în formatul 5+2. Și la Tiraspol s-au auzit voci care au spus că trebuie revăzut rolul Ucrainei în acest format. Știu că până acum Tiraspolul a fost destul de atent și a încercat să nu strice relațiile cu Kievul oficial prin declarații dure. Acum s-a schimbat ceva? Va cere Tiraspolul retragerea Ucrainei din formatul 5+2?
Andrei Safonov: „Cred că atitudinea echilibrată a Transnistriei față de Ucraina a fost mereu îndreptățită, începând cu anul 1992, când Ucraina a acordat un sprijin important Transnistriei, primind refugiații în timpul războiului, oferind posibilitatea economiei transnistrene să lucreze sub aspectul operațiunilor de import-export și așa mai departe.
Dar în cazul în care conducerea Ucrainei care a venit la putere după 22 februarie 2014 va înăspri poziția față de Transnistria, acest lucru va impune Tiraspolul să-și revadă atitudinea față de Ucraina. Pentru că dacă Kievul va veni cu inițiativa unor presiuni mai dure din est asupra Transnistriei, atunci va trebui să reacționăm.
Dacă mai devreme Ucraina reprezenta un organism statal integru care controla întreg teritoriul, atunci acum s-a produs o scindare militar-teritorială. Când delegația diplomaților de la Kiev participă la formatul 5+2 apare întrebarea: „Din numele cui vorbește această delegație? Din numele întregii Ucraine? Dar în acest caz Donețk și Luhansk nu împărtășesc poziția Kievului oficial. Pot oare spune diplomații care vin din capitala ucraineană că ei la negocierile privind reglementarea conflictului de pe Nistru expun de asemenea și punctul de vedere al regiunilor estice ale Ucrainei?” Dacă nu, atunci mai devreme sau mai târziu se va pune problema revederii acestei abordări.”
Europa Liberă: Zilele trecute au fost prelungite interdicțiile de călătorie în UE pentru unele persoane din Transnistria, iar Ucraina s-a alăturat acestor restricții. Cum a fost primită această veste la Tiraspol?
Andrei Safonov: „A fost, bineînțeles percepută ca un pas neprietenos, pentru că înainte Ucraina era „un aliat solid din spatele frontului”, care dădea posibilitatea oficialilor transnistreni să se deplaseze liber pe teritoriul său. În acest caz cred că este o dovadă a faptului că cursul conducerii ucrainene este determinat nici măcar de UE, cât de Statele Unite ale Americii, care sunt adepții unei tactici mai dure atât în raport cu Rusia, cât și cu toți aliații ei.
Pe de altă parte, faptul că decizia vizează de fapt figuranți din fostul regim de la Tiraspol, nu din cel actual, poate să transforme aceste sancțiuni într-un ajutor pentru Evgheni Șevciuk, actualul conducător al Transnistriei, echipa căruia nu este vizată de aceste restricții. În afară Transnistriei se află acum activiști ai fostei grupări de guvernare precum Aleksandr Karaman și Vladimir Antiufeev, iar apariția acestora în Transnistria ar fi pentru Evgheni Șevciuk ca un vis de coșmar. Și aceste sancțiuni într-un fel îl protejează pe liderul actual de o astfel de situație. Iată de ce, orice ar fi dorit să includă în aceste restricții europenii, americanii și mai nou ucrainenii, de pe urma acestora are de câștigat în Transnistria actuala conducere a lui Evgheni Șevciuk și Nina Ștanski. Acum, se poate spune că poziția lor internă este ceva mai fortificată.”
Sursa: http://www.europalibera.org/content/article/26660221.html