Anatoli Dirun, directorul Școlii de Studii Politice de la Tiraspol a oferit un scurt comentariu pentru LACT cu privire la situația din stânga Nistrului în contextul evoluțiilor militare din Ucraina.
,,De la începutul operațiunii militare speciale a Rusiei pe teritoriul Ucrainei din 24 februarie 2022, Transnistria s-a aflat într-o situație extrem de dificilă. Pe lângă prăbușirea aprovizionării logistice economice din Ucraina către Transnistria, care s-a reflectat în creșterea prețurilor la diferite tipuri de produse, Tiraspolul a fost pus în pericolul de a fi atras în ostilități.
Situată pe teritoriul republicii, GOTR a început să fie considerată de conducerea militară a Ucrainei ca o sursă de potențial pericol în direcția de sud a operațiunii militare. În același timp, trebuie menționat că Kievul cunoaște bine potențialul militar al trupelor rusești din regiune, care este de aproximativ 1.500 de oameni.
O astfel de conștientizare a Kievului se datorează faptului că de 30 de ani Ucraina, în calitate de observator, participă la lucrările Comisiei Unificate de Control, care este responsabilă de coordonarea operațiunii de menținere a păcii în Transnistria.
În acest context, eforturile comune ale Tiraspolului și Chișinăului pentru a preveni izbucnirea ostilităților atrag o mare atenție. Consecințele negative ale unui scenariu negativ vor fi critice nu numai pentru Transnistria, ci și pentru Moldova.
Elementul central al acțiunilor, în opinia mea, sunt contactele directe dintre conducerea politică a Transnistriei și Moldovei.
În ciuda faptului că Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, aderă la poziția principiului de a nu se întâlni cu colegul său, Vadim Kranoselsky, contactele între conducerea de vârf sunt încă menținute.
Așadar, pe 28 aprilie a avut loc o întâlnire între delegația transnistreană condusă de Vadim Krasnoselsky și delegația moldovenească, care, pe lângă vice-premierul pentru reintegrare O. Serebrian, a fost reprezentată de secretarul Consiliului Suprem de Securitate al Moldovei, Dorin Recean.
Este evident că domnul Recean a primit autoritatea de a participa la o astfel de întâlnire și de a conduce negocierile de la șeful său, adică Președintele Republicii Moldova, M. Sandu.
Judecând după faptul că părțile imediat după această ședință au anunțat o soluție temporară la problema lucrării Uzinei Metalurgice Moldovenești, precum și lansarea livrărilor temporare de energie electrică către Moldova pentru o lună de la Centrala Termoelectrică de la Cuciurgan, situată în Transnistria, putem spune că întâlnirea a fost productivă.
În general, contactele dintre conducerea de vârf de la Tiraspol și Chișinău au fost întotdeauna o trăsătură distinctivă în reglementarea transnistreană. Astfel de întâlniri au permis nu numai stabilirea de relații personale între liderii părților aflate în conflict, dar au contribuit și la soluționarea problemelor socio-economice atât de pe malul drept, cât și pe cel stâng al Nistrului.
Totodată, trebuie spus că inițial, la momentul izbucnirii conflictului în 1990, nu existau condiții speciale care să garanteze posibilitatea desfășurării unor astfel de întâlniri la cel mai înalt nivel.
Indicativ în acest sens este faptul că, la 29 august 1991, serviciile speciale moldovenești l-au reținut la Kiev pe liderul regiunii transnistrene, Igor Smirnov, care a fost eliberat de Chișinău la începutul lunii octombrie 1991. Cu toate acestea, la 15 decembrie 1991, a avut loc prima întâlnire a Președintelui Moldovei, Mircea Snegur, cu Președintele Transnistriei, Igor Smirnov, la inițiativa părții moldovenești. Este semnificativ faptul că întâlnirea a avut loc pe fondul escaladării ostilităților dintre Tiraspol și Chișinău.
Continuarea procesului de negociere din 1993 nu a făcut decât să consolideze mecanismul reuniunilor la nivel de vârf. În ciuda criticilor unor experți cu privire la inutilitatea unor astfel de evenimente, întrucât ridică statutul Tiraspolului, sarcina menținerii păcii s-a dovedit a fi mult mai dificilă și mai importantă decât declarațiile „lipsite de sens”. Situația din Ucraina este un bun exemplu în acest sens.
Cu alte cuvinte, dacă există măcar o șansă de menținere a păcii, atunci pentru aceasta este necesară o întâlnire a liderilor la nivel de vârf ai statului cu conducerea politică a republicii „separatiste”. Această șansă trebuie folosită. Moldova și Transnistria au înțeles acest lucru acum 30 de ani în urmă. Cât succes va avea această reuniune astăzi, în noile condiții/realități, va fi clar în viitorul apropiat.”
Since the start of the special military operation on February 24, 2022 by Russia on the territory of Ukraine, Pridnestrovie has found itself in an extremely difficult situation. In addition to the collapse of economic logistics supplies from Ukraine to Transnistria, which was reflected in the increase in prices types of products, Tiraspol was in danger of being drawn into hostilities.
Located on the territory of the republic, the OGRF began to be considered by the military leadership of Ukraine as a source of potential danger in the southern direction. At the same time, it should be noted that Kyiv is well aware of the military potential of Russian troops in the region, which is about 1,500 people.
Such awareness of Kyiv is due to the fact that for 30 years the Ukrainian military as military observers have been participating in the work of the joint control commission, which is responsible for coordinating the peacekeeping operation in Transnistria.
Against this background, the joint efforts of Tiraspol and Chisinau to prevent the outbreak of hostilities attract attention. Since the negative consequences of such a scenario will be critical not only for Pridnestrovie, but also for Moldova.
The central element of such actions, in our opinion, are direct contacts between the political leadership of Pridnestrovie and Moldova.
Despite the fact that Moldovan President Maia Sandu adheres to the principled position not to meet with his colleague Vadim Kranoselsky, contacts between the top leadership are still maintained.
So, on April 28, a meeting was held between the Pridnestrovian delegation headed by Vadim Krasnoselsky and the Moldovan code delegation, which, in addition to the vice-premier for reintegration O. Serebryan, was represented by the Secretary of the Supreme Security Council of Moldova, Dorin Recean.
It is obvious that Mr. Recean could only receive the authority to participate in such a meeting and conduct negotiations from his immediate supervisor, i.e. President of Moldova M. Sandu.
Judging by the fact that the parties immediately after this meeting announced a temporary solution to the issue of the work of the Moldavian Metallurgical Plant from Chisinau, as well as temporary supplies of electricity to Moldova for one month from the Moldavian Gress, located in Transnistria, we can say that the meeting was productive.
In general, contacts between the top leadership of Tiraspol and Chisinau have always been a distinctive feature in the Transnistrian settlement. Such meetings made it possible not only to establish personal relations between the leaders of the conflicting parties, but also contributed to the solution of socio-economic problems both on the right and on the left bank of the Dniester.
At the same time, it should be said that initially, at the time of the outbreak of the conflict in 1990, there were no special conditions guaranteeing the possibility of holding such meetings at the highest level.
Indicative in this regard is the fact that on August 29, 1991, the Moldavian special services detained the leader of the Transnistrian region, Igor Smirnov, in Kyiv, who was released by Chisinau in early October 1991. However, on December 15, 1991, the first meeting of the President of Moldova, Mircea Snegur, with the President of Transnistria, Igor Smirnov, took place, at the initiative of the Moldovan side. It is significant that the meeting took place against the background of the escalation of hostilities between Tiraspol and Chisinau.
The further course of the negotiation process since 1993 only consolidated the mechanism of summit meetings. Despite the criticism of certain experts about the uselessness of such events, since they raise the status of Tiraspol, the task of maintaining peace turned out to be much more difficult and more important than “empty” statements. And the situation in Ukraine is a good example of this.
In other words, if there is at least one chance to keep the peace, and for this a meeting of the top leaders of the state with the political leadership of the “separatist” republic is necessary, this chance must be used. Moldova and Transnistria understood this 30 years ago. How successful it will be today in the new conditions will be clear in the near future.
Redacția L.A.C.T respectă normele uzuale ale publicării unui autor extern, întreaga răspundere cu privire la limbaj, formă și conținut aparținând autorului.