Alyona Getmanchuk, directoarea think-tankului „New Europe Center” din Kiev – Ucraina, analist de politică externă, a acordat un interviu, în exclusivitate, Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean.
Interviul a fost realizat de Tetiana Toma.
Alyona Getmanchuk
T.T.: Dumneavoastră coordonați activitatea think-tankului „New Europe Center” din Kiev, care cercetează problematica politică, geopolitică și de securitate în Ucraina și în regiune. În ce măsură construiți o direcție de cercetare privind problema transnistreană? Se concretizează cercetările Dvs. în proiecte, publicații și evenimente științifice care abordează secesionismul transnistrean?
A.G. : Avem această direcție de cercetare de-a lungul ultimilor zece ani. Dacă anterior analizam conflictul transnistrean doar din perspectiva riscurilor și amenințărilor pentru securitatea națională a Ucrainei, odată cu începutul agresiunii rusești împotriva Ucrainei am elaborat numeroase analize cu recomandări relevante pentru autorități și am organizat un șir de evenimente cu proiecție asupra situației din Donbas.
T.T.: În ce măsură procesul transnistrean este un model pentru a înțelege și a propune soluții pentru rezolvarea conflictului secesionist din estul Ucrainei?
A.G.: Sunt absolut convinsă că experiența Moldovei pe acest subiect este extrem de importantă. În special, atunci când ne referim la tactica și strategia negocierilor cu Rusia. Sunt deosebit de importante lecțiile acordului de reglementare transnistreană după numirea lui Dmitri Kozak în funcția de negociator șef al Rusiei pentru Donbas. Bazându-ne pe experiența transnistreană, încercăm să fim cu un pas înaintea partenerului de joc: prin toate mijloacele posibile să transmitem și să comunicăm oficialilor guvernamentali posibilele riscuri care pot apărea în procesul de negociere pe Donbas. În general, modelul transnistrean nu este atractiv pentru soluționarea conflictului din Donbas, dar este posibil ca la un moment dat să se dovedească a fi cea mai bună dintre cele mai proaste opțiuni, având în vedere lipsa de voință politică din partea Moscovei. În același timp, este important de menționat faptul că modelul transnistrean nu va putea fi reprodus chiar dacă se dorește, deoarece Donbasul, spre deosebire de Transnistria, are o frontieră directă cu Rusia. În aceste condiții, Kievul poate conta maximum pe păstrarea status quo-ului actual. Cu alte cuvinte, un conflict prelungit, nu înghețat.
T.T.: Cum apreciați construirea recentă a unui format de dialog între Kiev și reprezentanții republicilor autoproclamate din estul Ucrainei? Care sunt șansele de apropiere a unui acord? Care sunt riscurile pentru integritatea și suveranitatea Ucrainei?
A.G.: Din cauza respingerii acestei idei de către partidul președintelui, partea activă a societății civile și de către partenerii externi (în primul rând Germania), această idee a fost reformatată în creșterea statutului și extinderea delegației ucrainene la negocierile de la Minsk. Prin intermediul Consiliului consultativ, Rusia a încercat să împingă Ucraina spre negocieri directe cu așa-numitele „DNR” („Republica populară Donețk” – n. n.) și „LNR” („Republica populară Lugansk” – n.n.), pentru a le oferi calitatea de subiect, transformându-și statutul de parte la conflict în mediator și garant al soluționării, cum a fost și în cazul Transnistriei. Pentru Ucraina, negocierile directe cu așa-numitele „DNR” și „LNR” reprezintă o linie roșie.
T.T.: Cum evaluați rolul actorilor internaționali în reglementarea conflictului din estul Ucrainei? În mod special, ce cuvânt are de spus Germania? Există posibilitatea ca Germania și Federația Rusă să ia decizii de comun acord, fără respectarea intereselor Kievului? (Să avem în vedere că Dmitri Kozak, adjunctul Administrației Prezidențiale a Federației Ruse, a efectuat o vizită la Berlin în luna mai, Germania ignorând interdicția aplicată lui Dmitri Kozak de a se deplasa pe teritoriul Uniunii Europene)
A.G.: Germania și poziția Berlinului joacă în continuare un rol important. În pofida încercărilor lui Zelensky (Volodymyr Zelensky, președintele Ucrainei – n.n.) de a egala rolul Germaniei și al Franței în soluționarea problemei din Donbas, vedem că Germania continuă să joace un rol de frunte în acest proces, iar cancelarul Angela Merkel rămâne pentru Kiev principala persoană de legătură din Vest pe problema Donbasului. Poziția Germaniei a jucat de asemenea un rol important în problema oportunității constituirii Consiliului consultativ.
T.T.: Cât de importantă este soluționarea conflictului din estul Ucrainei pentru societatea ucraineană? Prin comparație, în Republica Moldova au fost publicate rezultate ale unor sondaje de opinie care arată că doar 2% din populație mai consideră reglementarea transnistreană drept prioritatea absolută a statului și societății moldovene.
A.G.: Problema încheierii războiului din Donbas este constant una din cele trei priorități pentru societatea ucraineană. De cele mai multe ori este prioritatea numărul unu. Singura întrebare este: „În ce condiții?”. Majoritatea ucrainenilor nu doresc doar ca Zelensky să sfârșească războiul, ucrainenii vor ca Zelensky să câștige sau cel puțin să nu piardă acest război.