Problema dosarelor penale nu este un subiect recent şi persistă încă din perioada intrării în vigoare a prevederilor Acordului cu privire la principiile de reglementare paşnică a conflictului armat din regiunea transnistreană a Republicii Moldova (RM) semnat la 21 iulie 1992. Pentru a diminua efectele tensiunilor generate de conflictul de pe Nistru şi în scopul atingerii unei concilieri sociale autorităţile de la Chişinău au considerat oportună adoptarea Legii nr.565-XIII din 22.07.1995 privind amnistia în legătură cu aniversarea primului an de la adoptarea Constituţiei RM, prin care s-a dispus absolvirea de pedeapsa privativă şi non privativă de libertate a persoanelor care au săvârşit anumite infracţiuni uşoare, mai puţin grave și grave pe teritoriul localităţilor din stânga Nistrului şi în mun.Bender în perioada 01.01.1990-17.08.1995, cu condiţia că persoanele respective acceptau să colaboreze cu organele competente ale RM şi predau benevol obiectele infracţiunii (arme, muniţii, substanţe explozive).
Un instrument de acest gen a fost utilizat şi la etapa de preconflict prin adoptarea Decretului Preşedintelui RM nr.200 din 18.09.1991 cu privire la amnistierea persoanelor care au săvârşit infracţiuni prevăzute de articolul 179/2 din Codul penal al RM, care reieşind din raţiunea obţinerii păcii şi a concilierii a decretat suspendarea tuturor dosarelor penale şi liberarea de pedeapsă penală a liderilor separatişti care începând cu 02 septembrie 1991 au organizat blocarea căilor ferate şi a drumurilor auto în oraşele Tiraspol, Bender, Râbniţa, Comrat şi Vulcăneşti, cu condiţia că persoanele respective şi-au conştientizat răspunderea lor în faţa legii şi nu văd ieşirea din situaţia care s-a creat.
Ulterior, aspectele legate de învinuirile penale au persistat pe tot parcursul procesului de negocieri privind reglementarea transnistreană în contextul acțiunilor unilaterale la care se dedau în mod continuu reprezentanții aşa-numitelor structuri de forță transnistrene (arestarea și privarea ilegală de libertate a unor persoane, fabricarea artificială a dosarelor penale în lipsa probelor concludente, răpirea cetățenilor RM și torturarea acestora în izolatoarele de detenție provizorie din regiune, persecutarea elevilor și profesorilor din școlile moldovenești cu predare în grafie latină și lipsirea acestora de patrimoniu, promovarea acțiunilor separatiste în localitățile din r-nul Dubăsari aflate sub jurisdicția RM, blocarea activității instituțiilor moldovenești amplasate în Zona de Securitate și introducerea tarifelor discriminatorii la serviciile comunale pentru colaboratorii acestora, restricționarea accesului fermierilor din raionul Dubăsari la terenurile agricole amplasate după traseul Râbnița-Tiraspol, etc), fără a se ajunge ulterior însă la pârghii de amnistiere conform unor criterii și condiționări, deși, au fost multiple proiecte de inițiative legislative în acest sens.
Este de menționat faptul că organele de drept moldovenești recurg la măsuri procesuale de urmărire penală doar ca reacție la abuzurile admise de colaboratorii a.n. structuri transnistrene în cazul în care se lezează grav drepturi și libertăți fundamentale protejate prin convențiile internaționale la care RM e parte.
Pentru a stabili mecanisme efective de combatere a criminalității pe ambele maluri părțile au semnat 4 documente-cadru în domeniu în perioada anilor 1999-2001, prevederile cărora au fost denunțate în 2003 din considerentul necorespunderii procedurilor stabilite în acestea cerințelor-cadru în materia asigurării respectării drepturilor omului, persecutării abuzive a locuitorilor din Zona de Securitate de către colaboratorii a.n. structuri de forță transnistrene sub acoperământul acestor prevederi, prelucrărilor neautorizate a datelor cu caracter personal, precum și din motivul nerespectării de către partea transnistreană a angajamentelor consfințite în documente-cadru ale operațiunii de pacificare (Acordul 21 iulie 1992, Regulamentul provizoriu cu privire la principiile de activitate a organelor de drept în zone cu regim sporit de securitate din 14 august 1992).
Pe parcursul anilor 2012-2013 problema dosarelor penale a reintrat în vizorul reprezentantului politic de la Tiraspol care a intervenit cu inițiativa întocmirii unor liste a cauzelor intentate pe malul drept și stâng, prezentării acestora în formatul „1+1” și discutării eventualelor opțiuni de clasare a acestora în contextul soluționării unor aspecte de asigurare a liberei circulații pentru oficialii vizați în dosare. Astfel, la 16 septembrie 2013 reprezentanţii politici în reglementarea transnistreană din partea Chişinăului şi Tiraspolului au semnat o Înscriere protocolară, care se referă la cauzele penale intentate pe ambele maluri ale Nistrului, având drept scop sistematizarea dosarelor deschise şi identificarea unor posibile mecanisme de soluţionare a acestora. Acest document a trezit însă un val de nemulțumiri în rândul unor ONG-uri din RM, care au solicitat examinarea legalității și denunțarea de urgență a prevederilor acestuia, fiind apoi declarate nule prevederile înscrierii protocolare în temeiul Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr.209/14 din 10.04.2012 care stabilea drept inacceptabile orice colaborări, conlucrări sub aspect juridic şi propuneri de soluţii juridice cu a.n. structuri din regiunea transnistreană, precum și în contextul unei circulare a Procuraturii Generale care stipula că sunt inadmisibile până la soluţionarea diferendului transnistrean cazurile de colaborare şi schimb informaţional pe diferite probleme între subdiviziunile autorităţilor constituţionale şi pretinsele structuri din regiunea transnistreană.
Începând cu luna august 2014, problema cauzelor penale în comun cu cea a așa-numitei blocade economice regionale devin intens mediatizate de către reprezentantul politic în reglementarea transnistreană din partea Tiraspolului fiind politizate în mod excesiv și pasate unilateral pe responsabilitatea autorităților de la Chișinău, cu inventarea unor false argumente și convingerea partenerilor externi că nu există o atmosferă favorabilă pentru negocieri, pregătindu-se în fapt teren pentru blocarea activității Conferinţei Permanente pe probleme politice în procesul de reglementare transnistreană, preconizată să aibă loc în perioada 11-12 septembrie 2014 la Viena, precum și a altor reuniuni viitoare în formatul „5+2”. Tiraspolul fără a prezenta careva argumente credibile acuza în mod constant autoritățile constituționale de purtarea unui război economic, informaţional şi diplomatic împotriva regiunii transnistrene, pentru a motiva în fapt nedorința de a lua parte în negocierile internaționale în formatul „5+2” spre a avansa spre aspecte legate de determinarea statutului regiunii și conformarea la cerințele Acordului de Asociere RM-UE.
În drept, subiectul „închiderii cauzelor penale” excede competenţele negociatorilor şi este politizat în mod premeditat de către partea transnistreană. Conform prevederilor legislaţiei în vigoare, instrumentarea cauzelor penale reprezintă prerogativa exclusivă a organelor de drept (judecători de instrucţie, procurori, ofiţeri de urmărire penală), iar imixtiunea în activitatea acestora contravine dispoziţiilor art. 6 din Constituţia RM privind separaţia puterilor în stat şi poate atrage răspunderea conform legii.
Totuși, în încercarea de a purta un dialog constructiv pe marginea problemei dosarelor penale s-a considerat oportun de a pune activitatea respectivă în sarcina grupurilor de lucru pentru combaterea criminalităţii din partea Chişinăului şi Tiraspolului, care, în baza analizelor şi consultărilor efectuate, urmau să elaboreze propuneri. Membrii grupului de lucru din partea Chişinăului au primit instrucţiuni clare şi precise în sensul că scopul final al acestei activităţi îl reprezintă asigurarea drepturilor şi intereselor cetăţenilor şi că orice propuneri trebuie să se încadreze strict în limitele legislaţiei în vigoare, inclusiv ale prevederilor legale ce reglementează protecţia datelor cu caracter personal.
Această problemă a fost abordată în cadrul mai multor şedinţe ale grupurilor de lucru menționate. Pentru identificarea unei soluţii viabile în cadrul grupurilor de lucru au fost efectuate consultările de rigoare, însă în lipsa reprezentantului Procuraturii Generale la reuniunile în cauză activităţile grupului de lucru au intrat în impas. Or, în lipsa unui mandat clar din partea Procuraturii, care conduce și exercită urmărirea penală, coordonatorul și experții GL nu au dreptul să divulge sau să facă schimb de informații care sunt în măsură să prejudicieze activitatea de înfăptuire a justiției și confidențialitatea urmăririi penale.
În cadrul şedinţei grupurilor de lucru nominalizate au fost reiterate abuzurile constante ale colaboratorilor a.n. structuri de forţă transnistrene în privinţa locuitorilor de pe ambele maluri și s-a specificat că problema dosarelor penale poate dispărea la întrunirea circumstanțelor general cunoscute: victima/ persoana vătămată îşi retrage plângerea sau dispare unul din elementele componenţei de infracţiune (subiect, obiect, acțiune infracțională, vinovăția făptuitorului).
După unele consultări cu organele competente ale RM au fost punctate următoarele poziții la această temă:
– în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală, plângerile împotriva actelor și acțiunilor pretins ilegale ale organelor de urmărire penală sau ale procurorului se examinează de către judecătorul de instrucție, și respectiv, angajații pseudostructurilor din regiunea transnistreană care au fost vizați în procese penale, beneficiază de toate drepturile și garanțiile procesuale stabilite de legislație, inclusiv de a contesta măsurile preventive aplicate în privința lor;
– soluția vădit ilegală de exonerare de răspundere penală a unor exponenți ai regimului autoproclamat din stânga Nistrului, propusă la insistența Tirspolului, trezește dubii privitor la stabilitatea și previzibilitatea oricărei decizii adoptate în procesul de negocieri;
– cadrul legislativ al RM nu prevede parteneriate de colaborare în materie penală sau procesual-penală cu alte autorități decât cele care au calitatea de subiect de drept în contextul tratatelor internaționale, asemenea cooperări nu se realizează nici în procesul de înfăptuire a justiției, instanța supremă – Curtea Supremă de Justiție constatând definitiv și irevocabil, că instanțele constituite în regiunea transnistreană sunt organe neconstituționale.
– organele de urmărire penală își desfășoară activitatea în baza principiilor legalității și independenței procesuale, beneficiind de autonomie decizională, ceea ce exclude subordonarea autorității legislative și executive, precum și orice influență sau imixtiune a unor alte autorități ale statului;
– încetarea urmăririi penale este actul de liberare a persoanei de răspunderea penală și de finisare a acțiunilor procedurale, pe temeiuri de reabilitare sau nereabilitare și se dispune de către procuror prin ordonanță, din oficiu sau la propunerea organului de urmărire penală, doar în cazurile specificate în mod exhaustiv în art. 275 și 285 Cod de procedură penală.
În gestiunea organelor de urmărire penală se află multiple cauze penale, în care sunt vizaţi reprezentanţi ai a.n. structuri transnistrene (bănuiţi de comiterea infracţiunilor de răpire de persoane, privare ilegală de libertate, trădare de patrie şi spionaj, uzurpare de calităţi oficiale etc.), însă pe puţine din aceste cauze au fost emise hotărâri definitive, majoritatea din ele fiind suspendate. Iniţierea cauzelor penale este întemeiată din punct de vedere juridic (Constituţia RM, Convenţia europeană a drepturilor omului), deoarece reprezintă o obligaţie şi o reacţie justificată a autorităţilor constituţionale împotriva abuzurilor la care se dedau reprezentanţii a.n. structuri de forţă transnistrene, care lezează drepturile şi libertățile fundamentale ale cetăţenilor RM şi, implicit, ale colaboratorilor instituţiilor moldoveneşti ce activează în Zona de Securitate.
Tabloul e într-un contrast vizibil: în timp ce Tiraspolul invocă existența a circa 200 de dosare intentate de organele de drept moldovenești în privința angajaților din regiune (în fapt, o mare parte suspendate sau încetate pe motivul neidentificării sau inaccesibilității subiectului încălcării), pe malul stâng numărul acestora se rezumă la ordinul miilor ținând cont de faptul ca toți oficialii și funcționarii publici sunt în “listele-negre transnistrene” și au restricții la libera circulație, promotorii drepturilor omului și persoanele inconvenabile regimului sunt declarate persoane indezirabile în regiune, angajații și locuitorii din Zona de Securitate sunt persecutați pe motivul nerespectării așa-numitelor cerințe ale legislației regionale, tututor cetățenilor RM și neposesorilor de documente nerecunoscute din regiune li se aplică regimul migrațional de intrare-ieșire în localitățile din raioanele de est ale țării.
Reprezentanții Tiraspolului insistă în continuare pe abordarea în cadrul formatului de negocieri a problemei dosarelor penale intentate pe numele unor persoane de pe ambele maluri, intervenind de multiple ori cu propunerea de a determina o modalitate practică de închidere reciprocă a acestora, propunere inacceptabilă deoarece soluționarea la masa de negocieri a chestiunii clasării cauzelor penale, constituie în esență o cerință de implicare directă a unor persoane cu mandat politic în procesul de exercitare a urmăririi penale și de înfăptuire a justiției, iar o eventuală admitere a acestei solicitări ar însemna sfidarea statului de drept cu depășirea vădită a limitelor drepturilor și atribuțiilor acordate de lege.
Partea moldovenească își exprimă disponibilitatea pentru o colaborare eficientă și conformă legii în vederea consolidării poziției organelor de drept aferent instrumentării cauzelor penale menționate și asigurării respectării drepturilor și intereselor omului, în lumina prevederilor Convenției europene a drepturilor omului și altor tratate internaționale în materia drepturilor omului.
În cadrul mai multor întrevederi în formatul „1+1” partea transnistreană reabordează periodic subiectul cauzelor penale. La rândul său, partea moldovenească subliniază că este importantă calificarea corectă a acestor cauze, accentuând că puterea executivă este lipsită de dreptul de a interveni în prerogativele puterii judecătorești, intentarea şi clasarea cauzelor penale fiind prerogativa exclusivă a organelor de înfăptuire a justiției.
În contextul determinării unor opțiuni alternative în măsură să contribuie la depășirea problemei dosarelor penale și la sprijinirea procesului de reglementare transnistreană au demarat consultări complexe cu actori interni și parteneri internaționali relevanți. Astfel, au fost instituite platforme interactive de discuții menite să faciliteze schimburi de idei între specialiști din Moldova și experți internaționali. Un exemplu în acest sens este atelierul de lucru și conferința publică cu genericul „Acuzarea de fapte penale în contextul reglementării conflictelor – lecții învățate și bune practici din procesele de promovare a păcii” organizată la 18 iunie 2015 la Chișinău în cadrul căreia experți locali (colaboratori cu atribuții de constatare și investigare a faptelor penale, reprezentanți ai aparatelor Președintelui RM și ai Parlamentului, procurori în frunte cu Procurorul General) și experți internaționali (din cadrul Crisis Management Initiative și Institutul britanic Causeway) au efectuat un schimb de opinii pe marginea experienței pozitive a unor state în gestionarea situațiilor de conflict/ în depășirea obstacolelor generate de fenomenul învinuirii penale, cu trecerea în revistă a evoluției situației în dosarul transnistrean. În continuarea lucrărilor inițiate la atelierul menționat, în perioada 05-07 august 2015, 6 reprezentanți din RM (delegați din autoritățile legislativă, executivă și Procuratura Generală) au mers într-o vizită de studiu în or.Belfast (Marea Britanie) unde s-au documentat cu experiența de soluționare a conflictului din Irlanda de Nord și cu mecanismele instituţionale create pentru instituirea păcii şi a conceptului „justiţiei tranziţionale”.
Reieșind din lecțiile învățate din dosarul nord-irlandez referitor la aplicabilitatea actelor de clemență în raport cu infractorii/ contravenienții/ delicvenții ce au savârșit ilegalități în spațiul și perioada conflictului nereglementat este de relevat că acestea erau admise exclusiv în contextul considerării interesului public major și erau orientate spre atenuarea focarelor de tensiune, obținerea unei concilieri progresive între părți, stimularea negocierilor în direcția unei reglementări finale a diferendului, restabilirea drepturilor inalienabile ce au fost lezate și promovarea elementelor de pace și de toleranță mutuală.
Platforme productive de dialog au fost dezvoltate și cu experții din cadrul Consiliului Europei (CE) urmare a necesității obținerii unor opinii avizate, compatibile cu onorarea angajamentelor asumate de RM prin prisma prevederilor Convenției europene a drepturilor omului, cu luarea în considerare a bunelor practici ce pot fi preluate de la state-membre ale CE și a indispensabilității de a contribui la restabilirea încrederii între Chișinău și Tiraspol pentru a permite părților să depășească obstacolele existente și să identifice soluții viabile la probleme strategice (în special, cea ce ține de reglementarea definitivă a diferendului). S-a reiterat că deoarece, problematica abordată are o natură complexă e oportună implicarea specialiștilor cu o vastă experiență în domeniul juridic, al medierii diferendelor și al programelor de construire a păcii.
Prin intermediul unui proiect-pilot al CE autoritățile naționale au beneficiat în perioada anilor 2015-2016 de asistența unor experți contractați de CE care au avut întrevederi de lucru cu reprezentanții autorităților naționale relevante și au efectuat un schimb de opinii și viziuni referitor la potențialele opţiuni de soluţionare a problemei cauzelor penale de pe ambele maluri ale Nistrului, în corespundere cu standardele europene.
Recomandări specifice referitor la asigurarea conformității cu cerințele europene a soluțiilor posibile pentru acuzațiile penale de acest gen au fost reflectate într-un raport de circuit restricționat, în care erau sugerate 3 modalități de intervenție pe linia de activitate a autorităților constituționale întru a reglementa unele dosare și a debloca dialogul în negocieri, și anume:
a) în dependență de rezultatele înregistrate în negocieri, Parlamentul are posibilitatea de a adopta la timpul oportun legi privind acordarea amnistiei unor subiecți-cheie, însă, pentru aceasta e necesară prezența unei stabilități parlamentare și guvernamentale durabile, demonstrarea unui prim pas de bunăvoință și existența unei încrederi reciproce între părțile negociatoare;
b) promovarea unor amendamente la Codul penal care să prevadă eliberarea de pedeapsă, în anumite circumstanțe clar determinate, pentru acțiunile de uzurpare de calități oficiale și cele de samavolnicie, cu aplicarea acestui cadru doar în raport cu așa-numiții oficiali din pretinsele structuri transnistrene, într-o perioadă de timp limitată, cu posibilitatea prolongării acestora în corespundere cu evoluțiile din cadrul negocierilor;
c) promovarea unei noi legislații procesuale care să prevadă posibilitatea intervenției la etapa inițiere a investigației a factorului politic în care să fie reflectată opinia consolidată a Guvernului, Parlamentului și eventual a Curții Constituționale, însă aceasta poate avea loc în situații excepționale cu oferirea unor instrucțiuni scrise, făcute public și având un scop general întru a formaliza un mecanism transparent de conlucrare dintre Ministerul Justiției și organele procuraturii.
Totuși, autorul recomandărilor conchide că nici una din acestea nu este în măsură să prevină violarea drepturilor garantate de Convenția europeană a drepturilor omului și au doar intenția de a genera eventuale căi de a reduce unele riscuri și tensiuni urmărind în special dezideratul de a asigura o avansare a părților în negocierile politice.
În corespundere cu recomandările Protocolului de la Berlin, pe parcursul anilor 2016-2017 experții de profil de pe ambele maluri au discutat la nivel tehnic situaţia cauzelor penale, iar partea moldovenească a explicat modalitatea legală și conformă cerințelor pentru protecția datelor cu caracter personal și a celor de asigurare a confidențialității procesului penal de a accesa informațiile respective și de a utiliza mijloacele de demonstrare a nevinovăției sau de apărare legal stabilite, înmânând părții transnistrene modele de cereri tipizate în acest sens.
Totodată, reieșind din necesitatea instituirii unei conlucrări multidimensionale în platformelor de dialog Chișinău-Tiraspol în domeniul combaterii infracționalității, prevenirii și eliminării consecințelor situațiilor excepționale, utilizării serviciilor de urgență pe ambele maluri, partea moldovenească a elaborat şi a propus părţii transnistrene spre examinare proiecte de mecanisme funcționale, inclusiv, cu privire la unele aspecte de interacţiune în sfera asigurării ordinii de drept.
Din păcate, conceptele propuse de Chișinău sunt neglijate de către experţii de resort de la Tiraspol, care insistă pe formula aprobării unui instrument bilateral de cooperare la nivelul structurilor de drept a părţilor, abordare principial inacceptabilă pentru Chişinău în contextul în care instrumentele respective sunt admisibile exclusiv în relaţiile interstatale nu şi în raport cu unităţile administrativ-teritoriale ale ţării.