Alin Gvidiani: Școlile cu predare în grafie latină din regiunea transnistreană – istoricul și problemele cu care se confruntă acestea

În regiunea transnistreană funcţionează 8 instituții de învățământ moldovenești cu predare în grafia latină (5 licee și 3 gimnazii), care activează în baza curriculumului educațional al Republicii Moldova (RM), după cum urmează:

1) Liceul Teoretic „Lucian Blaga” din or.Tiraspol, până la 07.07.2004 – școala nr.20 din Tiraspol, director – Iovcev Ion, închiriază o clădire de la așa-numita administrație a or.Tiraspol, amplasată pe str.Odesscaia 75;

2) Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” din or.Bender, până în august 2003 – școala nr.19, are în folosință 3 clădiri (o grădiniță ce aparține așa-numitei administrații a or.Bender, situată pe strada Z. Kosmodemianskaia 5, o clădire a Gimnaziului-internat pentru copii orfani din or.Bender, situată pe str.P. Morozov 13 și clădirea Întreprinderii Silvice Tighina, situată pe str.Chișinăului 228, director – Roibu Maria;

3) Liceul Teoretic „Evrica” din or. Râbnița, până în august 2003 – școala nr.12, nu are sediu propriu și arendează de la Uzina Metalurgică din Moldova clădirea unei grădinițe, situată pe str.Valcenco 23 (fosta gradiniță nr.21), director – Halus Eugenia;

4) Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare și Sfânt” din or.Grigoriopol, până în august 2004 – școala alternativă nr.1, având adresa juridică în s.Doroțcaia din r-nul Dubăsari, director – Cercavschi Eleonora;

5) Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din s.Cocieri, r-nul Dubăsari, până în septembrie 2003 – școala nr.3 din or.Dubăsari, arendează gratuit o clădire de la un azil de batrâni, ce aparține Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, care se află în s.Cocieri, pe str. Țărmului 1b, director – Ursul Aurelia (anterior – Popșoi Ion);

6) Gimnaziul din s. Corjova, r-nul Dubăsari, fosta școală din s.Corjova, nu are propriul local și arendează de la așa-numita administrație a or.Dubăsari clădirea unei grădinițe și o altă clădire de la o cooperativă de producatori (un fost colhoz), situată pe str.S.Lazo 4, director – Sucitu Constantin;

7) Gimnaziul din s. Roghi, r-nul Dubăsari, fosta școală din Roghi, arendează o clădire de la așa-numita administrație a or.Dubăsari, situată pe str.Dnestrovscaia 18, director – Ghidirimschi Nadejda;

8) Gimnaziul-internat pentru copii orfani din or.Bender, până în 2004 – a fost școală internat și orfelinat ce primea copiii din raioanele Anenii Noi, Căușeni, Ștefan Vodă și din regiunea transnistreană, are în gestiune 5 clădiri, amplasate pe str.P. Morozov 13, director – Postarencu Lidia (anterior – Ungureanu Maria).

Aceste instituții sunt finanțate din bugetul Republicii Moldova, se subordonează Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, studiază conform programelor de studii naționale, precum și sunt asigurate în mod centralizat cu  manuale,  ghiduri şi materiale didactice conform standardelor aprobate.

În instituțiile respective la moment învață circa 1312 de elevi, al căror număr scade an de an datorită condițiilor restrictive impuse de către pretinsa administrație de la Tiraspol după anul 2002, factorului de migrație a populației și a declinului demografic în ascensiune.

Date statistice cu privire la evoluția numărului de elevi la şcolile moldoveneşti cu predare în grafia latina din regiunea transnistreană (1997-2017):

Disputa existentă pe problematica școlilor își are începuturile încă din anul 1989 când a fost reintrodusă grafia latină pentru limba română/ moldovenească și când aceasta a fost declarată singura limbă de stat a RM, ce trebuia utilizată în toate domeniile publice. Chestiunea limbii a devenit un catalizator al mișcării secesioniste din raioanele de est ale țării, iar după preluarea controlului asupra majorității teritoriului de pe malul stâng al r.Nistru și or.Bender de către forțele regimului nerecunoscut, ultimele au menținut formula din perioada sovietică de utilizare a așa-numitei limbi moldovenești în grafia chirilică. Pe teritoriul menționat au rămas doar câteva instituții de învățământ administrate de către autoritățile constituționale, dintre ele fiind un șir de școli ce au păstrat efectuarea instrurii în baza grafiei latine.

Primele documente de referință care au creat obstacole esențiale în activitatea școlilor latine din regiune au fost deciziile așa-numitului Soviet Suprem al Transnistriei din 12.03.1991, prin care toate instituțiile de învățământ din regiune au fost obligate să introducă obiectul “Istoria Moldovei și a URSS”, să înceteze predarea obiectului “Istoria românilor” și să predea limba moldovenească în baza grafiei chirilice, și din 08.09.1992, prin adoptarea pretinsei legi cu privire la limbi, care declara că grafia chirilică este singura formă scrisă a limbii moldovenești, iar autoproclamatele structuri au dispus trecerea tuturor școlilor la această grafie.

Cu toate acestea, școlile nr.20 din Tiraspol, nr.19 din Bender și nr.12 din Râbnița, precum și școlile din Roghi și Dubăsari au continuat să predea în grafia latina la alegerea părinților. Pentru a evita conflictele cu părinții, așa-numitele structuri locale au continuat să le finanțeze în ciuda criticilor aduse din partea Sovietului Suprem.

În procesul de negocieri, în anul 1993, reprezentanții Chișinăului și Tiraspolului semnează un Protocol de intenții, prin care se dispune ca așa-numitele structuri locale din Tiraspol, Bender și Râbnița vor oferi școlilor cu predare latine clădiri corespunzătoare, le vor finanța și se va elabora un program de învățământ coordonat.

La 19 aprilie 1994 în regiunea transnistreană se adoptă așa-numita lege a educației, în temeiul căreia școlile latine au fost calificate ca școli private aparținând unui stat străin, fiind obligate să obțină clădiri proprii, să activeze în baza unui pretins acord moldo-transnistrean, să se înregistreze la structurile de facto transnistrene și să obțină licență.

Între timp părinții, elevii și profesorii care aveau atribuţie la aceste școli s-au plâns de presiunile din ce în ce mai mari ale pretinselor structuri locale de a utiliza grafia chirilică și programul nerecunoscut de învăţământ din regiune. În Râbnita, birocrații locali au blocat accesul în școala nr.12 o perioadă îndelungata de timp. În Bender, școala nr.19 a fost sechestrată de către miliţie, a fost desființată și transformată, împreună cu o școală rusă din apropiere, într-o școală nouă mixtă cu predare în grafia chirilică și după programul de învățământ transnistrean. Ca reacţie, părinţii și elevii au blocat traficul rutier și liniile de cale ferată, astfel afectând activitățile comerciale dintre ambele maluri. La 01 septembrie structurile de facto transnistrene stopează definitiv finanțarea școlilor din Bender și Rîbnița (sept. 1995 – din Tiraspol), iar la 10 octombrie 1995, Guvernul RM adoptă decizia de a le finanța din bugetul de stat, cu însărcinarea Ministerului Educației al RM de a le supraveghea activitatea.

În primăvară anului 1995, părinții din Camenca, Slobozia, Dubăsari, Corjova și Roghi s-au plâns că deși au exprimat preferința ca în noul an școlar să poată fi introdusă grafia latină și programul de învățământ al Ministerului Educației al RM, cu înregistrarea unei școli private finanțate de Chișinău, așa-numitele structuri locale au refuzat cererea lor, insistând pe folosirea programului de învățământ transnistrean. La 15 septembrie 1995 în regiune este adoptată “decizia privind funcționarea școlilor cu predare în limba română pe teritoriul Transnistriei”, prin care a fost interzisă activitatea acestora, cu formalizarea faptului privind stoparea finanțării din bugetul transnistrean. În noiembrie 1995 școlile din Roghi și Corjova au trecut la programul de învățământ al RM, fără a beneficia de finanțare.

În februarie 1996 structurile de facto au eliberat școlii nr.19 din Bender o așa-numită licență pentru o perioadă de 3 ani. Mai multe școli cu predare în grafia chirilică din regiune au încercat să treacă la grafia latină, curricula RM și să solicite finanțare de la Ministerul Educației al RM, însă, tentativele au fost blocate de structurile de facto transnistrene, mulți profesori fiind demiși, părinții persecutați, iar unii copii au început să frecventeze școlile de pe malul drept. În perioada vacanței de iarnă, urmare a tensiunilor supuse, un grup de aproximativ 220 de elevi și profesori au părăsit școala din Dubăsari cu predare în grafia chirilică și s-au mutat în s.Cocieri, unde în decembrie 1996 au primit clădire.

Astfel, în perioada anilor 1994-1996 structurile de facto din regiune au stopat alocarea mijloacelor financiare pentru toate școlile ce nu făceau uz de grafia chirilică, iar divergențe au început să apară pe motiv că programele școlare moldovenești erau diferite de cele create în regiune, în mod special la disciplinele cu aspecte sensibile din punct de vedere politic cum ar fi istoria și geografia. După sistarea întreținerii școlilor vizate de către autoproclamatele structuri, Ministerul Educației al RM a început finanțarea a 2 școli din Bender, 1 din Tiraspol și 1 din Râbnița, iar, ulterior, uneia din s.Roghi și alteia din s.Corjova.

La 10 noiembrie 1997 Chișinăul și Tiraspolul au semnat o înțelegere cu privire la crearea unei comisii privind cooperarea socio-economică, în baza căreia a început să activeze 20 de grupuri de lucru permanente – grupuri de experţi, menite să elaboreze și să implementeze decizii ale unei comisii unificate, fiind instituit și un grup de lucru pe probleme educaționale, care până în prezent se convoacă periodic și abordează dificultățile întâmpinate în activitatea școlilor latine.

Până în anul 2001 părinții din alte localități din raioanele de est ale țării interveneau de multiple ori către așa-numitele structuri locale din regiune cu propunerea de a fonda școli private cu predare în grafia latină, însă, de fiecare dată aceste inițiative erau blocate, ba chiar mai mult, inițiatorii fiind supuși diferitor forme de hărțuire și intimidare. În unele orașe și sate din regiune, situația de tensiune și de confruntare dintre părinți și exponenții pretinselor structuri locale a dus la aceea că în unele localități unde în școli se preda clandestin programul de studii moldovenesc și se folosea grafia latină au fost închise, profesorii concediați, iar unii parinți au fost persecutați, inclusiv, cu crearea problemelor la locul de muncă sau cu acuzarea de încălcarea anumitor cerințe ale nerecunoscutei legislații regionale.

În consecință, părinții și profesorii din or.Dubasari și din or.Grigoriopol, au ales să mute școlile cu predare în grafia latină în satele din vecinătate, aflate sub jurisdicția autorităților constituționale, obținând în așa mod și finanțarea cheluielilor de funcționare din partea Ministerului Educației al RM.

Astfel, s-a ajuns la situația că 8 (opt) școli cu predare în grafia latină au fost în stare să reziste în fața persecuțiilor și intimidărilor intenționat uneltite de către regimul din stânga Nistrului și au menținut instruirea elevilor în baza programelor educaționale naționale, fiind sprijinite financiar și material de către Ministerul Educației al RM. 6 (șase) dintre acestea au rămas a fi amplasate în perimetrul teritorial controlat de către autoproclamatele structuri transnistrene și 2 (două) au fost relocate pe teritoriul r-nului Dubăsari, aflat sub jurisdicția autorităților RM (este vorba despre Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare și Sfânt” din s.Doroțcaia și Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din s.Cocieri).

Însă, cele 6 școli cu predare în grafia latină rămase în regiunea transnistreană continuau să se confrunte cu impedimente constante din partea așa-numitelor structuri din regiune, care invocau necesitatea determinării unui statut în baza exigențelor pretinsului cadru normativ transnistrean. Deși, școlile erau înregistrate, licențiate și acreditate în baza sistemului juridic și educațional al RM, așa-numitele structuri transnistrene solicitau ca acestea să se înregistreze ca “școli private” pentru a li se permite folosirea grafiei latine, dar fiind obligate să predea în baza programului școlar elaborat la Tiraspol, sau ca “școli străine” pentru a fi posibilă utilizarea grafiei latine și a programului școlar moldovenesc, însă, doar în baza unui acord “interstatal” dintre RM și Transnistria. După cum era și firesc, ambele opțiuni erau absolut inacceptabile pentru Guvernul de la Chișinău, ca fiind vădit direcționate spre crearea unor precedente periculoase pentru statalitatea RM și activitatea de mai departe a instituțiilor vizate.

În anul 2001 circa 500 de părinți din totalul a 700 de elevi din școala Grigoriopol s-au plâns de faptul că așa-numitele structuri transnistrene exercită presiuni pentru a nu da curs cererii acestora de a deschide o școală privată cu predare în grafia latină, astfel practica de predare clandestină a orelor în grafie latină cu utilizarea manualelor furnizate de Ministerul Educației al RM a continuat.

Pe parcursul anului 2002 părinții din Grigoriopol au format un grup de inițiativă pentru a fonda o școală privată cu predare conform programului de învățământ al RM cu utilizarea grafiei latine, propunând utilizarea după amiază a aceleiași clădiri unde era școala publică transnistreană, însă, în august 2002, așa-numitele structuri locale au închis școala, confiscând toate manualele și materialele didactice ale RM, concediind toți profesorii cu informarea că pot fi reangajați doar dacă vor semna o declarație că sunt de acord să predea conform normelor transnistrene privind educația și limbile. Ulterior, profesorii, părinții și elevii au deschis o școală separată într-o clădire care aparținea unei școli din satul Doroțcaia. De atunci, elevii care frecventează această școală fac naveta de aproximativ 10 km din Grigoriopol la Doroțcaia, trecând zilnic prin punctele de trecere de pe linia administrativă.

În ianuarie 2003, Gimnaziul din Roghi obține înregistrarea permanentă de la structurile de facto transnistrene, iar în ianuarie 2003 s-a ajuns la o înţelegere privind statutele școlilor, în baza cărora școlile latine urmau a fi înregistrate în calitate de instituţii private finanţate de Guvernul RM, însă, așa-numitele structuri transnistrene au refuzat sa le înregistreze.

În perioada 15-29 iulie 2004 miliția transnistreană a asediat școlile din Bender, Râbnița, Tiraspol și orfelinatul din Bender, distrugând mobilă, manuale și arhive, întrerupând aprovizionarea cu energie electrică și apă, ocupând forțat clădirile cu evacuarea profesorilor și elevilor. Comunitatea internațională a condamnat aceste acțiuni, numindu-le “purificare lingvistică”. Urmare a presiunilor internaționale sporite dar și a negocierilor Chișinău-Tiraspol, în perioada septembrie-decembrie 2004 structurile de facto transnistrene au înregistrat temporar pentru o perioadă de un an în calitate „instituții de învățământ străine nestatale” 6 școli. Până la finele anului 2004 unii părinți, elevi și directori de școli au depus cereri la CEDO, prin care au pretins încălcarea drepturilor la educație, viață privată și libertatea de a nu fi discriminați.

În iulie 2005, urmare a unei înțelegeri de compromis liceele teoretice “Lucian Blaga”, “Alexandru cel Bun”, “Evrica” și Gimnaziul din s.Corjova au obținut înregistrare permanentă de la structurile de facto locale, oferindu-le posibilitatea să încheie contracte de arendă și să beneficieze de servicii de electricitate. Potrivit statutelor acestora, care au stat la baza înregistrării școlilor, programul de învățământ urma a fi coordonat de către un grup de experți din ambele părți, care trebuia să efectueze o revizuire reciprocă a programelor.

În prima jumătate a anului 2006 au avut loc 6 reuniuni ale grupurilor de lucru în domeniul educației, cu abordarea aspectelor referitoare la procedura de licențiere și acreditare a școlilor, cu propunerea din partea RM de a demara un proiect-pilot pentru o școală din regiune. Însă, urmare a încetării procesului de negocieri, întrunirile în acest grup au fost suspendate în a doua jumătate a anului 2006. Directorul Liceului Teoretic “Evrica” din Râbnița s-a întâlnit cu reprezentanții așa-numitelor structuri locale și a depus o cerere prin care a solicitat arendarea pentru o perioadă de 25 de ani a terenului de pe str.Gagarin 14 pe care se afla vechea clădire a școlii și cea nouă, construită cu finanțarea RM, care a fost confiscată în iulie 2004. În septembrie 2006, administraţia locală a informat directorul că pe această adresă se afla “Școala pentru protecţia socială și reabilitarea elevilor din Râbnița”, fiindu-i astfel, respinsă cererea.

În perioada 2007-2012 nu au avut loc careva dispute semnificative, însă din cauza că întregul proces de reglementare a fost blocat, organizarea negocierilor pentru a îmbunătăți situația școlilor nu a fost posibilă până în anul 2012. Potrivit directorilor școlilor, în aceasta perioadă au existat cazuri individuale de presiune exercitată asupra părinților, în special legate de serviciul lor în cazul în care ei activau într-o așa-numită funcție oficială din regiune. Multe școli au raportat probleme constante care apăreau înainte sau în timpul ceremoniilor “Primul sunet” (începutul anului școlar, 01 septembrie) și “Ultimul sunet” (sfârşitul anului școlar, 31 mai) în cadrul cărora se arbora steagul RM și se interpreta imnul naţional al RM. Ei au declarat că înainte de desfășurarea ceremoniilor se deconecta electricitatea, sau ei erau vizitaţi de miliția transnistreană. Mulţi din ei continuau ceremoniile, într-o formă sau alta, în ciuda acestor obstacole.

Pe 19 octombrie 2012, CEDO a pronunțat o hotărâre definitivă pe marginea cauzei Catan şi alţii c. Moldovei şi Rusiei (cererile nr.43370/04, 8252/05 și 18454/06) în contextul plângerilor depuse de 170 de reclamanți (copii și părinți din liceele teoretice “Evrica”, “Alexandru cel Bun” și “ Ştefan cel Mare” referitoare la efectele politicii lingvistice adoptate în 1992 și 1994 de către așa-numita administrație de la Tiraspol, prin care s-a interzis utilizarea alfabetului latin în școli și măsurile ulterior întreprinse în vederea implementării politicii vizate (evenimentele din 2004 și de după – închiderea şi vandalizarea şcolilor, persecutarea, agresarea personalului şi a elevilor, evacuarea forțată a copiilor și a profesorilor, închiderea școlilor și obligarea acestora de a-și schimba sediile). În dispozitivul hotărârii menționate, judecătorii Marii Camere a Curţii au decis cu 16 voturi pentru și unul împotrivă că Federația Rusă se face responsabilă de violarea art.2 al Protocolului nr.1 la Convenţia europeană a drepturilor omului (dreptul la instruire) şi în termen de 3 luni urmează să plătească fiecărui reclamant (în total 170) câte 6 000 de euro (în total 1 020 000 euro) pentru daune morale şi 50 000 de euro tuturor reclamanţilor pentru costuri şi cheltuieli procesuale. Până în prezent, însă, Federația Rusă, refuză ostentativ să se conformeze deciziei CEDO, invocând în mod constant principiul subsidiarității, criticând hotărârea pronunțată și calificând-o drept contrară prevederilor Convenției europene a drepturilor omului, cadrului legal internațional, deoarece admite ingerința în afacerile interne ale unei jurisdicții străine.

Pe parcursul anului 2012, după o pauză de aproape 6 ani s-au reluat ședințele grupurilor de lucru pentru educație, în cadrul cărora partea moldovenească reitera necesitatea creării unor condiţii decente pentru funcţionarea şcolilor cu predare în grafia latină, soluționăii problemei sediilor, asigurării cu materiale didactice și alimente ş.a. Mulți directori de școli continuau să se plîngă că întâmpină dificultăți în transportarea bunurilor prin așa-numitele puncte de control nelegitim instalate de către partea transnistreană pe linia administrativă, plus, școlilor latine li se calculau facturi mai mari pentru utilitățile publice furnizate din regiune (gaz, electricitate, salubritate) comparativ cu celelalte școli din proximitate și persista nesiguranța privind durabilitatea clauzelor negociate în contractele de arendă. Toate aceste probleme au fost aduse în atenția partenerilor internaționali în cadrul a 3 reuniuni ale formatului de negocieri „5+2” ce au avut loc pe 12-13 iulie, pe 12-13 septembrie și pe 28-30 noiembrie 2012, fiind menționată indispensabilitatea asigurării condițiilor adecvate de funcționare a acestora, ţinând cont de decizia recentă a CEDO şi de recomandările organizațiilor internaționale.

Pe parcursul negocierilor purtate în anilor 2013-2014 s-au efectuat multiple consultări pe proiectul unei decizii protocolare cu privire la soluționarea unor aspecte din domeniul educației, prin care se propunea agrearea în privința celor 8 școli a următoarelor elemente:

a) de ordin general:

– asigurarea circulației nestingherite a elevilor și profesorilor la locul de trai/muncă/studii;

– aprovizionarea fără restricții cu manuale, materiale didactice și alte bunuri tehnico-materiale, necesare pentru desfășurarea procesului de învățământ;

– aplicarea unor tarife nediscriminatorii la serviciile comunale, pentru utilizarea gazelor naturale, încălzirii, energiei electrice, seriviciilor de canalizare, la plățile de arendă ș.a. ca și la celelate instituții de învățământ din regiune;

– dotarea cu imobile care să corespundă cerințelor procesului educațional;

– desfășurarea procesului educațional conform standardelor și programelor de învățământ ale părții fondatoare;

– respectarea normelor sanitar-epidemiologice, regulilor de securitate antiincendiară.

b) de ordin procedural:

– determinarea statutului școlilor;

– stabilirea modului de interacțiune dintre școli și așa-numitele administrații locale;

– elaborarea procedurilor de coordonare a parametrilor de bază referitor la desfășurarea procedului educațional fără a prejudicia procesul;

– reevaluarea programelor de învățământ pentru a consolida încrederea, a face schimb de experiență și a elabora recomandări comune în partea ce ține de predarea subiectelor sensibile;

– eliminarea barierelor existente și crearea condițiilor optime pentru desfășurarea procesului educațional;

– continuarea eforturilor în vederea implementării cerințelor procesului de la Bologna.

În pofida argumentelor și impulsurilor permanent lansate de către partea moldovenească, dar și a mesajelor de susținere a proiectului de document nominalizat de către partenerii internaționali în cadrul procesului de negocieri, partea transnistreană de fiecare dată a politizat problema, demonsstrând că urmărește vădit obiectivele de a controla integral activitatea acestor instituții de învățământ întru a le dicta programele educaționale, a le mări povara fiscală, a le prelucra tot circuitul informațional și statistic, a le persecuta pe criterii propagandistice, sau pe de altă parte de a le evidenția drept instituții de învățământ străine, care nu se conformează rigorilor așa-numitului cadru normativ regional și care în caz de neaccept de reorganizare sau subordonare pot fi evacuate din locațiile existente sau menținut drept element de șantaj în raport cu Chișinău pentru obținerea diverselor concesii.

Începând cu luna noiembrie 2013 conducerea școlilor latine a început din nou să se confrunte cu un val de presiuni din partea pretinselor structuri din regiunea transnistreană care periodic blocau conturile instituțiilor și motivau necesitatea achitării unor impozite sau a respectării unor reguli regionale de introducere a unor bunuri sau de efectuare a unor tranzacții contabile. Momentul culminant al acestor provocări a fost la 05 februarie 2014, când directorul Liceului Teoretic „Lucian Blaga” din or.Tiraspol a fost reținut la un punct nelegitim de control de pe linia administrativă de către colaboratori ai așa-numitelor structuri de forță transnistrene, fiindu-i confiscați circa 114 mii lei destinați achitării salariilor pentru pedagogi, automobilul, actele, ștampila liceului, telefoanele și un aparat foto, plus, fiind avertizat că va trebui să plătească o amendă echivalentă cu valoarea obiectelor confiscate. Doar după implicarea activă a autorităților de la Chișinău și sensibilizarea insistentă a partenerilor internaționali la finele lunii aprilie 2014 bunurile confiscate au fost restituite.

Pe parcursul anilor 2014-2015 șirul provocărilor la adresa școlilor latine nu s-a stopat, fiind prezente variate situații cu caracter abuziv din partea autoproclamatelor structuri din regiune: modificarea multiplă pe parcursul aceluiași an a clauzelor contractelor de arendă a edificiile cu mărirea prețurilor și obligarea achitării imediate sub amenințarea de a închide instituția, forțarea elevilor de a fi puși la evidența pretinselor subdiviziuni de recrutare militară, reținerea profesorilor și părinților la punctele nelegitime de control pe motivul încălcării termenului de ședere pe teritoriul regiunii transnistrene cu sugerarea indispensabilității de a se documenta cu acte nerecunoscute pe teritoriul țării etc.

Perioada anilor 2016-2017 este una relativ calmă pentru școlile latine, deși, problemele referitoare la asigurarea tehnico-materială nestingherită a acestora persistă, cererii insistente a părții moldovenești de a rezolva nediscriminatoriu tema sediilor, plăților de arendă și a serviciilor comunale nu îi este oferită reacția necesară, iar primul și ultimul sunet în mod tradițional se petrec sub monitorizarea atentă a unei numeroase echipe de milițieni și colaboratori de securitate din regiunea transnistreană.

Deși, în prezent administrația de facto de la Tiraspol exercită mai puține presiuni pe dosarul școlilor latine, iar autoritățile de la Chișinău depun eforturi considerabile pentru a asigura buna funcționalitate a acestora, există o serie de probleme stringente asupra cărora e necesar de focusat și de soluționat necondiționat, după cum urmează:

– asigurarea LT „Ştefan cel Mare şi Sfânt” cu sediu, astfel  încât copiii din or.Grigoriopol şi din localităţile suburbane să aibă posibilitatea de a-şi face studiile la locul de trai;

– retrocedarea de către Tiraspol a blocurilor de studii construite special pentru LT „Evrica” din or. Râbniţa din mijloace financiare de la bugetul de stat al Republicii Moldova (11 mln. lei);

– punerea şcolilor latine în condiţii de egalitate/nediscriminatorii cu celelalte şcoli din regiunea transnistreană (la plata de arendă, plata pentru servicii comunale etc.);

– crearea condiţiilor necesare pentru asigurarea şcolilor moldoveneşti din regiunea  transnistreană cu manuale, materiale didactice, aparataj electronic, produse alimentare, salariile profesorilor (transportarea  prin punctele interne de control fără perceperea așa-numitelor taxe vamale);

– asigurarea condiţiilor necesare (arborarea drapelului de stat, intonarea imnului de stat) pentru desfăşurarea în condiţii de securitate a zilelor dedicate primului şi ultimului sunet, fără prezenţa masivă a reprezentanţilor structurilor de forţă de la Tiraspol;

– continuarea interacţiunii pentru organizarea olimpiadelor comune ale elevilor de la instituţiile de învăţământ de pe cele două maluri ale Nistrului.

– neînrolarea tinerilor de 18 ani în așa-numita armată transnistreană;

– convenirea în cadrul negocierilor asupra utilizării unei părţi din mijloacele financiare achitate pentru chiria sediilor şcolilor moldoveneşti, care studiază în grafie latină, pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de instalarea sistemelor antiincendiare.

Problemele întâmpinate de școlile latine și soluțiile viabile ce se impun a fi promovate sunt permanent incluse de către delegația modlovenească pe ordinea de zi a grupurilor de lucru pentru educație și a întrevederilor reprezentanților politici din partea Chișinăului și Tiraspolului, în perioada 2016-2017 fiind abordate în cadrul 14 ședințe ale experților de pe ambele maluri ale Nistrului și 10 întrevederi ale negociatorilor-șefi. Cu regret, partea transnistreană continuă să se eschiveze de la reglementarea durabilă a dificultăților existente.

Pe de altă parte, pe linia sa de activitate Ministerul Educației, Culturii și Cercetării acoperă toate cheltuielile de întreținere a școlilor latine, iar bugetul total crește din an în an, fapt reflectat și în cifrele prezentate mai jos.

Informații despre sumele achitate de către Ministerului Educației, Culturii și Cercetării pentru cheltuieli de personal (retribuirea muncii, contribuții de asigurări sociale de stat obligatorii, primele de asigurare obligatorie de asistență), bunuri și servicii (energia electrică, gaze, apă și canalizare, alte servicii comunale, cărți și ediții periodice, servicii informaționale, servicii de telecomunicații, servicii de locațiune, servicii de transport, de reparații curente, de formare profesională, de deplasări în interiorul țării și servicii neatribuite altor alineate), indemnizații, mijloace fixe și procurări de materiale curriculare, combustibil, piese, etc., în scopul funcționării instituțiilor de învățământ, situate în partea stângă a Nistrului și or. Bender, subordonate Ministerului Educației, Culturii și Cercetării (2009 – 2017):

Totodată, elevii și absolvenții din școlile latine sunt beneficiari permanenți ai diverselor inițiative pozitive și facilități promovate de către Guvernul RM (ex.: organizarea anuală și cu titlu gratuit a odihnei estivale în taberele din țară, asigurarea cu burse de studii și cu locuri cu finanțare bugetară în instituțiile de învățământ universitar de pe malul drept).

Din anul 2011, Guvernul Republicii Moldova a început promovarea şi implementarea Programului activităţilor de reintegrare a ţării. Aceste şcoli sunt unii dintre principalii beneficiari ai suportului financiar oferit de Guvern în cadrul Programului. Astfel, pentru activităţile de modernizare a instituţiilor din sistemul educaţional (reparaţii curente, procurări de materiale didactice, mobilier şcolar şi echipament electronic, unităţi de transport etc.), aceste şcoli au beneficiat în anii 2011-2017 în total de suma de 4,39 mln. de lei.