Protecția drepturilor omului în regiunea transnistreană se află în atenția permanentă a autorităților Republicii Moldova, iar acțiunile prioritare ale Guvernului în acest domeniu sunt stabilite în programul și planul de acțiuni guvernamental, Planul național de acțiuni în domeniul drepturilor omului.
În pofida dificultăţilor generate de perpetuarea conflictului transnistrean în calea exercitării dreptului suveran al Republicii Moldova asupra regiunii transnistrene, autorităţile moldoveneşti continuă să urmărească riguros evoluţia situaţiei drepturilor omului în regiune şi să promoveze, în măsura posibilităţilor, acţiuni pozitive în acest sens.
Continuă să fie prioritară sensibilizarea structurilor internaţionale, în special a Organizaţiei Naţiunilor Unite, a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, a Delegaţiei Uniunii Europene în Republica Moldova şi Consiliului Europei, precum şi a misiunilor diplomatice asupra încălcărilor drepturilor omului în regiunea transnistreană în vederea redresării situaţiei în acest domeniu.
Pentru prima dată un compartiment distinct dedicat promovării și asigurării drepturilor omului în regiune a fost inclus în Planul național de acțiuni în domeniul drepturilor omului 2011-2014 (aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr.90 din 12.05.2011), iar în baza obiectivelor și indicatorilor de progres stabiliți pe parcursul perioadei de referință au putut fi obținute realizări remarcabile, precum ar fi:
– deschiderea unor subdiviziuni teritoriale ale autorităţilor publice centrale de specialitate pe perimetrul liniei administrative în vederea deservirii populaţiei din localităţile din stânga Nistrului (organe de stare civilă, instituţii de documentare a populaţiei, judecătorii, reprezentanţe ale Centrului pentru drepturile omului, centre de sănătate publică etc.);
– includerea în Planurile de acţiuni anuale ale autorităţilor publice centrale a unor activităţi specifice menite să monitorizeze respectarea drepturilor omului în regiunea transnistreană şi să statueze obligativitatea acordării asistenţei necesare locuitorilor din regiune (de ex.: Biroul pentru reintegrare în perioada anilor 2013-2015 a monitorizat şi acordat suportul necesar în 365 de cazuri de încălcare a drepturilor omului în regiunea transnistreană);
– oferirea multiplelor facilităţi pentru persoanele domiciliate în stânga Nistrului pentru integrarea acestora în sistemul de valori naţionale şi susţinerea activităţii de întreprinzător (de ex.: asigurarea gratuită cu primul buletin de identitate şi cu primul paşaport biometric, prestarea asistenţei juridice gratuite prin intermediul oficiilor teritoriale ale Consiliului Naţional de Asistenţă Juiridică Garantată de Stat, organizarea cursurilor gratuite de studiere a limbii române, posibilitatea transferării pensiilor pe linia bugetului asigurărilor sociale de stat, acordarea unor locuri cu finanțare bugetară în instituțiile de învățământ superior pentru absolvenții din regiunea transnistreană, anularea accizelor de import pentru mărfurile introduse de către agenții economici din regiunea transnistreană, etc.).
În funcţie de natura raporturilor juridice, cele mai frecvente adresări ale locuitorilor din regiunea transnistreană ţin de realizarea defectuoasă a drepturilor copilului, dreptului la cetăţenie, la libera circulaţie, proprietatea privată, muncă, asistenţă şi protecţie socială, ocrotirea sănătăţii, libertatea individuală şi siguranţa persoanei, integritatea fizică şi psihică.
Raportul de evaluare a situației drepturilor omului în regiunea transnistreană, prezentat de Înaltul expert ONU Thomas Hammarberg la 14-15.02.2013 la Chișinău și Tiraspol a fost remarcat drept relevant pentru sprijinirea iniţiativei Chişinăului de a crea o platformă de monitorizare şi promovare a drepturilor omului la nivel de experţi şi reprezentanţi ai societăţii civile de pe ambele maluri, iar recomandările expuse au fost remise spre coordonare autorităților de resort ale RM, structurilor de facto de la Tiraspol și reprezentanților mediului asociativ de pe ambele maluri cu rugămintea de a contribui prin proiecte comune la îmbunătățirea situației.
Este de menționat și faptul că pentru examinarea cazurilor de încălcare a drepturilor omului și identificarea unor soluții viabile în acest sens, pe parcursul mai multor întrevederi din anul 2012 reprezentanții politici în reglementarea transnistreană au convenit asupra creării unui subgrup de lucru pentru drepturile omului în cadrul grupului de lucru pentru actele de stare civilă și documentarea populației, care însă s-a întrunit doar într-o singură ședință (la 15.02.2013), iar ulterior activitatea acestuia a fost sistată din cauza incapacității părților de a conveni asupra componenței nominale a acestuia și a unui mecanism funcțional de monitorizare a situației în domeniu.
În pofida imposibilităţii obiective de a exercita un control efectiv asupra localităţilor din regiunea transnistreană, autorităţile constituţionale depun eforturi sporite pentru depăşirea şi soluţionarea celor mai stringente probleme în domeniu: asigurarea unor condiţii funcţionale de activitate a instituţiilor moldoveneşti amplasate în Zona de Securitate (şcoli, poliţie, penitenciare, întreprinderi de stat etc.), deblocarea accesului fermierilor din r-nul Dubăsari la terenurile agricole aflate după traseul Camenca-Tiraspol, înlăturarea obstacolelor artificiale din calea liberei circulaţii, depolitizarea aspectelor legate de dosarele administrativ-penale, lichidarea barierelor economice între cele două maluri ş.a.
Concomitent, în pofida nesoluţionării diferendului, lipsei documentului final de reglementare, imposibilităţii de a controla efectiv regiunea transnistreană şi a provocărilor constant generate de către structurile de facto transnistrene, autorităţile constituţionale şi în continuare se impune să întreprindă eforturi sporite pentru a-şi onora obligaţiile pozitive faţă de locuitorii din stânga Nistrului, a le soluţiona problemele de interes major şi a crea pe malul drept o economie şi standarde de viaţă, care trebuie să servească drept model şi un pol de atracţie, inclusiv prin stimulente motivaţionale, consfinţite în acte normative. Este important ca stimulentele respective să nu apeleze doar la surse de consum unic şi de scurtă durată (de ex.: ajutoare financiar-materiale, compensare de cheltuieli şi pierderi suportate, scutiri de taxe), ci să urmărească obiective strategice menite să democratizeze regiunea transnistreană, să o antreneze în programele naţionale de dezvoltare şi să o ancoreze în vectorii şi priorităţile politicilor interne şi externe ale Republicii Moldova.
Pentru implementarea acestui obiectiv este necesară atât o conlucrare strânsă între cele 3 puteri ale statutului (executivă, legislativă şi judecătorească), instituţiile media, societate civilă şi mediul de afaceri, cât şi o expertiză consistentă din partea experţilor de drept internaţional, care ar putea să ne ofere modele de bune practici şi lecţii învăţate din experienţa pozitivă a altor state.
La rândul lor, autoritățile constituționale vor contribui la instituirea cadrului juridic necesar pentru avansarea politicilor de reintegrare a țării și elaborarea mecanismelor provizorii de soluționare a problemelor cu care se confruntă populația și agenții economici din regiunea transnistreană, creând condițiile necesare pentru reintegrarea graduală a regiunii în spațiile unice ale Republicii Moldova (economic, financiar-bancar, politic, social, cultural, informațional etc.).