Printre multiplele dificultăți generate de nereglementarea conflictului transnistrean și definitivarea procesului de reintegrare a țării se remarcă și chestiunea ce ține de funcționarea paralelă a unui aparent sistem financiar-bancar în unitățile administrativ-teritoriale din stânga Nistrului și mun.Bender, aflat în afara supravegherii și echilibrării din partea autorităților naționale centrale de reglementare și a rigorilor stabilite/ recomandărilor formulate din partea organismelor internaționale de monitorizare.
Complicațiile întâmpinate în acest sens în raioanele din stânga Nistrului sunt un efect al autoizolării și separării denaturat alimentate decenii în șir de către factori politic școliți, iar urmare a ambițiilor propagandistice ale acestora și a refuzului categoric de a urma scenarii de legalitate sunt afectate posibilitățile cetățenilor de a duce un mod normal de viață și perspectivele de dezvoltare a antreprenorilor într-un mediu de concurență sănătoasă.
Prin canalele de dialog disponibile, partea moldovenească a încercat în repetate rânduri să ghideze și să ajute la revenirea mecanismelor abătute de la sistemul integrat în cadrul normativ-instituțional național, însă, deși la etapa negocierilor se propuneau soluții tehnice provizorii, aplicabile până la rezolvarea dosarului transnistrean, mișcarea ulterioară devenea imposibilă atunci când partea transnistreană punea în capul mesei ținte politice, incompatibile cu suveranitatea țării și dezideratul de reglementare durabilă.
Un prim document ce reflectă eforturile Chișinăului și Tiraspolului de a merge pas cu pas spre un spațiu economic și financiar unic au fost materializate într-un protocol semnat în data de 05 iulie 1995 la nivelul conducerii structurilor bancare și contrasemnat de lideri cu genericul ,,Privind prima etapă a relațiilor din sistemul monetar-creditar”. Acest document prevedea că în regiunea transnistreană se reia circulația concomitentă a leului moldovenesc în calitate de mijloc de plată în numerar, fiind permis persoanelor juridice să efectueze operațiuni de vânzare-cumpărare a leului, Banca Națională a Moldovei (BNM) asigură cantitatea de monedă solicitată de instituțiile bancare din regiune, între maluri se realizează schimbul de mărfuri/servicii/active la prețuri libere, se racordează normele financiar-economice ale regiunii la standardele internaționale în vigoare, demarează schimburile de date macroeconomice ș.a., se convin normativele tarifare, la faza de integrare plenară creditele absorbite de Republica Moldova se distribuie proporțional PIB-ului dintre maluri.
Un rezultat al celor agreate prin Protocolul din 1995 s-a concretizat prin deschiderea de către BNM a unui cont corespondent temporar în lei moldovenești Centrului de casă și decontări din Tiraspol, aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr.885 din 19 iunie 1996, prin intermediul căruia sunt realizate fluxurile financiare în lei din/în regiunea transnistreană, inclusiv tranzacțiile executate de către agenții economici din stânga Nistrului în favoarea celor de pe malul drept; aceste operațiuni însă sunt considerate ca fiind vulnerabile urmare a unor evaluări dispuse de organele de drept/ control abilitate ale Republicii Moldova.
Pe lângă aceasta, persoanele juridice din regiune care se înregistrează la Agenția Servicii Publice pot deschide conturi curente în băncile licențiate din Republica Moldova, inclusiv în valută străină și în așa mod pot efectua decontări cu partenerii de peste hotare.
Deși se preconiza convenirea ulterioară a altor măsuri concrete de implementare a dezideratelor enunțate supra, o materializare practică așa și nu s-a remarcat, urmărindu-se tradiționala logică a nesustenabilității deciziilor agreate în negocieri și a aprofundării distanțării sistemelor din considerente tactic promovate de factorii regimului tiraspolean.
Prin Înțelegerea ,,Cu privire la bazele organizatorice ale cooperării social-economice dintre Republica Moldova și Transnistria”, semnată la nivel de lideri pe 10 noiembrie 1997, care a pus fundamentul creării grupurilor de lucru sectoriale, a fost instituită și platforma experților pe aspectele de cooperare în sistemele financiar-valutar, bugetar-fiscal și bancar, reorganizată apoi într-un subgrup pe probleme bancare din componența grupurilor de lucru pentru economie – activitatea căruia a suportat o pauză prelungită în diverse perioade, inclusiv din noiembrie 2012 până în aprilie 2018 când nu a avut loc nici o convocare a experților.
Disputele cele mai accentuate în sfera bancară au început după anul 2002 și s-au evidențiat în diverse perioade în contextul pretențiilor reprezentanților de la Tiraspol de a stabili relații de corespondență și de a avea o interacțiune directă între structurile bancare principale și cele comerciale de pe ambele maluri, ceea ce semnifica o recunoaștere și o cooperare bilaterală cu prejudicierea gravă a statalității și încălcarea canalelor de comunicare agreate în negocieri – or, caracterul provocator al acestei inițiative din start era clar conturat, inacceptabil și periculos, inclusiv reieșind din precedentele negative prin care a trecut sistemul bancar autohton în ultimii ani.
Pe lângă componenta constituțională, poziția BNM la acest capitol rezidă și din Recomandările Grupului de Acțiune Financiară Internațională (FATF) (R.13) și Directiva UE 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 ,,Privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului”, conform cărora pentru stabilirea relațiilor corespondente în scopul efectuării tranzacțiilor de orice tip, instituțiile financiare au obligația de a evalua instituția respondentă pentru a înțelege pe deplin natura activității acesteia, reputația instituției, calitatea supravegherii, politicile de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului deținute, inclusiv stabilirea responsabilităților și dreptul de a schimba informații despre clienții acestora și măsurile aplicate pentru cunoașterea acestora etc., cerințe ce au fost transpuse și în Legea Republicii Moldova nr.308 din 22 decembrie 2017 cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului și în alte acte normative naționale.
În lumina acestor exigențe, structurile bancare transnistrene, pe lângă faptul că nu sunt recunoscute internațional, se încadrează în definiția de ,,bănci fictive” – adică instituții ce nu au prezență fizică într-o țară în care sunt înregistrate și licențiate, și care nu sunt afiliate unui grup financiar reglementat care este supus unei supravegheri efective consolidate – iar în raport cu asemenea entități este interzisă stabilirea sau continuarea relațiilor de afaceri sub riscul sancționării corespunzătoare.
Este bine cunoscut și faptul că urmare a evaluărilor făcute conform Metodologiei Băncii Mondiale clienții rezidenți ai regiunii transnistrene și tranzacțiile efectuate în/din „băncile” din regiunea transnistreană au fost identificate cu risc ridicat de spălare a banilor și de finanțare a unor activități dubioase și din acest considerent efectuarea tranzacțiilor în toate valutele și jurisdicțiile dorite poate avea loc doar prin gestionarea conturilor în băncile licențiate moldovenești, iar plățile prin intermediul Centrului de casă și decontări din Tiraspol pot fi acceptate exclusiv în lei moldovenești, Centrul fiind participant Sistemul automatizat de plăți interbancare.
Printre alte cerințe ce sunt înaintate în raport cu băncile corespondente sunt următoarele: analiza prudențială în lumina standardelor internaționale Basel III (nivel minim de adecvare a capitalului, cerințe privind lichiditatea, expunerea netă asumată de bancă față de o persoană sau un grup de persoane acționând concertat, suma valorii agregate a expunerilor băncii față de persoanele afiliate și/sau grupurile de clienți aflați în legătură cu persoanele afiliate băncii, abordările față de diverse riscuri prudențiale), transparența acționarilor și rigorile privind tehnologia informației și comunicațiilor.
Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile Legii RM nr.202 din 06 octombrie 2017 privind activitatea băncilor pentru desfășurarea activității pe teritoriul țării instituția bancară respectivă trebuie să dețină o licență emisă de BNM, regulă valabilă și pentru subiecții interesați din stânga Nistrului și mun.Bender, fapt ce le oferă oportunitatea de a fi participanți în sistemul bancar național și de a stabili relații cu instituțiile omoloage din străinătate, inclusiv în calitate de membri ai sistemului internațional de decontare.
Autoritățile de la Chișinău în repetate rânduri au exprimat că sunt dispuse să ofere suportul necesar entităților ce activează în regiune pentru a obține dreptul legal de a desfășura toate tipurile de activitate bancară, în conformitate cu legislația națională în vigoare, standardele și practicile internaționale și europene, însă, deocamdată această ofertă se lasă a fi fără răspuns și este politizată excesiv la Tiraspol.
În procesul de negocieri observăm retorica tot mai pronunțat acuzatorie a părții transnistrene în adresa Chișinăului privind pretinsa prezență a unei abordări politice în procesul de închidere/ suspendare a unor conturi bancare și de sistare a unor tranzacții efectuate de către agenții economici din regiunea transnistreană prin/în băncile comerciale, licențiate de BNM, partea moldovenească explicând de fiecare dată că în privința întreprinderilor din regiune nu se aplică criterii discriminatorii și nu se înaintează obiecții nefondate în cazul respectării exigențelor legislației în vigoare, evitării factorilor de risc ce generează dubii asupra desfășurării anumitor categorii de tranzacții, asigurării transparenței operațiunilor desfășurate și a acționării cu bună-credință.
Indignare trezește faptul că deși problemele din sfera bancară apar urmare a acționării factorilor de la Tiraspol într-o ambianță de ilegalitate, nesupraveghere conform cerințelor universal acceptate, netransparență și afaceri dubioase, dar și a respingerii ofertelor Chișinăului de a se legiui și de a se corija fără a inventa scheme inadmisibile și certate cu justiția, în continuare se încearcă propulsarea acestui subiect ca o nouă prioritate pe agenda formatului de negocieri ,,5+2”, într-un eventual pachet nou, dincolo de ,,Berlin+”, formalizat și cu angajarea părților printr-un protocol semnat al Conferinței Permanente pe probleme politice în cadrul procesului de negocieri pentru reglementarea transnistreană.
O asemenea tentativă s-a încercat la reuniunea formatului ,,5+2” de la Bratislava (09-10 octombrie 2019) și va continua și la următoarele runde, or, partea moldovenească a precizat că problema trebuie privită în complexitate prin prisma elaborării și punerii în executare a unei strategii ce va descrie parametrii și modul de restabilire/ funcționare a sistemului financiar-bancar unic al țării, cu luarea în considerare că chestiunile ce țin de politica monetar-bancară (chiar și la etapa de reglementare post-conflict/ implementare a statutului juridic special) vor rămâne o competență exclusivă a BNM.
Revenind la tema conturilor bancare gestionate de agenții economici din regiunea transnistreană, este de notat că legislația în vigoare în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor prevede norme comune pentru toți rezidenții din Republica Moldova, iar înainte de deschiderea acestora are loc inițierea relației de afaceri cu titularul contului. Băncile au obligația de a identifica și verifica identitatea clientului, documentele și datele – care se vor obține din surse credibile și independente, urmând adoptarea de măsuri adecvate și bazate pe risc pentru a cunoaște cine este beneficiarul efectiv, a înțelege structura proprietății și structura de control ale clientului.
Evaluarea riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a activităților suspecte are loc ținând cont de situația la nivel de țară/ regiune, precum și de criteriile și factorii stabiliți de organele cu funcții de supraveghere, iar măsurile de precauție se dispun în dependență de client, riscul constatat, țară/ jurisdicție, relația de afaceri, bun, serviciu, tranzacție, rețeaua de distribuție, cu prezentarea probelor de resort Serviciului Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor sau organelor cu funcții de supraveghere, care să demonstreze că măsurile luate au fost adecvate, proporționale și pe măsura riscurilor cuantificate pentru fiecare client și tranzacție în parte, bănuielilor rezonabile de întrunire a componenței de fraudă/ infracțiune.
Astfel, surse credibile și independente pot fi considerate atât documentele emise de către autoritățile publice împuternicite prin lege (de ex.: certificatul de înregistrare provizorie/ permanentă a companiei, în cazul înregistrării permanente se respectă rigorile consfințite de Legea nr.220 din 19 octombrie 2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali), iar datele depline despre fondatorii/ beneficiarii efectivi și despre eventualii clienți din regiune trebuie să fie obținute din surse verificate, cu îndeplinirea cerințelor de precauție și utilizarea abordărilor bazate pe risc, enunțate în Regulamentul cu privire la cerințele privind prevenirea si combaterea spălării banilor și finanțării terorismului în activitatea băncilor, aprobat prin Hotărârea Comitetului Executiv al BNM nr.200 din 09 august 2018.
Măsuri sporite de precauție se impun în privința unor agenți economici din regiune, mai ales în contextul în care au fost stabilite situații de încasare a mijloacelor bănești în lei moldovenești prin intermediul Centrului de casă și decontări din Tiraspol după obținerea finanțărilor de la așa-numitele structuri bancare din regiune, ulterior sumele încasate fiind convertite în valută străină și transferate diferitor parteneri din străinătate pentru procurarea de mărfuri și materie primă, iar la livrarea acestora nu era asigurată confirmarea documentară a importurilor în volumul plăților efectuate, fiind făcută referință la surse probate doar în baza înscriselor eliberate în regiune.
Întru minimizarea riscurilor de spălare a banilor, băncile sunt obligate să aplice toate măsurile de precauție față de clienți și tranzacțiile acestora, inclusiv prin acumularea/ solicitarea documentelor confirmative relevante: contracte, invoice, declarații vamale de import/ export ale clienților/ partenerilor, documente de trăsură, corespondență de afaceri, rapoarte financiare.
Băncile licențiate pot întreprinde și alte acțiuni adiționale pentru a depista/ evita diverse scheme transparente și a se asigura că transferurile efectuate corespund genului de activitate și scopului declarat, prin obținererea setului documentar confirmativ pentru suma totală a tranzacției, monitorizarea continuă a realizării importului de mărfuri/ servicii, restricționarea îndeplinirii unei noi plăți valutare până nu se prezintă actele de livrare a mărfurilor pentru plata efectuată anterior, neacceptarea contractelor cu plată în avans ce conțin clauze ce fac posibilă nelivrarea bunurilor pentru o perioadă nedeterminată de timp, cu utilizarea sumelor bănești în alte scopuri decât cele contractuale și, în rezultat, cu o potențială restituire de avans sau chiar scoaterea intenționată a mijloacelor bănești din țară sau solicitarea limitării termenului de livrare a mărfii pentru plățile executate în avans.
În relațiile cu clienții/ agenții economici din regiunea transnistreană, toate aceste măsuri trebuie să fie eficient aplicate, în lumina exigențelor cadrului normativ și pentru a proteja sistemul financiar împotriva tranzacțiilor suspecte/ de spălare a banilor, or, implicarea în eventuale activități cu caracter ilicit afectează grav imaginea sistemului bancar național și compromite relațiile acestuia cu băncile corespondente, iar la constatarea deficiențelor și expunerea la riscuri excesive în lipsa unui control adecvat, Republica Moldova este pasibilă de sancțiuni internaționale.
O altă problemă ce persista recent în regiunea transnistreană era cea referitoare la utilizarea cardurilor ,,VISA” și ,,Mastercard” cu încălcarea regulilor sistemelor internaționale de carduri, fiind demarate investigații detaliate urmare a cărora s-a constatat acceptarea în regiune (rețele comerciale, ghișee bancare, bancomate) a unor carduri emise în exterior și care conform regulilor stabilite puteau fi folosite doar pe teritoriul țării unde a fost emisă licența instituției bancare respective. În consecință, a fost luată decizia de a fi sistată activitatea ilegal desfășurată în perimetrul regiunii transnistrene, aflată în hotarele Republicii Moldova și nu a statului a cărei instituție bancară elibera cardurile date.
În prezent, legislația în vigoare nu stipulează prevederi discriminatorii pentru antreprenorii din stânga Nistrului, care pot realiza liber/ continuu tranzacții prin intermediul băncilor licențiate în Republica Moldova, iar necesitatea aplicării regulilor de conformitate în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor în contextul efectuării operațiunilor în conturi bancare a fost semnalizată și de către experții internaționali/ europeni, care au opinat expres că dificultățile existente în sfera bancară din regiune pot fi depășite rapid dacă filialele băncilor licențiate la BNM vor funcționa în regiune, leul moldovenesc se va repune în circulație în calitate de instrument de plată primordial, canalele de plăți vor fi securizate, structurile regionale vor ieși din regimul de autoizolare și se vor integra în sistemul național.