I. Aspecte generale.
Transnistria (Pridnestrovie) sau unitățile administrativ-teritoriale din stânga Nistrului, este o regiune, parte componentă a Republicii Moldova (RM), care cu suportul unor factori politici externi şi-a declarat pseudoindependenţa sub numele de Republica Moldovenească Nistreană la data de 02 septembrie 1990, cu centrul administrativ la Tiraspol. La nivel internaţional această independenţă nu a fost recunoscută.
Regiunea transnistreană este o unitate administrativă fără un statut juridic determinat, are o suprafață totală de 4163 km² (12,30 % din suprafața RM), o populație actulă de 350 mii locuitori (10 % din populația RM), cele mai numeroase grupuri etnice fiind reprezentate de moldoveni (31,99%), ruși (30,37%), ucraineni (28,82%) și bulgari (2,50%), iar în componența acesteia intră 5 raioane ale ţării (Camenca, Dubăsari, Grigoriopol, Râbniţa, Slobozia), mun.Tiraspol, plus, câteva localităţi controlate de către structuri nerecunoscute (mun.Bender, s.Proteagailovca, comunele Gâsca şi Chiţcani).
Preluarea controlului asupra acestui teritoriu de forţe separatiste, susţinute activ de forţe pro-sovietice, precum şi eforturile autorităţilor de la Chişinău de a restabili controlul asupra localităţilor din stânga Nistrului și mun.Bender au generat izbucnirea unui conflict sîngeros în zona de est a RM, desfăşurat în perioada 02 martie-21 iulie 1992 şi soldat cu peste 1000 de persoane decedate şi peste 1500 de răniţi.
La 21 iulie 1992, la Moscova Președintele RM Mircea Snegur și cel al Federației Ruse Boris Eliţân, semnează Acordul cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat din regiunea transnistreană a R.Moldova, document ce a marcat încetarea oficială a războiului și instituirea unei zone de securitate între părți, de-a lungul r.Nistru, cu o lungime de 225 km și lățime ce variază între 12 și 20 km. După semnarea acestui acord, Federaţia Rusă a decis să lase câteva mii de militari în zonă cu pretinsul motiv de a menţine pacea, însă aceştia au ajutat în final la consolidarea structurilor separatiste.
De atunci, Guvernul moldovean nu deţine controlul efectiv asupra localităților din stânga Nistrului, cu excepția a 7 sate din r-nul Dubăsari (Cocieri, Corjova, Coșnița, Doroțcaia, Molovata Nouă, Pârâta, Vasilievca).
Din 1994 un rol activ în zonă revine Misiunii OSCE, care, participă în calitate de mediator în negocierile pentru reglementarea transnistreană și de observator în cadrul Comisiei Unificate de Control) şi ale cărei eforturi sunt îndreptate spre medierea conflictului, promovarea încrederii şi transparenţei militare. Aceasta dispune de 3 oficii, amplasate în or. Chișinău, Tiraspol și Bender.
De la instituirea pe 19-20 februarie 2002 a formatului de negocieri „3+2”, consolidat după semnarea Protocolului de la Odesa din 26-27 septembrie 2005 în formatul „5+2” (adică: 5 mediatori și observatori – F.Rusă, Ucraina, OSCE, SUA și UE și desigur părțile – Chișinăul și Tiraspolul), practic s-a conturat și funcționarea permanentă a platformei de dialog de la nivelul reprezentanților politici ai părților în procesul de reglementare transnistreană, acestea fiind reprezentate de-a lungul timpului de următorii negociatori șefi:
a) din partea Chișinăului: ministrul reintegrării Vasilii Șova (2002-2009) și vicepremierii pentru reintegrare: Victor Osipov (2009-2011), Eugen Carpov (2011-2014), Victor Osipov (2015-2016), Gheorghe Bălan (2016-2017) și Cristina Lesnic (2018-prezent).
b) din partea Tiraspolului: reprezentanții politici Valerii Lițcai (2002-2008), Vladimir Iastrebciak (2008-2012), Nina Ștanschi (2012-2015) și Vitalii Ignatiev (2015-prezent).
II. Evoluţia procesului de negocieri în reglementarea dosarului transnistrean:
Procesul de reglementare a dosarului transnistrean poate fi divizat în 8 etape distincte:
1) Postmilitară (1992-1996).
2) Paritatea procesului de negocieri (1997-2000).
3) Confruntările politice (2001-2005).
4) Internaţionalizarea procesului de negocieri (2005-2009).
5) Resetarea platformelor de dialog (2009-2012).
6) Promovarea măsurilor de consolidare a încrederii (2012-2014).
7) Avansarea procesului de integrare europeană (2014-2016).
8) Angajamentele Berlin și Berlin+ (2016-prezent).
Este de menţionat că demarararea procesului de negocieri, a constituit o condiţie imperioasă pentru trecerea controlată a diferendului, dintr-o stare incertă într-o stare ,,îngheţată”. Implicarea mediatorilor internaţionali, modificarea formatului de negocieri, a determinat o ,,îngheţare” şi mai profundă a conflictului, motivîndu-se luarea unei poziţii mai favorabile pentru mai târziu.
II.1. Perioada postmilitară (1992-1996):
Debutul ei ţine de semnarea Acordului din 21 iulie 1992. Din start, Federaţia Rusă a confirmat că RM trebuie să fie unitară, iar Transnistria să fie parte componentă a acesteia, dar cu un statut politic special. În ianuarie 1993, la Tiraspol au fost date publicităţii proiectele unor documente cu privire la delimitarea atribuţiilor şi cu privire la crearea confederaţiei moldoveneşti. Partea moldovenească a respins documentele propuse. În iunie 1994, la Bender a fost semnat Acordul cu privire la principiile de cooperare dintre Comisia Unificată de Control şi OSCE în Zona de Securitate.
Pe 14 februarie 1995, a.n. Soviet Suprem al Transnistriei a adoptat o hotărîre cu privire la organizarea unui referendum regional referitor la retragerea Armatei a 14-a (s-a pretins că 93 % din locuitorii regiunii au votat în favoarea menţinerii armatei ruseşti) şi a făcut apel către Duma de Stat a F.Ruse să se abţină de la ratificarea acordului cu RM privind retragerea forţelor armate. În august 1995, structurile de-facto transnistrene decid să elaboreze o nouă constituţie, aprobată prin referendum regional, pe 24 decembrie 1995, împreună cu chestiunea aderării Transnistriei la CSI. După acest referendum, reprezentanţii regimului de la Tiraspol au invocat proclamarea pretinsei suveranităţi şi independenţe faţă de RM. Reacţia autorităţilor constituţionale a fost una firească – suspendarea negocierilor.
În iunie 1996, a demarat elaborarea Memorandumului privind determinarea statutului politic al Transnistriei, publicat în luna septembrie al aceluiaşi an, conţinînd prevederi privind neaplicarea forţei sau a ameninţărilor în relaţiile bilaterale, soluţionarea divergenţelor pe cale paşnică prin intermediul Rusiei, Ucrainei, OSCE, participarea Transnistriei la formarea politicii externe a Moldovei în chestiuni ce ţin de interesele regiunii ş.a. Ulterior, asupra mecanismelor de definitivare şi implementare a acestuia nu a fost atins un consens în dialogul Chişinău-Tiraspol.
Pe parcursul perioadei postmilitare, administraţia de la Tiraspol a reuşit să păstreze prezenţa militară a F.Ruse, să finalizeze edificarea structurilor puterii, să devină o parte a procesului de negocieri şi să obţină acces temporar la ştampilele vamale moldoveneşti.
II.2. Perioada parităţii procesului de negocieri (1997-2000):
Formal, perioada dată, începe odată cu instaurarea în funcţie a preşedintelui Petru Lucinschi (15 ianuarie 1997). Pe 8 mai 1997, la Moscova, Petru Lucinschi şi Igor Smirnov au semnat, în prezenţa preşedinţilor statelor garant şi a reprezentantului OSCE, Memorandumul cu privire la bazele normalizării relaţiilor dintre RM şi Transnistria, statuând că acestea sunt părţi egale în procesul de edificare a statului comun. Apoi, pe 24 mai 1997, ambii lideri au decis crearea unor comisii pentru coordonarea şi asigurarea procesului de negocieri. Însă, deja în septembrie 1997, tratativele au fost blocate.
Pe 15 ianuarie 1998, Moldova a propus spre examinare Acordul cu privire la unele principii şi măsuri concrete de restabilire a spaţiului economic, social şi juridic unic în cadrul unui stat comun. Transnistria, în replică, a prezentat propunerea privind a.n. ,,statalitate RMN”. Abia la 17 februarie 1998 negocierile au fost, oarecum deblocate.
Pe 21 iulie 1998, Lucinschi şi Smirnov au semnat Acordul privind garanţiile de securitate în scopul exploatării podurilor reconstruite pe râul Nistru. Nouă observatori militari ucraineni şi-au început activitatea în Zona de Securitate, pe 25 august 1998. În luna iulie 1999, Lucinschi şi Smirnov, împreună cu reprezentanţii mediatorilor, au aprobat declaraţia comună privind edificarea relaţiilor dintre părţi pe baza principiului hotare, spaţiu economic şi social, de apărare şi de drept comune.
Cel mai important eveniment al anului 1999, a fost asumarea de către Rusia, la Summitul OSCE de la Istanbul a angajamentelor privind evacuarea trupelor ruseşti de pe teritoriul raioanelor de est ale RM, până la sfîrşitul anului 2002. În 2002, însă, n-a fost retras nici un soldat, iar până în prezent trupele şi echipamentele FR staţionează în regiune.
Cea de-a doua etapă a conflictului transnistrean, s-a încheiat cu aceea că Transnistria a fost admisă ca parte egală cu Republica Moldova la masa de negocieri.
II.3. Perioada confruntărilor politice (2001-2005):
A luat start în aprilie 2001, o dată cu alegerea lui Vladimir Voronin în funcţia de şef al statului şi implicarea activă a acestuia în reglementarea diferendului. Astfel, pe 05 mai 2001, este eliberat din detenţie Ilie Ilaşcu. Pe 16 mai 2001, Voronin şi Smirnov au semnat un set întreg de documente importante, precum: Protocolul cu privire la armonizarea legislaţiei fiscale şi vamale; Protocolul cu privire la atragerea şi garantarea reciprocă a investiţiilor străine; Protocolul cu privire la recunoaşterea reciprocă pe teritoriul RM şi Transnistriei a actelor emise de instituţiile de resort ale părţilor; Protocolul cu privire la stimularea activităţii libere a mass-mediei pe teritoriul RM şi Transnistriei, difuzarea ediţiilor periodice şi a programelor TV. Ulterior însă, din motivul incapacităţii Tiraspolului de a purta un dialog constructiv, manifestat prin acţiuni unilaterale incompatibile cu angajamentele anterior asumate s-a determinat imposibilitatea instituirii unor mecanisme viabile de implementare a prevederilor acestor documente, cu denunţarea la scurt timp a unora.
Din 1 septembrie 2001, în rezultatul blocării accesului autorităţilor de la Chişinău pe teritoriul regiunii transnistrene, se instituie ,,blocada vamală” cu acest teritoriu şi se anulează ştampilele vamale oferite Tiraspolului de către Moldova în martie 1996.
La 22 februarie 2002, Duma de Stat a F.Ruse, adoptă Hotărârea cu privire la reluarea procesului de negocieri între Moldova şi Transnistria. OSCE a început să lucreze la un proiect de statut juridic pentru Transnistria, care a fost prezentat la Kiev. Acel proiect reproducea, de fapt, articolele din Constituţia F.Ruse referitoare la atribuţiile subiecţilor federali. Conform art. 26 din proiect, Parlamentul RM trebuia să fie constituit din Camera Reprezentanţilor (30 de deputaţi) şi Camera Legislatorilor (71 de deputaţi). Forţele politice de opoziţie din RM, l-au supus unor critici profunde, din considerentul că sugera federalizarea ţării.
În această perioadă distingem 4 iniţiative-cheie de proiecte pentru soluţionarea diferendului, înaintate de actorii procesului de negociere, şi anume:
-A- Iniţiativa federaţiei asimetrice (propusă de Vladimir Voronin). Pe 14 februarie 2003, preşedintele Voronin a făcut public un proiect de acord care prevedea etapele soluţionării conflictului: semnarea unui acord politic de principiu dintre RM şi Transnistria; elaborarea unei noi constituţii pe baza principiilor federaliste propuse în proiectul OSCE; organizarea unui referendum pentru adoptarea noii constituţii; organizarea alegerilor pe întreg teritoriul ţării conform noii constituţii; armonizarea legislaţiei subiecţilor federali cu prevederile noii constituţii etc. Însă, această iniţiativă crea dificultăţi, deoarece Constituţia RM nu prevedea o procedură de autoabrogare şi adoptare a unei constituţii absolut noi, se isca problema cetăţeniei ,,eventualilor constituanţi” din Transnistria. În acest sens, era nevoie de o lege specială, în care să fie reglementată problema cetăţeniei ,,legislatorilor constituanţi” din regiunea secesionistă.
-B- Replica autorităţilor transnistrene. Pe 8 august 2003, conducerea Transnistriei a lansat un proiect propriu de constituţie a ,,statului comun”, prin care se propunea constituirea unei uniuni de state independente (confederaţie), numită generic ,,federaţie contractuală”. Preambulul documentului, din start, formula dreptul subiecţilor la secesiune. Surse de inspiraţie au servit: Tratatul de constituire a statului unional Rusia-Belarus şi Carta Constituţională a Uniunii statale Serbia şi Muntenegru.
-C- Planul Kozac. Acest document alternativ, cu privire la principiile de bază ale organizării statale a statului unificat, a fost elaborat de experţii ruşi, în frunte cu Dmitri Kozak, la indicaţia preşedintelui Putin, şi prezentat părţilor (Transnistriei şi RM) pe 17 noiembrie 2003, care şi-au propus să semneze public respectivul memorandum. Pe 25 noiembrie 2003, când Vladimir Voronin urma să semneze memorandumul Kozak, acesta a înaintat refuz, dat fiind faptul că asupra sa au exercitat presiuni atât opoziţia, cât şi partenerii/experţii internaţionali (OSCE, UE). În discuţia pe care preşedintele Voronin a avut-o cu preşedintele în exerciţiu al OSCE, Jaap de Hoop Scheffer, în ajunul preconizatei semnări a Memorandumului, ultimul a enunţat rezervele unui şir de state membre ale OSCE faţă de anumite prevederi ale „planului Kozak”: a) divizarea confuză a competenţelor între autorităţile centrale şi subiecţii federaţiei; b) dreptul absolut de veto acordat Transnistriei pe o perioadă de tranziţie de cel puţin 10 ani; c) absenţa unui sistem satisfăcător de garanţii internaţionale.
După refuzul semnării acestui confuz document, procesul de negocieri s-a blocat. Pe 1 iunie 2004, preşedintele Vladimir Voronin a reunit ambasadorii acreditaţi în RM pentru a-i familiariza cu ideile sale privind semnarea Pactului de Stabilitate şi Securitate pentru RM. Prin această iniţiativă, se dorea să se atingă un ,,compromis multilateral” între F.Rusă, SUA, România, Ucraina şi UE în privinţa mai multor chestiuni de principiu ale statului moldovenesc, care ar putea deveni ,,garanţia unei stabilizări durabile a situaţiei din regiune”. Se puncta asupra aceleiaşi soluţionări definitive a conflictului transnistrean pe baza principiilor federative ale organizării de stat. Pe 22 februarie 2005, la Bruxelles, reprezentanţii Comisiei Europene şi ai Guvernului RM, au semnat Planul de Acţiuni RM-UE, în calitate de document politic ce stabilea obiectivele strategice şi priorităţile relaţiei dintre UE şi RM, pentru perioada 2005-2007, inlcuzînd angajamentul ferm al UE de a sprijini soluţionarea conflictului transnistrean.
-D- Propunerile societăţii civile. Eventuala federalizare a RM, a mobilizat iniţierea unor oferte alternative şi din partea organizaţiilor obşteşti. În aşa mod, apare Strategia 3D, care îşi propunea să atingă 3 scopuri majore: demilitarizarea regiunii transnistrene (prin evacuarea trupelor Federaţiei Ruse şi demontarea armelor şi muniţiilor din regiune), decriminalizarea întregii regiuni prin stoparea fluxului de contrabandă şi democratizarea RM în ansamblu. Strategia „3D“ propunea substituirea formatului pentagonal „3 plus 2“ (F.Rusă, OSCE, Tiraspol, Ucraina, RM) cu altul nou: „3 plus 1 plus 3“ (F.Rusă, Ucraina, România, plus RM, plus OSCE, SUA şi UE). 26 de ONG-uri din RM, au semnat acest document, demonstrându-se, astfel Occidentului că RM ştie ce vrea şi ştie cum să soluţioneze problema transnistreană şi să reântregească ţara, fiind pregătită, concomitent, să-şi asume şi responsabilităţile de rigoare.
II.4. Perioada de internaţionalizare a procesului de negocieri (2005-2009):
Este o implementare faptică a Planului de Acţiuni RM-UE. Astfel, pe 23 martie 2005, Consiliul UE, desemnează un Reprezentant Special al UE în RM, pentru a coordona aportul UE la soluţionarea conflictului transnistrean. La Summitul şefilor de stat GUAM, care a avut loc la Chişinău pe 22 aprilie 2005, preşedintele Ucrainei, Viktor Iuşcenko, a lansat 7 principii sub genericul ,,Spre reglementare prin democratizare”, care urmau să formeze scheletul viitoarei reglementări transnistrene, prin asumarea de către a.n. structuri de la Tiraspol a angajamentelor de democratizare a societăţii, de dezvoltare a societăţii civile şi a multipartidismului; prin implicarea mai activă a UE şi SUA în procesul de reglementare; prin desfăşurarea unei misiuni OSCE de scurtă durată de monitorizare a frontierei moldo-ucrainene pe segmentul transnistrean ş.a. Reacţia opiniei publice locale a fost una dură, iar propunerile Ucrainei fiind calificate drept total inacceptabile, deoarece legiferau statutul regiunii, conservau status quo-ul şi ignorau necesitatea imperioasă a demilitarizării şi decriminalizării regiunii.
Ca şi în perioada precedentă, remarcăm iniţierea variatelor propuneri de soluţionare a problemei transnistrene, pe care le prezentăm mai jos:
-A- Planul ucrainean. Pe 16-17 mai 2005, la Vinniţa, a avut loc o nouă rundă de consultări între părţile aflate în conflict şi mediatorii procesului de reglementare, vizînd planul ucrainean de soluţionare a diferendului. Miza pe acest plan era motivată de faptul că Ucraina dispunea de pârghii reale pentru a influenţa situaţia din regiune prin politicile vamale şi de posibilitatea de a efectua controlul asupra segmentului transnistrean al frontierei moldo-ucrainene. În aceste condiţii, se schimba radical rolul F.Ruse. Transnistria, obţinea astfel, dreptul de unitate administrativ-teritorială cu statut de republică, deţinînd propriile simboluri (drapel, stemă, imn), onorate împreună cu simbolurile RM, trei limbi oficiale ş.a. Documentul prevedea posibilitatea participării SUA şi UE la anumite evenimente legate de suportul pentru elaborarea Legii RM cu privire la statutul juridic special al regiunii transnistrene a RM; participarea la activitatea Comitetului de Conciliere menit să contribuie la depăşirea eventualelor divergenţe. Conflictul urma să fie soluţionat în 3 etape: 1) urmau să fie stabilite în mod legal ,,prevederile de bază ale statutului Transnistriei în cadrul RM”; 2) se preconiza delimitarea competenţelor dintre organele puterii centrale şi organele puterii din Transnistria; 3) urma să aibă loc ,,reglementarea definitivă a problemei transnistrene” prin ,,asigurarea legală a statutului Transnistriei în cadrul RM”, ulterior, şi prin elaborarea Tratatului dintre RM, Federaţia Rusă, Ucraina şi OSCE privind garanţiile respectării de către RM a Legii privind statutul juridic special al regiunii transnistrene, adoptarea respectivei legi împreună cu noua Constituţie a Transnistriei. Nu peste mult timp, Tiraspolul a respins, planul de democratizare, iar F.Rusă s-a solidarizat cu aceasta.
-B- Acţiunile Chişinăului de după lansarea Planului ucrainean. Pe 10 iunie 2005, Parlamentul RM a adoptat Declaraţia cu privire la planul de reglementare transnistreană, propus de Ucraina şi două apeluri către comunitatea internaţională referitoare la criteriile de democratizare, principiile şi condiţiile de demilitarizare a regiunii transnistrene, documente adoptate unanim în cadrul unei şedinţe speciale. Reprezentanții de la Tiraspol au menţionat că reglementarea este posibilă doar pe baza principiilor egalităţii tuturor participanţilor în procesul de reglementare, iar politica ,,dictatului şi a ultimatumurilor” este inacceptabilă.
Pe 22.07.2005, Parlamentul RM, a adoptat Legea nr. 173-XVI cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului (Transnistria). Conform respectivei legi, Transnistria constituie o unitate teritorială autonomă cu statut juridic special în componenţa RM, racordându-se prevederilor Constituţiei RM, iar localităţile incluse în această unitate administrativă se acceptă prin referendum. Organul reprezentativ (parlamentul local), urma a fi Consiliul Suprem, iar primele alegeri în acest organ, urmau a fi organizate de OSCE, însă, doar după evacuarea trupelor ruse, după demilitarizarea şi democratizarea regiunii. Deşi, şeful misiunii OSCE William Hill a salutat adoptarea acestei legi, Ucraina şi F.Rusă, în schimb, au lăsat să se înţeleagă că legea a fost adoptată în mod unilateral de Parlamentul RM, fără consultarea părţii transnistrene. Mai tîrziu, pe 30 iulie 2005, Guvernul RM a adoptat două hotărâri în regim de urgenţă, în vederea executării Legii cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al Transnistriei: Hotărîrea Guvernului nr. 814 din 02.08.2005 privind confirmarea garanţiilor principale pentru populaţia Transnistriei şi Hotărârea Guvernului nr.815 din 02.08.2005 cu privire la regularizarea traficului de mărfuri şi servicii ce constituie obiectul activităţii de comerţ exterior a Transnistriei. Pînă la 10 octombrie 2005, preşedintele Vladimir Voronin, a cerut legislativului să adopte întreaga bază legislativă care să asigure respectarea garanţiilor. Liderul transnistrean Igor Smirnov a declarat că, prin adoptarea Legii nr.173-XVI din 22.07.2005, Moldova a ,,îngropat” irevocabil planul ucrainean.
-C- Acţiuni întreprinse de UE în cadrul Planului de Acţiuni. În cadrul consultărilor între reprezentanţii părţilor în conflict şi mediatorii OSCE, F. Rusă şi Ucraina, desfăşurate pe 27-28 septembrie 2005, la Odesa, UE şi SUA au fost invitate să participe la procesul de negocieri în calitate de observatori. Astfel, din octombrie 2005, noul format al negocierilor era unul asimetric, fiind denumit ,,5+2”.
Pe 7 octombrie 2005, la Palanca, Comisarul European pentru Relaţii Externe şi Politică Europeană de Vecinătate Benita Ferrero-Waldner, ministrul de externe al RM Andrei Stratan şi ministrul de externe al Ucrainei Boris Tarasiuk au semnat Memorandumul de înţelegere între UE, RM şi Ucraina privitor la Misiunea UE de Asistenţă la Frontieră, pentru un mandat de 2 ani, ce putea fi prelungit, iar costul era estimat la circa 6 mln. de euro, avînd consultanţi de frontieră la Kiev, Chişinău şi Odessa. Obiectivele propuse de misiune ţin de: colaborarea cu Moldova şi Ucraina în scopul armonizării standardelor şi procedurilor lor de gestionare a frontierei cu cele în vigoare în statele-membre ale UE; asistarea la întărirea capacităţilor profesioniste ale serviciilor vamale şi de frontieră ale Moldovei şi Ucrainei la nivel operaţional; dezvoltarea capacităţilor de analiză a riscurilor; perfecţionarea cooperării şi a complementării reciproce a serviciilor vamale şi de frontieră cu alte agenţii de executare a legilor; promovarea cooperării transfrontaliere.
Pe 30 decembrie 2005, Premierul moldovean Vasile Tarlev şi cel ucrainean Iuri Ehanurov au semnat Declaraţia comună cu privire la reglementarea tranzitului de mărfuri la frontiera moldo-ucraineană potrivit căreia din 25 ianuarie 2006 se instituia o procedură vamală unificată, iar frontiera o puteau trece doar mărfurile însoţite de documente cu ştampilele vamale ale RM. Deşi, s-a discutat mult pe marginea acestui subiect, nu s-a ajuns la nici un rezultat concret.
Pe 14 februarie 2006, Consiliul UE a adoptat o decizie comună, prin care a extins restricţiile de călătorie în spaţiul Schengen pentru 17 reprezentanţi ai administraţiei de la Tiraspol consideraţi responsabili pentru lipsa progresului în reglementarea diferendului. Tot în luna februarie, autorităţile moldovene au acceptat propunerile Kievului de a revedea mecanismul de trecere peste frontieră a mărfurilor transnistrene pe baza certificatelor vamale moldoveneşti. Astfel, autorităţile moldovene s-au angajat să extindă termenul de valabilitate a licenţelor de activitate ale întreprinderilor transnistrene înregistrate provizoriu la Camera Înregistrării de Stat a RM. Regimul vamal nou, privind admiterea peste frontiera ucraineană doar a mărfurilor transnistrene perfectate la vama moldovenească, a intrat în vigoare pe 3 martie 2008. Pe 3 martie 2006, Parlamentul RM a adoptat Legea RM nr. 39-XVI din 02.03.2006 privind instituirea unor măsuri suplimentare de susţinere a activităţii de întreprinzător desfăşurate în localităţile din stânga Nistrului ale raionului Dubăsari, apoi s-a fixat o procedură ce prevedea rambursarea valorii taxelor vamale agenţilor economici transnistreni ce vor realiza operaţiuni de export-import pe baza certificatelor vamale moldoveneşti.
-D- Introducerea noilor reguli vamale şi blocarea procesului de negocieri. Nemulţumiţi de noile reguli vamale, la motivaţia liderilor transnistreni privind instituirea a.n. blocade economice asupra Transnistriei, deputaţii ruşi au cerut anularea şi revizuirea procedurilor vamale moldo-ucrainene. Pe 7 martie 2006, printr-un decret, Igor Smirnov interzice finanţarea externă o ONG-urilor din regiune. Apoi, Transnistria, fiind susţinută de Rusia, a demarat pregătirile pentru organizarea, pe 17 septembrie 2006, a unui referendum regional în cadrul căruia populaţia urma să aleagă între posibilitatea de unificare cu Moldova şi independenţă (s-a pretins că 97,2% din locuitorii regiunii au votat pentru ,,independenţa Transnistriei şi libera aderare a acesteia la Federaţia Rusă”).
În aceste circumstanţe, pe 16 iulie 2006, la Chişinău a avut loc o conferinţă, în cadrul căreia a fost lansat studiul Dezgheţarea unui conflict îngheţat: aspecte legale ale crizei separatiste din Moldova, efectuat de Asociaţia Avocaţilor or.New York. În studiu se reflectă următoarele concluzii: a) Transnistria nu are dreptul la autodeterminare externă, în lipsa acordului puterii constituţionale a RM; b) regimul transnistrean este un regim de ocupaţie; c) Rusia, în calitate de a treia parte în conflict, şi-a depăşit atribuţiile de mediator şi garant, acordând făţiş regimului separatist de pe teritoriul RM sprijin militar, economic şi diplomatic.
Prin Hotărârea Guvernului nr.891 din 03.08.2006 a fost aprobat un Plan de Acţiuni pentru utilizarea, în procesul de reintegrare a ţării, a concluziilor expuse în Raportul Asociaţiei Avocaţilor or.New York. Liderii transnistreni nu au agreat acest studiu, efectuând prin Consiliul Internaţional pentru Instituţiile Democratice şi Suveranitatea de Stat (CIIDSS) un raport propriu – State sovereignity of Pridnestrovskaia Moldavskaia Respublika (Pridnestrovie) under international law, evaluat de revista britanică The Economist drept o cercetare falsă.
După organizarea de către regimul de la Tiraspol a a.n. referendum regional din 17 septembrie 2006, SUA, UE, OSCE, Ucraina, RM şi alte state şi organizaţii internaţionale nu au recunoscut rezultatele acestui referendum. După referendum, liderul transnistrean Igor Smirnov a declarat că va începe o serie de reforme serioase, orientate spre armonizarea legislaţiei transnistrene cu cea a Federaţiei Ruse în domeniile financiar, economic, fiscal şi intrarea în zona rublei ruseşti. Apoi, mai mulţi deputaţi ai Dumei de Stat a F.Ruse s-au pronunţat pentru recunoaşterea diplomatică a Transnistriei şi iniţierea procedurii de aderare a acesteia la F.Rusă. În august 2006, la Summit-ul CSI, preşedintele Voronin îi propune preşedintelui Putin, aşa-numita ,,abordare la pachet a soluţionării conflictului”, care se axa în mare parte pe un activ dialog moldo-rus, în afara formatului de negocieri ,,5+2”, fapt ce a trezit îngrijorarea partenerilor occidentali ai RM şi a opiniei publice. Astfel, autorităţile moldoveneşti au fost nevoite să înainteze o concepţie proprie de reglementare.
-E- Iniţiativele Preşedintelui Vladimir Voronin din octombrie 2007. Pe 4 şi 10 octombrie 2007, preşedintele Vladimir Voronin, a acordat 2 interviuri pentru publicaţiile moscovite – Komsomoliskaia Pravda şi Izvestia v Moldove, prin care a marcat o nouă abordare a problemelor referitoare la soluţionarea conflictului transnistrean. Inovaţia abordării se baza pe: identificarea unor soluţii alternative pentru statutul Transnistriei de către mediatorii şi observatorii formatului,,5+2”; implicarea Chişinăului şi Tiraspolului în vederea restabilirii încrederii între cetăţenii de pe ambele maluri ale Nistrului, soluţionarea în comun a chestiunilor de ordin umanitar, economic şi de infrastructură; demilitarizarea întregului teritoriu al RM, inclusiv Transnistria, prin casarea armamentelor grele; unificarea armatei, prin transformarea ei într-o forţă exclusiv pacificatoare care reacţionează la apelurile organizaţiilor internaţionale; susţinerea demilitarizării şi reformei armate, inclusiv financiar, de mediatorii şi observatorii procesului de negocieri. De asemenea, au fost invocate şi principiile la care RM nu va renunţa, precum: neutralitatea constituţională necondiţionată; înlocuirea militarilor ruşi din misiunea de pacificare cu observatori civili, fără a oferi spaţiu subdiviziunilor NATO; nerenunţarea la Misiunea EUBAM. Potrivit lui Voronin, ,,în timp ce mediatorii şi observatorii polemizează asupra noului format al operaţiunii de pacificare în regiune, Moldova şi Transnistria ar putea purcede împreună la dezarmare şi demilitarizare”. Reacţia oficialilor transnistreni la iniţiativele preşedintelui Voronin au fost ironice, calificându-le drept acţiuni propagandistice.
II.5. Perioada resetării platformelor de dialog (2009-2012):
Această perioadă începe odată cu formarea unei majorităţi parlamentare şi a unei coaliţii de guvernământ pro-europene (8 august 2009) şi cu regăsirea obiectivului de reintegrare a ţării printre primele priorităţi ale Programelor de activitate ale Guvernului.
În ianuarie 2010, la întîlnirea cu oficiali ai Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei, responsabili pentru reglementarea transnistreană, Viceprim-ministrul pentru reintegrare Victor Osipov a enunţat atitudinea noii guvernări a RM faţă de problema reglementarii transnistrene: 1) deschiderea Guvernului pentru dialog şi colaborare; 2) promovarea acţiunilor menite să contribuie la consolidarea încrederii şi la crearea unei atmosfere mai favorabile pentru desfăşurarea negocierilor în formatul „5+2”; 3) crearea condiţiilor necesare pentru libera circulaţie a persoanelor şi bunurilor între cele doua maluri ale Nistrului; 4) sprijinirea populaţiei şi facilitarea activităţii agenţilor economici din Transnistria; 5) perfecţionarea mecanismului de funcţionare a Comisiei Unificate de Control şi a celui de menţinere a păcii în Zona de Securitate.
La 17 mai 2010, la Kiev, preşedinţii Ucrainei Victor Ianucovici şi Rusiei Dmitrii Medvedev, au semnat trei declaraţii: cu privire la securitatea europeană, cu privire la securitatea în regiunea Mării Negre şi cu privire la reglementarea transnistreană. Este evident că reglementarea transnistreană a fost abordată după principiul matrioşkăi, în contextul regional (bazinul Mării Negre) şi european. Potrivit declaraţiei cu privire la reglementarea transnistreană Rusia şi Ucraina, în calitatea lor de state garante şi mediatoare în procesul reglementare pledează pentru: soluţionarea definitivă a problemei transnistrene exclusiv pe cale politică paşnică; crearea un spaţiu juridic, economic şi de securitate unic; respectarea suveranităţii, integrităţii teritoriale şi a neutralităţii constituţionale a RM; asigurarea unor garanţii sigure pentru statutul special al Transnsitriei. Pentru atingerea scopurilor anunţate se recomandă: renunţarea la acţiuni unilaterale; consolidarea încrederii între RM şi Transnistria; sprijinirea activităţii grupurilor de experţi pentru asigurarea dezvoltării social-economice stabile în regiune şi consolidarea măsurilor de încredere în domeniile comercial-economic, umanitar, transport etc.; necesitatea creării condiţiilor pentru reluarea activităţii în formatul “5+2” și necesitatea coordonării eforturilor tuturor participanţilor la procesul de negocieri în vederea grăbirii reglementări politice a problemei transnistrene.
Imediat după aceasta, Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate, Vicepreşedintele Comisiei Europene Catherine Ashton, s-a pronunţat pentru reluarea fără precondiţii şi întârzieri a negocierilor în formatul “5+2”, invitând “toate părţile implicate să sprijine eforturile Moldovei în implementarea măsurilor de consolidare a încrederii, pentru beneficiul populaţiei din regiunea transnistreană”.
La 7 iunie 2010, în cadrul întâlnirii de la Mersburg a Cancelarului german Angela Merkel şi Preşedintelui rus Dmitrii Medvedev, s-a anunţat că problema transnistreană ar putea ajunge pe agenda Comitetul Rusia-UE pentru politică externă şi securitate la nivelul miniştrilor de externe. Preşedintele rus a menţionat că unirea eforturilor ar putea contribui la soluţionarea conflictului transnistrean, lucru care ar trebuie atins prin reanimarea negocierilor în formatul “5+2”, cu implicarea tuturor părţilor şi cu atragerea unor posibilităţi suplimentare, inclusiv în cadrul unui eventual forum pentru securitate Rusia-UE. Autorităţile moldovene au reacţionat pozitiv faţă de iniţiativa conducătorilor Rusiei şi Germaniei. La 24 iunie 2010, ministrul afacerilor externe al F. Ruse Serghei Lavrov, comentând rezultatele întrevederii ministeriale a “Triunghiului de la Weimar” a confirmat că Rusia, Germania, Franţa şi Polonia pledează pentru reluarea negocierilor în reglementarea problemei transnistrene în formatul “5+2”.
Reprezentanţii Chişinăului şi Tiraspolului în problema reglementării transnistrene au avut multiple întrevederi comune pe parcursul anului 2010 şi s-au desfăşurat mai multe runde neoficiale de consultări în formatul “5+2”, de exemplu, la runda de la Astana din 24 mai 2010 Chişinăul a insistat pe opţiunea de înlocuire a trupelor de menţinere a păcii cu o misiune de observatori civili, în timp ce liderul transnistrean a menţionat că este important ca Moldova să respecte angajamentele asumate anterior, în particular, în declaraţia comună Medvedev-Voronin-Smirnov, semnată în martie 2009, conform căreia trupele de pacificatori vor fi retrase abia după soluţionarea politică definitivă a conflictului. La Viena (27-28 septembrie 2010), partea moldovenească a declarat că UE şi SUA ar putea să obţină statut de mediatori, iar problemele conflictuale de pe agenda Chişinău-Tiraspol ar putea dispărea după rezolvarea dificultăţilor economice cu care se confruntă regiunea, în contextul aplicabilităţii unui nou mecanism de export pe cale ferată pentru agenţii economici transnistreni (exportarea doar a mărfurilor originale, control vamal exercitat de funcţionarii Căilor Ferate din Moldova şi monitorizarea activităţii de Misiunea EUBAM).
La runda consultărilor în formatul “5+2” de la Moscova (22.09.2011) s-a adoptat decizia reluării negocierilor oficiale, iar la 21.11.2011 la sediul Misiunii OSCE din or.Bender Premierul RM Vlad Filat și liderul de la Tiraspol Igor Smirnov semnează o declarație comună în acest sens, fapt ce a avut loc pe 30.11.2011 la reuniunea de la Vilnius, dedicată principiilor procedurale şi coordonării aspectelor organizaţionale ale procesului de negocieri.
Pe parcursul anului 2011 se urmărește o comunicare intensă la nivelul Premierului RM și liderului de la Tiraspol, care au avut o primă întrevedere neformală pe 09 iulie la Tiraspol la Super Cupa Moldovei la fotbal între echipele ”Dacia” din Chişinău şi ”Iskra Stali” din Râbniţa. Au fost abordate aspecte ce vizează reluarea circulaţiei trenurilor pe tronsonul de cale ferată pe segmentul transnistrean, reconectarea telefoniei fixe dintre cele două maluri şi eliberarea din detenţie a cetăţeanului Ilie Cazac.
În perioada 08-09 septembrie 2011 în cadrul conferinţei bavareze privind consolidarea măsurilor de încredere în procesul de reglementare a problemei transnistrene ce a avut loc în or. Bad Reichenhall/ Germania, liderii de pe ambele maluri ale Nistrului au semnat Regulamentul comun al grupurilor de experţi (lucru) pentru consolidarea măsurilor de încredere şi dezvoltarea interacţiunii, care stabilea modul de funcționare a acestor grupuri și determina că activitatea acestora este coordonată de către reprezentanții politici din partea Chișinăului și Tiraspolului.
Conform priorității stipulate în Programul de activitate al Guvernului RM 2011-2014 până la finele trimestrului IV 2011 Biroul politici de reintegrare urma să elaboreze o Strategie privind reglementarea conflictului transnistrean și reintegrarea țării, un astfel de document sub formă de concepție fiind elaborat și consultat în termenii fixați cu autoritățile naționale relevante și cu asociațiile obștești interesate, apoi, ulterior, a fost definitivat cu luarea în considerare a recomandărilor și obiecțiilor formulate, însă în procesul de coordonare a acestuia cu partenerii internaționali în formatul “5+2” s-a constat lipsa unei susțineri din partea acestora, iar, în consecința criticilor acide parvenite din partea Tiraspolului s-a determinat inoportunitatea promovării de mai departea a proiectului în cauză și retragerea acestuia de pe agendă.
Deoarece se discuta de mai mult timp despre necesitatea stabilirii unui fond de reintegrare, în anul 2011 prin legea bugetului de stat a RM au fost aprobate alocaţii bugetare pentru activităţile de reintegrare a ţării în valoare de 10 mln. de lei, care, urmare a aprobării primului Program anual al activităţilor de reintegrare a ţării prin Hotărârea Guvernului nr.662 din 10.09.2011 a inițiat finanțarea proiectelor de dezvoltare și de modenizare a localităților din Zona de Securitate și din stânga Nistrului. Asemenea programe se implementează an de an.
La 27 ianuarie 2012 în or.Odessa/Ucraina are loc o primă întrevedere a Premierului Vlad Filat cu noul lider de la Tiraspol Evghenii Şevciuk, investit în pretinsa funcție pe 30.12.2011 și în cadrul căreia s-a confirmat intenţia părților de a negocia într-un mod constructiv şi coerent în formatul „5+2” și s-a convenit asupra necesității intensificării activităţii grupurilor de lucru sectoriale, continuării eforturilor în vederea reluării depline a circulaţiei de transport feroviar de călători şi de mărfuri pe segmentul transnistrean al căii ferate, restabilirii comunicaţiilor telefonice, inclusiv a legăturii staţionare şi mobile, necesității de a îmbunătăţi situaţia economică, calitatea vieţii şi de a extinde relaţiile dintre locuitorii de pe ambele maluri, fiind exprimată și disponibilitatea de a se căuta soluţii orientate spre stabilizarea situaţiei în Zona de Securitate.
II.6. Perioada promovării măsurilor de consolidare a încrederii (2012-2014).
Această perioadă coincide cu promovarea de către partenerii externi a așa-numitei tactici a pașilor mici în procesul de reglementare, care presupunea că pe lângă dialogul politic al părților eforturile se vor canaliza pe o pârghie alternativă de apropiere a malurilor, manifestată prin soluționarea unor problemele cotidiene de ordin major ale populației: social-economice, umanitare, de reabilitare infrastructurală, de angajare a actorilor comunitari relevanți etc.
Astfel, se explică și faptul că în perioada 2012-2014 a fost implementat Programul PNUD-UE „Susţinerea Măsurilor de Promovare a Încrederii”, cu finanțarea unor poriecte în valoare de 10,6 mln. de euro, menite să sporească încrederea între oamenii de pe ambele maluri ale Nistrului și să îmbunătățească calitatea vieții lor, prin asigurarea dezvoltării economice şi sociale a comunităţilor locale din Zona de Securitate, cu focusarea pe 5 domenii de intervenție: 1) dezvoltarea afacerilor; 2) dezvoltarea societății civile; 3) renovarea infrastructurii sociale; 4) ocrotirea sănătății și 5) protecția mediului ambiant. Programe similare erau implementate de către delegația UE în RM, Consiliul Europei și OSCE.
Pe linia negocierilor anul 2012 s-a remarcat prin cea mai intensă activitate a formatului „5+2”, care sub egida Președinției irlandeze a OSCE s-a convocat în 5 reuniuni oficiale (Viena: 28-29 februarie, 17-18 aprilie, 12-13 iulie, 12-13 septembrie, Dublin: 28-30 noiembrie). La 1-a reuniune din 2012 au fost inițiate discuțiile pe marginea agendei procesului de negocieri, definitivată prin elaborarea unui document cu privire la agenda comprehensivă, care includea următoarele domenii principale: a) problematica social-economică, b) problematica umanitară şi drepturile omului şi c) chestiunile de securitate şi reglementarea politică a conflictului. În rezultatul dezbaterilor de la a 2-a reuniune din 2012 a fost agreat textul documentului ce a constituit baza organizatorică a funcţionării acestui format, document ce stabileşte principiile generale ale negocierilor oficiale, concretizează aspecte privind elaborarea agendei rundelor, periodicitatea reuniunilor, rolul grupurilor de lucru sectoriale, precum şi modalitatea formalizării rezultatelor negocierilor. La reuniunile din semestrul II 2012 s-au înaintat 2 iniţiative de interes comun Chișinău-Tiraspol (nerealizate până în prezent): a) crearea unei platforme comune cu participarea instituţiilor societăţii civile de pe ambele maluri şi organizaţiilor internaţionale relevante în vederea apărării drepturilor omului şi monitorizării respectării acestora în regiune și b) crearea unui for de cooperare şi interacţiune a societăţii civile şi a mass-mediei de la Chişinău şi Tiraspol, care ar putea să elaboreze şi să implementeze în comun proiecte vizând măsuri concrete de consolidare a încrederii, iar participanții internaționali și-au exprimat deschiderea și disponibilitatea de a sprijini realizarea unor astfel de inițiative.
În anul 2012 o evoluție pozitivă s-a observat și în cadrul dialogului Chișinău-Tiraspol, fiind semnată pe 30 martie 2012 Decizia protocolară cu privire la principiile reluării plenare a transportului feroviar de mărfuri prin regiunea transnistreană, cu o perioadă iniţială de aplicabilitate de 6 luni și care prevedea că părţile vor constitui zone comune de control vamal şi posturi mixte, pe bază de paritate, la staţiile feroviare „Bender-2” şi „Râbniţa” cu scopul de a efectua controlul vamal comun după principiul „o singură staţie”, fapt ce va reduce din timpul necesar pentru perfectarea formalităţilor vamale. De atunci și până în prezent acest document este funcțional și termenul său de acțiune este prolongat periodic.
Sub egida Preşedinţiei ucrainene a OSCE pe parcursul anului 2013 au avut loc alte 5 reuniuni oficiale ale formatului „5+2” (Lvov: 18-19 februarie, Odesa: 23-24 mai, Viena: 16-17 iulie, Bruxelles: 03 octombrie, Kiev: 25-26 noiembrie). Cea mai importantă inițiativă a Chișinăului în cadrul primei reuniuni a fost un proiect de document vizând crearea spaţiului economic unic pe ambele maluri ale Nistrului, în măsură să contribuie la soluționarea problemelor stringente cu care se confruntă agenţii economici de pe ambele maluri. La a 2-a reuniune din 2013, în rezultatul unor dezbateri pertinente între reprezentanţii politici din partea Chişinăului şi Tiraspolului s-a reușit semnarea unei decizii protocolare cu privire la demontarea funicularului de peste râul Nistru din preajma oraşelor Rezina şi Rîbniţa. Reuniunea 3 din 2013 s-a soldat cu semnarea unui Plan comun Chișinău-Tiraspol de acțiuni în domeniul ocrotirii mediului ambiant și utilizării durabile a resurselor naturale pentru anii 2013-2014, precum și au fost trecute în revistă acţiunile ce urmează a fi întreprinse în vederea demontării funicularului de peste râul Nistru, evacuării din regiunea transnistreană a unor surse radioactive scoase din uz, aspecte ce țin de crearea spaţiului economic unic și promovarea interacţiunii între organele de drept. În cadrul reuniunii de la Bruxelles delegaţia de la Chişinău a informat participanţii la reuniune despre acţiunile autorităţilor în domeniul monitorizării şi evidenţei fluxurilor migraţionale, în particular a cetăţenilor străini care sosesc în ţară prin segmentul central (transnistrean) al frontierei moldo-ucrainene, despre intenţia autorităţilor moldovenești de a exclude aplicarea asupra locuitorilor din stânga Nistrului, care posedă documentele de identitate străine, a amenzilor prevăzute pentru cetăţenii străini, contribuindu-se astfel la promovarea liberei circulaţii a persoanelor, iar delegațiile participante au apreciat pozitiv informaţia comunicată. De asemeni, la reuninea de la Bruxelles a fost discutată problematica podului peste Nistru de lângă satele Gura Bâcului şi Bâcioc, iar partenerii internaţionali şi-au exprimat interesul de a acorda asistenţa financiară pentru reabilitarea podului şi infrastructurii adiacente, subliniind, totodată, necesitatea deschiderii circulaţiei pe podul în cauză. Cea de 5-a reuniune a fost rezultativă prin semnarea a 2 decizii protocolare (cu privire la înţelegerile convenite în domeniul asigurării cu pensii şi indemnizaţii sociale, precum şi cu privire la realizarea proiectului de reabilitare a sistemului de epurare a apelor reziduale din or.Dubăsari şi din or.Criuleni).
La nivelul reprezentanților politici în perioada 2012-2013 s-au remarcat 15 reuniuni de lucru, iar al grupurilor de lucru sectoriale – 59 de ședințe. Este de remarcat că la ședința grupurilor de lucru pentru dezvoltarea transportului auto și infrastructurii drumurilor din 14 martie 2013, experții sectoriali din partea Chișinăului și Tiraspolului, urmare a consultărilor purtate au agreat un model neutru al plăcuțelor auto destinat transportului marfar şi celui de pasageri, care puteau servi ca mostră și pentru unităţile de transport private din regiunea transnistreană, problemă care însă nici până în prezent nu este rezolvată.
Pe parcursul anului 2013 s-a urmărit o degradare a dialogului între părți, Tiraspolul invocând măsuri împotriva deciziei Chişinăului de a instaura 6 puncte mobile de control migraţional de-a lungul liniei administrative pe r.Nistru a pornit un şir de acţiuni periculoase, cum ar fi încercarea de a instaura a.n. puncte vamale suplimentare în s.Varniţa, adoptarea “legii privind hotarul de stat al RMN”, instaurarea unui “regim de frontieră unilateral”, introducerea începând cu luna decembrie 2013 a regimului migrațional în raport cu neposesorii pretinsei cetățenii transnistrene care erau obligați să completeze carte migraționale la intrarea în regiune și aveau drept de ședere limitat (nu mai mult de 90 de zile), înregistrându-se multiple cazuri de restricționare a liberei circulații a persoanelor și mijloacelor de transport în direcția localităților din stânga Nistrului. O provocare majoră s-a manifestat și prin blocarea începând cu toamna anului 2013 a accesului la terenurile agricole amplasate după traseul Râbnița-Tiraspol din r-nul Dubăsari, cu formalizarea unilaterală de către partea transnistreană și a unei decizii pe 08 aprilie 2014, prin care s-a condiționat un mecanism ilegal de oferire a accesului și de prelucrare a terenurilor, situație ce a persistat practic pe parcursul următorilor 4 ani.
Sub egida Preşedinţiei comune elveţiene şi sârbe a OSCE în anul 2014 s-a reușit organizarea doar a 2 reuniuni oficiale ale formatului „5+2” (Viena: 27-28 februarie și 05-06 iunie). Prima reuniune din 2014 s-a remarcat prin semnarea unei decizii protocolare cu privire la unele aspecte ce țin de asigurarea liberei circulației a populației, în conținutul căreia Chişinăul şi Tiraspolul au exprimat disponibilitatea de a nu crea obstacole noi în calea liberei circulaţii a persoanelor şi de a întreprinde eforturi în vederea reducerii barierelor existente, statuându-se şi necesitatea intensificării acţiunilor pentru deschiderea circulaţiei pe podul de la Gura-Bâcului. A 2-a reuniune a marcat intrarea în blocaj a lucrărilor Conferinței permanente pe probleme politice în procesul de reglementare transnistreană.
II.7. Perioada avansării procesului de integrare europeană (2014-2016).
Cursul acestei etape începe cu două evenimente cruciale pentru parcursul european al RM, și anume cu: 1) 28 aprilie 2014, când a fost liberalizat regimul de vize pentru cetățenii RM și a fost abolită obligația de viză în spațiul Schengen pentru cetățenii RM ce efectuează călătorii de scurtă durată și sunt posesori de pașapoarte biometrice; 2) 27 iunie 2014, când la Bruxelles/Belgia a fost semnat Acordul de Asociere între RM și UE, ratificat pe 02 iulie al aceluiași an de Parlamentul RM, iar pe 13 noiembrie 2014 de Parlamentul European, care pe lângă avansarea relațiilor pe componenta asocierii politice prevedea și angajamente de integrare economică cu UE, prin crearea unei Zone de Liber Schimb Complex şi Cuprinzător (DCFTA).
Pe de altă parte, o amprentă negativă își lasă evenimentele crizei din peninsula Crimeea și din regiunile Donețk și Lugansk din estul Ucrainei, asupra cărora în primăvara anului 2014 este practic pierdut controlul din partea autorităților constituționale, iar acest fapt s-a reflectat și asupra abordărilor părții ucrainene în procesul de negocieri pentru reglementarea transnistreană, constatându-se o apropiere semnificativă a autorităților de la Chișinău și Kiev.
În vara anului 2014 deja se conturează intrarea în impas a activității formatului de negocieri „5+2”, care la reuniunea oficială din 05-06 iunie de la Viena s-a remarcat printr-o retorică total confrontaționistă din partea reprezentantului politic de la Tiraspol care a învinuit partea moldovenească în comun cu cea ucraineană de instituirea așa-numitei „blocade economice” a regiunii transnistrene, delegația moldovenească, la rândul său a prezentat date statistice concludente ce demonstrau dinamica pozitivă în operaţiunile de import-export efectuate de companiile din regiune, facilitate de preferinţele comerciale acordate RM de partenerii internaţionali, precum și au au fost vociferate problemele apărute în asigurarea accesului pentru locuitorii din raionul Dubăsari la terenurile agricole situate după traseul Râbniţa – Tiraspol, iar către reprezentanţii de la Tiraspol s-a făcut apel în vederea abţinerii de la decizii unilaterale care au dus la blocarea accesului fermierilor moldoveni la pământurile menţionate şi au cauzat daune economice semnificative.
Începând cu luna august 2014, problema cauzelor penale în comun cu cea a așa-numitei blocade economice regionale devin intens mediatizate de către reprezentantul politic din partea Tiraspolului, care le politiza excesiv, pasa responsabilitați neclare pe seama autorităților de la Chișinău, cu inventarea unor false argumente și convingerea partenerilor externi că nu există o atmosferă favorabilă pentru negocieri, pregătindu-se în fapt teren pentru blocarea activității Conferinţei Permanente pe probleme politice în procesul de reglementare transnistreană, preconizată să aibă loc pe 11-12 septembrie 2014 la Viena, precum și a altor reuniuni în formatul „5+2” planificate să aibă loc pe parcursul anului 2014.
De fapt logica Tiraspolului era clară, se exercitau măsuri deschise de protest față de ascensiunea proceselor de integrare europeană atât din partea RM cât și a Ucrainei și se trasau condiționalități menite să abată autoritățile de la Chișinău de la cursul de asociere cu UE.
În 2014, Chişinăul în repetate rânduri a încercat să stabilească contacte la nivelul liderilor, însă Tiraspolul, invocând diferite pretexte şi condiţii a evitat întâlnirile, acestea fiind reluate în primăvara anului 2015, când Premierul RM Chiril Gaburici și liderul de la Tiraspol Evghenii Șevciuk au avut 2 întrevederi oficiale, cu semnarea pe 10 aprilie 2015 a Deciziei protocolare privind mecanismul de cooperare a agenţilor de asigurare de pe ambele maluri ale Nistrului în domeniul contractelor de asigurare obligatorie a răspunderii civile auto, soluţionându-se astfel problema dublei asigurări pe ambele maluri ale Nistrului.
Anul 2015 s-a remarcat și printr-o pauză în activitatea formatului de negocieri „5+2”, la 21 aprilie 2015 la Viena fiind posibilă doar petrecerea unor consultări speciale, fiind analizate documentele anterior semnata în negocieri și discutate posibilele mecanisme de implementare a acestora.
Totodată, spre deosebire de perioada precedentă în perioada 2014-2015 interacțiunea la nivelul reprezentanților politici a fost mai activă (24 de întrevederi) și relativ constantă în cadrul grupurilor de lucru sectoriale (50 de ședințe).
Pe 18 decembrie 2015 este adoptată Decizia nr.1/2015 a Consiliului de Asociere UE-RM ce prevede punerea în aplicare și aplicarea deplină, începând cu 01.01.2016 a titlului V din Acordul de Asociere (Comerț și aspecte legate de comerț) pe întreg teritoriul Republicii Moldova, inclusiv regiunea transnistreană. Pentru a acorda suportul necesar reprezentanților de la Tiraspol în implementarea deciziei menționate a fost creat un grup special ce a inclus experţi din diferite autorităţi ale RM pregătiţi să ofere expertiză şi instruire agenţilor economici din stânga Nistrului, precum şi a.n. structuri de la Tiraspol în implementarea mecanismelor de aplicare în regiunea transnistreană a DCFTA şi de promovare a relaţiilor comerciale cu UE. Grupul respectiv a elaborat un plan de acţiuni ce a prevăzut măsuri de cooperare în facilitarea comerţului cu UE, cu oferirea asistenţei tehnice şi financiare din partea partenerilor europeni.
Beneficiile Acordului de Asociere au fost de o importanță majoră pentru apropierea celor două maluri ale r. Nistru, pe parcursul anului 2015 circa 1767 agenți economici cu sediul în stânga Nistrului au fost luați la evidența Camerei Înregistrării de Stat, exportul producției din regiune în UE a constituit 64,40 %, mii de locuitori din raioanele de est ale țării solicitau obținerea cetățeniei RM pentru a obține pașapoarte biometrice și a beneficia de regimul circulației fără vize în spațiul Schengen.
O realizare substanțială a constat în semnarea pe 04 noiembrie 2015 a Protocolului privind organizarea controlului în comun la punctul internaţional de trecere a frontierei „Pervomaisc-Cuciurgan” şi a Acordului privind schimbul de informaţii cu privire la persoanele şi vehiculele care trec frontiera de stat moldo-ucraineană, la nivelul agențiilor vamale și de frontieră din RM și Ucraina. La data de 22 ianuarie 2016 la sediul Misiunii EUBAM din Odesa, au fost semnate Schema tehnologică de organizare a controlului în comun al persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor şi bunurilor în punctul de trecere „Pervomaisc-Cuciurgan”, precum şi Normele de regim pentru organizarea controlului în comun în punctul de trecere „Pervomaisc-Cuciurgan”. Pe parcursul anului 2016 autorităţile publice centrale din RM au demarat campanii de informare despre beneficiile controlului comun pentru comunitatea de afaceri şi populaţia din regiunea transnistreană.
Anul 2016 a dat startul unui lucru intens din partea Președinției germane a OSCE, care și-a propus să formuleze o agendă clară și să comunice activ cu părțile și partenerii internaționali pentru a relansa reuniuniunile oficiale din cadrul formatului „5+2” și a obține progrese tangibile în măsură să evidențieze capacitatea Berlinului de a impulsiona procesul. Pe 05 aprilie 2016 s-a reușit organizarea unei întrevederi a Premierului RM Pavel Filip cu reprezentanţii mediatorilor şi observatorilor în procesul de reglementare în cadrul căreia s-a agreat asupra importanței organizării în timpul apropiat a unei noi runde de negocieri în formatul „5+2”, a intensificării dialogului direct dintre reprezentanţii politici ai Chişinăului şi Tiraspolui, dar şi în cadrul grupurilor de lucru privind măsurile de consolidare a încrederii.
II.8. Perioada angajamentelor Berlin și Berlin+ (2016-prezent).
Etapa în cauză este legată de reluarea, după o pauză de doi ani a unei noi reuniuni oficiale în formatul „5+2”, care a avut loc în perioada 02-03 iunie 2016 la Berlin/Germania și s-a datorat deschiderii politice a părților, implicării partenerilor internaționali și insistenței Președinției germane a OSCE de a identifica formule inovative de compromis pe subiecte complexe și foarte sensibile, deși, se poate constata că pe agenda au fost incluse practic teme de interes pentru reprezentanții Tiraspolului, partea moldovenească fiind pusă în situația incomodă de a argumenta eventualele rezultate/precedente nedorite ce urmau să se dezlănțuie în urma abordării artificiale și aprobării unor decizii necalculate multidimensional (politic, juridic, în materie de securitate etc.). Lucrările Conferinței Permanente au fost formalizate în așa-numitul Protocol Belin, care a statuat disponibilitatea părților de a continua lucrul în vederea identificării unor soluții pe 5 subiecte-cheie (apostilarea diplomelor de studii eliberate în regiunea transnistreană, asigurarea participării în traficul rutier internațional a autovehiculelor din regiune, telecomunicațiile, interacțiunea în domeniul meteorologiei și a protecției resurselor naturale din bazinul r.Nistru, dosarele penale). Dintre acestea pe parcursul anului 2016 a fost realizat doar compartimentul ecologic, prin semnarea la nivel de coordonatori ai grupurilor de lucru sectoriale pe 10 și pe 24 iunie 2016 a protocoalelor privind interacțiunea în domeniul hidrometeorologiei și de cooperare în domeniul gestionării pescuitului şi utilizării durabile a resurselor biologice acvatice ale râului Nistru.
Consultările și dialogul părților pe subiectele menționate au continuat și în cadrul conferinței internaționale nr.7 pentru măsurile de consolidare a încrederii în procesul de reglementare a conflictului transnistrean ce a avut loc în perioada 12-13 iulie 2016 în or.Bad Reichenhall/Germania, fără a fi consemnate careva apropieri de poziții din partea reprezentanților de pe ambele maluri.
La lucrările celei de-a XXIII-a reuniuni a Consiliului Ministerial al OSCE (08-09 decembrie 2016, Hamburg/Germania) a fost adoptată o declarație cu cu privire la negocierile în procesul de reglementare transnistreană în formatul „5+2”, prin care părțile au fost îndemnate să continue procesul de negocieri, să sporească eficiența acestuia și să contribuie la organizarea unei activități sistematice a reprezentanților politici și a grupurilor de lucru sectoriale pentru asigurarea unor noi evoluții, precum și s-a reafirmat poziţia fermă a statelor participante ale OSCE de a identifica o soluție comprehensivă, pașnică și durabilă a conflictului transnistrean, bazată pe suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova, în frontierele sale recunoscute la nivel internațional.
Deși în anul 2016 a persistat situația lipsei de progrese în angajamentele Berlin 2016, activitatea grupurilor de lucru sectoriale s-a caracterizat printr-un număr record de convocări (35 de ședințe), cu un dialog bilunar la nivelul reprezentanților politici.
Preluarea de către Austria în anul 2017 a Președinției în OSCE, dar și focusarea pe dezideratul de a avea noi rezultate tangibile în absența unui deschideri politice a părților, dar și a pasării de către partenerii externi a majorității responsabilităților pe seama Guvernului de la Chișinău a dus la situația că dialogul practic se menținea la nivelul canalelor de interacțiune Chișinău-Tiraspol, fără a se evoluții pozitive și favorabile intereselor populației.
Totuși, grație fortificării și uniformizării pozițiilor autorităților publice ale RM pe aspecte de principiu din problematica transnistreană, susținerii plauzibile a acestora în fața partenerilor internaționali, dar și a convingerii exponenților de la Tiraspol în privința necesității echilibrării agendei procesului de negocieri cu subiecte de interes pentru ambele maluri ale Nistrului, pe parcursul semestrului I 2017 s-a reușit acceptarea abordării așa-numitului pachet Berlin+, care includea 8 teme prioritare, și anume: 1) apostilarea actelor de studii din regiunea transnistreană; 2) problema autovehiculelor cu plăci din regiunea transnistreană; 3) organizarea interacţiunii în domeniul telecomunicaţiilor; 4) situaţia cauzelor penale intentate pe ambele maluri ale Nistrului; 5) soluţionarea dificultăţilor întâmpinate de şcolile moldoveneşti cu predare în grafia latină; 6) asigurarea accesului fermierilor din r-nul Dubăsari la terenurile agricole aflate după traseul Camenca –Tiraspol; 7) eliminarea barierelor artificiale în calea liberei circulaţii; 8) deschiderea Podului de la Gura – Bâcului.
Voința politică a părților, impulsionarea productivă a acesteia la nivelul liderilor, dar și disponibilitatea Chișinăului și Tiraspolului de a soluționa probleme istorice și de interes public major, au luat prin surprindere comunitatea internațională urmare a convenirii unor înțelegeri scrise în perioada 03-25 noiembrie 2017 în privința a 5 din cele 8 subiecte din pachetul Berlin+ (deschiderea podului Gura Bâcului-Bâcioc, apostila, școlile latine, telecomunicațiile, terenurile din r-nul Dubăsari). Aceste înțelegeri au și favorizat convocarea în perioada 27-28 noiembrie 2017 la Viena a unei noi reuniuni oficiale în formatul „5+2”, care în așa-numitul Protocol Viena 2017 a reiterat necesitatea identificării unor înțelegeri pe subiectele restante de pe agenda Berlin (autovehiculele din regiunea transnistreană, dosarele penale și mecanismul privind garanțiile implementării înțelegerilor convenite în negocieri).
Pe marginea celor 5 înțelegeri agreate până la finele lunii februarie 2018 au fost înregistrate următoarele progrese:
1) Podul Gura-Bâcului-Bâcioc a fost deschis pe 18.11.2017 în cadrul unei ceremonii oficiale cu participarea Prim-ministrului RM Pavel Filip și a liderului de la Tiraspol Vadim Crasnoselschii, urmare a evaluării stării tehnice a acestuia s-a constatat posibilitatea deplasării pe pod a unităților de transport cu greutatea maximă de 3,5 t, iar pentru a permite circulația autovehiculelor până la 10 t o comisie mixtă a evaluat starea tehnică a acestuia și din 31 ianuarie curent a fost extinsă permisiunea de circulație până l0 t, cu instalarea indicatoarelor rutiere corespunzătoare. Pe 31 ianuarie 2018 partea moldovenească a remis delegației UE în RM o notă de concept cu solicitarea de a finanța lucrările de reparație a podului, care a confirmat disponibilitatea Bruxelles-ului de a acoperi integral cheltuielile suportate (aproximativ 100 mii de euro). Totodată, difuzarea pe 04 martie 2018 a unui material video de către partea transnistreană a denotat intenția deschisă a Tiraspolului de a construi un “terminal vamal” în preajma s.Bâcioc, zădărnicind astfel obiectivul asigurării liberei circulații pe acest pod și demonstrând retragerea din angajamentele anterior asumate.
2) Școlile cu predare în grafia latină: Partea transnistreană a promovat ajustările de resort la așa-numita legislație a regiunii, iar pe 02 februarie 2018 toate cele 5 contracte de locațiune cu structurile din regiune au fost semnate în condițiile înțelegerilor convenite, adică, pe un termen de 10 ani și cu plata de locațiune în mărime de 1000 lei/lunar pentru fiecare instituție de învățământ vizată. Totuși, circulația elevilor și profesorilor prin posturile de pe linia administrativă are loc în regimul notificării prealabile ce presupune anunțarea în scris a părții transnistrene cu cel puțin 24h înainte vizavi de persoanele ce se deplasează, date despre autovehicule și materialele transportate. La fel, urmează să fie readusă în discuţie problema privind asigurarea școlilor cu sedii potrivite pentru desfăşurarea procesului educaţional în condiţii normale.
3) Apostilarea actelor de studii ale Universității “Taras Șevcenco” din or.Tiraspol: Ministrul educației, culturii și cercetării printr-un ordin intern, pe 06 februarie 2018 a aprobat modelul de diplomă, ce urmează a fi eliberată de Universitatea „Taras Şevcenco” din Tiraspol la finalizarea programelor de studii în învățământul superior, precum și au fost dispuse alte acţiuni procedurale, pe care trebuie să le întreprindă autorităţile de resort pentru a asigura caracterul funcțional al procedurii de apostilare a actelor de studii emise în regiunea transnistreană. La 07 februarie 2018 a fost aprobată Hotărârea Guvernului cu nr.138 din 07.02.2018 ,,Cu privire la completarea punctului 9 din Regulamentul privind aplicarea apostilei”. La 28 februarie 2018, la sediul Misiunii OSCE din Tiraspol a avut loc ședința ordinară a grupurilor de lucru pentru educație, în cadrul căreia reprezentantul Ministerului Justiției al RM a expus procedura și pașii concreți ce urmează a fi întreprinși de către absolvenții instituției de învățământ menționate pentru a obține apostila. Pe parcursul lunii martie 2018 Tiraspolul a prezentat mostrele semnăturilor conducerii universităţii din Tiraspol şi a sigiliului care va fi aplicat pe diplomele în cauză, care au fost remise Ministerului Educației, Culturii și Cercetării şi Ministerului Justiției pentru acţiunile de rigoare.
4) Terenurile agricole din r-nul Dubăsari: Urmare a aprobării de către partea transnistreană a unor proceduri în măsură să realizeze Mecanismul din anul 2006 de utilizare a terenurilor, fermierii interesați, prin intermediul primarilor din localitatea respectivă au posibilitatea de a depune setul documentar necesar la responsabilii de resort din or.Dubăsari, pe adresa str.Dzerjinschii 4, of.45. Începând cu data de 28 februarie 2018 a startat procesul de depunere a setului documentar necesar pentru deblocarea accesului la terenurile agricole, amplasate după traseul Râbniţa-Tiraspol, la data de 06 martie 2018 fiind transmise circa 92 % din dosare, urmând ca în scurt timp să fie identificată o soluție juridică pentru problema persoanelor decedate și a celor plecate peste hotarele țării, cărora nu le-au fost reperfectate titlurile de proprietate pe moștenitori sau pe alte persoane.
5) Telecomunicațiile. Experții din cadrul grupurilor de lucru sectoriale pentru telecomunicații, în comun cu operatorii de telefonie de pe ambele maluri ale Nistrului (Interdnestrcom, Moldtelecom, Orange și Moldcell) convin mecanismul de realizare a Deciziei protocolare din 25.11.2017, după care urmează a fi perfecționat cadrul legal de referință pentru a permite înregistrarea operatorului Interdnestrcom la ANRCETI, prestarea unor servicii calitative de comunicații electronice și restabilirea interconexiunii telefonice/Internet între malurile r.Nistru.
De asemenea, urmare a definitivării în cadrul ședinței grupurilor de lucru pentru economie din 31.01.2018 a conceptului final al proiectului Deciziei protocolare privind interacțiunea în domeniul veterinar, carantină și protecția plantelor, reprezentanții politici au semnat documentul sectorial de referință pe 15 februarie 2018, fapt ce va permite racordarea la exigențele europene/ universale în aceste sfere, cooperarea eficientă în prevenirea și combaterea infecțiilor/ bolilor de origine animală și vegetală, utilizarea unor preparate unice de uz veterinar și fitosanitar, excluderea din alimentație a organismelor modificate genetic, precum și posibilitatea efectuării unor schimburi de bune practici în implementarea standardelor internaționale și în aplicarea tehnologiilor avansate.
Procesul de instituire a controlului în comun pe segmentul central al frontierei de stat moldo-ucrainene se află la etapa implementării practice. Primul punct de acest gen este „Cuciurgan-Pervomaisc”, care a fost inaugurat oficial la 17 iulie 2017 de către Prim-ministrul RM Pavel Filip şi Preşedintele Ucrainei Petro Poroşenko, iar urmare a semnării la 06.10.2017 a Acordului între Guvernul Republicii Moldova şi cel al Ucrainei privind controlul în comun al persoanelor, mijloacelor de transport şi mărfurilor în punctele comune de trecere a frontierei de stat moldo-ucrainene în perioada imediat următoare vor fi depuse eforturile necesare în vederea extinderii controlului în comun pe întreg perimetrul frontierei de stat moldo-ucrainene. Astfel, la 19 decembrie 2017 a fost lansat și controlul comun moldo-ucrainean în punctul de trecere a frontierei „Palanca-Maiaki-Udobnoe”. Instituirea posturilor de control comun reprezintă, de fapt, o revenire la normalitate şi la legalitate, la restabilirea graduală a monitorizării situaţiei pe segmentul moldo-ucrainean al frontierei, care, cu regret, pe parcursul a peste 25 de ani a fost în afara acestui control.
În perioada 30-31 ianuarie 2018, la sediul Misiunii EUBAM din or.Odesa/Ucraina a avut loc o ședință la nivel de experți din partea misiunii, RM și Ucrainei, în rezultatul căreia părțile au convenit următoarele: 1) cu privire la controlul în comun la punctul de trecere “Cuciurgan-Pervomaisc”, s-a agreat ca începînd cu 18 aprilie 2018 să fie inițiat controlul comun pentru importul-reimportul mărfurilor, bunurilor și mijloacelor de transport, iar începînd cu 01 iunie 2018 să fie desfășurat controlul deplin; 2) au fost transmise spre examinare proiectele schemelor tehnologice pentru punctele de trecere “Cuciurgan-Novosavițcaia”, “Platonovo-Goianul Nou” și “Rossoșani-Briceni”. La 02 martie 2018 Rada Supremă din Ucraina a votat în lectura finală Legea ratificării Acordului dintre R. Moldova și Ucraina privind instituirea controlului comun în punctele de trecere a frontierei moldo-ucrainene, inclusiv pe segmentul transnistrean.
Este de menționat și faptul că grație regimului liberalizat de vize, oferirii de către Bruxelles a instrumentelor de facilitare a comerțului cu UE și a instituirii unui cadru legal național cu oferirea posibilității obținerii cu titlu gratuit a unor acte de model național (licențe antreprenoriale, primul buletin de identitate, primul pașaport pentru unele categorii de cetățeni, polițe de asigurare medicală, diplome universitare după efectuarea studiilor din contul cotelor cu finanțare bugetară) s-a stimulat sporirea semnificativă a atractivității malului drept, astfel încât circa 2430 de agenți economici din raioanele de est ale țării sunt luați la evidența Camerei Înregistrării de Stat a RM, circa 315 de mii de locuitori din regiune din totalul de 350 de mii figurează în Registrul de Stat al Populației, circa 80 mii beneficiază anual de servicii medicale gratuite prestate la centrele de sănătate publică din proximitatea liniei administrative, 269 de locuri cu destinație specială sunt distribuite anual în instituțiile de învățământ universitar de pe malul drept pentru absolvenţii instituţiilor de învăţământ preuniversitar din localităţile de est ale ţării şi din mun. Bender.
Potrivit datelor disponibile de la structurile din regiunea transnistreană, exporturile din regiune au constituit în anul 2017 aproximativ 646,8 mln. de dolari sau cu 220,3 mln. de dolari mai mult decât în anul 2016, dintre care aproximativ 37% constituie exportul pe piața europeană (57 % – statistica MEI).
În vederea asigurării unei continuități în implementarea prevederilor Acordului de Asociere RM-UE și Acordului Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător pe întreg teritoriul țării, reprezentanților Tiraspolului li se oferă asistența tehnică necesară cu direcționarea eforturilor spre armonizarea standardelor sectoriale la cele comunitare și aplicării Planului de acţiuni menit să pună în aplicare setul de „Măsuri de facilitare a comerțului cu UE în regiunea transnistreană”. Întru a menține o interacțiune permanentă pe această dimensiune au fost stabilite puncte de contact la nivelul experților din domeniul economic de pe ambele maluri ale Nistrului, care vor realiza acțiunile necesare, astfel încât primele rezultate ale procesului să poată fi evaluate și raportate la sesiunea Consiliului de Asociere RM-UE, care va avea loc în primăvara lui 2018.