Alin Gvidiani: Dreptul fundamental la libera circulație este constant încălcat în raioanele de est ale Republicii Moldova

După cum se știe libera circulație reprezintă un drept fundamental, garantat de Constituția Republicii Moldova (art.27) și consacrat în cele mai importante instrumente juridice recunoscute la nivel internațional: Declarația Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948 (art.13), Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 16 decembrie 1966 (art.12), Protocolul nr.4 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale din 16 septembrie 1963 (art.2). Toate aceste documente juridice statuează negru pe alb că orice cetățean, precum și persoanele care se găsesc legal pe teritoriul statului respectiv dispun de dreptul inalienabil de a circula în mod liber și de a-și stabili/ alege domiciliul/ reședința în orice localitate din țară, inclusiv, au la dispoziție dreptul de a ieşi, a emigra şi a reveni în ţară.

În lumina prevederilor actelor nominalizate exercitarea drepturilor enumerate supra nu poate face obiectul unor restrângeri decât acelea care sunt reglementate de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică, sunt justificate de interesul public, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și a libertăților altora.

Acest drept garantat universal este realizat în modul cuvenit pe teritoriul Republicii Moldova atât în lumina cadrului legal existent cât și cu respectarea exigențelor tratatelor internaționale la care statul este parte, inclusiv prin prisma angajamentelor de asociere la valorile europene, însă, o situație de incertitudine și de nesiguranță persistă în partea estică a țării unde de mai bine de 26 de ani este nesoluționat dosarul nistrean, iar autoritățile naționale fără a declara rezerve teritoriale de aplicabilitate a convențiilor ratificate încearcă cu antrenarea actorilor externi relevanți să asigure protecția drepturilor și libertăților inalienabile ale locuitorilor din stânga Nistrului.

Din păcate, perpetuarea conflictului transnistrean, controlul temporar al localităților din unitățile administrativ-teritoriale din stânga Nistrului și din mun.Bender de către administrația de facto tiraspoleană, continua extindere și consolidare de către reprezentanții Tiraspolului a infrastructurii posturilor neautorizate de control pe linia administrativă, în Zona de Securitate și pe segmentul central al frontierei de stat moldo-ucrainene, cu supravegherea strictă a tuturor proceselor și menținerea unei cenzuri stricte au contribuit la complicarea vieții cotidiene a populației, dar și la testarea constantă și punerea în aplicare a variatelor obstacole iraționale între locuitorii de pe cele două maluri ale Nistrului.

Prin instalarea și fortificarea punctelor nelegitime de trecere, control și de monitorizare a fluxurilor de persoane/ bunuri/ mijloace de transport se induce intenționat artificiala ambianță de funcționare a unor elemente de pseudostatalitate în interiorul frontierelor statului internațional recunoscut Republica Moldova, cu prejudicierea considerabilă a integrității teritoriale, funcționalității autorităților publice împuternicite cu competențe legale, implementării legislației în vigoare pe întreg teritoriul țării, alimentarea factorilor de insecuritate și de infracționalitate și desigur cu eludarea colectărilor de taxe și impozite la bugetul public național.

În prezent, structurile transnistrene întrețin și asigură activitatea a circa 67 de astfel de puncte de control (cu participarea reprezentanților de la așa-numitele structuri vamale, de migrație, miliție, ,,grăniceri”), dintre care 44 pe intern sau pe linia administrativă și 23 pe segmentul central al frontierei de stat, și a unor puncte de non-pacificatori, ilegal amenajate în Zona de Securitate (ex.: Corjova, Lunga-1, Lunga-2, Bender-Copanca, Bender-Răscăieți etc.), fără a fi luate în calcul punctele mobile.

Toată această infrastructură de filtru-control a fost creată și dezvoltată de-a lungul timpului în pofida prevederilor art.5 alin.(1) din Acordul cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat din regiunea transnistreană a Republicii Moldova din 21 iulie 1992, care stipulează că părțile în conflict se obligă să elimine orice barieră în calea liberei circulații a mărfurilor, serviciilor și persoanelor, cu desconsiderarea opiniei și mesajelor de protest exprimate prin canalele de comunicare din cadrul misiunii de pacificare și a negocierilor pentru reglementarea transnistreană de către partea moldovenească, Misiunea OSCE în Moldova și reprezentanții Ucrainei, precum și cu blocarea activității observatorilor militari și a colaboratorilor organelor de drept ce se deplasau la fața locului pentru a documenta incidentele de resort și a întreprinde măsuri de menținere a ordinii de drept și de evacuare a obiectelor de limitare a liberei circulații.

Deseori, instalarea noilor posturi de control avea loc pe timp de noapte sau sub pretinsul pretext de implicare a așa-numiților colaboratori ai structurilor de forță transnistrene în operațiuni de prevenire-combatere infracțională sau cu invocarea prezenței provizorii în calitate grupe de mobile de intervenție pentru ca ulterior posturile respective să fie permanentizate cu amenajarea întregii infrastructuri de restricționare a liberei circulații (blocuri de beton, vagonete, bariere auto, sisteme informaționale etc.) și cu desfășurarea serviciului în ture a personalului responsabil de domeniile vamal, ordine publică, migrația și frontieră. Un exemplu în acest sens sunt punctele ,,Pohrebea” și ,,digul hidrocentralei” din raionul Dubăsari care au fost montate în noaptea de 24 octombrie 2011 și care necătând la nemulțumirea profundă din partea locuitorilor satelor din proximitate, dar și a nenumăratelor încercări ale delegației R. Moldova în Comisia Unificată de Control de a evacua posturile respective așa și au rămas să își desfășoare activitatea până în prezent.

Complicarea situației liberei circulații a avut loc în mod deosebit după semnarea la 10 iunie 2013 de către liderul de la Tiraspol a așa-numitei legi cu privire ,,frontiera RMN”, prin care s-a conferit o bază normativă activității punctelor de trecere și s-au stabilit reguli de intrare, tranzit, ieșire, aflare temporară și de deplasare a persoanelor și mijloacelor de transport prin localitățile din regiunea transnistreană, care la rândul său în perioada 2013-2015 a fost urmat de o serie de reglementări regionale prin care s-a determinat pretinsul regim al fluxurilor migraționale și statutul străinilor, adică al persoanelor ce nu dispuneau de așa-numitul act de identitate și ,,cetățenie” transnistreană.

Astfel, au fost fixate condiții stricte de control migrațional, cu obligarea așa-numiților străini să se pună la evidența de facto structurilor din regiune și la trecerea prin punctele de ,,control migrațional” (33 în total) să prezinte acte de identitate și să completeze ,,carte/fișe migraționale” – documente confirmatoare a dreptului de ședere temporară pe ,,teritoriul RMN” și care conțin date de identificare a persoanei, termenul de aflare în regiune și informații despre responsabilul de ,,controlul migrațional”.

Pentru cetățenii R. Moldova, Federației Ruse, Ucrainei, Kazahstanului și Belarusiei perioada de aflare în regiune a fost limitată la 90 de zile, iar pentru cetățenii altor state și apatrizi – la 45 de zile, cu posibilitatea extinderii acestui termen până la 135 și respectiv 90 de zile, la decizia de facto structurii regionale din domeniul migrației.

De la aceste reguli au fost exceptați cetățenii Federației Ruse care desfășoară serviciul militar în operațiunea de pacificare și în subdiviziunile acesteia, în Grupul Operativ al Trupelor Ruse, în organele Procuraturii și în alte instituții ale Federației Ruse ce asigură activitatea contingentului militar rus în regiunea transnistreană.

Concomitent, de procedura de luare la evidență au fost scutiți șefii de stat și de Guvern din alte state, deputații și membrii delegațiilor guvernamentale, conducătorii organizațiilor internaționale și familiile acestora, care intră în regiune pe bază de invitație sau în coordonare cu structurile transnistrene de resort, precum și în temeiul unei notificări prealabile despre intenția de a se deplasa în/prin regiunea transnistreană.

Conform regulilor instituite aflarea pe teritoriul regiunii este interzisă sau se anulează în privința persoanelor care finanțează/planifică/sprijină sau săvârșesc acte teroriste/ extremiste, reprezintă un pericol pentru securitatea regională/civică, susțin schimbarea prin violență a bazelor ,,sistemului constituțional al RMN”, au fost deportate sau expulzate în decursul a 5 ani de la data depunerii cererii de eliberare a permisului de ședere, sunt condamnate printr-o sentință pentru comiterea unor infracțiuni grave sau deosebit de grave, au antecedente penale nestinse, au fost atrase la răspundere contravențională de două sau mai multe ori pe parcursul unui an în partea ce ține de asigurarea regimului de aflare a străinilor în regiunea transnistreană.

Practic, începând cu anul 2014, în mod semnificativ s-au intensificat cazurile de reținere ilegală și de restricționare a liberei circulații a locuitorilor originari și domiciliați în raioanele de est ale țării ce dispuneau exclusiv de cetățenia R.Moldova și erau considerați ca fiind în conflict cu interesele structurilor de facto de la Tiraspol, fapt ce demonstra deja că partea transnistreană aplica pe deplin regulile migraționale recent aprobate.

Mai mult decât atât, politicile nou-promovate de către reprezentanții Tiraspolului au ajuns la limita absurdului, fiind atestate multiple cazuri în special în privința locuitorilor din raionul Dubăsari și din mun.Bender (raioane strategice, unde după cum se poate observa au fost amplasate cele mai multe puncte de control), care aveau domiciliu în unitățile administrativ-teritoriale menționate, dar la trecerea prin punctele de control ale Tiraspolului erau reținuți, amendați pentru depășirea termenului de aflare în regiune, anunțați că sunt cetățeni străini și că pentru a se conforma cerințelor administrației tiraspolene trebuie să se documenteze cu așa-numita cetățenie nerecunoscută, iar în alte cazuri fiind aplicată chiar sancțiunea de expulzare din regiune, autoritățile constituționale fiind nevoite să asigure temporar persoanele în cauză cu cazare și loc de muncă pe malul drept al r.Nistru.

Tendința de blocare a liberei circulații de către reprezentanții structurilor de forță transnistrene a vizat și o mare parte din salariații cetățeni ai R.Moldova care se deplasau la serviciu în instituțiile și întreprinderile din regiunea transnistreană, fiind înregistrate multiple plângeri pe faptul stopării și împiedicării trecerii a colaboratorilor penitenciarelor nr.8 și 12 din or.Bender, Întreprinderii pentru Silvicultură „Tighina”, inspectoratelor de poliție Dubăsari și Bender, cadrelor didactice din școlile cu predare în baza grafiei latine, dar și a persoanelor ce activau la uzine sau comercializau produse/ mărfuri la piețele din stânga Nistrului sau din or.Bender. Este bine cunoscut că după 1992, exponenții Tiraspolului au întreprins mai multe tentative pentru a evacua din regiune subdiviziunile teritoriale ale autorităților R.Moldova cu invocarea diferitor pretexte de neconformare la așa-numitele exigențe ale cadrului normativ regional din domeniul lingvistic/fiscal, de perturbare a ordinii publice, de pezență a focarelor de tuberculoză sau de exersare prin intermediul acestora a diferitor activități operative de investigații, iar după introducerea regimului migrațional au creat premise adiționale pentru persecutarea persoanelor incomode.

În lista celor foarte nedoriți de către factorii de decizie de la Tiraspol figurau și consilierii juridici sau organizațiile obștești ce apărau/reprezentau drepturile și interesele legitime ale locuitorilor din stânga Nistrului sau cei care lansau declarații/mesaje critice și ofensive ce erau interpretate ca amenințări la adresa imaginii/ simbolurilor/ stabilității și securității autoproclamatelor entități din regiune, în privința acestora fiind inițiate cauze procesuale, iar numele lor regăsindu-se în bazele de date ale persoanelor non-grata în regiune.

Pe lângă aceasta este de remarcat că toți funcţionarii publici, persoanele cu funcții de demnitate publică, aleșii poporului (de nivel central și local), demnitarii de rang înalt ce activează în autoritățile publice ale Republicii Moldova la fel se regăsesc în listele persoanelor indezirabile pe teritoriul regiunii transnistrene, iar pentru fiecare deplasare a acestora în regiune sau tranzitarea acesteia fiind necesară utilizarea formulei de notificare scrisă prealabilă prin canalul de comunicare al liderilor sau al reprezentanților politici în procesul de negocieri pentru reglementarea transnistreană din partea Chișinăului și Tiraspolului, cu specificarea numelui și prenumelui vizitatorilor, funcției deținute, scopului şi duratei vizitei, locațiilor vizitate, punctului de trecere, datelor de identificare a mijloacelor de transport utilizat. Or, prin promovarea obiectivului de reintegrare teritorială a țării și expunerea publică a poziției privind ilegalitatea acțiunilor întreprinse de structurile neîmputenicite prin lege sau alese nedemocratic, abordările funcționarilor moldoveni sunt tratate ca fiind incompatibile cu politica administrației de facto de la Tiraspol sau periculoase pentru stabilitatea și securitatea regională, și respectiv, primii fiind incluși în așa-numitele liste negre/ ale persoanelor indezirabile.

Referitor la situația misiunilor diplomatice acreditate în R.Moldova și a organizațiilor internaționale este de specificat că începând cu luna noiembrie 2013 și până la finele anului 2017 accesul în regiune a reprezentanților acestora era problematic, chiar personalul Misiunii OSCE făcea uz de procedura notificării timpurii, astfel fiind dificil de îndeplinit mandatul încredințat și activitățile uzuale (de ex. acordarea consilierii juridice și psihologice victimelor a căror drepturi au fost lezate, efectuarea vizitelor de documentare în locurile privative de libertate din stânga Nistrului, participarea la ,,ședințele de judecată” din regiune și elaborarea rapoartelor despre evoluții pe cazuri particulare). Doar începând cu anul 2018 accesul exponenților partenerilor internaționali a fost simplificat în regiune.

În cazul jurnaliștilor, operatorilor de imagini și fotografilor de pe malul drept ce intenționează să realizeze interviuri/ imagini/ poze și să difuzeze materiale/ emisiuni despre evenimente locale în mod obligatoriu este impusă parcurgerea ,,procedurii de acreditare” la de facto structurile de resort din regiune, care pot însă refuza ,,acreditarea” dacă primii vor mediatiza informații în măsură să prejudicieze ,,reputația” instituțiilor locale sau să dăuneze ,,intereselor regionale”, vor încălca cerințele pretinsului cadru normativ transnistrean.

La temă e și subiectul celor 8 instituții de învățământ cu predare în grafia latină din regiunea transnistreană, activitatea cărora este permanent politizată și îngrădită de către reprezentanții structurilor de facto din regiune, care în pofida înțelegerilor convenite în negocieri continuă să limiteze libera circulație a elevilor și a profesorilor, precum și să condiționeze modul de transportare a materialelor didactice, alimentelor și altor bunuri de uz strict necesar pentru buna funcționare, continuând aplicarea regimului de notificare scrisă prealabilă a oricărei deplasări prin punctele neautorizate de control de pe linia administrativă.

Până la 01 august 2018 era actuală și problema fermierilor din raionul Dubăsari, cărora de la finele anului 2013 le-a fost blocat accesul la terenurile agricole aflate după traseul Râbnița-Tiraspol, situație ce a persistat și în perioada 2004-2006, când datorită amplasării intenționate a mai multor puncte de control „miliţienești” şi „vamale” ale de facto structurilor transnistrene și a condiționării înregistrării pământurilor la structurile locale controlate de Tiraspol s-a îngrădit integral posibilitatea prelucrării acestora, cu suportarea unor pierderi imense ce au fost compensate parțial din fondul de rezervă al Guvernului R.Moldova.

Toate aceste restricții artificial create contravin prevederilor pct.2 din Decizia protocolară privind anumite aspecte ale libertăţii de circulaţie a populației, semnată pe 27 februarie 2014 în cadrul formatului de negocieri ,,5+2”, care stipulează că părțile vor elimina barierele în calea liberei circulații a locuitorilor de pe ambele maluri ale Nistrului, inclusiv a persoanelor cu funcții de răspundere.

Pe întreg parcursul prezenței problemei, dar și după fiecare incident adus la cunoștință autoritățile moldovenești au întreprins toate măsurile posibile pentru a soluționa problema, cu menținerea permanentă a subiectului liberei circulații pe agenda platformelor de dialog pentru reglementarea transnistreană și a Comisiei Unificate de Control, sesizarea partenerilor internaționali în formatul de negocieri ,,5+2”, intervenirea către reprezentanții Tiraspolului cu apelul de a renunța la discriminarea și persecutarea cetățenilor R.Moldova cărora este inadmisibil de a le fi aplicate proceduri privind statutul străinilor cu expulzarea forțată a acestora din localitățile de baștină/ unde își au domiciliul și de a anula reglementările normative/ indicațiile birocratice ce îngreunează irațional viața populației.

Această stare a lucrurilor trezește o profundă indignare de vreme ce Chișinăul a dat dovadă de o permanentă toleranță și deschidere spre dialog în raport cu exponenții Tiraspolului, neaplicând limitări în calea liberei circulaţii pentru locuitorii și aşa-numiţii oficiali din regiunea transnistreană, nesolicitând demersuri cu date personale și informații despre scopul și durata deplasărilor pe malul drept, nesupunând verificărilor amănunțite persoanele și mijloacele de transport la traversarea liniei administrative, facilitând luarea la evidenţă în regim simplificat şi gratuit a străinilor cu domiciliu permanent în regiune, tratând nediscriminatoriu toţi cetăţenii de pe malul drept şi stâng. Or, o asemenea abordare trebuie să fie reflectată în oglindă și din partea reprezentanților Tiraspolului, cu respectarea angajamentelor asumate prin Acordul din 21 iulie 1992 și Decizia protocolară din 27 februarie 2014, încetarea provocărilor creatoare de crize și tensiuni, revenirea în albia normalității și protecția drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Deși în perioada sărbătorilor pascale și de iarnă deja a devenit o practică pozitivă asigurarea de către reprezentanții Tiraspolului a unui regim simplificat de trecere a liniei administrative pentru locuitorii de pe cele două maluri ale Nistrului, autoritățile moldovenești vor insista în continuare pe eliminarea graduală a controalelor de pe linia administrativă şi pe lichidarea posturilor neautorizat instalate în Zona de Securitate, mai ales că rezolvarea temei circulației nestingherite este una prioritară și se conține în așa-numitul pachet Belin+ al agendei procesului de negocieri, iar soluționarea acesteia se impune a fi neîntârziată, necondiționată, durabilă și cu bună-credință.