A consemnat Mircea Merticariu
Alexandru Zubco (33 de ani), expert în domeniul respectării drepturilor omului, care ocupă acum funcția de șef al Secției Prevenirea Torturii, din cadrul Oficiului Avocatului Poporului al Republicii Moldova, a acordat un interviu Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean (lact.ro). A vorbit despre tortură și metodele de pedepsire care se aplică în penitenciarele din regiunea separatistă din stânga Nistrului dar și despre puținele mecanisme pe care autoritățile Republicii Moldova le au la îndemână pentru respectarea drepturilor persoanelor din Transnistria.
Alexandru Zubco
Reporter: Care este evoluția respectării Drepturilor Omului în Transnistria, controlată de separatiștii de la Tiraspol? În ultimii ani s-a vorbit despre cazuri de tratamente inumane, degradante, despre tortura aplicată aproape metodic în închisori sau în armată.
Alexandru Zubco: Probabil, e una dintre cele mai dificile întrebări. A aprecia gradul de respectare a drepturilor omului într-un spațiu aflat în afara controlului constituțional este practic imposibil. O tentativă în acest sens a încercat să o vocifereze expertul ONU Thomas Hamarberg în cea de-a II vizită de monitorizare în regiunea transnistreană din anul curent. Expertul ONU a menționat că a observat că administrația de facto a depus un minim de efort la capitolul îmbunătățirii situației în domeniu. Însă, după plecarea sa din Transnistria, la 2 iunie, zeci de participanți la o întrunire publică antiguvernamentală au fost arestați, supuși la amenzi pentru participarea la întrunirea respectivă. Organizatorul întrunirii se află acum în arest preventiv și riscă pedeapsa cu închisoare. Prin urmare, putem susține că libera exprimare a opiniilor în regiunea transnistreană este condamnabilă. Iar locuitorii continuă să fie privați de libertățile civile.
În iunie 2018 sovietul suprem a inițiat modificări la legea privind organizațiile nonguvernamentale. Noile reguli vin să înrăutățească situația ONG-urilor focusate pe promovarea și apărarea drepturilor omului. În opinia deputaților locali, domeniul „drepturile omului” au conotație expresă cu activitatea politică. Spre exemplu, critica autorității de facto pe motiv că nu respectă drepturile omului este o activitate politică. Respectiv, sectorul asociativ este în criză. Administrația de facto este interesată de promovarea unei imagini pozitive pe plan extern (mass-media, etc). Orice manifestare negativă (inclusiv de drepturile omului) poate fi persecutată, după exemplul întrunirii din 2 iunie 2018.
Accesul în locurile privative de libertate pentru Oficiul Avocatului Poporului deocamdată este limitat. La solicitarea Ombudsmanului de a facilita accesul în închisorile transnistrene, autoritățile de facto au refuzat să răspundă. Oficiul Avocatului Poporului continuă să primească semnale despre rele tratamente în detenție, internate și miliție. Lipsa mecanismelor de apărare a drepturilor victimelor torturii descurajează plângerile în acest sens. În 2017 sovietul suprem de la Tiraspol a completat codul penal local cu agravanta de „tortură” pentru infracțiunea de „istezanie sau chinuri”, însă careva statistici cu privire la numărul actelor de tortură nu există. Oficiul Avocatului Poporului comunică intens cu membrii Platformei pentru prevenirea torturii în regiunea transnistreană, linia fierbinte antitortură și linia fierbinte migrație, gestionate de organizațiile neguvernamentale locale.
Reporter: Câte cazuri au ajuns documentate la CEDO?
Alexandru Zubco: În acest moment, pe rolul CEDO sunt un șir de cauze privind violarea de către statele Republica Moldova, Federația Rusă și Ucraina a drepturilor garantare de Convenție în Transnistria. În 2018 au fost pronunțate câteva hotărâri importante privind violarea art.3, 5, 13, prot.1 al Convenției, etc. de Federația Rusă (Vardanean, Cauza Sandu și alții 1689 de reclamanți, etc).
Aceste decizii au conchis repetat că pasibilă de încălcările drepturilor omului în regiunea transnistreană este Federația Rusă.
Statul rus are influență politică, militară, economică și decizională la Tiraspol. Hotărârile Curții Europene nu au fost executate de Guvernul rus. Acesta nu le recunoaște.
Reporter: Remarcați progrese în ultima perioadă în formatul de negociere 5+2 în ceea ce privește domeniul respectării drepturilor fundamentale ale omului și prevenirea torturii?
Alexandru Zubco: Domeniul respectării drepturilor fundamentale, în special tortura sunt tabu în cadrul formatelor de negocieri. Tiraspolul refuză să recunoască prioritar angajamentul pentru asigurarea și respectarea drepturilor omului, respectiv discuții la acest capitol nu sunt inițiate. Deși, în toate ședințele grupurilor de lucru se susține necesitatea de a rezolva o problemă tehnică din perspectiva asigurării drepturilor omului, cum ar fi apostilarea diplomelor transnistrene – ca accesul la educație sau oferirea numerelor de înmatriculare pentru autoturismele transnistrene – ca libera circulație, etc. În 2018 a avut loc doar o întrunire în formatul 5+2, rezultatul căreia a fost focusat doar pe aspectul socio-economic.
Reporter: Cum apreciați activitatea grupului de lucru, din cadrul negocierilor, pe componenta respectării drepturilor omului?
Alexandru Zubco: În 2018 a fost constituit subgrupul de lucru pentru drepturile omului. Formatul respectiv a fost exclamat de ambele părți, în special observatorii în negocieri. Grupul compus din reprezentanții executivelor, Avocatul Poporului și Împuternicitul pentru drepturile omului din Transnistria, s-a întrunit de trei ori.
Un singur subiect este pe ordinea de zi: persoanele cu dizabilități. Problema a fost agreată de Tiraspol în contextul „anului persoanelor cu dizabilități declarat în regiune”. Alte domenii de drepturile omului nu au fost incluse în ordinea de zi și nici nu vor fi.
Toate pentru că Tiraspolul refuză să inițieze discuții pe acest segment. La moment, subgrupul nu este dispus să soluționeze careva probleme de drepturile omului. Acest format se menține ca un schimb de experiență între ambele maluri de Nistru în realizarea obligațiilor de asigurare a drepturilor persoanelor cu dizabilități.
Reporter: Să vorbim despre închisori și despre numărul celor care se află după gratii. Unde sunt cele mai bune și unde sunt cele mai rele condiții de detenție? Ce metode de pedepsire și tortură se aplică? Există cazuri de dosare penale pe motive etnice, rasiale, pe motive politice sau cu acuzații de separatism sau subminare a „statalității“ statului nerecunoscut Transnistria?
Alexandru Zubco: În regiune există trei instituții de executare a pedepsei (cu statut de izolator de urmărire penală), o închisoare, o închisoare pentru femei și o colonie pentru minori. Numărul de persoane private de libertate este peste 2000.
După instalarea în funcția de lider a dlui Vadim Krasnoselski, susținut de monopolul economic Sheriff, au început persecuțiile asupra echipei ex-liderului Evgheni Șevciuk. Mai multe persoane influente din echipa lui Șevciuc au fost încarcerate (Ghervaziuk, Kuzmicev, etc), iar Șevciuk anunțat în căutare. Locuitorii din regiune au numit acest proces de condamnare din motive „politice”.
Oleg Horjan, liderul Partidului Comuniștilor transnistreni și deputat, la fel este încarcerat pe motive „politice” pentru ofensa ministrului local de interne, după protestul din 2 iunie 2018.
Cu regret, nu cunoaștem dacă există cazuri de condamnare pe motive etnice sau rasiale.
Formele de tortură sunt diverse, de la tortura psihologică (amenințare, persecutarea rudelor, etc) până la scoaterea pe timp de iarnă afară, legarea și stropirea cu apă rece până ce persoana din cauza suferințelor recunoaște vina (caz relatat în 2016).
Din păcate, nu există mecanisme de apărare a victimelor torturii. Rolul autorităților se limitează la inițierea de anchete penale, tentative de mediere, etc.
Reporter: Care sunt soluțiile pentru îmbunătățirea condițiilor din închisorile Transnistriei? Cine ar putea face mai mult pentru responsabilizarea așa-ziselor autorități de la Tiraspol?
Alexandru Zubco: Eu aș pune întrebarea dacă aceste spații de detenție trebuie să existe. Pentru că atât timp cât închisorile transnistrene sunt în afara câmpului legal, reprezintă locuri private de libertate, ceea ce este interzis. Cât privește responsabilitatea pentru violări, Tiraspolul ca administrație de facto are aceleași obligați de asigurare a drepturilor omului pe teritoriul controlat. La nivel internațional pasibile pentru violări sunt Moldova (pentru că e teritoriul ei constituțional) și Federația Rusă, cel puțin așa reiese din precedentele Curții Europene. Este nevoie de o conștientizare profundă din partea Tiraspolului, Chișinăului, Kievului și Moscovei cu privire la problema asigurării drepturilor omului în teritoriul respectiv până la soluționarea politică a diferendului.
FOTO Facebook: Centrul de studiere a consecințelor conflictului transnistrean