Treptat dialogul politic dispare de pe agenda formatului 5+2, fiind substituit cu rezolvarea problemelor de ordin social. Soluționarea unor subiecte sociale ar salva, în principiu, formatul respectiv, care nu se bucură de rezultate scontate. Iar conferința de la Berlin din iunie 2016, dar și următoarele, vin să confirme acest fapt. Dacă inițial acest format a fost instituit în scopul reglementării diferendului transnistrean respectându-se integritatea teritorială a Republicii Moldova, astăzi accentele se reorientează pe segmentele la care insistă administrația de facto. După cum au spus-o în repetate rânduri și alți experți, asistăm la un proces de consolidare a aspirațiilor irealizabile ale unei entități. Mai mult ca atât legitimăm și tolerăm acțiunile acesteia.
Chișinăul este prins, atât de insistența, uneori oarbă a partenerilor de dezvoltare, cât și de interesele geopolitice ale Kremlinului în această regiune. Temerea de a nu dăuna relațiilor cu donatorii, dar și a nu influența relațiilor dificile cu Rusia va conduce neapărat la dezbinarea teritorială a Republicii Moldova. Apropo, grație suportului extern, Guvernul, Parlamentul Republicii Moldova ar trebui să-și concentreze eforturile mai cu insistență și verticalitate. În fine, este vorba despre o cauză nobilă pentru întreaga țară și nu sunt problemele exclusive ale Biroului de reintegrare.
Formatul de negocieri nu mai este capabil să discute aspectele privind statutul special, drepturile omului sau alte probleme sensibile. Fiecare participant la acest format înțelege că poate dăuna întregului proces, în cazul în care va propunere dezbaterea unor subiecte concrete. Pe de altă parte, acest fapt, determină o continuitate a negocierilor, cu sau fără întrevederi oficiale, aspecte comode pentru negociatori. Tergiversarea soluționării unor dificultăți poate fi și ea o soluție. Locuitorii de pe ambele maluri, spre exemplu, nu au așteptat negocierilor ci au restabilit contactele și dialogul.
Probabil o să mă repet, dar conflictul respectiv este la nivel politic, respectiv fiecare administrație (parte a negocierilor) are opțiuni totalmente diverse față de viitor. Aceste ambiții împiedică identificarea unor soluții. Aici m-ai adăugăm și influența propagandei regionale destul de impunătoare în zona necontrolată. Societatea civilă din regiune nu este pregătită pentru reforme și/sau reintegrare. Activități de dialog social, combaterea stereotipurilor, informare juridică sunt puține sau chiar deloc în regiune. De aici, o susținerea masivă a principiilor de integritate nu există. Reușitele Chișinăului nu sunt vizibile în regiune. Iar, administrația de facto explorează masiv mesaje negative anti-Moldova. Pe această undă, o reglementare nu va avea loc în următorii ani.
Pe lângă toate aceste nuanțe se adaugă și o lipsă de transparență în procesul decizional de reglementare, atât din partea Chișinăului, cât și a experților, mediatorilor și observatorilor internaționali. Documentele elaborate nu sunt publice, propuse și dezbătute de opinia publică. Toate se relevă la simple comunicate de presă, iar analiștii sunt nevoiți să descifreze mesajul și să se expună doar după ce ar fi avut loc evenimentul sau aprobat vreun document.
Așadar, la începutul lunii iunie 2016, delegațiile formatului 5+2 pe banii publici, au mers la Berlin pentru a reconfirma o soluție adoptată cu mult înainte. Societății i-a fost prezentat un protocol de intenție care pare să fi fost redactat și coordonat la Chișinău, Tiraspol și Moscova de până la Conferință. Pagina trei, redactată cu un alt font și dimensiune diferită de cel precedent arată că observatorii UE și SUA au confirmat că a avut loc reuniunea formatului și nu că au subsemnat protocolul de intenție. Probabil că aici nu există nici o omisiune sau așa sunt regulile dialogului. Protocolul a fost întitulat drept unul politic, deși sunt convins că diplomele de studii, numerele de înmatriculare, ecologia la Nistru sunt pe de parte de sfera politicului.
Ce au convenit părțile:
- Cu privire la subiectul „apostilei actelor de studii” eliberate de administrația de facto să continue activitatea în baza Recomandărilor experților europeni din 2014. Cu regret, aceste recomandări nu sunt accesibile publicului larg, respectiv devine deficitară expunerea opiniei. Nu am nimic împotriva oricăror recomandări, ba din contra le încurajez. Amintesc, doar că în 2012 OSCE a efectuat anumite recomandări cu privire la soluționarea problemei școlilor cu predare în grafie latină, printre care și înregistrarea acestor instituții conform normelor locale, ceea ce însemna de fapt, pierea școlilor. Aceste recomandări au blocat orice alegație a Chișinăului în vederea apărării drepturilor elevilor, profesorilor și părinților din stânga Nistrului. Aici, ar trebui o doză de atenție versus impact. Cât despre procedura apostilei, legislația Republicii Moldova prevede expres procedura și mecanismul respectiv. Doar dacă se întâmplă o minune și administrația de facto acceptă curricula națională sau între Ministerul Educației și așa numitului minister al învățământului sunt semnate anumite acorduri, acceptate de Guvern, sau instituțiile de învățământ superior din regiune sunt recunoscute internațional poate avea loc procedura apostilei.
- Cu privire subiectului utilizării numerele de înmatriculare transnistrene pe plan internațional, părțile au convenit să continue activitatea în baza recomandărilor tehnice ale Misiunii EUBAM din 2015. Din nou, nu cunoaștem care sunt recomandările acestei Misiuni, respectiv concluzionăm în abstract. Probleme numerelor de înmatriculare a fost continuu propagată de Tiraspol, iar toate propunerile Chișinăului au fost respinse, aici chiar încurajez autoritățile constituționale. Aceste numere nu sunt recunoscute și nici nu pot fi recunoscute nici de legislația Moldovei, nici de tratatele internaționale. Dacă Tiraspolul atât de mult insistă, atunci nu are decât să accepte înmatricularea autoturismelor în Moldova, iar Chișinăul ar putea să permită înmatricularea celor câteva mii de automobile, posesorii cărora sunt locuitorii de pe malul drept al Nistrului, nu cred că bugetul public va avea de suferit.
- Cu privire la subiectul pe telecomunicație părțile au convenit să continue activitatea, în mod individual, fără recomandările europene. Îmi vine greu să cred că Chișinăul și invers Tiraspolul va accepta difuzarea operatorului național/ regional pe malurile controlate. Deși, sunt pentru ca la Tiraspol să fie difuzată Moldova1 și alte posturi naționale. Cât ține de frecvențele radio ale Tiraspolului, acestea sunt interceptate chiar și în Chișinău (sectorul Ciocana), iar canalele TV tiraspolene sunt privite de majoritatea locuitorilor din zona limitrofă. Respectiv, nu văd rostul unor negocieri intense la acest capitol. Mai mult ca atât că există o sumedenie de posibilități de comunicare pe net, mult mai accesibile și ieftine.
- Cu privire la subiectul ecologiei rămas deschis din octombrie 2015 părțile au convenit să semneze memorandumuri de colaborare până la 15 iunie 2016. Așadar, bazinul râului Nistru va fi împărțit oficial.
- Cu privire la subiectul dosarelor mutuale s-a convenit continuarea discuțiilor în cadrul grupurilor de lucru, inclusiv pe combaterea criminalității. Schimbul de date cu privire la cauzele penale inițiate și asigurarea liberei circulații a demnitarilor de pe ambele maluri de Nistru este la fel o condiție pentru negocieri pozitive. Apropo, observ că lipsește insistența Tiraspolului cu privire la încetarea simultană a cauzelor penale, ceea ce poate fi o oportunitate pentru Chișinău.
- Cu privire la subiectul garantării realizării obligațiunilor asumate anterior în cadrul procesului de dialog, părțile au confirmat disponibilitatea de a îmbunătăți mecanismul respectiv, fără a menționa asupra unui mecanism. Aici sunt puțin sceptic, pentru că practica demonstrează contrariul or în afara negocierilor, părțile s-au acuzat continuu de violarea angajamentelor asumate anterior.
- În ultimul punct al protocolului respectiv, părțile au confirmat că vor discuta doar la masa de tratative și doar cu asistența OSCE, a Rusiei și Ucrainei. Nu cunoaștem, dacă din aceste negocieri au fost omiși mediatorii UE și SUA și care va fi rolul lor per viitor. Deși implicarea lor este destul de importantă.
În concluzie, opinez că formatul 5+2 necesită un imbold mult mai puternic, de ce nu, a fi schimbat sau reformat. Politica pașilor mărunți nu și-a demonstrat eficacitatea, doar că nu a permis dezvoltarea unor conflicte interne. Ținem să mizăm pe capacitățile calculate ale negociatorilor în a menține un dialog calm și non-agresiv cel puțin până în campaniile electorale de pe ambele maluri ale Nistrului.
Sursa: http://www.moldova.org/formatul-de-negocieri-de-la-dialog-politic-la-unul-social-opinie/