Lilian Carp, președintele Comisiei securitate națională, apărare și ordine publică a Parlamentului Republicii Moldova, a acordat în exclusivitate un interviu Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean.
Deputatul moldovean face precizări despre necesitatea reformării structurilor de forță ale Republicii Moldova, despre vulnerabilitățile care vin din stânga Nistrului dar și despre pașii care trebuie făcuți pentru reintegrarea regiunii transnistrene.
Interviul a fost realizat de Mircea Merticariu
Lilian Carp
M.M.: Domnule deputat Lilian Carp, în calitate de președinte al Comisiei securitate națională, apărare și ordine publică, ați afirmat că este necesară reformarea, pe baze moderne, ale instituțiilor de forță ale Republicii Moldova. Care ar putea fi impactul asupra reglementării conflictului transnistrean?
L.C.: În primul rând, prin instituțiile de forță noi ne referim la Ministerul Apărării, Ministerul Afacerilor de Interne, Serviciul de Securitate, ANP, etc. Majoritatea instituțiilor din sistemul de forță au trecut cel puțin odată prin procesul de reformare, însă, din păcate, majoritatea proceselor implementate în ultima perioadă nu au fost duse până la capăt sau nu au avut miza reală de a reforma și înlătura niște lacune.
De exemplu: instalarea unor corturi și recrutarea benevolă tinerilor pe drum în sistemul polițienesc, fără ancheta specială, nu înseamnă schimbarea mentalității polițiștilor ori, cum este posibil ca militarii pe contract să vină zilnic la serviciu cu hrișcă sau orice altă mâncare în caserolă?! Reforma nu trebuie realizată doar pe hârtie.
Urmare, orice proces de reformare, modernizare și dotare a instituțiilor sus-menționate ar avea doar impact pozitiv asupra procesului de reglementare pașnic al conflictului transnistrean.
Pentru a proba cele expuse mai sus, vă prezint câteva exemple / scenarii:
- Reformarea SIS, delimitarea clară a competențelor și dotarea tehnico-materială corespunzătoare. Acest lucru ar permite monitorizarea eficientă și calitativă a întregii regiuni transnistrene și a localităților din Zona de Securitate și prevenirea unor eventuali provocări ce ar periclita procesul de negocieri. De exemplu, dacă la începutul pandemiei COVID-19 se deținea informația în termeni utili referitor la intenția de a instala posturi ilegale de către structurile paramilitare separatiste în platoul Cocieri, militarii Chișinăului în FMP, IP Dubăsari și administrația publică locală ar fi blocat acest lucru.
- Dotarea corespunzătoare a angajaților celor două penitenciare din Tighina și creșterea independenței energetice a celor două locații de detenție, astfel încât să excludem „declarațiile” distructive la a.n. negociator de la Tiraspol privind riscul sanitar ce îl prezintă localizarea în centrul mun. Tighina a două pușcării.
- Numărul de polițiști ce activează în localitățile din Zona de Securitate este unul foarte mic, cu excepția IP Dubăsari și IP Bender. Cum poate un polițist de sector din Căușeni, ce are în gestiune peste 3-4 localități lângă Tighina și carburanți în mărime de maxim 1500 MDL / 65 litri per lună, să monitorizeze toate procesele în raza de 30 km și să prevină criminalitatea sau acțiuni provocatoare din partea unor agenți ai Tiraspolului?
Astfel, procesul de reglementare pașnică a conflictului transnistrean nu reprezintă doar multitudinea de ședințe a grupurilor sectoriale de lucru, întrevederi ale reprezentanților politici sau miile de vizite în teritoriu ale angajaților Biroului politici de reintegrare.
Un element important al acestui proces este și prestația angajaților din instituțiile de forță, acțiunile sau inacțiunile lor, omniprezența la eveniment, dotarea tehnico-materială și climatul social-psihologic în instituțiile pe care le reprezintă.
M.M.: Care sunt principalele probleme de securitate pentru Republica Moldova care vin din zona transnistreană și cum credeți că acestea ar putea fi gestionate mai eficient?
În general, pentru dreapta Nistrului cât și pentru întreaga regiune în care ne aflăm, stânga Nistrului reprezintă un butoi cu pulbere și o gaură neagră, prielnică pentru contrabandă și trafic de obiecte și produse interzise.
Dar, acestea nu sunt principalele probleme de securitate pentru Chișinău. Cele mai acute riscuri sunt:
- Depozitul de muniții de la Cobasna – muniții stocate în URSS după retragerea trupelor sovietice din fosta țări ale lagărului socialist. Depozitul reprezintă pericol nu doar pentru Republica Moldova, dar și pentru Ucraina (fiind amplasat la 2 km de hotarul Republica Moldova- Ucraina). La Summitul OSCE de la Istanbul din 1999, Federația Rusă a reiterat că-și va retrage trupele și armamentul până în 2002. Între timp, au fost retrase 22 de tone de muniții, fiind distruse 300 de tancuri și alte vehicule blindate. Din 2003, însă, acest proces este oprit, motivația Moscovei fiind că Tiraspolul ar fi cerut ca prezența militară rusească să fie păstrată, de teama «agresiunii militare» din partea Chișinăului. În prezent, în depozit mai sunt 22 mii tone. Potrivit raportului OSCE intitulat „Mediu și securitate: transformarea riscului în cooperare”, Republica Moldova trebuie să rezolve problema moștenirii militare, formată din circa 20.000 de tone de arme și muniții stocate la gara din Cobasna, în stânga Nistrului. O eventuală explozie a acestor depozite, care nu pot fi transportate, ar provoca un dezastru ecologic și uman, avertizează raportul. Situația rămâne similară și în cazul deșeurilor industriale.
- Prezența trupelor militare străine pe teritoriul Republicii Moldova – Grupul Operativ al Trupelor Ruse din Transnistria, ex-Armata-14 a URSS.
- Dependența energetică a Republicii Moldova de CTE Cuciurgan și faptul că pe mai multe platforme sunt publicate informații precum că centrala ar aparține holdingului rus Inter RAO.
- Criptovaluta și interesele oligarhiei ruse în regiune.
- Drepturile Omului și libera circulație.
- Riscul de injecție a valutei sau produselor în economia țării și producerea inflației artificiale.
M.M.: Considerați că la Moscova este cheia reglementării conflictului de pe Nistru? Dacă da, în ce circumstanțe ar putea fi determinată Rusia să renunțe la influența pe care o are în regiune?
L.C.: Și Da și Nu. Cheia pentru reintegrarea țării se află undeva la mijloc între Moscova, Bruxelles și Washington. Cea mai mare problemă a noastră până acum a fost faptul că nu prea eram auziți de către marile cancelarii, dar, sunt sigur că noua guvernare va atrage și mai tare atenția Uniunii Europene asupra regiunii transnistrene – ori, cea mai mare parte a exportului din stânga Nistrului este orientat pe piețele Uniunii Europene.
Cum determinăm Federația Rusă și Tiraspolul? Prin politici constructive, uneori mai dure, dar într-o continuitate logică. De exemplu: nu putem permite la nesfârșit acceptul circulației peste hotarele țării a autoturismelor cu plăcuțele de înmatriculare nerecunoscute. Există mecanism negociat și aprobat de ambele părți. Punct. Din 1 septembrie funcționează deja interdicția de acces pe teritoriul Ucrainei. Acest lucru este ceva normal – ai semnat protocolul în procesul de negocieri, fiți buni și asigurați implementarea.
Alte exemple:
- Finalizarea delimitării și demarcarea hotarului Republicii Moldova pe segmentul central al frontierei de strat (453,4 km).
- Implementarea următoarelor etape de control în comun cu Ucraina al persoanelor, mijloacelor de transport şi mărfurilor în punctele comune de trecere a frontierei de stat moldo-ucrainene Goianul Nou – Platonovo și Hrustovaya – Bolgan.
Dar, prin efort continuu, pas cu pas, vom atrage mai mulți parteneri internaționali în procesul de reintegrare pașnică, vom insista pe respectarea drepturilor omului și liberei circulații și vom iniția proiecte care au ca scop transformarea unor localități din Zona de Securitate în poli de dezvoltare economică, atrăgând locuitorii din regiunii și sporind libera circulație.
Cetățenii Republicii Moldova de pe ambele maluri ale Nistrului nu trebuie să sufere în urma intereselor secesioniste ale unui holding, ale unor politicieni sau pseudo-politicieni.
M.M.: Gestionarea negocierilor în problematica transnistreană este atribuția Viceprim-ministrului pentru reintegrare și a Biroului politici de reintegrare. În ce măsură comisia parlamentară pe care o conduceți, este implicată în aceste negocieri?
L.C.: Gestionarea negocierilor în problematica transnistreană este un subiect ce vizează toate structurile statului, dar, îndeosebi Biroul politici de reintegrare, Viceprim-ministrul pentru reintegrare, Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene, Consiliul Suprem de Securitate, Comisia de securitate națională, apărare și ordine publică.
În ședința plenară din 4 noiembrie 2021 a parlamentului, a fost creată Comisia parlamentară specială de monitorizare și control parlamentar asupra realizării politicii de reintegrare a țării, a cărui președinte este Mihail Popșoi, membru al Consiliului Suprem de Securitate.
Comisia va avea următoarele competențe:
– va monitoriza situația militară în teritoriul necontrolat (regiunea transnistreană și mun. Bender) și în Zona de Securitate;
– va întruni în ședință membrii delegației Chișinăului în cadrul Comisiei Unificate de Control și alte structuri din sistemul național de securitate (SIS, SV, IGPF, IGP, MA, ASP);
– va identifica și promova prin intermediul Viceprim-ministrului pentru reintegrare / Biroului politici de reintegrare politici legate de atragerea investițiilor și identificarea unor programe de asistență și de dezvoltare în localitățile amplasate în Zona de Securitate și transformarea lor în poli de creștere economică;
– va elabora cel puțin odată în an un raport complex privind gradul de realizarea politicilor de reintegrare, dificultăți întâmpinate și va emite concluzii și recomandări de rigoare;
– va coopera cu organizațiile societății civile, mediul academic, partenerii externi și organizațiile internaționale relevante întru promovarea unei politici unice în domeniul reintegrării țării;
– va efectua vizite de documentare în localitățile amplasate în Zona de Securitate, la necesitate.