În situația când Chișinăul nu manifestă capacități de a participa la procesul de reglementare a diferendului nistrean, exteriorul se vede silit să facă el careva mișcări. Cum scrie la 20 mai curent Simion Albu de la ”Regional Trend Analitics”, ”ziua de ieri a fost marcată de două declarații importante, evident semnificative, ambele vizând tema reglementării transnistrene, care mai puțin apare în atenția mass-media.” De menționat că, potrivit lui Albu, cuvintele Președintelui FR V. Putin cu privire la soluționarea diferendului, asigurând necondiționat suveranitatea și integritatea teritorială a RM, prin elaborarea concomitentă ai unui statut ferm al regiunii transnistrene, nu au conținut în sine ceva nou – pe când alocuțiunea Ambasadorului SUA în RM Derek Hogan, a provocat în stânga Nistrului o anumită zăpăceală, ba chiar panică. Renunțând la corectitudinea diplomatică, practicată de observatorii și mediatorii în procesul de negocieri, Hogan direct a declarat că ”Transnistria urmează să accepte controlul deplin administrativ al Chișinăului asupra sa, iar pentru asta este necesară o strategie de reintegrare, elaborată pe malul drept”. Ambasadorul american a menționat că un asemenea exemplu se vede când Doamna Maia Sandu, în funcție de Prim-Ministru, a promovat elaborarea acestei strategii. Declarația Ambasadorului SUA a provocat rezonanța respectivă din mai multe puncte de vedere. E bine că Washigtonul pledează pentru integritatea teritorială a RM; e mai rău că se propune a acționa direct, fără o pregătire necesară. Propunerea domnului Ambasador trezește întrebări și sub aspectul stării de stagnare deplină în care se află procesul de negocieri. Tiraspolul nu ratează nici o oportunitate pentru a se plânge că Chișinăul, de comun acord cu Ucraina, organizează noi blocări ale exporturilor de la 1 iulie și ale transportului de la 1 septembrie, dar aplică și noi sancțiuni, care afectează nivelul de trai a populației, și, evident, promite replici de răspuns adecvate”. Albu consideră, că răcirea relațiilor între Tiraspol și Chișinău mult se datorează poziției SUA. Însă, argumentează prin presupunerea că actualul ambasador al SUA în Moldova ar fi un manager eficient, care are influență puternică nu doar asupra segmentului de ”dreapta” a politicului moldovenesc, dar și a celui de ”stânga”. Și ce, cum stagnarea negocierilor ar putea fi opera influentului ambasador? Albu nu face nimic altceva decât ne expune scenariul tensionării situației. El afirmă că scenariul conflictuant deja este pus în mișcare, noi asistăm la etapa de lansare ai acestuia. Următoarele etape vor avea loc după alegeri, în cadrul cărora în parlamentul moldovenesc va fi creată o coaliție, care va accepta orice schemă propusă de Washington. La moment nu am văzut nici o argumentare la teza promovată – cum că SUA ar fi obținut dividende de la agravarea relațiilor între Chișinău și Moscova (Tiraspol). Argumente la acest capitol nu se întâlnesc nici în continuare, spre deosebire de declarații alarmante. Potrivit lui Albu, după alegeri va fi lansată realizarea planului de acțiuni, care ar presupune următoarele: eliminarea forțelor politice care practică și promovează relații de prietenie cu FR; interzicerea canalelor TV și de radio rusești în Republica Moldova; limitarea relațiilor bilaterale și, ca apogeu – eliminarea din teritoriu a trupelor militare ruse. Se propune și scenariul acestei acțiuni: Chișinăul ar putea comite contra trupelor armate a FR anumite provocări, la care ea nu ar putea replica, fără ca statul FR să nu fie afectat de noi sancțiuni. Se presupune că, anume pentru a realiza un asemenea scenariu, SUA recurge la diferite forme de mobilizare a statelor ce se confruntă cu conflicte pe propriile teritorii și au careva probleme cu Moscova. Ele ar deveni pentru Washington aliați de bază pentru viitoarele confruntări geopolitice cu Moscova. Acordul de la Kiev, semnat recent de către reprezentanții Ucrainei, Georgiei și Moldovei, s-ar încadra în acest plan. Pe de altă parte – nu e principial scopul integrării statelor ex-sovietice, dar este important ca integrarea să fie în folosul popoarelor acestor state. Nu se exclude că asta și provoacă îngrijorarea Moscovei, și nu careva planuri militariste și expansioniste ale SUA.
Cât ține de eventualul efect al declarațiilor reprezentanților FR și SUA pentru reglementarea transnistreană, vom vedea din interviul lui Vadim Krasnoselischii acordat ”Nezavisimaea gazeta”.
La 25.05.2021 liderul de la Tiraspol Vadim Krasnoselischii a declarat ziarului CSI ”Nezavisimaea gazeta”, că ”Transnistria nu intenționează să revină sub controlul Chișinăului”.
Krasnoselischii a comunicat că, la 3 iunie curent, Tiraspolul așteaptă în vizită reprezentanții participanților la reglementarea transnistreană în formatul ”5+2”, în cadrul cărei se preconizează formularea agendei întrunirii planificate pentru runda de toamnă la Stockholm. Dar, a specificat Krasnoselischii, ”problema revenirii Transnistriei sub controlul Chișinăului, lucru abordat de către ambasadorul SUA în Moldova Derek Hogan, nu se va discuta. Soarta Transnistriei o poate soluționa doar poporul regiunii”. Moldova a fost vizitată de către Tomas Maier-Harting -reprezentantul special a președintelui OSCE. Ca urmare a multiplelor întâlniri ale funcționarului european la Chișinău și Tiraspol, s-a decis a relua negocierile în formatul ”5+2”. La 3 iunie la Tiraspol, potrivit lui Krasnoselischii, va avea loc întrunirea în format ”3+2”- fără Chișinău și Tiraspol, în cadrul cărei va fi elaborată agenda summitului din toamnă în format tradițional. El a comunicat că Tiraspolul insistă ca în agendă să fie incluse problemele transportului auto, a deblocării conturilor bancare a întreprinderilor locale, etc. Aparte Krasnoselischii a accentuat că nu poate fi nici vorbă de a discuta problema reîntoarcerii regiunii transnistrene sub controlul Moldovei – soarta sa poporul o poate discuta doar de unul singur. Liderul de la Tiraspol s-a plâns reprezentantului președintelui OSCE, că Chișinăul recurge la acțiuni inadmisibile – reține marfa adresată agenților transnistreni; supune controalelor funcționarii transnistreni la plecare prin aerogara Chișinău. Necătând la un asemenea conținut, în ziar se scrie, că ”ambasadorul european a apreciat pozitiv contactul cu liderul de la Tiraspol sub aspectul eventualei întruniri la nivel înalt în format 3+2”. Aproximativ cu același conținut s-a desfășurat și întrunirea lui Tomas Maier-Harting cu Vitalie Ignatiev, pretinsul ”ministrul de externe” al regiunii. Pentru a atribui întâlnirii o amploare deosebită, au fost invitate persoane care nu sunt implicate în ”guvernarea” regiunii, însă sunt cunoscute prin participarea la formarea regiumului respectiv. Între ei se găsea Igor Smirnov, ”primul președinte al rmn”; Iurie Ceban – președintele uniunii industriașilor și agrarienilor; Vladimir Ladunchin – speakerul camerei reprezentanților. Oaspeții au avut în componența delegației, afară de reprezentantul Președintelui OSCE, pe doamna Anna Lindberg, ambasadorul Regatului Suedez în Moldova, și Claus Neukirch, șeful Misiunii OSCE la Chișinău. Evident, componența a avut mai mare importanță decât conținutul întrevederii, care cu nimic nu a deosebit de cea cu Krasnoselischii. Nu s-a ratat ocazia de a comunica înalților oaspeți cazul cu utilizarea armei de foc la podul din apropierea satului Gura Bâcului. Mare efect discursul lui O. Beleacov, care a prezentat situația, nu a avut. Probabil, oaspeții sunt pregătiți de a asculta asemenea ”informații”. Mai grav e faptul că Ignatiev a comunicat despre ”încălcarea drepturilor funcționarilor de la Tiraspol la Chișinău, ceea ce ar contravine anumitor acorduri semnate în 2019, cu concursul OSCE. În asemenea cazuri Organizația devine destul de receptivă și ar putea cere de la Chișinău anuite concesiuni.
Cele expuse denotă că mediatorii și observatorii au intenții de a urni carul negocierilor din loc. A fost declarația Ambasadorului Hogan referitor la revenirea regiunii sub ocrotirea Chișinăului (una premeditată, pentru a plasa discuțiile în albia problemei de bază) – nu este clar, cum nu e clar dacă aspectul totuși va fi inclus în agendă. E clar alta – propunerea a trezit mari îngrijorări la Tiraspol, și, evident la Moscova. De aici fanteziile analiștilor (reflectate în prima parte a materialului) potrivit cărora SUA ar fi testat mai multe procedee, în urma cărora acest stat ar putea deveni unicul prezent și influent în regiune. Inclusiv, nu s-a exclus și aplicarea forței. Evident că extremele pot fi excluse din start. Exemplele Georgiei din 2008 și a Ucrainei din 2014 demonstrează că la aplicarea forței nu va recurge nimeni. Cum e clară și disponibilitatea SUA a susține noua guvernare de la Chișinău în procesul de a obține controlul asupra regiunii. Nu putem exclude că subiectul ar putea fi discutat de către Vladimir Putin și Joe Biden la summitul recent.