La 2 iunie curent, șeful Misiunii OSCE în RM Claus Neukirch a întreținut o conferință video cu Vadim Krasnoselischii, liderul autointitulat de la Tiraspol. Potrivit agenției de știri ”Novosti pridnestrovia”, s-a discutat dinamicul tratativelor între Republica Moldova și Transnistria. În principiu, cu asta am putea termina relatarea, de nu ar fi unele întrebări rămase fără răspuns.
Vadim Krasnoselischii a punctat aspectele care împiedică evoluțiile consecvente ale procesului de negocieri, afirmând că acestea se datorează acțiunilor distructive ale Chișinăului. Liderul secesionist a accentuat asupra măsurilor aplicate de Tiraspol pentru a ”proteja drepturile transnistrenilor și a asigura evoluțiile în cadrul procesului de negocieri”. Krasnoselischii a declarat, că ”perioada de pandemie a servit în calitate de examen pentru relațiile moldo-transnistrene, demonstrând existența contradicțiilor profunde între părți și caracterul extrem de politizat a poziției contrproductive, promovate de Chișinău. S-a constatat, că reluarea activității subgrupurilor de lucru, în special a celui axat pe problemele relațiilor bancare, nu s-a încununat cu careva succese. Deci, punctul de vedere a Tiraspolului în această conferință, este expus pe deplin, cu lux de amănunte. Cât ține de punctul de vedere a Misiunii OSCE, știm un singur lucru: misiunea atent studiază situația în regiune și dinamicul procesului de negocieri. Am putea presupune că anume apariția unor abateri de la normă. în situația din relațiile moldo-transnistrene, a condiționat desfășurarea acestei conferințe video.
Ca să fim mai preciși, alarma a provocat-o nu propriu zis evenimentele (care cum vom vedea, nu sunt atât de periculoase), cât reflectarea acestora în două materiale consecutive din 31 mai și 02 iunie curent, publicate în ziarul rusesc ”Nezavisimaia gazeta” de către Svetlana Gamova. Primul este intitulat ”Moldova rupe relațiile cu Transnistria”, iar cel din 2 iunie – ”Chișinăul a deschis frontul de est”. La est de Moldova se află Transnistria, astfel, cei de citesc, iar la OSCE fără îndoială citesc, nu pot evita firească reacție: dacă se scrie că este deschis frontul, ce ar însemna asta?
Dacă suntem obiectivi, ar trebui să recunoaștem că panica, care se vede clar în declarațiile și acțiunile celor de la Tiraspol, nu e creată din nimic. În cadrul recentei întruniri în subgrupul de lucru, partea moldovenească a declarat că Chișinăul renunță la acordul anterior (semnat la 16 mai 2001) cu privire la recunoașterea reciprocă a actelor eliberate de părți. Potrivit declarației lui Krasnoselischii, la care face trimitere Gamova,”anularea acestui acord este un pas important al Chișinăului spre agravarea situației în relațiile bilaterale”. Gamova argumentează teza dată cu trimiterea la o declarație a ex-Prim-ministrului RM Maia Sandu, potrivit căreia (dacă a fost în realitate) Transnistria trebuie adusă la starea în care se află regiunile estice ale Ucrainei. Și de aici altă concluzie: ”relațiile bilaterale vor fi de neinvidiat, iar toate rezultatele pozitive în acest proces, obținute prin concursul statelor-participante la negocieri, vor fi anulate”. Nu s-a lăsat așteptat și Tiraspolul, care, protrivit Gamova, ”a solicitat Chișinăului în mod categoric prezentarea explicațiilor oficiale în adresa Tiraspolului și a pertenerilor din exterior, participanți în formatul 5+2”. Nu se cunoaște cum a sunat solicitarea în original, însă ”Nezavisimaiea gazeta” cu plăcere evidentă atenționează că s-a cerut ferm aceste explicații. Putem admite că Tiraspolul a suferit un atac puternic, odată ce prin Acordul respectiv regimul era nu favorizat, dar de-facto, afirmat. Moldova, iar prin ea și întregul exterior, recunoștea actele personale eliberate de structurile transnistrene în de-facto plinul spectru de activitate: nașterea, studiile, căsătoria, posesia autovehiculelor, dreptul de conducere etc. Prin o simplă declarație, reprezentantul Moldovei a pus la îndoială acest morman de argumente la teza ”suveranității” ”republicii moldovenești nistrene”. Fără susținea Chișinăului aceste acte nu sunt altceva decât o foaie de hârtie.
În caz că Chișinăul nu retrage decizia în cauză, Tiraspolul va trebui să rezolve mai multe ecuații, pentru a obține legalizarea propriei baze juridice. Însă, prima reacție la care ei au fost capabili, este recurgerea la amenințări, activ susținute de presa din FR. S-a indicat și altă direcție de activitate, la care va recurge Tiraspolul, pentru a influența Chișinăul. Cum scrie Gamova – ”datorită acestui acord, părțile au pășit spre consolidarea încrederii reciproce, fenomen susținut de intermediari, UE și SUA”. Vor apela la partenerii internaționali, pentru a obține implicarea acestora și forțarea Chișinăului de a renunța la decizia respectivă. Deci, cum vedem, nu se întâmplă nimic ieșit din comun. Krasnoselischii și Ignatiev sunt la infinit iritați, însă arsenalul la care ar putea ei recurge, e cel cunoscut și deloc alarmant.
Alarmante sunt afirmațiile autorului de la ziarul rusesc ”Nezavisimaia gazeta”. Se fac declarații dure, ce au ca scop a demonstra că Chișinăul intenționat încalcă drepturile omului, sau este indiferent către interesele transnistrenilor. Se declară că mai multe solicitări ale Tiraspolului de a acorda asistență în reîntoarcerea acasă a locuitorilor regiunii au rămas fără atenție. Mai mult, Chișinăul ar fi împiedicat implicarea directă a Tiraspolului în acest proces, având la dispoziție toate cele necesare, inclusiv mijloace de transport. De la reprezentantul politic moldovenesc vin afirmații potrivit cărora doar organele abilitate ale RM au dreptul a purta asemenea negocieri cu exteriorul. Tiraspolul e mirat de aceste declarații, odată ce el ”are dreptul de a contacta direct reprezentanțele diplomatice și structurile statale ale altor state în problema transportării la baștină a concetățenilor”. Evident că această abordare este încă o lovitură la ”suveranitatea” regiunii, care nu poate fi suportată de Tiraspol. Din cele spuse, Gamova ne propune propria concluzie: acțiunile Chișinăului au afectat grav interesele oamenilor simpli, nu au condiționat renunțarea Chișinăului la politică sa antiumană. Mai mult, situația derapează spre cea proprie regiunilor din Donbas: pe ambele maluri ale Nistrului locuiesc cetățeni ai Republicii Moldova, însă interesele celor din stânga sunt ignorate la Chișinău. Se consideră propriu doar teritoriul, pământul. Astfel, declară Gamova, se repetă situația anului 1992 (ignorarea deplină a intereselor și doleanțelor cetățenilor, prioritatea fiind dată patrimoniului material). De aici, concluzionează Gamova, a izbucnit și conflictul armat, care și la moment nu este reglementat.
Situația este tratată și mai incediar ca urmare a poziției ocupate de Chișinău în problema relațiilor bancare. Tiraspolul solicită reglementarea procesului de funcționare a conturilor bancare ale întreprinderilor transnistrene, deschise în instituțiile moldovenești. Problema nu e de azi, Tiraspolul cunoaște poziția Chișinăului, dar evită calea propusă de Moldova. Concomitent, a apărut încă un aspect al relațiilor reciproce financiare: masa de lei, acumulată de către exportatorii transnistreni. Tiraspolul insistă ca Chișinăul să convertească în valută forte leii obținuți din diferite afaceri comerciale. Chișinăul le propune o soluție firească – să accepte leul moldovenesc în calitate de mjloc de plată în regiune, paralel cu rubla locală. Cum a declarat serviciul de relații cu mass-media al ”ministerului de externe” transnistrean, delegația regiunii în cadrul întrunirii subgrupului pe problemele bancare, a propus necondiționat a recurge la procesarea problemelor existente în domeniul relațiilor bancare. S-au înaintat proiecte concrete la acest capitol, concepute cu referință la recomandările specialiștilor din exterior. Însă, potrivit părții transnistrene, reprezentanții Moldovei intenționează a extrapola examinarea situației din spațiul profesional în cel al speculațiilor politice. Este evident ce cataloghează ei drept ”speculații politice”. Tiraspolul nu acceptă apropierea reală, în cazul dat – admiterea leului moldovenesc în libera circulație în regiune. Pe când la Chișinău, probabil, au decis că timpul cedărilor unilaterale s-a epuizat.
Acestea sunt argumentele presei ruse la declarația că Chișinăul rupe relațiile cu Tiraspolul. Le-a părut puțin ruperea relațiilor, și la 2 iunie tot S. Gamova declară că ”Chișinăul deschide frontul Estic”. Printre o mulțime de afirmații false, invocate la adresa Chișinăului cu această ocazie, fără voința autorilor, apar și unele veridice, care demonstrează ce vrea Chișinăul și ce în ruptul capului nu acceptă Moscova și Tiraspolul. Gamova, pornind de la controlul vamal al importului în regiune a medicamentelor, scrie că ”Autoritățile moldovenești practic zilnic întreprind măsuri pentru a forța regiunea sa estică să să revină sub controlul Chișinăului”. (Lucru evident, parțial susținut și de Moscova, care nu recunoaște oficial suveranitatea Transnistriei, însă la moment perceput drept o crimă). În lipsa altor argumente, autorii repetă legendele cu stoparea importului de medicamente și cu anularea acordului cu privire la recunoașterea actelor. Ce e de mirare, pregătind materialul, S. Gamova a apelat după explicații la Chișinău și a plasat în articol opinia Biroului politici de reintegrare, în care este declarat că afirmațiile Tiraspolului sunt nefondate. Potrivit datelor Biroului politici de reintegrare, în ianuarie-februarie regiunea a importat medicamente în valoare de 6.5 milioane euro, fapt care exclude orice insinuări referitoare la blocarea importului. Pe acest fundal al faptelor, își pierd esența declarațiile potrivit cărora Moldova face lobby exportatorilor din România și UE, în detrimentul celor din FR, Ucraina și alte state CSI. Tiraspolul, pentru a se afirma în calitate de stat suveran (dar poate și pentru a asigura anumite scheme de circulație a mărfii), nu acceptă ca marfa importată să fie supusă controlului vamal din partea RM. La Tiraspol nu ascund că așteaptă ca Ucraina se redeschidă accesul în regiune prin punctele de control la hotar cu regiunea, și astfel să fie evitate controalele administrației moldovenești. Vameșii ucraineni nu sunt deloc mai indulgenți decât colegii lor din Moldova, însă majoritatea medicamentelor sunt de provinență ucraineană, ceea ce naște speranța că controlul va fi mai puțin riguros.
Cum nu ar fi, dar poate problema cu 4-5 mașini cu medicamente de import să constituie motiv pentru a striga că ”Moldova deschide frontul estic”? Ar putea să fie alta. I. Dodon, însoțit de 75 de militari, pleacă la Moscova, unde la 24 iunie va participa la parada militară. Posibil că patronii celor de la Tiraspol ar intenționa a-i știrbi lui Dodon din imagine în fața lui Putin? Vor demonstra că Dodon nu este adevăratul stăpân în republică și nu e cazul de a-i promite acestei persoane reintegrarea Transnistriei? Iată aceasta e explicația pentru tonalitatea ridicată a articolelor în presa de expresie rusă. La fel și numirea generalului Vitalie Razgonov la funcția de consilier pentru problemele militare ale lui Vadim Krasnoselischii ar putea fi considerată un pas de așa natură. Urmează să urmărim: va rămâne ex-șeful școlii de spioni militari numai consilier, ori va lua în mânele sale procesul de reformare a trupelor armate în regiune, pornind de la calitățile profesionale ale generalului? Am putea atinge careva descoperiri pe deplin interesante.