Dacă facem o mică retrospectivă, cam de la începutul acestui an, am putea vedea că, indiferent de cuvintele de laudă adresate de către Igor Dodon, președintele Republicii Moldova, Kremlinului, situația în Zona de Securitate devine tot mai încordată. Nu a trecut mult timp de când am explicat care ar putea fi consecințele inițiativei părții transnistrene de a fortifica ”hotarul de stat” cu Ucraina și Moldova, că avem în față alt document, intitulat (probabil din greșeală) ”Declarația Comisiei Unificate de Control a Transnistriei cu privire la măsurile de stabilizare a situației la sectorul Centru a Zonei de Securitate”. Tiraspolul, reieșind din text, și-a format propria Comisie Unificată, pe când ar trebui se dispună doar de o Delegație în aceasta. Probabil, mare a fost nu doar graba, dar dorința de a denigra odată în plus ”partenerii de negocieri”, că nu doar au comis această greșeală, dar nici nu au rectificat-o. Care-i esența? În cadrul ședinței CUC din 06.02.2020, delegația RM a distribuit o adresare, în care solicita plenului CUC să examineze modalitatea de lichidare a posturilor ”9” și „9-a” ale trupelor de menținere a păcii, plasate pe ambele maluri ale Nistrului la podul peste Nistru din preajma orașului Vadul-lui-Vodă. Adresarea a apărut ca reacție la solicitările mai multor de 12 mii de locuitori ai satelor din apropiere, care se simt incomodați de faptul că de ani grei sunt nevoiți să circule peste pod fiind supravegheați de ostași înarmați, de mitralierele instalate pe TAB cu drapelul FR pe turn. Spre deosebire de alte posturi, care mai există pe malurile Nistrului, ”9” și ”9-a” sunt în adâncimea teritoriului controlat de autoritățile Republicii Moldova. Anume la acest blestemat post în dimineața zilei de 1 ianuarie 2012 a fost omorât tânărul Vadim Pisari, vinovat doar că nu a oprit la semnalul santinelei. Evident că toate aceste elemente provoacă nemulțumirea localnicilor, care se adresează autorităților, iar ele – delegației CUC din partea RM. Și iată care a fost reacția ”pacificatorilor ” transnistreni și a rușilor; sunt convins că diferență între ele nu este.
Adresarea începe cu trimiterea la procesul verbal a ședinței CUC nr. 4 din 30 iulie 1992, prin care (p.3) este expusă decizia de a instala posturile staționare ale trupelor de menținere a păcii. Se declară că anume această decizie a format bazele acțiunilor prin care este asigurată pacea în regiune. Monitorizarea atitudinilor populației, se spune în document, de pe ambele maluri, demonstrează că populația nu dorește reluarea acțiunilor armate și susține efectuarea operațiunii de pacificare (ce noutate, cum ar putea populația se dorească război). În același timp, spun autorii documentului, delegația RM în CUC depune eforturi pentru a politiza procesul de pacificare, a-l extinde în afara dimensiunilor prevăzute la inițiere. Partea moldovenească aplică diferite acțiuni subversive, indicate a inspira nemulțumirea populației față de contingentele pacificatoare. Studiile efectuate de partea transnistreană, se arată în document, demonstrează că populația locală nu este indignată de prezența și activitatea pacificatorilor. Dar, de ar și avea loc anumite nemulțumiri, delegația RM în CUC ”este obligată să explice lucrurile și să preîntâmpine eventualele complicații”. În calitate de exemplu, autorii adresării fac trimitere la situația din orașul Bender, unde activează Inspectoratul de poliție al RM, și două instituții penitenciare. Prezența acestor instituții ale RM, potrivit autorilor, inspiră permanent revolte ale populației, însă administrația transnistreană de comun acord cu delegația regiunii la CUC, intervine și le aplanează. Ce încurcă delegația RM se procedeze în modul respectiv? (Adevărul e cel că populația acceptă prezența inspectoratului poliției, dar penitenciarele mai oferă și locuri de muncă localnicilor. Anume administrația locală secesionistă provoacă tulburări, în scopul evacuării instituțiilor vizate din Bender). Din contra, delegația RM susține amenințările la adresa pacificatorilor, iar co-președintele din partea RM, citind adresarea delegației RM, a amenințat că ostașii pacificatori ar putea fi ”ridicați pe furci!”
Partea care urmează lasă impresia că este formulată de garnizoana unei cetăți asediate și nu de o componentă a unei operațiuni de menținerea a păcii, misiunea căreia demult este realizată. ”Reacționând cu toată seriozitatea la amenințările și eventualele provocațiuni, considerăm că CUC este obligată în mod urgent să fortifice posturile staționare ale trupelor de menținere a păcii, atât pozițiile de luptă, cât și locurile de trai. Considerăm necesar a suplini efectivul cu militari și a mări numărul TAB, implicate la aceste două posturi. A înăspri controlul situației prin intermediul comandantului militar și a observatorilor militari, care vor intensifica procesul de monitorizare. Pornind de la amenințările părții moldovenești, de recurs la patrularea sectorului dat cu implicarea patrulelor militarilor din trupele de menținere a păcii. De efectuat suplimentar instrucțiunea observatorilor și patrulelor”. Următorul capitol al documentului demonstrează cum nu se procedează în condițiile efectuării unor acțiuni comune cu partenerii nedemni. ”Pornind de la amenințările părții moldovenești referitor la eventuala escaladare a situației, considerăm necesar a reveni la subiectul, nu o dată abordat de partea transnistreană, care vizează readucerea numărului efectivului forțelor de menținere a păcii din partea FR la prevederile actelor normative ale CUC, care au fost nefondat și fără acordul CUC, reduse la actualul număr. Concomitent, în conformitate cu deciziile CUC referitor la ”patrularea aeriană a teritoriului Zonei de Securitate”, de restabilit activitatea escadrilei de helicoptere, afiliată trupelor pacificatoare de către FR și extrasă din componența acestora, la fel, fără acordul CUC.
Ținând cont de cele expuse, facem unele constatări și propuneri:
– delegația Transnistriei la CUC și structurile transnistrene abilitate nu au fixat în ultimul timp semne de nemulțumire a populației de activitatea posturilor pacificatoare și careva tentative de a desfășura măsuri de rezistență;
– posturile pacificatoare își exercită misiunea, inclusiv la Sectorul Central, în conformitate cu prevederile actelor normative ale CUC și Comandamentului militar întrunit, integral, cu participarea militarilor celor trei componente;
– manifestări de ”revolte a populației” pot avea loc în exclusivitate doar fiind regizate de către organele statale ale Republicii Moldova, având drept scop destabilizarea situației în zona de responsabilitate a trupelor de menținere a păcii și de-normalizarea artificială a relațiilor între părți; discreditarea misiunii Federației Ruse în calitatea sa de garant a stabilității în regiune;
– toată responsabilitatea pentru impunerea populației a unei atitudini ostile față de mecanismul pacificator și consecințele acesteia, le va purta Republica Moldova, care intenționează a utiliza situația din Zona de securitate pentru soluționarea problemelor politice interne și profund corporative;
– delegația transnistreană consideră inoportun a include în agenda CUC probleme artificial inventate, agravate cu tentative de denigrare a operațiunii de menținere a păcii și revizuire a actelor, de care se conduce Operațiunea de pacificare. În caz de agravare a situației, Delegația Transnistriei în CUC va apela la mecanismul legal, prevăzut de Regulament – inițierea ședinței CUC extraordinare.
– propunem participanților la procesul de pacificare să se adreseze către Delegația Republicii Moldova în CUC cu propunerea de a se abține pe viitor de la acțiuni care la direct afectează pacea, stabilitatea și efectuarea procesului de menținere a păcii pe ambele maluri ale Nistrului.
De ce problema dată nu ar fi trebuit să apară? Cât e de motivat, că FR ar putea reveni de la un contingent de 500 (real 387) de ostași la 3800 de oameni? De la 0 la 10 helicoptere de luptă?
Partea transnistreană foarte serios trișează, când declară că Federația Rusă și-a redus efectivul la 500 de persoane și a sustras escadrila de helicoptere din componența TMP fără decizia CUC. Modificările au fost operate în temeiul deciziilor instanțelor mult mai superioare Comisiei Unificate de Control. La 20 martie 1998 în cadrul întâlnirii la vârf a liderilor FR, Moldovei, Ucrainei, OSCE și Transnistriei la Odesa, s-au adoptat deciziile referitoare la reducerea efectivului (cel al FR nu figura direct, însă indirect, odată ce s-a operat reducerea numerică a posturilor fixe de la 47 la 15, evident presupunea și reducerea efectivului acestor posturi). Punctul doi al Acordului absolut clar indica părților reducerea posturilor staționare ale trupelor de menținere a păcii, înlocuindu-le cu patrularea mobilă. Astfel, conținutul documentelor oficiale, semnate de toate părțile în proces, deschid câmp nelimitat pentru studii și decizii. Partea moldovenească demult insistă asupră monitorizării situației în Zona de securitate anume cu pretextul eficienței realizării prevederilor acordurilor din 1992 și 1998. Partea transnistreană se opune. Iată oportunitatea de a efectua presiuni, de a apela la parteneri, de a iniția discuții în mass media. În schimb, președintele RM Igor Dodon apare în fața Tiraspolului cu declarații potrivit cărora ”au loc rezultate pozitive pe dimensiunea procesului de negocieri, ce îi permite a vorbi referitor la soluționarea diferendului prin atribuirea regiunii transnistrene a unei largi autonomii”. (Tiraspol, Novosti Pridnestrovia din 12 februarie). ”Ministerul de externe transnistrean” a reacționat în modul următor: declarațiile lui Dodon contravin realităților, care sunt din contra – degradante, ceea ce reiese din incapacitatea Chișinăului a realiza obligațiunile asumate anterior. ”Inventând variante de reglementare, care nu au perspectivă de a fi realizate, și, concomitent, blocând deciziile care au demonstrat oportunitatea, partea moldovenească frânează reglementarea. Orice declarație nouă cu caracter populist a Chișinăului, tot mai evident demonstrează partenerilor inaptitudinea Chișinăului în calitate de parte a procesului de negocieri”.
Astfel, asistăm la o situație cu cel puțin două posibile direcții de evoluție. Prima – Dodon realizează o partidă coordonată cu FR, între care propunerea ”autonomiei largi” pentru Transnistria. Presupunerea dată o considerăm posibilă nu din cauza că a afirmat-o Dodon, dar din cauza lipsei reacției Moscovei și a o atitudinii foarte nervoase a Tiraspolului. În acest caz, ar putea fi serioase amenințările Tiraspolului, de a insista ca Rusia să revină la forțele armate prezente în Moldova, de altă dată. Și aici ar fi realizate ”gafele” din 1998, când trupele și helicopterele au fost evacuate fără decizia formală a CUC. Acest schimb ar putea satisface Moscova. E altă problemă cum de realizat aceste pofte. Se va vedea că la moment este important de obținut aprobarea principială a Chișinăului.
Sau. Este vorba de bluf din ambele părți. Lui Dodon, intrat deja în campania electorală, i-au permis să declare tot ce consideră oportun, iar Tiraspolului – să militarizeze situația. Dodon rămâne doar cu vorbele, ”autonomia” o s-o vadă doar în vis. Iar militarii și helicopterele sunt ceva real și ar putea fi materializat într-un timp nu atât de departe.