Nu o singură dată, la diferite foruri, s-a discutat aspectul (in)eficienței operațiunii de pacificare, ce continuă de mai mult de 27 de ani în regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Revenirea la subiect este condiționată de caracterul evoluțiilor în procesul de negocieri pe problematica reglementării conflictului nistrean la general, și apariției unei adresări a Tiraspolului ce vizează situația în Zone de securitate, acolo unde, real are loc această operațiune de pacificare.
Menționăm din start, că nici pe departe nu împărtășim dispozițiile alarmante ale autorilor adresării. Este un joc, practicat fix atâția ani de când durează această mistificare, numită operațiunea de menținere a păcii. Îi spunem mistificare, ținând cont de faptul că tot aceia care se văd pacificatori, sunt și cei care de mai mult de 10 ori pe parcursul timpului au atentat la pace. Ne obligă a reveni și faptul că sectorul estic al componentei participanților la tratative – reprezentanții FR și ai regiunii secesioniste transnistrene, deseori obțin anumite scopuri, neglijând sau în mod ostentativ ignorând normele de care se conduce operațiunea dată. Posibil, nu ar avea sens a examina aceste particularități ale unui proces ce poartă un caracter mai special, de nu am fi nevoiți să recunoaștem că operațiunea de pacificare, care, potrivit p.7 din Acordul ”Cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat în regiunea transnistreană a Republicii Moldova” din 31 iulie 1992 – este o parte componentă importantă a ”procesului de reglementare a conflictului prin procedee pașnice, politice” – nu-și realizează destinația. De aici întrebarea: de ce nu se efectuează schimbări, indicate a realiza prevederile documentului? De ce situația reală în zona de securitate nu este un punct de reper la formularea atitudinilor către regiunea transnistreană atât din partea Chișinăului, cât și din partea partenerilor de dezvoltare? Cel puțin ar putea fi elaborate careva principii generale indicate a aprecia acțiunile părților, pentru a formula caracterul relațiilor cu acestea în funcție de respectarea acestor principii. Sau, cele spuse sunt din domeniul solicitărilor nerealizabile? Cum nu ar fi, însă considerăm că 27, degrabă 28 de ani este un termen suficient pentru a identifica anumite soluții, care ar spori responsabilitatea părților pentru exercitarea prevederilor Actelor de care se ghidează operațiunea. La fel are drept și opinia, că multe poziții din aceste Acte ar trebui actualizate în funcție de schimbările ce au avut loc.
Pentru a fi mai explicit, voi apela la textul Adresării Delegației Regiunii Transnistrene în Comisia Unificată de Control (CUC), către acest organ, din 12 decembrie 2019, evident nu integral, dar parțial.
Adresarea ”Referitor la tendințele alarmante în abordarea Delegației RM în CUC a problemelor Operațiunii de pacificare la Nistru”.
Delegația transnistreană în CUC apreciază adresarea delegației RM cu Nr.23-18-1855 din 13.11. 2019 ca ceva direct tendențios și axat spre învinuirea nefondată a părții transnistrene de militarizarea continuă a Zonei de Securitate.
Considerăm necesar de a aminti, că militarizarea ar fi mărirea contingentelor armate, crearea noilor tipuri de arme și armament, cultivarea în societate opiniilor care ar justifica necesitatea declanșării războaielor pentru apărare sau cotropire. Nimic din cele expuse nu au loc în Transnistria, ba mai mult, începând cu iunie 2019, este redus cu 20% numărul angajaților structurilor de forță care activau în Zona de securitate. În această ordine de idei devine evident că Adresarea indicată a delegației RM are drept scop a susține poziția sa destructivă, care contravine Art.7 din Acordul din 21 iulie 1992. (Mai sus este dată dispoziția art. 7 – I.L.).
Potrivit acestui articol, efectuarea operațiunii de pacificare, ce are ca misiune neadmiterea reluării altercațiilor armate la Nistru și formarea organului de conducere a operațiunii – a CUC și a Zonei de Securitate, sunt ”parte componentă importantă a procesului de reglementare a conflictului armat prin procedee politice, pașnice”. Considerăm necesar a accentua că aceste elemente sunt doar o parte a procesului de reglementare, și nicidecum nu procesul în ansamblu, cum de mai mult timp încearcă a ne convinge partea moldovenească. (În realitate anume partea moldovenească minuțios amintește prerogativele reale ale CUC, care cu mult depășesc noțiunile indicate I.L.).
Spre exemplu, autorii adresării accentuează că reprezentanții structurilor de forță transnistrene (grănicerii), începând cu mai 2019 au purces la înfăptuirea deciziilor conducerii Transnistriei, ce vizează aranjarea hotarului de stat transnistrean în zona de responsabilitate a Trupelor Comune de Menținere a Păcii (TCMP), lucru care ar trebui să fie împiedicat și oprit de către CUC. Dar, înainte de a evolua cu asemenea aprecieri și propuneri, ar trebui de ținut cont de faptul că:
– Operațiunea de pacificare nu deține dreptul și competențe pentru a opera modificări în activitatea la plasamentul posturilor structurilor militare, care nu sunt parte a TCMP (art.1,2,3 din Acordul din 1992 și art. 4 din Acordul din 20 martie 1998).
– Misiunea integrală a CUC și a Delegației Transnistriei în particular – nu dețin competențe pentru soluționarea problemelor cu posturile trupelor de grăniceri. Cu atât mai mult că există legislația Transnistriei, care s-a format cu 1.5 ani până la conflict, care a fost în acțiune înainte de conflict, pe timpul acestuia și este în acțiune în prezent.
– Din acest motiv acuzațiile părții moldovenești la adresa Transnistriei că aceasta ar fi ignorat Actele operațiunii de pacificare și a CUC, nu corespund adevărului.
Anume din aceste considerente presupunem, că prin adresarea vizată nr. 23-18-1855 din 13 noiembrie 2019 delegația RM tinde a atribui activității CUC o coloratură politică, improprie, ce nu corespunde misiunii atribuite. În luările de cuvânt și în adresările scrise, reprezentanții RM în CUC accentuează că prezența grănicerilor transnistreni în zona de securitate demonstrează existența formațiunii statale transnistrene. Este lucru evident, nu e clar altceva – de ce nu se spune că nu există nici un act care ar indica CUC și pacificatorilor preocuparea cu probleme politice, în special cu fortificarea hotarului de stat ai unei sau altei părți? Potrivit datelor oficiale, în 2013 Dirk Scheubel, pe atunci Reprezentantul UE în RM, a declara, că 6 puncte de control, inclusiv migrațional, se vor instala la Nistru la solicitarea structurilor abilitate ale UE în legătură cu liberalizarea regimului de vize între RM și UE. Reprezentantul UE ar fi declarat că, ca RM să poată beneficia de acest regim, noi trebuie să fim asigurați că cetățenii care nu dețin dreptul de a întra în UE, nu vor ajunge acolo. Controlul migrațiunii are un rol deosebit în combaterea terorismului și asigurarea stabilității la hotar. Problema e aceea că Acordul din 1992 n-a investit CUC cu o altă misiune, cu alt drept, decât a preîntâmpina reluarea acțiunilor militare armate. La rândul său prin acest Acord CUC este investit cu misiunea de a crea condiții pentru soluționarea diferendului prin mijloace pașnice, politice și a menține actualul format a mecanismului de menținere a păcii.
Delegația Transnistriei în CUC nu o dată a afirmat, că organele de forță ale regiunii, dislocate în Zona de securitate, între care și cele de grăniceri, contribuie la realizarea operațiunii de pacificare și exercită funcțiile care nu sunt atribuite TCMP. Autorii Adresării nr.23-18-1855 din 13.11.2019 accentuează că timp de 10 luni ale anului curent în Zona de securitate au fost plasate 30 de posturi de grăniceri mobile, care formează obstacole grave la libera circulație a persoanelor. În același timp, potrivit datelor din posesie, partea moldovenească a plasat nu mai puține posturi mobile ale propriilor structuri de forță. Dat fiind faptul că controlul nu s-a efectuat, nu putem nega că între acestea sunt și posturi ai poliției de frontieră ale RM. Delegația Transnistriei consideră că subiectele date formează motiv pentru dezbateri în alte platouri, nu la CUC. Din altă parte, a avea sau nu a avea posturi ale structurilor de forță în Zona de securitate ține de competența părților și nu a CUC.
Necesită atenție și afirmația autorilor Adresării, potrivit căreia, în 2019, 168 de tentative ale observatorilor militari de a inspecta subdiviziunile trupelor de grăniceri ale regiunii transnistrene, dislocate în Zona de Securitate, s-a finalizat cu eșec, din motiv standard, că ”șeful nu este la moment pe loc”, odată ce 122 de tentative a observatorilor militari a inspecta posturile poliției RM, la fel s-au soldat cu nimic, militarii nefiind admiși în teritoriu.
În adresarea Delegației RM figurează mai multe fapte, tratate drept provocări și atacuri asupra păcii în zona responsabilității a TCMP. Este vorba de circulația nesancționată de CUC sau de Comandamentul Militar Unificat (CMU) a transportului militar al regiunii și altor unități, ce nu fac parte din Trupele de menținere a păcii; participarea acestor trupe la aplicații și trageri la țintă de luptă; forțarea obstacolelor acvatice și desantarea efectivului din unități de transport aeriene. Se dau date concrete, când în Zona de securitate au apărut tancuri, piese de artilerie, armament greu de infanterie, etc. Nu este adevărat. Majoritatea acțiunilor nominalizate nu au avut loc, iar cele petrecute, s-au petrecut în afara Zonei de Securitate. La rândul său delegația transnistreană nu o dată a informat CUC, că la baza militară a Armatei Naționale a RM Bulboaca au loc manevre militare, deseori la care participă și trupe militare din alte state.
Delegația transnistreană în CUC apelează către colegii din RM cu solicitarea de a nu atrage atenția organului dat prin implicarea în misiuni străine, și a concentra atenția asupra ridicării nivelului de activitate a observatorilor militari în conformitate cu regulamentele existente”.
Deci, am putea constata că, potrivit afirmațiilor reprezentanților Tiraspolului, Operațiunea de menținere a păcii se confruntă cu un adevărat sabotaj din partea Republicii Moldova.
S-a spus răspicat că:
1. Informația referitoare la militarizarea masivă a Zonei de securitate de către regimul transnistrean este tendențioasă și axată spre învinuirea nefondată a părții transnistrene de agravarea situației în Zona de Securitate.
2. Se declară că formarea organului de conducere a operațiunii – a CUC și a Zonei de Securitate – este ”parte componentă importantă a procesului de reglementare a conflictului armat prin procedee politice, pașnice”, și nicidecum nu procesul în ansamblu, cum de mai mult timp încearcă a ne convinge partea moldovenească. Cu toate că partea moldovenească nu spune asemenea lucruri.
3. Se afirmă că Misiunea integrală a CUC și a Delegației Transnistriei în particular – nu dețin competențe pentru soluționarea problemelor cu posturile trupelor de grăniceri. Cu atât mai mult că există legislația Transnistriei, care s-a format cu 1.5 ani până la conflict, a existat pe timpul conflictului și există în prezent.
4. Forțele de menținere a păcii – observatorii militari – nu au acces la structurile militare ale părților, pentru a le controla și a avea date referitor la intențiile acestora.
În special am intenționa să atragem atenția la afirmația transnistrenilor, potrivit căreia operațiunea de menținere a păcii are misiunea doar de a preveni reluarea altercațiilor armate în Zona de securitate. Cât ține de dislocarea în ZS a trupelor armate, care nu fac parte din Trupele de menținerea păcii, de efectuarea tragerilor, forțarea spațiului acvatic – asta ar ține de competența altor structuri.
Dacă este așa, apoi aș aminti că delegația transnistreană ani la rând a cerut insistent scoaterea din Rezina (Sectorul de Nord a Zonei de securitate) a școlii profesionale în care se instruiau viitorii conducători ai mașinilor blindate. Nu era unitate militară, o simplă școală. Au obținut, și nu alte structuri, ci tocmai delegația la CUC.
De prin 1994 reprezentanții Tiraspolului în CUC cer insistent evacuarea din Bender a instituției penitenciare a RM nr.8 (spitalul pulmonogic), cu toate că instituția funcționează în Bender de până la conflict și nu este structură de forță.
Permanent delegația transnistreană la CUC cere evacuarea din Bender a Inspectoratului de poliție, indiferent de faptul că acesta, în conformitate cu dispoziția Acordului din 1992, este parte componentă a Grupului Operativ de investigații comun, care este responsabil de ordinea publică în Bender.
Comparam și cu instalarea și organizarea activității posturilor structurilor de forță a regiunii în Zona de securitate în conformitate cu ”legislația locală”, declarate de regim prioritară în raport cu Actele Operațiunii de Menținere a păcii.
Lista acestor divergențe poate fi continuată. Important e să conștientizăm, că de-facto, la Nistru au loc două operațiuni de menținerea a păcii și ambele se desfășoară în conformitate cu propriile viziuni și interese. Situația ajunge la stupid, când echipele de observatori militari se deplasează la locul incidentului, văd și fixează lucruri diametral opuse. Și insistă la propriul adevăr. Comandamentul devine în situație, că nu numai poate lua decizii, fără să cunoască situația reală. Este evident că această stare de lucruri inevitabil nu poate asigura pacea, ba mai mult, propriu zis pacificatorii ar putea deveni cauza noilor confruntări. Din asta rezultă o singură concluzie: se solicită intervenții urgente, cât cineva la Tiraspol nu a decis a realiza aceste ”particularități” a situației, controlată de forțe care, la rândul lor, nu sunt controlate de operațiunea pacificatoare.