Caracterul evenimentelor ce au dominat eșichierul procesului de tratative pe problema reglementării transnistrene, este reflectat într-un mod neechivalent. Partizanii regiunii, uniform, ca la semnul dirijorului, declară anul care s-a scurs ”pierdut pentru reglementare” (vezi- materialul lui Dorin Mocanu, ”Regional Trend Analitycs” din 3 decembrie curent, ”Un an de reglementare ratat…”). El consideră că ”un an complicat politic pentru Moldova nu a putut să nu-și lase amprentele și asupra procesului de negocieri și relațiilor între Chișinău și Tiraspol. Se formează senzația că contradicțiile între Moldova și Transnistria devin nerezolvabile”.
Cu definiția dată este greu a nu fi de acord, dacă tratăm formal cele ce se întâmplă. Începem cu evenimentul de bază, ședința formatului ”5+2” la Bratislava din 8-9 octombrie curent, care s-a finisat fără semnarea protocolului final. Evident, pe fundalul ultimilor 3 ani (2016-2018), când la Berlin, Viena și Roma s-au semnat acte ce vizau un spectru larg de probleme proprii populației, (în special din stânga Nistrului), opinia politică a rămas dezamăgită. Situația a evoluat în mod critic, provocând intenții convulsive ale partenerilor pentru a obține compromis și a semna protocolul blestemat de la Bratislava.
Nu a avut să fie. ”Eforturile” depuse de ambele părți doar au aprofundat contradicțiile. Ambele părți au adresat ”partenerilor” replici toxice, și, ce e important, primul a fost reprezentantul Chișinăului Alexandru Flenchea. El a menționat că susține eforturile partenerilor de dezvoltare pentru a obține în timp rezonabil semnarea protocolului. Și a precizat că, pentru viitorul apropiat, Chișinăul își propune următoarele teme drept prioritare: libertatea circulației în Zona de securitate, drepturile omului, asigurarea activității normale a școlilor cu studierea în grafia latină, și unificarea standardelor fiscale și a tarifelor vamale. Moment foarte important, dar trecut cu atenția de majoritatea comentatorilor. Importanța acestui moment o apreciem reieșind din două momente: după nesemnarea documentelor la Bratislava și Bavaria părțile nu au concretizat cu ce anume nu au fost de acord, de nu au semnat astfel de acte importante. Și numai după evoluția lui Flenchea, Tiraspolul a declarat că ”Chișinăul premeditat agravează procesul de negocieri, propunând pentru agendă teme necoordonate anterior”. (Nu este obligatoriu, ca aceste teme să fie coordonate anterior, însă Tiraspolul nu are alte motive pentru a renunța discutarea acestora. Deci, Chișinăul propune examinarea subiectelor, extrem de sensibile pentru Tiraspol: standardele fiscale și tarifele vamale. Anume din acest motiv reprezentantul Tiraspolului evita să declare ce anume a propus Chișinăul la Bratislava, iar el nu poate fi de acord.
Problema tarifelor și a standardelor fiscale este pentru Tiraspol tot atât de importantă ca și statutul juridic. Ei s-au deprins că problema există, însă nimeni nu o propune spre discuție, odată ce asta nu convine Tiraspolului. Nu era clar cum vor reacționa și partenerii de dezvoltare, care mulți ani tolerează fenomenul, când Tiraspolul nu realizează prescripțiile UE de a modifica standardele fiscale, dar totuși nu este lipsit de utilizarea preferințelor comerciale în relațiile cu piețele comunității. Mulți ani toți evită problema, dar Chișinăul la Bratislava a impus tema.
Cel puțin asta rezultă din analiza presei, prea modeste pentru un asemenea eveniment. Din care motiv considerăm momentul important? Vom vedea; însă este clar că acțiunile Chișinăului i-au luat prin surprindere pe partenerii europeni. Și, ne permitem să presupunem că Vasile Șova, ex-viceprim-ministrul a acționat nu din capul lui, nu fără coordonare cu Președintele Igor Dodon. În acest caz, de ce Domnia sa a fost demis din funcție? La această întrebare vom încerca să ne dăm cu părerea ceva mai târziu. Nu înainte de a trece cu o privire declarația, aproape disperată, cu care a evoluat ”reprezentantul oficial al Tiraspolului în procesul de negocieri” Vitalie Ignatiev. La 6 decembrie 2019 așa zisul ministru de externe Vitalie Ignatiev a evoluat cu un scurt comentariu referitor la Conferința anuală ministerială a OSCE, care a avut loc la 4-5 decembrie curent la Bratislava. În redacția lui Ignatiev, declarația anuală conține ”formulări standarde, care indică la o anumită inerție de gândire a autorilor acesteia”, și, evident, ”nu reflectă motivele de bază care au condiționat stagnarea procesului de negocieri în 2019. Ministerul de externe a ”RMN” amintește că stagnarea procesului de negocieri în anul 2019 a fost condiționată de refuzul Moldovei de a asigura realizarea obligațiunilor anterior asumate, ce a provocat nesemnarea protocolului de la Bratislava”. Ignatiev a declarat că Tiraspolul susține invitația la o activitate ritmică în negocieri, dar a propus să fie identificate anumite modificări în activitatea mecanismului internațional de negocieri, care ar asigura funcționalitatea acestuia în conformitate cu procedurile și mecanismele existente. Declarație de uz intern, importantă doar pentru propria afirmare a autorului în fața publicului transnistrean. Ignatiev cu mare tam-tam afirmă, că în Protocolul final al OSCE a fost fixată decizia organului internațional de a fixa un punct aparte, consacrat enumerării funcțiilor personale de vârf ale părților implicate în conflict. În redacția lui Ignatiev, prin fixarea funcționarilor de rang superior ai regiunii transnistrene, alături de cea a Moldovei, OSCE ar recunoaște oficial drepturile acestora în conformitate cu funcțiile deținute și cu legislația ”rmn”. Potrivit lui, ar însemna legalizarea conducerii regiunii și a ”republicii moldovenești nistrene”. Din această constatare Ignatiev face o presupunere, că ”aprecierea situației ce s-a creat în relațiile moldo-transnistrene, va spori eforturile părților implicate pentru a atinge reglementarea echitabilă a diferendului”.
Fără a împărtăși bucuria lui Ignatiev, menționăm că decizia respectivă a Adunării Miniștrilor de Externe ai OSCE neapărat va fi utilizată de regimul secesionist și adepții acestuia pentru a fortifica și a justifica intențiile separatiste. Însă, principalul nu s-a spus. Ignatiev a considerat că nu este cazul de a discuta în continuare pe marginea propunerilor Chișinăului referitor la standardele fiscale și tarifele vamale. A evitat tema și presa din FR. Mai bine zis, ea s-a expus la subiect prin găzduirea la 8 decembrie curent pe paginile ziarului ”Nezavisimaia Gazeta” a materialului ”Chișinăul activizează presiunile la adresa Tiraspolului”, semnat de Andrei Safonov, deputat în ”Sovietul Suprem” din Tiraspol. Materialul e pretențios, este format ca acuzație la adresa Chișinăului, care ar intenționa să ”expulzeze Federația Rusă de pe malurile Nistrului”. Însă el este construit ca o tentativă de a găsi răspuns la o problemă: ”Din care motiv o forță promoscovită, cum este poziționat de unii experți Igor Dodon, ar trebui să efectueze presiuni asupra altei forțe profund pro-ruse, care este ”republica moldovenească nistreană”? Am ajuns la întrebarea de bază a problemei, formulată de o personalitate puțin agreată și în regiunea transnistreană.
Acest ”expert” din start vine cu răspunsul: La 4 decembrie curent, în cadrul întâlnirii bilaterale, președintele Krasnoselischii și ambasadorul FR în Moldova Oleg Vasnețov au concluzionat că tratativele au ajuns pe linie moartă, datorită ”presiunilor efectuate de Chișinău”. De aici el face următoarea afirmație: indiferent de coloratură, toate guvernele de la Chișinău au aceeași viziune asupra „rmn”, diferența e doar în tactica aplicată. Scopul lor e a impune transnistrenii să renunțe la statalitate, care în 2020 va rotunji 30 de ani. Potrivit Declarației de asociere, scrie Safonov, UE nu acceptă alte căi de dezvoltare pentru Moldova, decât integrarea în UE – ceea ce nu poate fi realizat, cât timp există Transnistria. ”De aici și presiunile la care ne-am referit”.
O asemenea argumentare este larg acceptată în regiune. Potrivit autorului, Chișinăul, la indicația partenerilor, intenționează să introducă pe agenda formatului ”5+2” problemele politice, referitoare la statutul regiunii – ceea ce, evident, nu este acceptabil pentru Tiraspol. Motivul – Chișinăul nu acceptă nici ”suveranitatea” Transnistriei, nici modelul de federalizare sau confederalizare pentru soluționare. Se aruncă încă o momeală pentru opinia publică. Problema confederalizării a existat anterior, în forma unei declarații din 1993 a Sovietului Suprem de la Tiraspol. Apariția termenului pe paginile ziarului moscovit ar putea fi o invitație la discuție pe aspectul dat. Formula dezlegării diferendului după modelul Moscovei ar putea fi următoarea: Moscova efectuează diferite presiuni asupra Chișinăului, inclusiv punând la îndoială asigurarea cu gaze, pentru a obține în final o atitudine clară la întrebarea referitoare la modelul relațiilor cu Transnistria. Tiraspolul, la rândul șui și tot la indicația Moscovei, va evolua cu propunerea sa lent, de la respingerea oricărei forme de conviețuire comună cu RM, până la confederație. Moscova va propune federația, dar cu condiția ca trupele ei armate să rămână în regiune un timp ”rezonabil”.
Nu avem la moment suficiente argumente pentru a presupune că Chișinăul va respinge strategia Moscovei. Renunțarea PSRM în persoana președintelui Parlamentului Dna Zinaida Greceanâi de a asigura participarea Chișinăului la forul ”Parteneriatului Estic” e o dovadă. Cât ține de formatul actual de negocieri – în situația în care Moscova a lansat realizarea planurilor sale, el devine inutil. Prin diferite acțiuni, tratativele în actualul format pot fi substituite de un alt format, mai posibil ”2+2”- FR, OSCE, Moldova, Transnistria. Nu este greu de apreciat cine va domina în acest format, în folosul cui vor fi deciziile acestuia.