Vizita lui Serghei Șoigu, ministrul apărării a FR, din 24 august curent în Republica Moldova merită atenție. Necesită o analiză atât forma vizitei, dar, evident, mai mult conținutul. Cum au menționat deja mai mulți observatori, urmare a acestei vizite, ar putea fi o nouă capcană pentru Moldova – fenomen care și mai mult va complica parcursul ei european și, în genere, evoluțiile pozitive.
Pornim de la forma în care a fost efectuat evenimentul, odată ce, probabil, s-au comis lucruri inadmisibile. În ajunul sosirii oaspetelui de la Moscova, Prim-ministrul RM doamna Maia Sandu a declarat oficial, că vizita lui S. Șoigu ar putea avea loc doar fiind una personală, neoficială. Realitatea a fost alta. Din delegația imensă care l-a însoțit pe generalul de armată, au făcut parte: – Alexandru Fomin – viceministru; Alexandru Rudscoi – șeful Direcției Operative Principale a Marelui Stat Major; Victor Goremâchin – Șeful Direcției Principale personal; Alexandru Kșimovschi – șeful Direcției principale a relațiilor externe a MA a FR. Destul de stranie echipă pentru o vizită de sărbătoare, neoficială. Vom vedea, în zilele ce urmează, vom putea analiza și alte date, care ne vor ajuta a înțelege mai bine esența celor întâmplate. Dar presupunerea la această oră e că Șoigu a efectuat o operațiune de convingere, a demonstrat că Moscova serios este cointeresată de prezența sa în regiune și nu neapărat numai în Transnistria. Decorațiile departamentale ruse, împărțite de către Ministrul Șoigu militarilor din forțele armate ale FR și ale regiunii transnistrene, ar fi un argument în plus la afirmațiile ministrului, potrivit cărora operațiunea de pacificare nu se contestă de Moscova. În cadrul întâlnirii la Tiraspol cu liderul transnistrean Vadim Krasnoselischii, S. Șoigu a declarat că ”partea rusă nu a abordat și nu abordează problema operațiunii de pacificare”, în sensul că aceasta va continua, indiferent de circumstanțe. Potrivit lui, ”integral, pe tot parcursul efectuării misiunilor de asigurare a păcii, nu numai din timpurile URSS, respectiva (în regiunea transnistreană) este cea mai reușită. Formatul este funcțional”.
Este esențial de a menționa un moment important în toată istoria cu vizita oaspeților de la Moscova. Personal Șoigu a vorbit la general la Chișinău și puțin mai la concret la Tiraspol. Referitor la subiectul de bază, care a și provocat interesul, Șoigu a preferat să cedeze prioritatea lui Igor Dodon. Anume președintele Moldovei a informat opinia publică, că, potrivit Ministrului Șoigu, Federația Rusă este disponilă a lansa procesul de lichidare (utilizare) a munițiilor, stocate la depozitul din satul Cobasna. Ba că este disponibilă de a și presta echipamentul și utilajul necesar pentru efectuarea procesului respectiv. Dodon a mulțumit și a afirmat că utilizarea stocurilor de armament va contribui la reducerea tensiunii în regiune. Tot Dodon l-a asigurat pe Șoigu că propunerea de a lansa utilizarea armamentului, în scurt timp va fi propusă spre examinare formatului ”5+2”. Pe parcursul întrunirii, Dodon cu Șoigu au ajuns la înțelegerea necesității de a restabili parteneriatul moldo-rusesc strategic multiopțional, inclusiv la nivel de Parlament și președinte. A mulțumit FR pentru asistența în problemele comerciale(?), în aspectul migranților și special pentru aportul mare în reglementarea conflictului la Nistru. La acest capitol a menționat în mod special ”reușitele” operațiunii de pacificare.
Afirmațiile lui Igor Dodon par stranii, puțin lipsite de sens. De ce el (și nu S. Șoigu) a comunicat că FR este disponibilă de a purcede la utilizarea armamentul? Se formează impresia că Dodon s-a angajat în calitate de purtător de cuvânt la Șoigu. Din care considerente Dodon își asumă angajamentul de a informa formatul ”5+2” referitor la decizia FR, când această țară e parte a formatului? Parțial răspuns la aceste întrebări ni-l oferă telegram-canalul ”Moldavschii vagon 65\66” (vagon moldovenesc), care afirmă că ”Ministrul apărării Serghei Șoigu, sosit astăzi la Chișinău, a pus punct insinuațiilor în jurul aflării în Transnistria a contingentului militar rusesc.” ”Rusia – se spune în știre – a făcut un pas genial. Dacă și demarează procesul, el va dura, potrivit celor mai optimiste estimări, vreo zece ani. Dar dacă luăm în considerație necesitatea coordonării între părți a procesului, va fi necesar și mai mult timp. Cu asta tema aflării militarilor ruși în teritoriu se epuizează”. Merită atenție și un moment secundar. Potrivit lui Alexandru Șarcovschii, redactor la editura ”Novoie voennoe obozrenie”, Ministerul apărării a FR confirmă propunerea lui Șoigu și disponibilitatea Moscovei de a lansa procesul și a presta echipament și utilaje. Alte ediții, între care ”Kommersant”, afirmă că pe siteul MA a FR această informație lipsește. Nu e deloc de importanță mică acest moment, în special dacă ținem cont de faptul că discuțiile la subiect au fost lansate anterior. La 15 august curent, în cadrul conferinței de presă, Pavel Voicu, ministrul apărării al RM, potrivit sputnik.md, a declarat următoarele: ”După vizita mea în SUA, unde am comunicat despre munițiile stocate, a avut loc plecarea la Moscova, unde a avut loc întâlnirea cu Ministrul Șoigu. Întrunirea s-a desfășurat într-o atmosferă pozitivă, sinceră, au abordat mai multe teme, între care și necesitatea identificării modalității pentru inspectarea depozitelor de la Cobasna și lansarea dialogului referitor la evacuația sau lichidarea armamentului netransportabil”. Dacă MA confirmă, (departamentul militar a FR cel puțin nu infirmă știrea), înseamnă că Dodon cu Șoigu din start se pregăteau pentru o vizită oficială, în cadrul cărei vor fi făcute declarații importante. Ultimul timp cam des au loc incidente tragice la depozitele de armament în Rusia, Ucraina. Nimeni nu dorește repetarea acestora și la noi – motiv din care, cel de va veni cu soluția, se va bucura de popularitate suplimentară. La moment Rusia contribuie ca popularitatea să-i revină lui I. Dodon. Însă, puțin probabil că afacerea cu lichidarea stocurilor de armament la Cobasna, lansată de Soigu și Dodon, să se bucure de succes. Istoria e cu barbă, care nu poate fi omisă din ecuație. Problema a încăput în atenția CEDO. Există Hotărârea Camerei Mari a Curții Europene pentru Drepturile Omului din 4 iulie 2002 (cazul Ilașco, Leșco, Ivanțoc, Petrov-Popa contra RM și FR). În document este stipulat: (Acordul moldo-rus din 21 octombrie 1994, cu privire la ordinea și graficul evacuării trupelor ruse din teritoriul Republicii Moldova): obiectivele militare, care se eliberau, urmau a fi transmise organelor de putere ale Republicii Moldova. La 9 noiembrie 1994, Guvernul Republicii Moldova a decis exercitarea Acordului. La 17 noiembrie 1998, reieșind din faptul că Duma de Stat a FR nu a ratificat Acordul, Ministerul de externe al FR s-a adresat către Legislativ cu solicitarea de a înceta examinarea cazului, pornind de la faptul că decizia Ministerului de a reveni la problema dată va depinde de caracterul relațiilor cu Republica Moldova și cu Transnistria și de evoluțiile în procesul de reglementare a diferendului. În ianuarie 1999 Acordul a fost exclus de pe agenda Dumei de Stat și nu este ratificat nici în prezent. La 20 martie 1998, domnul Cernomârdin Victor, prim-ministru al FR, din numele FR, și Smirnov I., ”președintele rmn” au semnat acordul cu privire la soarta patrimoniului fostei Armate 14 a FR. Potrivit documentului, venitul obținut de la comercializarea surplusurilor de arme, armament și alte bunuri, urma a fi împărțit în raport 50 la 50% între FR și regiunea transnistreană. La cererea CEDO, care a contestat Acordul respectiv, Guvernul FR în 2002 a prezentat CEDO graficul și etapele evacuării patrimoniului militar ai Armatei 14 din RM.”
Deci primul impediment. Lichidarea nu poate demara fără un acord respectiv. Fie că se reanimează cel din 1994, fie că se încheie altul nou. Să admitem că Moscova decide a considera situația în regiune potrivită și acceptă acordul. Cum va reacționa Tiraspolul? I se spune că pacificatorii rămân și Krasnoselischii acceptă? Înseamnă că Chișinăul la fel din start devine de acord cu faptul că, în loc la un stoc de muniții învechite, consfințește prezența militarilor ruși cel puțin 20 de ani? Benevol, semnând acordul respectiv.
Dar și asta nu e totul. Partea cea mai respingătoare a depozitelor de la Cobasna și munițiilor, păstrate în el, o descrie colonelul în retragere al armatei ruse Mihail Bergman. (cartea ”Vojdi v ciujoi staie” (căpetenia turmei străine). Editura – Moscova, ”Bioinformresurs”, pag. 231-232). Bergman afirmă categoric, că anterior în aceste depozite se depozitau dispozitive nucleare. Bombele, proiectilele și torpilele nucleare după 1990 au fost evacuate în FR, însă încăperile au acumulat într-atât de multe elemente nucleare, încât au contaminat și materialele (proiectile, mine, arme, armament), depozitate ulterior. Dacă Bergman are dreptate, apoi utilizarea acestor cantități de armament ar putea influența mediul încunjurător? Moscova poate fi indiferentă la o distanță de 1.5-2 mii de Km. Departe de hotarul ei se contaminează un teren imens, ce aparține Moldovei și Ucrainei, state nu prea agreate de Kremlin. Cum reacționăm noi? Și încă una. M. Bergman descrie situația sub un alt aspect. Potrivit lui, o mare parte de armamentul stocat urma să fie comercializat. La afacere ar fi participat mai multe persoane cu funcții mari din FR. În versiunea lui Bergman, afacerea nu a avut loc, însă armamentul depozitat nu și-a pierdut valoare de 4 miliarde de dolari SUA și, respectiv, doritorii de a le obține. În situația că planul este acceptat și procesul pornește – cine va controla care armament va fi distrus în utilajul respectiv, dar care va pleca cu altă destinație?. Având adresa de proveniență RM. Dar dacă încă este afectat de substanțe radioactive? Cam scump ar putea se ne coste aspirația de popularitate a lui I. Dodon.