În procesul de negocieri pe marginea problemelor de reglementare a diferendului nistrean din nou e pauză. Intenționat am accentuat, că este vorba de negocieri, care la moment nu sunt propriu zis reglementare. Probabil, destul de argumentat am demonstrat în materialele de mai devreme, că absolut toate deciziile adoptate în cadrul întrunirilor în diferite formate, inclusiv în cel mai reprezentativ – ”5+2”, nu apropie cu nimic mult râvnita reintegrare teritorială a Republicii Moldova. Ar însemna această constatare, că situația e din start fără soluție, că orice mișcare a participanților, numai o agravează?
Nu, evident că nu. Ambele părți (Republica Moldova și Federația Rusă) dispun de capacități destul de importante pentru a dinamiza procesul și a prezenta populației în scurt timp deja anumite schimbări pozitive. Mai mult, propaganda de la Tiraspol nu obosește a afirma că ”partea transnistreană realizează multe inițiative proprii, care sunt axate anume spre perfecționarea condițiilor de viață și activitate a populației din ambele maluri ale Nistrului”. Și, deja tradițional, urmează enumerarea șirului de procese verbale semnate în 2016, 2017 și 2018 la Berlin, Viena, Roma. Se accentuează la deciziile implementate, dar mai mult la cele cărora nu le-a venit rândul. La fel sunt prezentate și pretențiile către Republica Moldova, care, ”eschivându-se de la implementarea anumitor decizii, subminează” interesele populației”.
Așa spun fruntașii de la Tiraspol și presa din FR. Deseori insistența Tiraspolului în atingerea unor scopuri uimește. Ca urmare a vizitei în Transnistria în mai curent a lui Franco Frattini, a apărut informația că Misiunea OSCE în RM va sesiza Procuratura Generală a Republicii Moldova referitor la soarta dosarelor penale, intentate unor funcționari transnistreni. Și, indiferent de protestele ”societății civile” din Moldova, a unor funcționari jigniți de intențiile OSCE de a viola chestiunile interne ale Moldovei, situația devine de așa natură, că se certifică că Misiunea procedează corect, investindu-se cu funcția de controlor în gospodăria judiciară a Republicii Moldova. Chișinăul a admis discuțiile la subiectul dosarelor penale, a semnat, concomitent cu încă 6 participanți la negocieri, punctul respectiv din procesul verbal, prin care se obligă a clasa aceste dosare, și, evident, nu mai are sens a se prezenta virgin. Pe marginea procesului verbal semnat, orice semnatar are dreptul de a pune fireasca întrebare: de ce nu se exercită?
Chișinăul, care permanent e afectat de multe alte probleme care nu neapărat care vizează reglementarea transnistreană, nu reușește să devină lider în organizarea procesului de negocieri. Tiraspolul este permanent înarmat cu propuneri, cu opinii, indicate ca odată fiind implementate, ar contribui la îmbunătățirea situației a populației și a regimului din stânga Nistrului. În cadrul întâlnirii cu Franco Frattini, Vadim Krasnoselischii i-a solicitat reluarea negocierilor pentru a soluționa un șir de probleme, care la direct vizează interesele populației. El a punctat: problema telecomunicațiilor – la direct ține de interesele cetățenilor; dosarele penale – la fel. Afară de asta se propune a fi incluse pe ordinea zilei și probleme care sub nici o formă nu pot fi discutate atâta timp cât nu este definitivat statutul politic a regiunii transnistrene. Este vorba de relațiile bancare. Tiraspolul solicită recunoașterea acestor instituții din malul stâng și investirea lor cu dreptul de a funcționa în calitate de parte componentă a sistemului bancar moldovenesc.
Însuși faptul că Chișinăul nu a trimis un semnal clar, potrivit căruia problema dată nu poate fi examinată, duce la suspiciuni că ea ar putea fi realizată, în secret. Așa cum s-a procedat cu numerele de înmatriculare a transportului auto. Inițial s-a decis că aceste unități de transport să fie dotate neapărat cu stichere MD. În prezent Tirapolul, în persoana lui Krasnoselischii și Ignatiev, insistă la excluderea sticherelor, declarând că astfel se obține noțiunea de ”numere neutre”. Concomitent, partea transnistreană insistă a impune Chișinăului perfectarea și aplicarea permiselor de conducere ”neutre”- fără specimenele moldovenești. Chișinăul ar trebui să conștientizeze că Tiraspolul, peste noapte, toate realizările ”neutre” le transformă în ”naționale” transnistrene. Așa e cu apostilarea diplomelor, cu plăcuțele de înmatriculare etc.
Nu este rezolvată în conformitate cu înțelegerile atinse anterior și situația din Zona de securitate. Prin 2016 criza din interiorul CUC s-a soluționat cu promisiunea părții transnistrene de a accepta procesul de monitorizare a Zonei de securitate, având ca scop aprecierea corespunderii acesteia normelor expuse în documentele operațiunii de pacificare. A trecut demult termenul lansării procesului de monitorizare. CUC în plen desfășoară ședințele sale, ceea ce are semnificația mult dorită de partea rusă: că operațiunea de pacificare e în deplină desfășurare și nimic nu o afectează. Podul peste Nistru din preajma localității Gura Bâcului funcționează (partea moldovenească a propus a efectua verificările neceasare înainte de a deschide circulația transportului), ba se insistă asupra admiterii unităților de transport de mare tonaj.
Se formează impresia că Tiraspolul a schițat un plan, l-a coordonat cu toți participanții la negocieri, cu excepția Chișinăului, și acești implicați au recurs la realizarea planului respectiv. Următoarea realizare poate fi inițiativa Tiraspolului de a reduce numeric efectivul posturilor de control stabilite ilegal la linia de demarcare a teritoriilor controlate de Chișinău și Tiraspol. Potrivit agenției de știri ”Novosti Pridnestrovia” din 23 mai curent, în această zi delegația tiraspoleană în Comisia Unificată de Control a difuzat o adresare. Plenul CUC este informat că Vadim Krasnoselischii a dispus efectuarea unor măsuri prin care se reduce numeric efectivul posturilor de control transnistrene, care funcționează la ”hotarele de stat a Republicii Moldovenești Nistrene”. Vom analiza mai multe aspecte ale acestei provocațiuni, însă nu înainte de a puncta că CUC nu este în drept a admite ca la ședințele oficiale să fie utilizată noțiunea de ”hotar de stat” referitor la regiunea transnistreană. Nu ar trebui să admită acest lucru și întreaga componență a Comisiei, însă la moment nu deținem informații referitor la modul în care declarația a fost întâmpinată. Deci, potrivit textului știrii, ”funcțiile de control și evidență la punctele de trecere în zona de securitate (așa e în text), vor fi transmise grănicerilor”. Prin acest document se dispune încetarea activității la punctele de control a ”miliției pentru problemele migrațiunii, și remiterea funcțiilor acestei trupelor de grăniceri”. Scopul măsurilor este, cum ne relatează agenția de știri, ”continuarea simplificării procedurilor de traversare a punctelor de control în interesul cetățenilor ”rmn” și a cetățenilor statelor străine”. Odată ce cetățenii Republicii Moldova nu fac parte din cei a ”rmn” și nu au fost menționați aparte, înseamnă, că ei sunt considerați ”cetățeni ai altor state străine”.
Dispoziția, se menționează, a fost adoptată reieșind și din multiplele discuții referitoare la libera circulației a populației, care au loc în diferite platouri ale procesului de tratative. Se menționează că aplicarea acestor măsuri nu va avea ca urmare schimbări în numărul și infrastructura posturilor, doar se va reduce efectivul acestora. Pornind de la faptul modificărilor efectuate, delegația transnistreană în CUC consideră oportun a efectua, prin intermediul grupului de lucru a CUC abilitat, verificarea efectivului posturilor de control transnistrene, raportând datele obținute, plenului CUC.
Este clar că Tiraspolul a prins gustul inițiativei. Am vorbit mult referitor la ”succesele” politicii faptului împlinit, practicate de administrația de la Tiraspol ultimii ani. Însă, se dai indicații întregii Comisii Unificate de Control ce se facă, cum se realizeze invențiile Tiraspolului, apriori inadmisibile – e culmea. Care e problema? Practic, din 1993, când au fost plasate nelegitim posturile de grăniceri a regiunii transnistrene, delegația RM, sporadic susținută de reprezentanții OSCE, Ucrainei, și o singură dată și de cei din Federația Rusă, luptă pentru eliminarea acestora din zona de responsabilitate a Forțelor de menținere a păcii. Problema e de principiu – aflarea în Zona de securitate a trupelor militare armate, dar nu supuse Operațiunii de menținere a Păcii, nu se admite. Este un pilon de bază a procesului de pacificare. În baza acestui deziderat a urmat una dintre puținele realizări ale delegației RM în CUC, ba și a Chișinăului în ansamblu: faptul că la 20 martie 1998, la Odesa, în actul final a întrunirii reprezentanților FR, Ucrainei, RM, OSCE și a administrației de la Tiraspol, s-a fixat retragerea necondiționată a posturilor trupelor de grăniceri transnistrene din zona de securitate. Ideea era clară – trupele de grăniceri, fiind militari, nu se admit în zona de securitate, iar miliția (poliția) fiind civilă și aflându-se în supunerea organelor de putere locale, recunoscute ca legale de Operațiunea de pacificare, aveau dreptul de a fi prezente în Zonă și a asigura ordinea publică de comun cu militarii pacificatori. Decizia dată, ca și multe altele, nu a fost îndeplinită. Astăzi, solicitând CUC să ia act de modificările operate în componența posturilor, partea transnistreană (indiscutabil ghidată de cea a FR) speră la fixarea în procesul verbal a ședinței CUC a confirmării că numeric efectivul posturilor este redus. Angajații departamentului miliției pentru problemele migrației au plecat, funcțiile lor fiind preluate de către angajații trupelor de grăniceri. Asta ar fi o victorie nemaipomenită pentru Transnistria. CUC, și reprezentanții Moldovei, ar fi recunoscut legalitatea trupelor de grăniceri; ar fi recunoscut existența hotarului de stat a ”statului” Transnistria; și, ca urmare, ar fi recunoscut propriu zis ”țara transnistreană”.
Dacă nu se întâmplă, nu este nimic tragic. Vor face-o altă dată. La moment au cu ce se ocupa. Au pornit montarea infrastructurii unei porțiuni de linie pentru troleibus, care va circula din centrul orașului Bender în cartierul îndepărtat numit ”Severnii” (de nord). Problema e în faptul că ”Severnii” este dispărțit de Bender de localitatea Varnița. Varnița, unde luptele asupra apartenenței teritoriale abia iau amploare. Indiscutabil că linia de troleibus va fi în această luptă un argument puternic. Evident că toți experții din FR, OSCE o să vadă în acest factor doar tentativa Tiraspolului de a ”perfecționa starea populației”.
În cadrul vizitei sale la Tiraspol, Franco Frattini a promis ca va discuta cu Miroslav Laiceac posibilitatea convocării ședinței formatului ”5+2” în iulie sau septembrie curent. Funcționarul a menționat că, asupra datei ședinței, ar putea influența faptul formării guvernului la Chișinău. Alte impedimente înaltul oficial de la OSCE nu vede. Păcat că misiunea Organizației pe care o reprezintă, e în primul rând asigurarea securității, blocarea factorilor care agravează aceasta. Însă, pentru demnitarii europeni, din această categorie de factori periculoși nu fac parte (spre exemplu) competițiile la tragere din piese de artilerie, efectuate de forțele armate transnistrene. Cum ne comunică ”Novosti Pridnestrovia”, la 23 mai curent, 7 echipe care reprezintă integral trupele armate ale regiunii transnistrene, INCLUSIV pacificatorii, au participat la competiții la tragere din lansatoare de mine de calibru mare, de 120 mm. Evenimentul deja a devenit tradițional, se petrece pentru a doua dată consecutiv și are denumirea ”Meșter al focului de artilerie – 2019”. Pacificatorii au participat cu propria echipă, nu în componența altor unități armate – ce ar însemna că aceste trupe sunt considerate egale cu altele din cadrul Forțelor armate transnistrene.
Aici e și problema. Trupele de menținere a păcii, potrivit statutului, sunt separate de restul armatei. Ele nu se supun comandamentului Departamentului Militar, au propriul program de pregătire militară, în care nu este prevăzută obținerea capacităților de artilerist – artileria de rând cu alte arme grele, fiind exclusă din armamentul trupelor de menținere a păcii.
Situația în care numai reprezentanții RM fixează asemenea abateri și încearcă a le exclude, pe când reprezentanții OSCE ”monitorizează” evoluțiile dosarelor penale, evident că va fi în favoarea regimului secesionist. Evident că acesta nu că va deveni necooperant, dar va impune propriile viziuni și propriile condiții de joc.