Alexandr Vâlkov: Pe parcursul a 28 de ani, sistemul judiciar din Transnistria ia decizii care nu sunt recunoscute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului / 28 лет судебная система Приднестровья выносит решения, которые не признаются Европейским судом по правам человека

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) nu recunoaște instanțele judecătorești din Transnistria și face acuzații pentru plata despăgubirii cetățenilor ale căror drepturi au fost încălcate de Republica Moldova și de Federația Rusă. Deci, vom lua în considerare mai multe astfel de decizii și cuantumul sancțiunilor, iar apoi vom analiza în detaliu sistemul organelor judiciare din Transnistria, deciziile pe care acestea le iau și problemele cu care se confruntă în prezent.

Cele mai frecvente tipuri de încălcări identificate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cazurile din Republica Moldova sunt nerezolvarea deciziilor judecătorești; maltratarea, investigarea necorespunzătoare a cazurilor de maltratare și deces; condițiile de detenție slabe și anularea ilegală a deciziilor judecătorești. Lipsa îmbunătățirii respectării drepturilor omului explică, de asemenea, proporția ridicată a plângerilor împotriva Moldovei pe cap de locuitor. În ceea ce privește populația din Moldova, numărul plângerilor depuse la CEDO împotriva Moldovei este foarte mare. În acest sens, în 2017, Moldova s-a clasat pe locul 7 din cele 47 de state membre ale Consiliului Europei. În 2017, cetățenii Republicii Moldova au aplicat la CEDO de trei ori mai des decât media europeană. Numărul mare de reclamații depuse la CEDO evidențiază în primul rând nivelul scăzut de încredere față de sistemul juridic național. Din 1998 până în 2017, CEDO a înregistrat peste 13.400 de plângeri împotriva Moldovei. În ceea ce privește numărul plângerilor în curs, Moldova se situează pe locul al 11-lea din 47 de state părți la Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). În acest sens, Moldova se află mult înaintea Germaniei, Spaniei sau Olandei – țări care au aderat la CEDO cu mult înainte de Moldova și au o populație mult mai mare decât populația Republicii Moldova. Pe baza deciziilor emise între 1997 și 31 decembrie 2017, Guvernul Republicii Moldova a fost obligat să plătească mai mult de 16.300.000 de euro.

Să analizăm mai detaliat cele mai importante hotărâri pronunțate de CEDO cu privire la regiunea transnistreană:

– Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat o hotărâre în cazul fermierilor din raionul Dubăsari, ale căror terenuri au fost confiscate de administrația separatistă transnistreană. Cazul a fost cercetat la cererea a 1.646 de reclamanți și trei întreprinderi agricole din raion. Curtea Europeană a constatat o încălcare a drepturilor de proprietate, plasând responsabilitatea pentru această cauză Federației Ruse. În anul 1990, reclamanții au privatizat terenurile agricole situate în apropierea satelor Doroțcaia, Pîrîta, Molovata-Nouă, Pohrebea și Cocieri, situate pe malul stâng al Nistrului. Parcelele sunt situate de-a lungul autostrăzii care leagă nordul și sudul Transnistriei. Din 1998, autoritățile transnistrene au stabilit mai multe puncte de control în această zonă pentru a verifica transportul produselor agricole de-a lungul „frontierei” și au obligat reclamanții să plătească diferite taxe și impozite. În 2004, autoritățile RMN au declarat că terenurile agricole ale reclamanților deținute sau închiriate sunt parte a RMN, iar reclamanții ar putea să cultive terenul numai în cazul dacă au închiriat terenul de la autorități. Reclamanții, în calitate de proprietari legali, au refuzat să semneze contracte de închiriere și, prin urmare, accesul lor la teren a fost blocat. Reclamanții au depus numeroase plângeri la autoritățile locale din Transnistria, căutând dreptul de acces la terenurile lor, dar fără nici un rezultat. În plus, reclamanții au solicitat intervenția autorităților constituționale ale Republicii Moldova, a Ambasadei Federației Ruse în Republica Moldova și a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa. Instanța judecătorească a analizat cu atenție jurisdicțiile și a declarat că Republica Moldova are autoritatea și responsabilitatea de a controla și proteja drepturile omului în regiunea transnistreană. Este foarte important că s-a stabilit o încălcare a drepturilor de proprietate. Instanța a menționat că actele autorităților transnistrene privind recunoașterea tuturor terenurilor de pe malul stâng al Nistrului ca proprietate a Transnistriei sunt ilegale. CEDO a decis că Federația Rusă este responsabilă pentru influența asupra regimului de la Tiraspol. Rusia susține necondiționat regimul de la Tiraspol și se ascunde în spatele declarațiilor politice privind lipsa controlului asupra regiunii transnistrene. Instanța a decis să recupereze din partea Federației Ruse 2.499 300 milioane de euro, ca daune suferite de reclamanți.

– Decizia privind cazul cetățeanului Eremenko confirmă încălcarea drepturilor omului în Transnistria, și anume încălcarea dreptului la libera circulație și securitate, încălcarea dreptului de a nu fi supus torturii și dreptul la proprietate. Federația Rusă a fost găsită vinovată de aceste încălcări. Vitalii Eremenko locuiește în raionul Slobozia din Transnistria și este un antreprenor. În 2011, a fost arestat de miliție. Loturile de teren deținute de antreprenor au fost distribuite străinilor. Autoritățile judiciare din Transnistria au acuzat omul de afaceri în activități de fraudă și l-au condamnat la 12 ani de închisoare, cu confiscarea proprietății personale. În timpul detenției sale, care a durat cinci ani și jumătate, Vitalii Eremenko a fost supus unui tratament inuman și degradant practicat în închisorile transnistrene. În ciuda deteriorării rapide a stării de sănătate, lui Eremenko i s-a refuzat asistența medicală. Potrivit declarațiilor Centrului de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria”, lipsa îngrijirii medicale calificate în instituțiile penitenciare din Transnistria a subminat grav sănătatea reclamantului. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcări ale dreptului de neutilizare a torturii și a tratamentului inuman, degradant, a dreptului la libertate și securitate, dreptul la viață privată și la familie, dreptul la proprietate, precum și dreptul de a face apel la CEDO cu o declarație personală. Instanța a ordonat inculpatului să i se recupereze daune estimate în valoare de 142.775 de euro.

– Curtea Europeană a Drepturilor Omului a amendat Rusia pentru faptul că transnistrenii nu doresc să anuleze alfabetul chirilic și să numească limba moldovenească „română”. Motivul condamnării Rusiei la Bruxelles a fost decizia autorităților transnistrene de a traduce învățământul în limba moldovenească în mai multe școli „atipice pentru republică” de la alfabetul latin la chirilic și din cauza anulării cursului „Istoria românilor”. Judecătorii CEDO au hotărât că acest lucru încalcă dreptul elevilor transnistreni la educație și că Rusia este de vină pentru asta. În cazul școlilor, reclamanții s-au plâns că drepturile lor la educație în limba națională și la viața privată au fost încălcate. Instanța a acordat o cerere de daune morale în valoare de 1,02 milioane de euro plus 50 de mii de euro pentru cheltuielile de depunere a dosarului în instanță.

Ar fi interesant de citit opinia președintelui Curții Supreme de Justiție a Transnistriei, Rîmar cu privire la decizia CEDO privind cazul Catan din anul 2012, în care reclamanții, cetățeni ai Republicii Moldova, s-au plâns de interzicerea predării limbii moldovenești în grafia latină într-o serie de școli transnistrene. Poziția președintelui Curții Supreme a fost formulată după cum urmează: „În calitate de avocat și practician cu douăzeci de ani de experiență, consider că decizia adoptată de Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul lui Catan și alții împotriva Moldovei și Rusiei nu se bazează pe norme juridice, dar exclusiv pe motive politice. Astfel de decizii nu contribuie la consolidarea încrederii în această structură europeană. În practica Curții Europene a Drepturilor Omului, acesta nu este singurul caz legat de Transnistria. Instanța a examinat și cazul lui Ilașcu. Terorismul este condamnat și pedepsit sever în întreaga lume. Dacă ne uităm la modul în care un astfel de stat dezvoltat ca Statele Unite ale Americii efectuează lupta împotriva terorismului, vedem că, de exemplu, masacrarea lui Osama bin Laden a avut loc fără proces și investigație. Exemple similare am văzut și în fosta Iugoslavie și în Irak. În ceea ce privește cazul lui Ilașcu, a avut loc un proces, care a fost acoperit și de mass-media. Revenind la tema școlilor românești din Transnistria, este dificil să ne imaginăm că în Statele Unite, de exemplu, va fi deschisă  o școală iraniană cu predarea în limba persană, cu o religie și cultură musulmană, dar în care se va propovădui ideea că baza răului mondial se află în  Statele Unite ale Americii. Din aceste motive, consider că hotărârea CEDO privind Cauza Catan este o decizie exclusivă politică, și nu o decizie juridică”. Această afirmație a președintelui Curții Supreme nu este justificată din punct de vedere legal și nu are argumente juridice, care pot trage concluzii cu privire la profesionalismul judecătorilor din Transnistria, care ar trebui să se ghideze în primul rând de dreptul internațional.

Să analizăm sistemul judiciar transnistrean, care ia decizii cu încălcarea standardelor internaționale în domeniul drepturilor omului. Legislația transnistreană prevede că justiția este administrată numai de instanțele înființate în conformitate cu Constituția Transnistriei. Crearea instanțelor judecătorești care nu sunt prevăzute de Constituție nu sunt permise. În Transnistria există mai multe instanțe care alcătuiesc sistemul judiciar. Instanțele judecătorești includ: a) Curtea Constituțională a RMN; b) organele judiciare ce cuprind sistemul instanțelor de jurisdicție generală: Curtea Supremă a RMN, judecătoriile (raionale și orășenești), precum și judecătoriile de pace (Justice of the peace); c) Curtea de Arbitraj.

Puterea judecătorească este exercitată independent de instanțele judecătorești, indiferent de voința cuiva. Acestea se supun doar Constituției și legii. Judecătorii implicați în administrarea justiției sunt independenți și se supun doar Constituției și legii. Orice ingerință în activitățile judecătorilor în administrarea justiției este inacceptabilă și implică răspunderea prevăzută de lege. Atribuirea competențelor unei instanțe implică o răspundere prevăzută de lege. Instanțele judecătorești din Transnistria nu acordă prioritate autorităților și persoanelor care participă la proces în funcție de statutul lor, afiliere socială, de gen, rasă, națiune, limbă vorbită, afiliere politică sau în funcție de originea, proprietatea, statutul lor oficial, locul de reședință, locul nașterii, atitudini față de religie, credință, afiliere la asociațiile obștești, precum și din alte motive care nu sunt prevăzute de lege.

Curtea Constituțională este un organism judiciar de revizuire constituțională care garantează supremația Constituției, asigură respectarea principiului separării puterilor, garantează responsabilitatea statului față de un cetățean și a cetățeanului față de stat.

Curtea Supremă este cea mai înaltă instanță judecătorească în materia de cazuri civile, penale, administrative și de altă natură. Curtea Supremă, în formele procedurale prevăzute de lege, exercită o supraveghere judiciară asupra activității instanțelor de jurisdicție generală. Curtea Supremă, în limitele competenței sale, primește cazurile după ce trec de prima instanță judecătorească,  în cadrul procedurii de supraveghere și în circumstanțele nou descoperite, precum și în cazurile prevăzute de lege. Curtea Supremă de Justiție este autoritatea judiciară superioară în raport cu judecătoriile raionale și municipale. Șapte instanțe judecătorești municipale (raionale), în limitele competenței lor, iau în considerare toate cazurile, cu excepția cazurilor menționate de lege în competența altor instanțe.

Curtea de Arbitraj este organul judiciar cel mai înalt pentru soluționarea litigiilor economice și a altor cazuri care fac parte din obiectul legii din competența Curții de Arbitraj.

Pentru a exprima interesele judecătorilor ca purtători ai puterii judecătorești, ei formează organele comunității judiciare: a) un congres de judecători, iar în perioada dintre congrese – Consiliul judecătorilor din Transnistria, aleși de congresul judecătorilor; b) o ședință a judecătorilor Curții Constituționale, a Curții Supreme și a Curții de Arbitraj din Transnistria; c) conferința judecătorilor de la judecătoriile raionale, orășenești. În același timp, organul suprem al comunității judiciare din Transnistria este Congresul judecătorilor.

Curtea Constituțională are 6 judecători, câte doi reprezentanți din fiecare ramură a puterii statului. Pe parcursul întregii perioade de activitate a organismului de evaluare constituțională, au fost luate mai mult de 300 de decizii. În medie, se iau 34 de decizii pe an. Potrivit președintelui Curții Supreme, Vladimir Rîmar, Curtea Supremă de Justiție examinează anual aproximativ 45 de mii de cazuri. O povară grea cade pe umerii a 58 de judecători. În plus, potrivit lui Vladimir Rîmar, baza materială și tehnică trebuie actualizată, precum și repararea clădirii instanței. Un moment pozitiv al activității Curții Supreme este reducerea timpului pentru examinarea cauzelor și o îmbunătățire a calității muncii. Anul trecut au fost luate în considerare 2.490 de dosare penale și peste 18 mii de cazuri civile. În special, aceste cazuri se referă la soluționarea litigiilor interne. Cu informații privind activitățile Curții de Arbitraj a venit șeful acesteia, Alexandr Kiiko, unde lucrează 11 judecători. Potrivit președintelui instanței, în ultimii ani a existat o tendință de reducere a numărului de recursuri la Curtea de Arbitraj. Aproximativ 900 de cazuri au fost examinate anul trecut, ceea ce este cu 150 mai puțin comparativ cu anul 2017. Cazurile legate de determinarea falimentului unor întreprinderi sunt dureroase. În termeni de examinare, în majoritatea cazurilor acestea sunt prelungite. Unele cazuri sunt din 2007.

Să examinăm mai atent problemele sistemului judiciar transnistrean, care afectează protecția corectă a drepturilor și intereselor legitime ale unui rezident din Transnistria.

Procedura de numire a judecătorilor și a practicilor disciplinare ar trebui să fie transparentă. Experții din Transnistria subliniază necesitatea creșterii responsabilității judecătorilor față de oameni. Dacă vom lua în considerare opinia populației transnistrene, apoi la întrebarea „care domeniu considerați că este cel mai corupt”, 13,3% dintre respondenți au desemnat instanțele judecătorești. A fost efectuat, de asemenea, un studiu specializat al antreprenorilor mici. La întrebarea „ați fost în instanță pentru încălcarea drepturilor dvs.?” 100% dintre respondenți au răspuns negativ. La întrebarea de ce nu au aplicat, opiniile participanților la sondaj s-au deosebit. Oamenii adesea nu au numit unul, ci mai multe motive. 61,9% au declarat că nu au încredere în justiție și în decizia instanței. 28,6% au menționat că serviciile unui avocat sunt foarte scumpe. 23,8% au indicat că procesul juridic este prea lung. 4,8% au spus că nu s-au prezentat în instanță pentru că au considerat că problema este nesemnificativă. Este interesantă opinia populației cu privire la întrebarea: „ați merge în instanță dacă apare o situație de conflict?”. 63,7% dintre respondenți au spus că nu vor merge. Datele sondajului vorbesc de la sine. Ele sunt așa, nu numai pentru că oamenii nu sunt obișnuiți să meargă în instanță. Există și o altă componentă – neîncrederea în instanțele judecătorești. Unul dintre principalele criterii pentru eficacitatea sistemului judiciar este atitudinea societății față de sistem.

Sistemul judiciar din Transnistria nu a fost reformat de foarte mult timp, iar în diferite etape au fost dezvoltate trei proiecte de concepte de reformă judiciară. Dar niciunul dintre acestea nu a obținut statut oficial, deoarece nu a fost aprobat de Sovietul suprem. Dar, experții și specialiștii din domeniu sunt de acord că este necesară o reformă.

Unul dintre principalele motive pentru care conceptul de reformă judiciară nu a fost realizat a fost detașarea sa de la realitățile Transnistriei. O reușită importantă poate fi considerată începutul activității Curții Constituționale în 2002. Din acel moment, oamenii au primit posibilitatea de a nu fi de acord și de a contesta legile, acțiunile oficialilor și de a restabili drepturile constituționale încălcate.

Un alt domeniu care necesită reformă este justiția restaurativă, și aici putem vorbi despre două aspecte ale problemei. În primul rând – să nu permită încarcerarea în absența necesității. Nu orice crimă necesită o sentință severă. Se întâmplă de multe ori că, odată ce o persoană este reținută în închisoare, aceasta nu parcurge calea de corectare din mai multe motive. Dacă există o posibilitate de a face o sentință diferită, atunci aceasta trebuie făcută. În prezent și-au amintit de această formă de decizie într-un caz penal, ca o reconciliere cu victima. Acesta a fost rar folosit, și este necesar să se aplice mai larg. În al doilea rând, justiția restaurativă implică restaurarea și protecția drepturilor victimei. Nimeni, în general, nu se gândește la starea și viitoarea viață a acestei persoane. Se întâmplă adesea ca criminalul să fie adus în instanță pentru a compensa daunele morale și materiale ale victimei. Condamnatul este trimis în închisoare, execută o sentință și este eliberat. Despăgubirea „se blochează la el”, dar în realitate acesta nu poate oferi acest lucru. El pur și simplu nu are surse financiare. Munca în penitenciarele din Transnistria este departe de a fi permanentă și, după ce a fost eliberat, fostul condamnat are probleme cu integrarea în societate, adesea nu poate obține un loc de muncă etc. Se pare că totul este în conformitate cu legea, însă victima nu trăiește mai ușor de la faptul că trebuie să i se acorde despăgubiri pentru prejudiciu, deoarece prejudiciul nu este compensat.

Dacă vorbim despre crearea instituției de justiție a păcii în cadrul reformei judiciare, atunci putem spune cu certitudine că nu va fi în Transnistria. În acest sens, Transnistria nu poate fi ghidată de experiența Rusiei, deoarece pe scara sa, justițiile de pace sunt cu adevărat necesare. În Transnistria, pentru a ajunge în orice instanță nu este o problemă. În plus, formarea institutului de justiție a păcii este o cheltuială suplimentară.

Lipsa unor resurse financiare suficiente pentru sistemul judiciar este unul dintre cele mai grave obstacole în calea punerii în aplicare a oricărei reforme judiciare. Astăzi, Transnistria nu va avea suficienți bani pentru implementarea reformelor în sistemul judiciar. Acum, instanțele în sine nu sunt finanțate suficient. Probabil, atâta timp cât situația economică din Transnistria nu se îmbunătățește, este greu de discutat despre schimbări pe scară largă în sistemul judiciar.

O discuție separată care merită atenție este interacțiunea dintre sistemul judiciar și procuratură, formarea și recalificarea personalului judiciar, baza legislativă și materială.

Sistemul judiciar al Transnistriei și statutul său este un element integrant al dezvoltării economice și al atractivității investițiilor în Transnistria. Prin urmare, investițiile nu merg în regiune din cauza lipsei de transparență și imparțialitatea sistemului judiciar. Deputații transnistreni ar trebui să înțeleagă că a sosit momentul să modifice legislația privind respectarea dreptului la protecție judiciară a fiecărui rezident din Transnistria.

Deci, este necesar să se consolideze controlul public asupra lucrărilor judecătorilor. Îmbunătățirea finanțării instanțelor judecătorești și creșterea salariilor judecătorilor, la rândul lor, vor extinde personalul prin introducerea postului de judecător asistent. Introducerea în realitate a instituției de justiție a păcii. Vor trebui depuse multe eforturi pentru schimbarea și recunoașterea la nivel internațional a deciziilor judiciare luate de sistemul judiciar din Transnistria.

Dar, este important să nu uităm că este rău când cetățenii Republicii Moldova se împacă cu aceste realități și nu încearcă să se protejeze de nelegiuire. Astfel de situații se întâmplă zilnic, dar numărul celor care încearcă să protesteze, devine din ce în ce mai puțin. Procedura de protecție a drepturilor încălcate de administrația transnistreană este plină de dificultăți, iar victimele trebuie să fie mai persistente. Avocații din Moldova au remarcat că, începând cu anul 2015, au fost luate o serie întreagă de decizii orientative: în cazul lui Mozer, Eremenko, Vardanian, Apkov, Draci și alții. CEDO a stabilit în mod sistematic că instanțele din regiunea transnistreană, care au arestat reclamanții, fac parte dintr-un sistem care nu respectă cerințele legii.

Deciziile autorităților judiciare din Transnistria necesită o analiză mai amănunțită, care ar trebui să se desfășoare în cadrul dialogului dintre părțile participante la soluționarea conflictului transnistrean, deoarece sistemul judiciar al Transnistriei face parte din chestiunea generală a aplicării dreptului penal în teritoriul separatist. CEDO nu ar trebui să se implice în clarificarea aspectelor legate de punerea în aplicare a soluțiilor justiției de tranziție, aceste probleme ar trebui abordate de participanții formatului „5 + 2” prin intermediul grupurilor de lucru comune.

 

Европейский суд по правам человека (ЕСПЧ) не признает судебные инстанции Приднестровья и выносят обвинительные решения по выплате компенсаций гражданам, чьи права были нарушены Республикой Молдова и Российской Федерацией. Так рассмотрим несколько таких решений и суммы санкций, а далее разберем более подробно систему судебных органов Приднестровья и какие решения они выносят и с какими проблемами сталкиваются сегодня.

Наиболее частыми видами нарушений, выявленных Европейским судом по правам человека в молдавских делах, являются неисполнение судебных решений; жестокое обращение, ненадлежащее расследование случаев жестокого обращения и смерти; плохие условия содержания под стражей; и незаконная отмена вступивших в законную силу судебных решений. Отсутствие улучшений в части соблюдения прав человека также объясняет высокое соотношение количества жалоб против Молдовы на душу населения. В соотношении с населением Молдовы, число жалоб, поданных в ЕСПЧ против Молдовы, очень велико. В этом отношении в 2017 году Молдова заняла 7-е место из 47 государств-членов Совета Европы. В 2017 году граждане Молдовы обращались в ЕСПЧ в три раза чаще среднего показателя по Европе. Большое число жалоб, поданных в ЕСПЧ, свидетельствует прежде всего о низком уровне доверия к национальной правовой системе. С 1998 по 2017 год ЕСПЧ зарегистрировал более 13 400 жалоб против Молдовы. По числу ожидающих рассмотрения жалоб, Молдова занимает 11-е место из 47 государств-участников Европейской конвенции о правах человека (ЕКПЧ). В этом отношении Молдова намного опережает Германию, Испанию или Нидерланды – страны, присоединившиеся к ЕКПЧ задолго до Молдовы и имеющие гораздо большее население, чем население Молдовы. Основываясь на постановления и решения, вынесенные с 1997 года по 31 декабря 2017 года, правительство Республики Молдова было обязано выплатить более 16 300 000 евро.

Рассмотрим наиболее важные постановления, вынесенные ЕСПЧ качающиеся Приднестровского региона:

– Европейский суд по правам человека вынес решение по делу фермеров Дубоссарского района, чьи земли были конфискованы сепаратистской приднестровской администрацией. Дело было рассмотрено по требованию 1646 истцов и трех сельхозпредприятий района. Европейский суд констатировал нарушение права собственности, возложив ответственность за это на Российскую Федерацию. В 1990 году, истцы приватизировали участки земли, находящиеся вблизи сел Дороцкая, Пырыта, Моловата-Ноуэ, Похребя и Кочиерь, расположенные на левом берегу реки Днестр. Участки находятся вдоль трассы, которая соединяет север и юг Приднестровья. С 1998 году, власти Приднестровья установили в этой зоне несколько контрольных точек для проверки транспортировки сельскохозяйственной продукции вдоль «границы», и обязали истцов платить различные сборы и налоги. В 2004 году, власти ПМР заявили, что участки истцов, находящиеся в собственности или аренде, являются собственностью ПМР, а истцы могут обрабатывать земли только при условии их аренды у властей. Истцы, как законные владельцы, отказались подписывать договоры аренды, и, следовательно, их доступ к землям был заблокирован. Истцы обратились с многочисленными жалобами в местные органы власти Приднестровья, добиваясь права доступа на свои земли, но безрезультатно. Кроме того, истцы потребовали вмешательства конституционных властей Республики Молдова, Посольства Российской Федерации в Республике Молдова, а также Организации по безопасности и сотрудничеству в Европе. Суд тщательно проанализировал юрисдикции и констатировал, что Республика Молдова имеет полномочия и ответственность контролировать и защищать права человека в приднестровском регионе. Очень важно, что было установлено нарушение права собственности. Суд отметил, что акты так называемых приднестровских властей о признании всех земель на левом берегу Днестра в качестве собственности Приднестровья, являются незаконными. ЕСПЧ постановил, что Российская Федерация является ответственной за то, что оказывает влияние на тираспольский режим. Россия безоговорочно поддерживает тираспольский режим и прикрывается политическими заявлениям об отсутствии контроля над приднестровским регионом. Суд постановил взыскать с Российской Федерации 2 499 300 млн. евро в качестве убытков, понесенных истцами.

– Решение по делу гражданина Ерёменко, подтверждает нарушение прав человека в Приднестровье, а именно нарушение права на свободу передвижения и безопасность, нарушение права не подвергаться пыткам и права собственности. Виновной в данных нарушениях была признана Российская Федерация. Виталий Еременко, проживающий в Слободзейском районе Приднестровья, является предпринимателем. В 2011 году он был арестован сотрудниками милиции. Земельные наделы, принадлежавшие предпринимателю, были распределены между посторонними людьми. Судебные органы Приднестровья обвинили бизнесмена в мошенничестве и приговорили к 12 годам лишения свободы, с конфискацией личного имущества. В течение срока заключения, продлившегося пять с половиной лет, Виталий Еременко подвергался бесчеловечным и унижающим достоинство обращениям, практикуемым в приднестровских тюрьмах. Несмотря на стремительно ухудшающееся состояние здоровья, Ерёменко было отказано в медицинской помощи. Согласно заявлениям Реабилитационного Центра Жертв Пыток «Память», отсутствие квалифицированной медицинской помощи в пенитенциарных учреждениях Приднестровья, тяжело подорвало здоровье заявителя. Европейский суд по правам человека установил нарушения права на неприменение пыток и бесчеловечному, унижающему достоинство обращению, права на свободу и безопасность, права на частную жизнь и семью, право на собственность, а также, права на обращение в ЕСПЧ с личным заявлением. Суд вынес постановление взыскать с ответчика сумму ущерба, оцененную в 142,775 Евро.

– Европейский Суд по правам человека оштрафовал Россию за то, что приднестровцы не хотят отменять кириллицу и называть молдавский язык «румынским». Поводом для осуждения России в Брюсселе стало решение властей Приднестровья перевести преподавание молдавского языка в нескольких «нетипичных для республики» школах с латинской графики на кириллицу и отменить преподавание курса «История румын». Судьи ЕСПЧ постановили, что это нарушает право приднестровских школьников на образование. И что виновата в этом Россия. В случае со школами истцы жаловались, что нарушаются их права на образование на национальном языке и на неприкосновенность частной жизни. Суд удовлетворил требование компенсации морального вреда в размере 1,02 миллиона евро плюс 50 тысяч евро за расходы на представление дела в суде.

Интересно будет прочитать мнение по данному решению ЕСПЧ Председателя Верховного Суда Приднестровья Рымаря о деле Катана 2012 года, в котором заявители, граждане Республики Молдова, жаловались на запрет преподавания молдавского языка на латинской графике в ряде приднестровских школ. Позиция Председателя Верховного Суда была высказана следующая: «Как юрист и практик с двадцатилетним стажем я считаю, что постановление, принятое Большой Палатой Европейского Суда по правам человека, по делу «Катан и другие против Молдовы и России» было принято не на основе юридических норм, а исключительно по политическим мотивам. Подобные решения не способствуют укреплению доверия к данной европейской структуре. В практике Европейского Суда по правам человека это не единственное дело, связанное с Приднестровьем. Данным судом рассматривалось также дело Илашку. Терроризм осуждается и сурово карается во всем мире. Если мы посмотрим, каким образом такое развитое государство, как Соединенные Штаты Америки, осуществляет борьбу с терроризмом, то увидим, что, например, расправа над Усама бен Ладеном вообще произошла без суда и следствия. Подобные примеры мы видели в бывшей Югославии и в Ираке. В случае же с делом Илашку было проведено судебное разбирательство, процесс освещался в средствах массовой информации. Возвращаясь к теме румынских школ на территории Приднестровья, сложно вообще представить, чтобы в тех же США, например, была бы открыта иранская школа с преподаванием персидского языка с мусульманской религией и культурой, в которой бы проповедовали идею того, что корень мирового зла находится в Соединенных Штатах Америки. По этим причинам полагаю, что постановление ЕСПЧ по Делу Катана является исключительно политическим решением, а не юридическим». Данное высказывание Председателя Верховного Суда не является юридически обоснованным и с правовыми доводами, что может делать выводы о профессионализме судей в Приднестровье, которые должны руководствоваться международным законодательством в первую очередь.

Рассмотрим саму систему судебную Приднестровья, которая выносит решения нарушающие международные нормы прав человека. В Приднестровском законодательстве говориться, что правосудие осуществляется только судами, учрежденными в соответствии с Конституцией Приднестровья. Создание чрезвычайных судов и судов, не предусмотренных Конституцией не допускается. В Приднестровье действуют суды и мировые судьи, составляющие судебную систему. К судам относятся: а) Конституционный суд Приднестровской Молдавской Республики; б) судебные органы, составляющие систему судов общей юрисдикции: Верховный суд Приднестровской Молдавской Республики, городские (районные) суды, а также мировые судьи; в) Арбитражный суд.

Судебная власть осуществляется судами самостоятельно, независимо от чьей бы то ни было воли, подчиняясь только Конституции и закону. Судьи, участвующие в осуществлении правосудия, независимы и подчиняются только Конституции и закону.  Какое-либо вмешательство в деятельность судей по отправлению правосудия недопустимо и влечет ответственность, предусмотренную законом. Присвоение властных полномочий суда влечет ответственность, предусмотренную законом.    Суды Приднестровья не отдают предпочтения каким-либо органам, лицам, участвующим в процессе сторонам по признакам их государственной, социальной, половой, расовой, национальной, языковой или политической принадлежности либо в зависимости от их происхождения, имущественного и должностного положения, места жительства, места рождения, отношения к религии, убеждений, принадлежности к общественным объединениям, а равно и по другим, не предусмотренным законом, основаниям.

Конституционный суд Приднестровской Молдавской Республики – судебный орган конституционного контроля, который гарантирует верховенство Конституции, обеспечивает соблюдение принципа разделения властей, гарантирует ответственность государства перед гражданином и гражданина перед государством.

Верховный суд Приднестровской Молдавской Республики является высшим судебным органом по гражданским, уголовным, административным и иным делам, подсудным судам общей юрисдикции. Верховный суд осуществляет в предусмотренных законом процессуальных формах судебный надзор за деятельностью судов общей юрисдикции. Верховный суд в пределах своей компетенции рассматривает дела в качестве суда второй инстанции, в порядке надзора и по вновь открывшимся обстоятельствам, а в случаях, предусмотренных законом, – также и в качестве суда первой инстанции. Верховный суд Приднестровья является непосредственно вышестоящей судебной инстанцией по отношению к городским (районным) судам. Семь городских (районных) судов в пределах своей компетенции рассматривает все дела, за исключением дел, отнесенных законом к компетенции иных судов.

Арбитражный суд Приднестровской Молдавской Республики является высшим судебным органом по разрешению экономических споров и иных дел, отнесенных законом к компетенции Арбитражного суд.

Для выражения интересов судей как носителей судебной власти ими образуются органы судейского сообщества: а) съезд судей, а в период между съездами – Совет судей Приднестровья, избираемый съездом судей; б) собрание судей Конституционного суда, Верховного суда и Арбитражного суда Приднестровья; в) конференция судей районных (городских) судов.

При этом высшим органом судейского сообщества Приднестровья является съезд судей Приднестровской Молдавской Республики.

В Конституционном суде работают 6 судей по два представителя от каждой ветви власти. За весь период деятельности органа конституционного контроля было принято свыше 300 решений. В среднем в год принимается 34 решения. По словам председателя Верховного суда Владимир Рымарь, ежегодно Верховный суд рассматривает порядка 45 тысяч дел. Тяжелая ноша ложится на плечи 58 судей. Кроме этого, по словам Владимира Рымаря, требует обновления материально-техническая база, а также необходим ремонт самого здания суда. Положительным моментом деятельности Верховного суда он назвал сокращение сроков рассмотрения дел и улучшение качества работы. В прошлом году было рассмотрено 2 490 уголовных дел и свыше 18 тысяч гражданских. В частности, эти дела касаются разрешения бытовых споров. С информацией о деятельности Арбитражного суда выступил его глава Александр Кийко, где работают 11 судей. По словам председателя суда, в последние годы наблюдается тенденция к уменьшению числа обращений в Арбитражный суд. В прошлом году поступило на рассмотрение около 900 дел, что на 150 меньше по сравнению с 2017 годом. Дела, связанные с определением банкротства некоторых предприятий, болезненны. По срокам рассмотрения в большинстве случаев они затяжные. Некоторые дела еще с 2007 года.

Давайте более подробно остановимся на проблемах судебной системы Приднестровья, что влияет на справедливую защиту прав и законных интересов жителя Приднестровья.

А именно, должна быть прозрачна процедура назначения судей, дисциплинарная практика.

Эксперты в Приднестровье отмечают необходимость повышения ответственности судей перед народом. Если рассмотреть мнение населения Приднестровья, то на вопрос, «какую сферу вы считаете наиболее коррумпированной», суды назвали 13,3% респондентов. Так же проводился специализированный опрос мелких предпринимателей. На вопрос «обращались ли вы в суд при нарушении своих прав?» 100% респондентов ответили отрицательно. На вопрос, почему не обращались, мнения участников опроса разошлись. Люди часто называли не одну, а несколько причин. 61,9 процентов сказали, что у них нет уверенности в справедливости решения суда. 28,6% отметили, что очень дороги услуги адвоката. 23,8% указали на слишком долгий процесс судопроизводства. 4,8% отметили, что не обращались в суд, поскольку сочли, что проблема незначительна. Интересное мнение населения на вопрос: «вы обратились бы в суд при возникновении конфликтной ситуации? 63,7% респондентов сказали, что нет. Данные опросов говорят сами за себя. Они такие не только потому, что люди не привыкли обращаться в суд. Есть и другой компонент – недоверие к судам.  А один из основных критериев эффективности работы судебной системы – отношение к ней общества.

Судебную систему в Приднестровье не реформировали очень давно, на разных этапах были разработаны три проекта концепции судебной реформы. Но ни один из них не приобрел официального статуса, так как не был утвержден Верховным Советом. Но специалисты и эксперты сходятся во мнении, что она необходима.

Одной из основных причин того, что концепция судебной реформы не воплотилась в жизнь, был ее отрыв от реалий Приднестровья. Важным достижением можно считать начало работы Конституционного суда в 2002 году. С этого момента люди получили возможность не соглашаться и оспаривать законы, действия чиновников, восстанавливать нарушенные конституционные права.

Еще одной сферой, требующей реформирования, является восстановительное правосудие, здесь можно говорить о двух аспектах проблемы. Во-первых – не допускать лишения свободы при отсутствии необходимости. Не каждое преступление требует сурового приговора. Часто бывает так, что единожды попав в места лишения свободы, человек не встает на путь исправления по многим причинам. Если есть возможность вынести иной приговор, то нужно его вынести. Так, сегодня вспомнили о такой форме решения по уголовному делу, как примирение с потерпевшим. Она применялась редко, а нужно применять ее шире. Во-вторых, восстановительное правосудие подразумевает восстановление и защиту прав пострадавшего. Никто, по большому счету, не задумывается о состоянии и дальнейшей жизни этого человека. Часто бывает так, что преступнику определяют в судебном порядке возместить моральный и материальный ущерб потерпевшему. Осужденного отправляют в места заключения, он отбывает срок, выходит на свободу. Возмещение ущерба «висит на нем», однако в реальности он этого сделать не может. У него просто нет финансовых источников. Работа в тюрьмах Приднестровья есть далеко не всегда, а выйдя на свободу, бывший осужденный испытывает проблемы с интеграцией в общество, часто не может устроиться на работу и т.д. Вот и получается, что все вроде по закону, но потерпевшему не становится легче от сознания, что ему должны возместить ущерб, так как ущерб не возмещается.

Если говорить о создании института мировых судей в рамках судебной реформы, то можно почти с уверенностью сказать, что в Приднестровье его не будет. В этом вопросе Приднестровье не может ориентироваться на опыт России, т.к. в ее масштабах мировые судьи действительно нужны. А в Приднестровье добраться до любого суда проблемы не составляет. К тому же формирование института мировых судей – это лишние расходы.

Отсутствие финансов достаточных на судебную систему является одним из самых серьезных препятствий на пути осуществления любых судебных реформ. На внедрение в судебную систему реформ у Приднестровья сегодня не хватит средств. Сейчас сами суды финансируются недостаточно. Наверное, пока в Приднестровье не улучшится экономическая ситуация, говорить о масштабных изменениях судебной системы вряд ли придется. Отдельного разговора заслуживает внимание – это взаимодействие судебной власти и прокуратуры, подготовка и переподготовка судейских кадров, законодательная и материальная база.

Судебная система Приднестровья и ее состояние –это неотъемлемый элемент развития экономики, инвестиционной привлекательности в Приднестровье. Поэтому инвестиции не идут в регион, из-за отсутствия прозрачности и беспристрастности судебной системы.  Приднестровские депутаты должны понимать, что пришло время вносить изменения в законодательство по соблюдению права на судебную защиту каждого жителя Приднестровья.

Так необходимо, усилить общественный контроль над работой судей. Улучшение финансирования судов, повышение зарплаты судей. Это, в свою очередь позволит расширить штат за счет введения должности помощника судьи. Введение суда присяжных, что способствует увеличению числа оправдательных приговоров. Введение в действительности института «мировых судей». Много работы придётся осуществить, чтобы изменить и признать на международном уровне судебные решения, принимаемые судебной системой Приднестровья.

Но важно не забывать о том, что плохо, когда граждане Республики Молдова смиряются с этими реалиями и не пытаются защитить себя от беззаконий. Таких ситуации случаются ежедневно, но количество тех лиц, кто пытается как-то протестовать, становится всё меньше. Процедура защиты прав, нарушенных так называемой приднестровской администрацией, сопряжена с трудностями, пострадавшие должны проявлять настойчивость. Адвокаты Молдовы отметили, что, начиная с 2015 года, был вынесен целый ряд показательных решений: по делам Мозера, Ерёменко, Варданяна, Апкова, Драч и других. ЕСПЧ в системном порядке констатировал, что суды приднестровского региона, распорядившиеся об аресте истцов, являются частью системы, которая не соблюдает требования законодательства.

Решения судебных органов Приднестровья требует более глубокого анализа, который следует провести в рамках диалога между сторонами-участницами урегулирования приднестровского конфликта, так как судебная система Приднестровья является частью общего вопроса о применении уголовного законодательства на сецессионной территории. ЕСПЧ не должен участвовать в прояснении вопросов, касающихся внедрения решений для переходного правосудия, эти вопросы должны рассматривать участники формата 5+2 через работу совместных рабочих групп.