În ultimele zile ale lui octombrie au avut loc evenimente care, posibil, vor marca timpul ce a rămas până la summitul de la Vilnus. Regretabil însă, evoluţiile ar putea fi destul de triste pentru Republica Moldova.
Presa comunistă a lansat o „ştire”, potrivit cărei Bruxelles-ul s-a răzgândit şi Chişinăul nu va parafa niciun acord de liber schimb şi niciun document cu privire la asociere. Pentru Moldova ar fi elaborată o formă specială de colaborare cu UE, un „Parteneriat Estic-2”, care, de facto „pune cruce” pe aşteptările europene ale Chişinăului. „Ştirea” a fost preluată de mai multe agenţii din Federația Rusă, atât proguvernamentale, cât şi aflate în opoziţie.
La 23 octombrie, în cadrul unei conferinţe de presă, ţinută la Agenţia de presă „RIA Novosti”, Serghei Şoigu, ministrul apărării al Federației Ruse, a declarat că tratativele cu NATO nu s-au încununat cu rezultate aşteptate de către Federația Rusă – fapt care impune o nouă abordare a politicilor de apărare ale Federației Ruse.
Comentariile nu au întârziat. Se declară deschis că transferarea bazei militare americane din localitatea kirghiză Manas în România, va impune Federației Ruse a face modificări în mai multe sisteme de apărare, inclusiv antirachete. Am putea tece cu vederea ştirea (Moldova în ea nu este vizată) însă concomitent a fost difuzată informaţia referitor la interesul către regiunea transnistreană al comandamentului Organizaţiei Tratatului Pentru Securitatea Colectivă, ai cărui membri sunt Rusia, Bielarus, Kazahstan, Armenia, Kirghizia, Tadjikistan. Generalul rus Nicolae Bordiuja, secratarul general al Organizaţiei, a declarat că, în caz de necesitate, structura condusă de el ar putea prelua de la trupele ruse efectuarea operaţiunii de pacificare în Transnistruia.
Care ar fi contextul unei asemenea prime declaraţii, de aşa natură? Ca răspuns la intenţiile Chişinăului de a internaţionaliza operaţiunea? Sau ca o preîntâmpinare în plus: vă pare puţin prezenţa trupelor Federației Ruse, vă mai aducem trupe armene şi tadjice! Probabil, în scurt timp vom afla care este legătura acestor două declaraţii.
Dacă afirmaţiile generalului rus poartă un caracter mai mult teoretic, „comitetul pentru securitatea statului” de la Tiraspol, condus de un oarecare Zemşov Nicolai, a emis un ordin destul de concret. Începând cu 1 noiembrie curent, angajaţii poliţiei Republicii Moldova care activează în Zona de Securitate (teritoriu cu statut special, atribuit pentru a separa forţele implicate în conflict în 1992) vor fi obligaţi să treacă procedura de control la punctele respective ale grănicerilor transnistreni. Cei care se vor opune, au şansele a fi expulzaţi din teritoriu. Sensul? Evident, a demonstra cine e stăpânul teritoriului, dar și pentru a evita unele aspiraţii proeuropene în masa populaţiei.
Dar este la mijloc şi altceva: lăsând 100 de poliţişti (atâţia activează în comisariatul de la Bender) în afara oraşului, ei lichidează structura poliției, rezolvând un obiectiv pe care-l urmăresc de mai mult de 15 ani. Şi aici este extrem de important un lucru – comisariatul poliţiei din Bender, potrivit acordului de la Moscova din 21 iunie 1992, este parte indispersabilă a operaţiunii de pacificare. În momentul, în care reprezentanţii Federației Ruse lasă transnistrenii să se răfuiască cu acest organ, nu avem se presupunem nimic alta decât că ruşilor nu le mai pasă de baza juridică a aflării trupelor sale armate în Moldova (formal – eşecul operaţiunii ar însemna automat necesitatea evacuării armatei). Dar ei ameninţă că ar putea aduce alte trupe, mai numeroase. În care caz? Evident, în caz de declanşare a fazei armate a conflictului.
Situaţia, provocată de decizia menționată a „securităţii” transnistrene neapărat va provoca o asemenea evoluție. Concluzia ne aparţine, însă ea derivă evident și din altă acţiune a liderului transnistrean E. Şevciuc. Tot în ultimile zile el la numit în funcţia de şef al Direcţiei de miliţie din Bender pe Belous Serghei, care deţine şi funcţia de prim-adjunct ai ministrului de interne transnistrean. Motivaţia: agravarea situaţiei în zona de securitate. Potrivit raportelor săptămânale ale comandametului forţelor de menţinere a păcii, situaţia în zonă este dirijată şi controlată. Ceva nu e limpede în regatul danez. Ca să spunem mai dur. Marţi, reprezentanţii regiunii transnistreene în Comisia Unificată de Control au difuzat o ştire, potrivit căreia structurile abilitate ale Republicii Moldova construiesc în preajma digului de la Dubăsari pe Nistru o fortificare. S-a demonstrat că fortificarea nu e altceva decât un adăpost pentru locuitorii satelor din apropiere, care aşteaptă cursa auto spre Chişinău. Se caută şi se găseşte capăt de ceartă.
Deci, avem două mari căi de provocări: poliţiştii expulzaţi şi „fortificarea”. Ambele ar putea servi în calitate de lansator ai violenţelor.
Cel mai grav e faptul că Chişinăul nu prea are cu ce opera pentru a se apăra. Poziţia Federației Ruse este foarte clară. Ucraina, indiferent de statutul deţinut în OSCE, puţin probabil să se implice. UE a deschis piaţa pentru vinurile moldoveneşti, însă asta nu va opri presiunile de altă natură.
Ori greşim, şi totul va fi bine?
Ion Leahu