Ion Leahu: Tiraspolul insistă asupra propriei agende la tratative

 

Tiraspolul din nou este implicat în căutarea oportunităților pentru declarații răsunătoare, indicate a mușamaliza incertitudinea și frustrările, condiționate de noutăți neașteptate de la Moscova. La prima privire nu s-ar fi întâmplat nimic deosebit. Doamna Tatiana Molcean, Secretar de stat la Ministerul  Afacerilor Externe și Integrării Europene a RM a efectuat între 7 și 8 noiembrie curent, o vizită la Moscova. Ar părea – ce însemnătate poate avea o vizită a unui funcționar, fie că deține un rang destul de înalt? De ce această vizită a provocat reacții bolnăvicioase la Tiraspol și în unele cercuri din FR, spre deosebire de indiferența cu care, de ordine, sunt primite numeroasele deplasări la Moscova ale lui Igor Dodon.

Doamna Molcean a plecat la Moscova la invitația FR, în fruntea unei delegații, pentru a participa la ședința interministerială FR-RM. Astfel, Rusia testează posibilitatea de a reveni la relații constructive  cu executivul moldovenesc, întrerupte mai mult de un an și ceva. Întrevederea nu a fost una fără efect, s-au atins mai multe acorduri, între care și referitor la necesitatea reluării contactelor la nivel de comisii inter-guvernamentale, în care scop la Chișinău este așteptat în vizită Dmitrii Kozac. Evident, schimbarea dată a vectorului Moscovei nu i-a putut lăsa indiferenți pe cei de la Tiraspol. E una să discute Moscova cu Dodon, care nu se știe ce reprezintă, și cu totul alata e reprezentantul guvernului. Nu contează faptul că Grigorii Karasin, în cadrul întrunirii, s-a comportat ca cu un subaltern a Ministerului pe care îl reprezintă. Toate revendicările FR a fost expuse în formă ultimativă și nu au deschis careva perspectivă de normalizare reală a relațiilor moldo-ruse. Însă, probabil, liderii de la Tiraspol cunosc ceva mai mult decât a fost comunicat publicului larg referitor la întâlnirea respectivă. Deoarece îndată, profitând de ziua miliției (10 noiembrie), Vadim Krasnoselischii a declarat că el nu crede ”promisiunilor Chișinăului, referitor la garanțiile promise în caz de reintegrare, ce presupun aderarea Transnistriei la Republica Moldova”. Declarația a fost repetată și în cadrul convorbirii cu Peter Mihalcov, reprezentantul Uniunii Europene în Republica Moldova. Mihalcov s-a deplasat la Tiraspol îndată cum declarațiile respective ale lui Krasnoselschii au devenit cunoscute. Nu se cunoaște cum a argumentat liderul de la Tiraspol punctul său de vedere, însă Svetlana Gamova, autorul materialului din ”Nezavisimaia Gazeta”, cu lux de amănunte, a povestit cum Tiraspolul s-a poziționat în relațiile cu Chișinăul și Bruxellesul. Se spune că Krasnoselschii în mod categoric a cerut reprezentantului UE să contribuie la convocarea rundei ordinare a formatului ”5+2”, în cadrul cărei să fie supuse reviziei acordurile atinse anterior și motivele din care acestea la moment nu sunt realizate. Potrivit S. Gamova, reprezentantul Tiraspolului ar fi discutat cu exponentul UE și unele probleme ce vizează ”relațiile Transnistriei cu Uniunea Europeană”. Potrivit accentelor plasate de Svetlana Gamova, cerințele Tiraspolului către UE ar avea o natură de ultimatum, care, nefiind realizate, ar putea condiționa stoparea procesului de negocieri. Krasnoselschii spune că ”este necesar de a explica motivele nerealizării acordurilor atinse și semnate. Concomitent, el consideră necesar a identifica soluții a mai multor probleme, importante pentru populație”.

Peter Mihalcov a confirmat că UE se conduce de principiul eficienței rundelor de negocieri în formatul ”5+2”, în care scop va acorda asistența necesară părților implicate în procesul de negocieri. La fel, ei au convenit să revină la discuții pe marginea aspectelor de colaborare în domeniile economic și cultural-umanist a UE cu regiunea transnistreană. Momentul dat S. Gamova ar fi putut să-l omită. Ea nu poate să nu cunoască, că UE nu colaborează cu organisme statale nerecunoscute. Însă din contra, momentul este evidențiat. Se aplică aportul unei resurse informaționale influente în favoarea poziției Tiraspolului. Cu această afirmație, jurnalista din FR deschide blocul explicativ referitor la actualele relații moldo-transnistrene. Pe o parte avem înțelegerea că, anume pentru a unifica Moldova, s-a și creat formatul de negocieri ”5+2”, asupra reluării ședințelor căruia insistă Tiraspolul. Însă Moscovei, în cazul dat reprezentată de S. Gamova, e tot mai deficil a explica discrepanța în creștere a așteptărilor de la acest format a părților. Cu Chișinăul e clar. Dodon speră se obțină majoritatea parlamentului la alegeri și apoi să reintegreze țara, promițând anumite garanții populației din stânga Nistrului. La moment, Dodon ar avea promisiuni de susținere atât din partea Moscovei, cât și a Washingtonului.

Pe neașteptate (pentru cei implicați) Krasnoselschii a declara, că nu crede promisiunilor Chișinăului. El a făcut referință la faptul că conflictul din Bender din vara anului 1992 a avut loc doar la câteva zile după adoptarea în Parlamentul RM a ”Declarației referitor la principiile reglementării pașnice a conflictului transnistrean”. Krasnoselschii a declarat că nu poate fi vorba de careva garanții în condițiile când nu este ”condamnată agresiunea Chișinăului contra poporului transnistrean”.  Gamova continuă că, anterior, liderul de la Tiraspol i-ar fi declarat că cele mai eficiente garanții pentru Transnistria ar fi suveranitatea și independența regiunii, bazată pe propriul sistem economic perfect. El a reiterat opinia sa că, Transnistria va fi recunoscută de exteriorul politic. Cât ține de economie, apoi UE deschide pentru regiune ușile mai larg ca pentru Republica Moldova. Potrivit statisticilor la care face referință Gamova, Transnistria exportă în UE mai mult decât importă. Regiunea exportă în UE 33% din volumul produs și doar 7% în FR. Potrivit lui Krasnoselschii, în ultimul timp au apărut unele probleme ce afectează relațiile comerciale cu UE, care, în opinia lui, sunt condiționate de Chișinău și necesită studiere cu partenerii europeni.  

Argumentarea de mai sus a fost necesară pentru a demonstra că Transnistria este suficient suverană în aspectul economic, ba și mai avantajoasă în relații cu UE, factor care face inoportună reintegrarea cu Moldova.

Cât privește aspectul politic al problemei, Krasnoselschii intenționează a demonstra că promisiunile lui Dodon sunt irealizabile. El promite federalizarea, pentru a asigura Transnistriei un statut demn, însă guvernul și partea decisivă a Parlamentului ar fi contra schimbărilor statutului de stat unitar a RM. E necesar de menționat, că Gamova a făcut următoarea afirmație: Moldova e stat unitar ca și România, și ”guvernarea pro-română de la Chișinău nu va accepta renunțarea la acest statut”.  Evident că pentru a demonstra aspectul negativ (în opinia Gamova) a oricărui precedent, e suficient de a-l lega de România, românism. De aici deja revine firească afirmația că lui Dodon nu îi va reuși să schimbe mentalitatea guvernanților.

Atitudinea către UE. Cum spune Gamova, Uniunea Europeană ar fi conștientă de faptul că Tiraspolul argumentat nu crede Chișinăul. Însă, Bruxellesul vrea lichidarea conflictului la hotarele sale, motiv din care el activ colaborează cu părțile implicate. Concomitent, UE speră să reducă din influența Moscovei asupra regiunii, și să extindă propria. În această ordine de idei, S. Gamova face prognostic că Tiraspolul va beneficia de noi preferințe comerciale, oferite de UE, iar Chișinăul va fi preîntâmpinat, să nu  recurgă la careva restricții contra regiunii, cum a fost pus la punct pentru ”presiuni” asupra Comratului.

Putem constata că Tiraspolul atacă pe toate direcțiile: amenință Moscova cu apropierea de UE; șantajează Bruxellesul cu neparticiparea la negocieri; impune Chișinăului discutarea doar acelor probleme pe care el le consideră utile și necesare.

Probabil situația ar fi alta, dacă Chișinăul ar reuși să demonstreze partenerilor de dezvoltare faptul că agresiunea vine de la regiunea secesionistă, că pericolul unui nou conflict nu este omis atâta timp cât în regiune staționează trupele ruse de ocupație, indiferent cum acestea se autonumesc.  Realitatea e cea manifestată de domnul Franco Frattini, care a caracterizat solicitarea Chișinăului de retragere a trupelor FR drept una ”ruptă de realitate”. Evident că în Transnistria această apreciere a fost salutată.

Deci, am putea fi martori ai recidivei situației din 2003, când Moscova a decis a implanta propriul plan de soluționare a diferendului nistrean. În linii mari am schițat principalele direcții, din  care ar putea fi compus acest plan. Dar în special menționăm, că Chișinăul ar trebui se nu uite de formula ce aparține unui specialist rus – planul, în mod repetat propus de Moscova, neapărat va fi mult mai dur și nepotrivit revendicărilor solicitanților.