Interviu realizat de Nicoleta Munteanu
Discutăm cu domnul Alin Gvidiani, șef al Secției analiză și planificare, șef-adjunct al Biroului politici de reintegrare din cadrul Cancelariei de Stat a Republicii Moldova
Alin Gvidiani
– Foarte de curând, au avut loc la Roma, lucrările conferinței în format „5+2” pentru reglementarea diferendului transnistrean. La finalul discuțiilor, cum apreciați stadiul soluționării temelor principale de pe agenda Chișinăului?
După cum se știe, în perioada 29-30 mai 2018 în or.Roma (Italia), s-a desfăşurat prima reuniune oficială din anul 2018 a Conferinței permanente pe probleme politice în procesul de reglementare transnistreană (formatul de negocieri “5+2”), organizată după o pauză de aproximativ jumătate de an (ultima reuniune a avut loc la Viena, Austria, în perioada 27-28 noiembrie 2017).
Agenda reuniunii s-a axat în principal pe revizuirea gradului de implementare a 6 înțelegeri semnate de către părți în perioada noiembrie 2017-aprilie 2018 și pe discutarea măsurilor ulterioare în vederea soluționării altor subiecte enunțate în Protocolul de la Viena din 27-28 noiembrie 2018.
Subiectele de pe agendă figurează de fapt în așa-numitul pachet „Berlin plus”, adică:
1) Apostilarea actelor de studii din regiunea transnistreană.
2) Soluționarea dificultăților întâmpinate de şcolile cu predare în grafia latină.
3) Deschiderea podului dintre localitățile Gura Bâcului și Bâcioc.
4) Asigurarea accesului fermierilor din r-nul Dubăsari la terenurile agricole aflate după traseul Camenca –Tiraspol.
5) Organizarea interacțiunii în domeniul telecomunicațiilor.
6) Problema autovehiculelor cu plăci din regiunea transnistreană.
7) Situaţia cauzelor penale intentate pe ambele maluri ale Nistrului.
8) Eliminarea barierelor artificiale în calea liberei circulaţii.
Din pachetul celor 8, 4 subiecte reprezintă interes pentru Chișinău, și anume temele nr. 2), 3), 4) și 8), pe marginea cărora aprecierea gradului de realizare din partea delegației moldovenești a fost următoarea:
- Pe școlile cu predare în grafia latină, în timp ce partea transnistreană a expus faptul că a satisfăcut circa 22 de solicitări de notificare prealabilă a trecerii și că a operat modificări de simplificare a pretinsei legislații vamale întru facilitarea transportării articolelor tehnico-materiale, partea moldovenească a reiterat necesitatea asigurării circulației nestingherite a elevilor, profesorilor și bunurilor destinate pentru procesul didactic prin așa-numitele puncte de trecere de pe linia administrativă. De asemenea, deși au fost completate angajamentele ce țin de încheierea contractelor de locațiune cu plăți diminuate și pe un termen de 10 ani, au fost parțial micșorate tarifele pentru prestarea serviciilor comunale, rămân a fi nesoluționate aspectele referitoare la asigurarea școlilor cu sedii proprii și potrivite pentru desfășurarea procesului educaţional, formalizarea dării în folosință pe termen lung a terenurilor aferente clădirilor școlilor, restanțe menționate și la ședința grupurilor de lucru pentru educație din 04 iunie 2018.
- Pe podul dintre satele Gura Bâcului și Bâcioc, partea moldovenească a punctat că după etapa de deschidere se impune restabilirea infrastructurii acestuia cu elaborarea până la finele lunii iulie curent a studiului de fezabilitate, demararea lucrărilor de reparație și asigurarea funcționalității depline, iar în Comisia Unificată de Control să fie aprobată o decizie pe statutul podului, cu eliminarea tuturor barierelor în calea liberei circulații, fapt ce va promova interesele populației. UE și-a reconfirmat disponibilitatea de a aloca fonduri de restaurare a infrastructurii podului, a sprijini procesul de expertizare a studiului de fezabilitate și de a contribui la dezvoltarea infrastructurii din preajmă, specificând însă că aceasta va fi o investiție condiționată de conectarea ambelor maluri ale r.Nistru. Ramâne a fi monitorizată continuu situația și mobilizată intervenția partenerilor internaționali în vederea neadmiterii dezvoltării de către partea transnistreană a infrastructurii pentru așa-numitele terminale vamale internaționale din partea s.Bâcioc, după modelul altor puncte de control neautorizat instalate pe linia administrativă.
- Pe terenurile agricole din r-nul Dubăsari, partea moldovenească a menționat că deși s-a convenit oferirea accesului la acestea începând cu 01 august curent cu eliberarea certificatelor de utilizare corespunzătoare, până în prezent din totalul a circa 5500 de proprietari și 6500 ha, doar 3 certificate au fost înmânate pentru o suprafață de 400 ha, iar în acest an Guvernul Republicii Moldova a fost nevoit să prevadă alocarea sumei de 16 mln. de lei pentru perioada 2017-2018 pentru a compensa parțial pierderile suportate de fermieri. Partea transnistreană a invocat existența unor probleme la depunerea documentelor (prezența unor inscripții incorecte sau neclare, același act eliberat la câțiva proprietari) și a reiterat ideea accederii treptate la terenuri după clarificarea situației cu toate seturile documentare și colectarea roadei de către actualii utilizatori din regiune. OSCE a susținut poziția Chișinăului vizavi de necesitatea soluționării problemei pe fiecare caz în parte și nu generalizat, cu testarea concomitentă a mecanismului de liberă circulație a fermierilor și respectarea termenilor de executare agreați în procesul de negocieri.
- Pe libera circulație, partea moldovenească a reamintit despre obligativitatea lichidării tuturor obstacolelor artificiale în calea circulației nestingherite între maluri pentru toate categoriile de locutori (persoane fizice, antreprenori, demnitari de rang înalt, funcționari publici, reprezentanți ai societății civile, promotori ai drepturilor omului) și nu în formula vizării doar a oficialilor după cum sugerau reprezentanții Tiraspolului, or, regimul de notificare scrisă prealabilă și cel migrațional aplicat constant de către partea transnistreană este în contrast total cu abordarea autorităților de la Chișinău, care respectă și asigură realizarea dreptului la libera circulație pe teritoriul țării și peste hotarele acesteia tuturor cetățenilor, persoanelor și rezidenților cu drept de ședere legalizat, indiferent pe ce mal locuiesc.
Este de menționat că în cadrul rundei, partea moldovenească a reamintit despre necesitatea de a convoca în scurt timp ședința grupurilor de lucru pentru drepturile omului, tergiversată din motive neclare de către partea transnistreană, or, partea moldovenească a mers la întâmpinarea Tiraspolului și a facilitat reluarea după o pauză de mai bine de 5 ani a ședinței subgrupurilor de lucru pentru probleme bancare din cadrul grupurilor de lucru pentru economie, organizată pe 20 aprilie curent. Platforma pentru drepturile omului este extrem de importantă reieșind din multitudinea de probleme existente în această sferă și obligativitatea soluționării necondiționate a acestora.
– Privind în oglindă, considerați că partea transnistreană poate privi cu satisfacție rezultatele conferinței?
Percepția inițială, adeverită ulterior și pe parcursul negocierilor era că partea transnistreană miza pe propulsarea a 4 priorități: a) aprobarea unui proiect de mecanism privind garanțiile de realizare și modul de implementare a documentelor semnate între Chișinău și Tiraspol; b) avansarea în soluționarea temei dosarelor penale în care figurează „oficiali” și anumiți antreprenori din regiune și formalizarea unor termene concrete de rezolvare a acestora; c) obținerea unor angajamente adiționale în sfera interacțiunii bancare și a transportului feroviar de mărfuri (de ex.: deblocarea importului de produse petroliere prin punctul de trecere “Slobodca-Colbasna”); d) abordarea subiectului sancțiunilor impuse pe 02 mai curent de către autoritățile din Ucraina în raport cu Uzina Metalurgică de la Râbnița.
Referitor la inițiativa părții transnistrene de a promova un proiect de mecanism privind garanțiile de realizare și modul de implementare a documentelor semnate între Chișinău și Tiraspol și care în fapt țintește să creeze un cadru juridic terț menit să se suprapună cadrului legal național și să stabilească termene-limită de soluționare a problemelor de interes exclusiv pentru Tiraspol, utilizându-se argumentul egalității părților și a dreptului de a înainta și de a obține garanții de rezolvare a subiectelor propuse de către Tiraspol și care doar se axează pe coșul social-economic, fără a deschide coșurile umanitar, instituțional, politic și de securitate. Partea moldovenească a replicat prin faptul că formatele de negocieri “1+1” și “5+2” reprezintă platformele optime pentru monitorizarea implementării documentelor, mecanismele, măsurile concrete, termenii de executare la fiecare caz sunt individualizați și sistematizați, iar per general abordarea garanțiilor este o parte componentă a reglementării politice și se examinează în conexiune cu problematicile specifice, respectiv, din aceste considerente promovarea unei înțelegeri pe garanții fiind inoportună. Plus, conform principiilor și procedurilor agreate în negocieri toate înțelegerile politice trebuie să fie aduse la îndeplinire cu bună-credință, consecutiv și în direcția soluționării tuturor problemelor din cele 3 coșuri ale negocierilor (social-economic, umanitar și drepturile omului, reglementarea cuprinzătoare a dosarului transnistrean).
Pe tema dosarelor penale, în mod tradițional partea transnistreană le-a atribuit o conotație politică, invocând persecutarea prin intermediul acestora a oficialilor și a agenților economici din regiune care sunt limitați în dreptul la libera circulație, precum și insistând pe efectuarea unui schimb de liste a figuranților de pe ambele maluri și pe identificarea unei proceduri de încetare sincronă a urmăririi penale. Partea moldovenească a explicat clar despre lipsa căruiva mecanism de ingerință în activitatea de înfăptuire a justiției, organele care o îndeplinesc dispunând de autonomie decizională, iar pentru liberarea de răspundere fiind necesară întrunirea unor circumstanțe expres enumerate de legislația procesuală sau dispariția unui element din componența infracțiunii, reamintind că subiecții vizați pot afla starea dosarului respectiv urmare a depunerii solicitării respective pe adresa organului de urmărire penală abilitat. Partea moldovenească a mai reamintit că în prezent doar pct.5 din Decizia protocolară pe terenurile din r-nul Dubăsari prevede o procedură de abordare a temei în fața organelor de drept dacă se restabilește Mecanismul din anul 2006 de prelucrare a pământurilor, iar ulterior se va mișca pas cu pas în dependență de situația fiecărui caz particular.
În partea ce ține de înaintarea de noi priorități în sfera bancară și feroviară, partea moldovenească a punctat despre necesitatea concentrării în acest an pe faza de implementare integrală a celor 6 decizii protocolare semnate și a identificării soluțiilor optime la celelalte 2 subiecte rămasa de pe agenda așa-numitului pachet „Berlin plus”, și ulterior, intervenirea părților cu sugestii de obiective viitoare pentru următoare perioadă, respectiv, acestea nefiind formalizate în Protocolul Conferinței Permanente. Pe problema bancară este vizibilă tentativa reprezentanților Tiraspolului de a stabili o interacțiune la nivelul structurilor centrale, în timp ce Chișinăul urmărește obiectivele extinderii politicilor în domeniu și standardelor aplicate pe malul stâng, fortificării rolului și competenței Băncii Naționale a Moldovei în sensul acoperirii și a perimetrului raioanelor de est ale țării, punerii în circulaţie a bancnotelor şi a monedelor metalice naționale în sistemul de plăți și de remunerări din stânga Nistrului și din mun.Bender.
Cu privire la dorința exponenților de la Tiraspol de a relua importul de produse petroliere prin punctul de trecere “Slobodca-Colbasna”, pot fi exprimate mari rezerve din perspectiva avansării controlului în comun (moldo-ucrainean) pe segmentul central al frontierei de stat, plus, partea transnistreană refuză să armonizeze tarifele feroviare la cele aplicabile pe malul drept, impozitează discriminatoriu și cu taxe mărite trenurile marfare ale Căilor Ferate din Moldova (CFM), nu dispune de infrastructura necesară în domeniul standardizării și metrologiei la punctele de trecere feroviară (de ex.: pentru a verifica cifra octanică sau a lua probe de calitate la concentrația de sulf în produsele petroliere introduse în regiune), iar la rândul, său partea moldovenească prin Hotărârea de Guvern nr.1232 din 09.11.2016 a creat posibilitatea de a efectua asemenea importuri prin punctul de trecere “Cuciurgan-Novosavițcaia” cu vămuirea acestora la postul vamal “Bender-2” și aceasta în pofida pierderilor anual suportate de CFM în valoare de 6 mln. de lei moldovenești și estimativ 2,5 mln. de lei în cazul deschiderii punctului “Slobodca-Colbasna”.
Subiectul sancționării Uzinei Metalurgice din Râbnița deși a fost abordat tangențial de către partea transnistreană nu a primit nici o reacție din partea participanților la reuniune, reamintind în acest sens că decizia a fost luată pe 02 mai curent de către Consiliul Național de Securitate al Ucrainei în raport cu mai multe întreprinderi controlate de către Federația Rusă și regimurile secesioniste, este valabilă pe o perioadă de 3 ani și vizează blocarea activelor, restricționarea tranzacțiilor comerciale, stoparea achizițiilor publice, împiedicarea retragerii capitalului din Ucraina etc.
Per ansamblu, se poate conchide că în rezultatul rundei părțile s-au menținut în albia angajamentelor anterior asumate prin pachetul celor 8 priorități sau 4 Chișinău+4 Tiraspol, nefiind constatată situația de gen “win-lose” pentru una dintre părți, iar grație activismului și argumentelor pertinente ale delegației moldovenești s-a reușit definitivarea unei text echilibrat al protocolului ședinței, ajustat la capacitățile de intervenție ale reprezentanților politici și cu excluderea formulelor în măsură să angajeze părțile în sarcini ce le depășesc mandatul sau care nu se încadrează în logica principiilor și procedurilor de desfășurare a negocierilor.
– Având experiența recentelor discuții în format „5+2”, pledați pentru continuarea neschimbată a acestui cadru de negociere, sau vedeți necesare anumite ajustări?
De la etapa creării platformei părților și mediatorilor (19-20.02.2002), urmată de completarea cu echipa observatorilor (26-27.09.2005), formatul de negocieri „5+2” rămâne a fi unicul mecanism de negocieri în care sunt antrenați actori internaționali importanți ce dispun de pârghii reale pentru a influența procesul de reglementare.
Dacă e să ne referim la mediatorii actuali, rolul acestora este unul extrem de important în contextul majorității proceselor ce au loc în regiunea transnistreană: Federația Rusă – dispune de pârghii decisive și multisectoriale pentru a influența politicile și comportamentele așa-numitei administrații de la Tiraspol, Ucraina – prin segmentul central de frontieră acoperă tot perimetrul transnistrean al acesteia, poate controla fluxurile de mărfuri și bunuri ce intră/ies din regiune, după criza Donbas-Crimeea este nemijlocit cointeresată de calmarea potențialelor focare de insecuritate din stânga moldovenească a Nistrului, dar și pledează pentru protejarea drepturilor celor circa 28% de ucraineni ce locuiesc în regiune, OSCE – dispune de un mandat clar definit de a contribui la atingera unei reglementări politice durabile și cuprinzătoare a conflictului transnistrean, a asigura transparența în procesul de retragere și de distrugere a armamentului ilegal dislocat în regiune, a promova drepturile omului și a coordona asistența financiară și tehnică acordate în acest scop.
Logica includerii în proces a observatorilor SUA și UE a reieșit din capacitatea acestora de a influența situații și politici la nivel european și global, aportul lor fiind unul major în sprijinirea parcursului de integrare europeană al Republicii Moldova direct legat și de evoluția evenimentelor în raioanele de est ale țării, completarea unor reforme structurale de calitate combinate cu proiecte de asistență și pentru populația din stânga Nistrului, oferirea unor mecanisme specifice în măsură să armonizeze cadrele normative de pe ambele maluri prin prisma modelelor universale/comunitare, și desigur asigurarea unor elemente de echilibru și control democratic asupra versiunilor de reglementare politică promovate de către factorii nostalgici după trecutul ex-sovietic. Un obiectiv primordial al autorităților moldovenești este de a ridica statutul SUA și UE în negocieri de la observatori la mediatori pentru a le atribui un rol mai activ și mai vizibil în identificarea soluțiilor la problemele incluse de către părți pe agendă.
Partea moldovenească își dorește să simtă o prestație mai vizibilă și mai calitativă a partenerilor internaționali și care în același timp să fie obiectivă, profesionistă și axată pe obținerea unor rezultate pozitive în beneficiul ambelor părți și în special a locuitorilor de pe ambele maluri ale Nistrului, în măsura în care acestea pas cu pas să contribuie la construirea soluției politice a conflictului bazată pe suveranitatea și integritatea teritorială a statului unitar și indivizibil Republica Moldova. Uneori se constată abordări superficiale a unor situații din partea partenerilor occidentali fără a fi evaluate plenar vulnerabilități imediate și adeseori poate fi auzit mesajul de genul că capitala e la Chișinău și următorul pas în întâmpinare/ compromisul rezonabil trebuie să fie făcut pe malul drept în timp ce de pe cel opus mereu se nasc pretenții și dificultăți artificiale și deseori partea moldovenească este nevoită să intervină cu diverse probe vădite pentru a-și demonstra corectitudinea pozițiilor sau a limpezi orizonturile actorilor externi, ultimii și în particular unii fiind ghidați de tentația unor bonusuri de imagine sau de uzuala tactică de a face pe placul jucătorilor mai mari de pe harta politică a Eurasiei.
În mediul civic pot fi auzite păreri precum că formatul de negocieri „5+2” a demonstrat o impotență constantă de-a lungul existeneței sale pe motivul incapacității de a îndeplini principala sa misiune ce îi revine (determinarea statutului juridic special al regiunii transnistrene în limitele statalității internațional recunoscute a Republicii Moldova) și s-a concentrat pe abordarea pașilor mici care în fapt rezolvă probleme de ordin social-economic fără a se avansa la cadrul umanitar, instituțional, politic și de securitate al conflictului. Anume din acest considerente, unele opinii optează pentru reconfigurarea acestui format sau schimbarea cu locurile a unor actori. Grăunte logic există în acest sens, însă, atâta timp cât nu a fost agreat ceva mai competitiv, rămâne să continue interacțiunea în obișnuita platformă a existentei conferințe permanente pe probleme politice, până la găsirea unei formule mai pragmatice și mai adaptate la realitățile de securitate națională, regională și paneuropeană.
– Considerați expertiza societății civile ca fiind utilă eforturilor Dvs. oficiale în abordarea negocierilor? În ce măsură sunteți dispuși să vă acomodați agenda și stilul de negociere semnalelor venite din societatea civilă?
Inițiativele și implicarea mai multor exponenți din sfera neguvernamentală este mereu binevenită, mai ales că problematica transnistreană nu prezintă un viu interes pentru publicul larg din Republica Moldova, fapt demonstrat de multiple sondaje de opinie, dar, totodată, este important să fie luată în considerare părerea tuturor subiecților interesați, fără a se limita libertatea de exprimare la unii actori și a fi lăsați în umbră alții, or, astfel se încalcă valorile și principiile fundamentale ale democrației (de ex.: pluralismul social, toleranța, egalitatea șanselor în drepturi, competiția dreaptă), în acest sens, impunându-se respectarea parametrilor constituționali a dezideratului național de reintegrare a țării cu reconstituirea spațiilor unice și restabilirea integrității teritoriale a Republicii Moldova.
Menținerea unei comunicări constante cu reprezentanții mediului asociativ, academic și media este o prioritate permanent practicată de către autoritățile responsabile de dosarul transnistrean și aceasta se rezumă nu doar la relatarea unor rezultate a activităților desfășurate în negocieri sau la enunțarea acțiunilor pozitive întreprinse de către instituțiile guvernamentale în raport cu locuitorii de pe ambele maluri ale Nistrului, ci și la schimburi de opinii și expertize pe marginea unor aspecte problematice, coordonări de poziții și sincronizări de abordări, consultări de proiecte de documente, organizarea de evenimente comune și de platforme de dezbateri publice.
Utile sunt și opiniile formulate de către profesioniștii de profil din cadrul asociațiilor obștești, care au posibilitatea de a atrage fonduri mai consistente comparativ cu bugetele austere ale autorităților publice, dar și de a recruta resurse umane focusate pe promovarea de proiecte cu termene-limită și pe explorarea elementelor detaliate ale unor subiecte tehnice, ceea ce contribuie la generarea unor studii/analize complexe ce pot servi ca surse alternative de ghidare/suport în activitatea instituțiilor guvernamentale, care din păcate se confruntă adeseori cu problema crizei cadrelor calificate și cu cea a migrării masive a acestora către mediul privat/ asociativ din bine-cunoscutul motiv al remunerărilor mai competitive.
Negociatorii din partea Chișinăului și funcționarii publici responsabilii de problematica transnistreană inițiază consultări publice cu exponenții relevanți ai societății civile pentru a informa despre procesele inițiate și discutate pe tematica reglementării dosarului transnistrean, precum și pentru a recepționa recomandări argumentate temeinic și care pot contribui la fortificarea pozițiilor părții moldovenești în procesul de negocieri și la propulsarea unor obiective comune, compatibile cu dezideratul guvernamental al reintegrării statale, cu interesul public major și cu prioritățile politice naționale.
– Cum evaluați pozițiile și implicarea partenerilor internaționali în procesul de negociere și, în mod special, în derularea formatului „5+2”? Ce așteptări aveți în viitor, de la aceștia?
Ca în orice negocieri rolul-cheie și generatorul tuturor proceselor sunt părțile, iar mediatorii și observatorii dispun de atribuții intermediare, diferite ca interes și manifestare la fiecare în parte și orientate spre stimularea dialogului dintre actorii centrali.
În mod evident, părțile își doresc o vizibilitate mai mare a partenerilor externi pentru a avea o mai bună claritate și o ghidare de bune practici sau a însuși lecții învățate din experiența gestionării altor conflicte, însă, deocamdată asemenea manifestări nu pot fi observate. Îndrumările actorilor co-participanți se rezumă la recomandarea de a menține o atmosferă pozitivă, solicitarea de a fi obținute cât mai multe rezultate tangibile și formule de compromis reciproc acceptabile, promovarea unor istorii de succes, evitarea tensionării prin acțiuni unilaterale a interacțiunii dintre maluri, adoptarea unor poziții neutre, dar și accentuarea că Chișinăul e capitala și în toate procesele trebuie să fie inițiatorul și facilitatorul de bază.
O preocupare mai sporită de evoluțiile derulate în negocieri se urmărește din partea Ucrainei și aceasta este ceva firesc după izbucnirea mișcărilor secesioniste din regiunile sud-est ale acesteia, dar și reieșind din prezența la hotarele sale vestice a istoricului dosar nistrean, cu un teritoriu aflat în afara ochiului de supraveghere constituțională și existența în acest perimetru a unor elemente de insecuritate regională. Grație dificultăților întâmpinate pe aceiași filieră a diferendelor teritoriale nerezolvate, în ultimii ani se observă o apropiere considerabilă în viziuni a oficialilor de la Chișinău și Kiev, care de exemplu după o lungă perioadă de timp au conștientizat indispensabilitatea efectuării unui management comun al frontierelor de stat pe segmentul central (transnistrean) al acestora.
Partea moldovenească mizează mereu pe sprijinul partenerilor internaționali pentru a scoate din umbră obiective strategice și domenii primordiale de intervenție ce pot fi propulsate cu asistența acestora, precum ar fi: îmbunătățirea situației drepturilor omului în zonele aflate în afara controlului autorităților constituționale, lichidarea tuturor barierelor de circulație și de comunicare între maluri, documentarea exercițiilor și incidentelor cu caracter militar/ provocator cu raportarea acestora centrelor regionale de prevenire și de gestionare a conflictelor, insistarea pe evacuarea trupelor și echipamentelor ilegal staționate pe teritoriul țării-gazdă, asistarea părții transnistrene în agrearea statutului său juridic în componența statului unitar și indivizibil.
– Aveți anumite așteptări și cerințe specifice la adresa României, în gestionarea procesului de reglementare transnistreană?
România este vecinul vestic al Republicii Moldova, podul de legătură cu UE, un partener strategic și istoric, un sistem de valori comune, un susținător campion în promovarea parcursului european și reformator pe malul estic al Prutului și tot așa mai departe, și reieșind din acest context autoritățile de la București sunt privite cu o doză majoră de încredere și în privința aspectelor ce vizează sprijinirea procesului de soluționare a dosarului transnistrean, mai ales din latura acordării asistenței în menținerea funcționalității și durabilității statului unitar și indivizibil la etapele de reglementare și de implementare a statutului juridic al unităților administrativ-teritoriale din stânga Nistrului și din mun.Bender.
Desigur, ar fi salutabilă prezența părții române în platforma de negocieri a Conferinței permanente pe probleme politice în procesul de reglementare transnistreană pentru a se genera noi valori adăugate și de bună-credință în identificarea soluțiilor la subiectele din toate cele 3 coșuri ale agendei procesului de negocieri. Deocamdată, această prezență se limitează la reprezentarea generală a acesteia ca stat-membru al UE și a cărui voce se diluează în mesajele și viziunile transmise de exponenții Bruxelles-ului în negocierile pe problematica transnistreană. Sperăm totuși că va veni momentul politic oportun pentru ca să fie vociferată și agreată adăugarea României în calitate de mediator în negocieri, pentru că e și firesc acest fapt deoarece conflictul respectiv atinge teme sensibile de securitate și umanitare ce pot fi depășite într-o manieră constructivă și amiabilă cu implicarea diplomaților cu experiență de la București.
Încurajăm autoritățile române să continue implementarea pe malul stâng al Prutului a programelor de asistență pe dimensiunea transnistreană și pe cea de integrare europeană, să acorde expertiză tehnică instituțiilor guvernamentale de la Chișinău în procesul de promovare a politicilor sectoriale în domeniul reintegrării țării, să intervină cu alocuțiuni pro-Republica Moldova în cadrul platformelor internaționale de dialog și să fie mereu implicată în aspectele ce țin de garantarea și protecția drepturilor fundamentale ale omului în regiunea transnistreană.
– Care sunt obiectivele generale și specifice, pe care Chișinăul va insista în negocierile următoare?
La moment accentul de bază se pune pe completarea și pe implementarea integrală a angajamentelor convenite în așa-numitul pachet „Berlin plus”, iar la următoarea etapă părțile în comun cu actorii internaționali din formatul de negocieri „5+2” vor stabili o nouă agendă de lucru pentru perioada viitoare, iar dinamica acestui proces va depinde de rezultatele înregistrate în acest sens de către ambele părți.
Concomitent, partea moldovenească a reiterat necesitatea ca pe lângă subiectele menționate să fie luate în vizor și să fie menținute ca fiind drept prioritare încă 2 teme primordiale, și anume:
1) menținerea stabilității în perimetrul Zonei de Securitate și asigurarea funcționalității Comisiei Unificate de Control (CUC),
2) monitorizarea respectării/ protecția drepturilor omului în regiunea transnistreană.
Logica includerii pe agendă a primului subiect a reieșit din multiplele dificultăți și blocaje cu care se confruntă în activitatea sa CUC, unde datorită intransigenței și indezirabilității părții transnistrene de a rezolva problemele curente/urgente din Zona de Securitate se bate practic pasul pe loc în aspecte indispensabile: eliminarea infrastructurii posturilor nelegitim instalate/ consolidate în preajma liniei administrative, asigurarea liberei circulații a persoanelor/ mijloacelor de transport/ mărfurilor, adoptarea unei decizii comune pe marginea deschiderii podului dintre localitățile Gura Bâcului și Bâcioc, elucidarea circumstanțelor unor incidente și acțiuni cu caracter provocator, inclusiv în partea ce ține de deplasarea neautorizată a unor unități de tehnică blindată și auto militare fără notificarea prealabilă a CUC și cu implicarea echipamentelor ce nu aparțin contingentelor forțelor de menținere a păcii. La rândul lor, aceste probleme au o conexiune directă cu negocierile politice și cu coșul nr.3 al agendei de lucru a formatului „5+2” (aspectele de securitate), iar în lipsa unei impulsionări din partea actorilor politici activitatea CUC așa și va rămâne în impas fără a se avansa în direcția îmbunătățirii situației în Zona de Securitate și fără a se oferi încrederea socială în capacitatea Comisiei de a gestiona eficient provocările apărute.
Problema drepturilor omului este nu mai puțin strategică, mai ales că situația în domeniul de referință este una alarmantă, în regiune fiind atestate încălcări a unei categorii extinse de drepturi și libertăți inalienabile (drepturile copilului, dreptul la cetăţenie și la educație în limba maternă, la libera circulaţie, proprietatea privată, muncă, asistenţă şi protecţie socială, ocrotirea sănătății, libertatea individuală şi siguranţa persoanei, integritatea fizică şi psihică, dreptul la un proces echitabil etc), cu persecutarea premeditată și interzicerea activității promotorilor drepturilor omului, includerea in listele persoanelor indezirabile a tuturor celor ce pretind a fi potențiale riscuri la adresa așa-numitei securități regionale, inclusiv a oficialilor și a funcționarilor publici ce activează în instituțiile de stat constituționale.
Reieșind din existența platformei grupurilor de lucru pentru drepturile omului, recent relansate după o pauză de 5 ani și 4 luni, cu întrunirea pe 15 iunie curent a experților de pe ambele maluri ale Nistrului într-o nouă ședință comună și cu trasarea unor subiecte actuale ce urmează a fi abordate în perioada următoare, exprimăm speranța că se va trece astfel și la avansarea discuțiilor pe temele din coșul nr.2 de pe agenda negocierilor (aspecte generale de drept, umanitare și drepturile omului).
Este de remarcat în aceiași ordine de idei, că în luna aprilie curent, partea moldovenească a intervenit către reprezentantul politic de la Tiraspol cu propunerea de a crea o platformă de interacțiune la nivelul asociațiilor non-guvernamentale promotoare a drepturilor omului, exponenților mass-media și a organizațiilor internaționale relevante, menită să evidențieze cele mai sensibile probleme legate de lezarea drepturilor și libertăților fundamentale și să identifice soluții conforme standardelor internaționale. Deocamdată, însă, la inițiativa Chișinăului nu s-a reacționat nici într-un fel.
Vă mulțumim și vă dorim mult succes în gestionarea intereselor Republicii Moldova prin procesul de negociere transnistreană, și vă stăm la dispoziție prin instrumentele Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean, în acest scop.