Ivan Babici: Kievul poate distruge economia Transnistriei, dacă F. Rusă nu-și va retrage trupele armate de pe teritoriul Republicii Moldova / Киев может уничтожить экономику Приднестровья, если Россия не выведет своих солдат с территории Республики Молдова

Studiind poziția din prezent a Ucrainei  cu privire la situația din Transnistria, putem oferi opinia lui Viktor Krîjanovski, reprezentantul special al Ucrainei pentru Transnistria, care crede că „Rusia nu este pregătită să rezolve conflictul din Transnistria”. Potrivit diplomatului, Ucraina este pregătită să ofere un coridor pentru retragerea Grupului operațional al trupelor rusești dislocat în Transnistria, „însă Federația Rusă nu manifestă dorința de a-și  retrage trupele armate”. Împreună cu OSCE, reprezentanții politici de la Kiev și Moscova sunt garanți și mediatori în rezolvarea conflictului de pe Nistru.

Chișinăul a declarat de mai multe ori în cadrul platformelor internaționale de discuție despre necesitatea retragerii trupelor rusești, ca o condiție obligatorie pentru continuarea dialogului cu Tiraspolul. Având în vedere faptul că GOTR prevede desfășurarea unei operațiuni de menținere a păcii, reprezentanții politici din R. Moldova propun înlocuirea acesteia cu o misiune internațională civilă.

La data de 12 aprilie, premierul R. Moldova, Pavel Filip, a anunțat despre posibilitatea unei discuții cu autoritățile de la Kiev privind retragerea trupelor rusești din Transnistria printr-un coridor de pe teritoriul Ucrainei, mai mult de atât, Curtea Constituțională a Moldovei a echivalat forțele rusești de menținere a păcii cu „forțe de ocupație”. Vicepremierul Federației Ruse, Dmitri Rogozin, ca reacție la propunerea șefului Cabinetului de Miniștri al Republicii Moldova, a subliniat că Rusia nu își va retrage unitățile militare din regiune.

Poziția Tiraspolului constă în următoarele, că prezența Rusiei nu permite Moldovei să repete agresiunea armată din 1992 și este un factor de descurajare pentru politicienii radicali.

Încă din vara anului 2017, reprezentantul permanent al Republicii Moldova la ONU, Victor Moraru, a anunțat secretariatul organizației că țara intenționează să pună pe ordinea de zi a celei de-a 72-a sesiuni a Adunării Generale a ONU, problema retragerii complete a contingentului militar străin, iar Curtea Constituțională a Moldovei a echivalat pacificatorii ruși dislocați în regiunea transnistreană drept „forțe de ocupație”.

La Tiraspol, această retorică a fost numită provocatoare, iar președintele Transnistriei Vadim Krasnoselski a subliniat că retragerea trupelor ruse va duce la o escaladare a conflictului. „Pacea în țara noastră este asigurată de forțele de menținere a păcii, în primul rând cele a Federației Ruse. Dacă vom elimina pacificatorii, va fi un război” , a spus șeful statului.

Premierul moldovean, Pavel Filip, a participat la Forumul de Securitate de la Kiev, unde  a vorbit despre necesitatea retragerii armatei rusești de pe teritoriul republicii. Potrivit acestuia, Ucraina este gata să ofere un coridor pentru retragerea armelor și tehnicii militare rusești. „În mod constant solicităm  retragerea trupelor rusești de pe teritoriul Republicii Moldova, precum și  transformarea operațiunii actuale din Transnistria într-o misiune internațională civilă cu mandat internațional. Considerăm că acest lucru va contribui la crearea unei baze adecvate pentru soluționarea conflictului transnistrean”, a spus Filip.

Anterior, reprezentanții Ministerului de Externe și al agențiilor de informații din Ucraina au afirmat în mod repetat că o amenințare la securitatea țării lor provine din partea Grupului Operativ al Trupelor Rusești (GOTR), situat în apropiere de graniță cu Ucraina pe teritoriul necontrolat oficial de către Chișinău.

Pe teritoriul Transnistriei este situat Grupul Operativ de Trupe Ruse (GOTR), care este succesorul Armatei a 14-a. În prezent, armata rusă în regiune realizată  o funcție de menținere a păcii și protejează depozitele de arme  rămase după retragerea Armatei a 14-a.

În 1992 soldații ruși au oprit războiul Moldovei împotriva Transnistriei. Conform Acordului din 1992, privind principiile de soluționare pașnică între F. Rusă și R. Moldova, a fost creată o Zonă de Securitate între Republica Moldova și RMN[1], și au fost înființate Forțele Comune de Menținere a Păcii. Transnistria este singura regiune de pe teritoriul Europei de Est, unde, după introducerea contingentului de menținere a păcii, acțiunile militare au fost oprite și nu au fost reluate.

Transnistria a reacționat vehement la cererea Moldovei adresată Organizației Națiunilor Unite de a include problema retragerii pacificatorilor ruși din Transnistria pe ordinea de zi a celei de-a 72-a sesiuni a Adunării Generale. În mesajul lor, reprezentanții Chișinăului au susținut că prezența militarilor ruși „constituie o amenințare pentru menținere păcii”.

Andrian Candu, președintele Parlamentului Republicii Moldova, care tocmai s-a întors din SUA, a anunțat și el despre posibilitatea unei alte încercări de a face un apel la ONU. El a spus că „problema retragerii trupelor ruse din Transnistria” a fost discutată la New York, și crede  că Adunarea Generală a ONU va lua în considerare problema retragerii trupelor rusești din Transnistria în iunie 2018. Potrivit politicianului moldovean, în septembrie anul trecut, Rusia a recurs la măsuri tehnice pentru a bloca discuțiile asupra acestei probleme. Însă de dtata acesta va fi altfel și Republica Moldova va avea sprijinul pentru adoptarea rezoluției din partea reprezentanților Statelor Unite, Germaniei și altor țări.

Politologul rus, doctor în istorie, profesor asociat la Universitatea Umanitară de Stat din Rusia, expert al Consiliului rus pentru afaceri internaționale, Alexandr Gușin, este convins că toate declarațiile și planurile Chișinăului nu au nici o legătură cu realitatea. Potrivit lui, instaurarea păcii este cel mai important activ politic al Rusiei în spațiul post-sovietic, iar Transnistria  este un exemplu unic al modul în care o misiune de menținere a păcii cu participarea Federației Ruse își exercită funcțiile în mod efectiv. „Retragerea pacificatorilor ruși din Transnistria, R. Moldova o discută încă din timpul acordurilor de la Istanbul, și este clar că din punct de vedere al Chișinăului retragerea acestor forțe ar fi un scenariu ideal. Însă, există  Acordul din 1992, în care se afirmă clar că retragerea trupelor armate este legată de soluționarea finală/definitivă a conflictului moldo-transnistrean. Este clar că Rusia nu va fi de acord să-și retragă forțele, până când nu vor fi trase conturile unei înțelegeri politice”, a subliniat Alexandr Gușin.

În mai 2017, Curtea Constituțională a Moldovei a declarat ilegală staționarea pacificatorilor ruși în Transnistria. Armata rusă a fost echivalată cu trupe de ocupație. Autoritățile R. Moldova au încercat să prezinte problematica pacificatorilor ruși din RMN la discuțiile din cadrul ONU, însă după și-au retras cererea. Președintele Transnistriei, Vadim Krasnoselski, a comentat poziția Chișinăului, declarând următoarele: „Acei politicieni care vorbesc despre expulzarea prezenței militare ruse din Transnistria – sunt politicienii de conflict. Dacă ne vom afla fără pacificatori ruși, va urma o escaladare a conflictului și, eventual, o luptă”. Trebuie remarcat un fapt important și anume că, acum Moldova este  implicată în procesul  preelectoral și până în noiembrie va avea loc o propagandă a informațiilor.

În sprijinul declarației liderului transnistrean se pot observa afirmațiile părții moldovenești, când la mijlocul lunii februarie 2018 ministrul Apărării al Republicii Moldova, Eugen Sturza, a declarat că în următorii ani armata moldovenească va fi complet echipată cu cele mai noi arme letale. Încă din 2015, prin programul de finanțare militară din străinătate, Statele Unite acordă anual Republicii Moldova asistență militară în valoare de 12,75 milioane USD (înainte de aceasta, asistența financiară a fost de 10 ori mai mică). Pe teritoriul Republicii Moldova, exercițiile militare ale NATO se desfășoară regular.

Rolul SUA este foarte important pentru Republica Moldova în soluționarea conflictului transnistrean, în calitate de Președinte al Parlamentului Republicii Moldova, Andrian Candu, a declarat că Congresul SUA este pregătit să adopte o rezoluție pentru a sprijini aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, care conține, de asemenea, o cerință și cu privire la retragerea trupele rusești din Transnistria. A. Candu a menționat că această rezoluție „se bucură de un mare sprijin în cadrul Congresului și va obține un număr suficient de voturi în timpul votării”. Rezoluția privind sprijinul autorităților moldovenești a fost înregistrată în Congresul SUA în februarie 2018. Congresmanii, David Price și Peter Olson, au cerut Federației Ruse să-și retragă trupele de pe teritoriul regiunii transnistrene a R. Moldova, și să se abțină de la amenințări și presiuni economice asupra Chișinăului. Un punct separat al inițiativei a fost reintegrarea țării prin acordarea statutului special Transnistriei.

Statele Unite ale Americii, împreună cu Uniunea Europeană, sunt observatori în negocierile dintre Chișinău și Tiraspol pentru reglementarea conflictului transnistrean. Următoarea întâlnire privind reglementarea transnistreană, în formatul „5 + 2”, va avea loc la sfârșitul lunii mai la Roma.

Transnistria consideră acțiunile SUA îndreptate împotriva Transnistriei și a Rusiei. Astfel, în mass-media din Transnisnitria sunt acuzate acțiunile SUA privind impunerea taxelor asupra importurilor de oțel, care au afectat activitatea Uzinei Metalurgice din Moldova. „După introducerea acestor taxe, producătorii turci au trebuit să se reorienteze și să vândă o parte din produse pe piețele europene, inclusiv în România, care este unul dintre principalii noștri consumatori. Evident, din cauza creșterii ofertei, prețurile la produsele finite au scăzut”, a spus directorul general al Uzinei Metalurgice din Moldova, Serghei Kornev. Astfel, în medie, Uzina Metalurgică din Moldova a pierdut aproximativ 50 de dolari pentru o tonă de produse livrate în aprilie 2018. Cu toate acestea, o astfel de reducere a prețurilor nu este fatală. „Bineînțeles, acest lucru este tangibil pentru noi, dar se poate spune că nu este neprofitabil. Încă lucrăm cu o marjă pozitivă, dar nu încă, așa cum ne-ar plăcea ”, – spune directorul uzinei.

Pentru moment riscul principal rămâne a fi incapacitatea de a anticipa cu exactitate evoluția situației ulterioare, nu se știe cât de mult va dura acțiunea de impunere a taxelor și ce măsuri va lua Uniunea Europeană. Acum, Comisia Europeană elaborează două scenarii pentru a-și proteja piața internă de afluxul de produse furnizate anterior în Statele Unite. Aceasta este introducerea unor cote pentru importul de metale sau acordarea de licențe întreprinderilor care au dreptul de a-și livra produsele în UE. Cu toate acestea, în timp ce acestea sunt doar propuneri, decizia finală nu este luată.

Conform planurilor de afaceri ale Uzinei Metalurgice din Moldova, întreprinderea ar trebui să producă anual 650 mii tone de produse finite. Aceasta este de aproape o 1,5 ori mai mult decât în ​​2017. Ca urmare a primului trimestru, planul este depășit, dar în luna aprilie, datorită schimbărilor de pe piață, producția a încetinit ușor. Astfel de acțiuni în politica mondială din sfera metalurgiei feroase au influențat întreprinderile transnistrene, inclusiv bugetul.

Acest exemplu cu privire la  vânzarea fierului și oțelului duce la schimbarea informațiilor primite pentru populația transnistreană, ei nu au acces la surse alternative de informare în limba rusă, care exprimă un punct de vedere diferit de cel oficial. Este important să se cunoască adevărul despre ceea ce se face în Transnistria, iar locuitorii ar trebui să primească informații din diferite surse. La rândul său, și la Chișinău societatea moldovenească afirmă că nu are informații complete despre situația actuală în problema reglementării transnistrene. Potrivit vicepremierului pentru reintegrare, C. Lesnic, „jurnaliștii și cetățenii ar trebui să aibă acces liber la malul stâng al Nistrului pentru a putea corect procesa evenimentele”. Societatea civilă ar trebui să aibă acces la malul stâng al Nistrului pentru a informa oamenii din surse.

În Transnistria uneori nu este interpretată în totalitate poziția părții moldovenești, astfel că Chișinăul continuă să insiste asupra retragerii trupelor rusești din Transnistria și asupra înlocuirii operațiunii de menținere a păcii în misiunea civilă. Autoritățile moldovenești subliniază că restabilirea integrității teritoriale și păstrarea statutului de neutralitate nu este posibilă cu prezența trupelor străine. „Noi nu dorim ca pe teritoriul Moldovei să fie dislocate trupe armate (Grupul Operațional al Trupelor rusești și de menținere a păcii staționat în Transnistria), acestea  sunt un obstacol în calea reintegrării țării”, – a rezumat C. Lesnic[2].

Pe de altă parte, la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, poartă discuții cu privire la perspectivele de dezvoltare a statului, precum și ce măsuri sunt luate de autorități pentru a îmbunătăți situația economică din Transnistria și îmbunătățirea standardelor de viață.

Astăzi, o problemă urgentă pentru locuitorii din Transnistria, care îi îngrijorează – „nu va conduce oare trecerea la plăcuțele de înmatriculare neutre pentru mașini la pierderea indpendenței  transnistrene”. Vadim Krasnoselski își exprimă poziția că în luarea acestei decizii au fost luate în considerare principalele puncte referitoare la respectarea intereselor numai a cetățenilor transnistreni. „Categoric despre predarea intereselor noastre și  vorbă nu este! Am avut un pericol, Ucraina a anunțat oficial că va înceta să permită trecerea proprietarilor de autoturisme din Transnistria cu plăcuțele noastre de înmatriculare. Și atât persoanele fizice cât și juridice, ceea ce ar amenința securitatea economică. Unul dintre aspectele dezvoltării procesului de negociere a fost înlocuirea cu plăcuțe de înmatriculare neutre. Procedura nu este obligatorie, se aplică numai lucrătorilor de transport care trebuie să călătorească în țările din apropierea și în străinătate. În ceea ce privește Transnistria și Republica Moldova, puteți încă să vă deplasați cu numerele de înregistrare transnistrene ”, a menționat Vadim Krasnoselski.

Astfel de explicații ale conducerii Transnistriei privind situația politicii externe sunt extrem de subiective și exprimă doar poziția autorităților de la Tiraspol.

La multe dintre întrebările locuitorilor Transnistriei „Când aceast „bardak” se va termina”? foarte bine a răspuns politologul moldovean, profesor asociat de științe politice, Colațchi Angela, care consideră că soluția conflictului transnistrean are o componentă stratificată, care nu propune modalități simple de soluții. „Situația cu soluționarea acestei probleme este complicată. Văd că cheia soluției nu este numai la Chișinău, București, Moscova, Washington sau în altă parte. Acest conflict este un criptex ca „Codul lui Da Vinci”, și o parte din criptogramă este ascunsă în fiecare din aceste orașe, participanții la procesul de negocieri”, – a spus Colațchi. Potrivit expertului, unii reprezentanți ai elitei politice din diferite țări beneficiază de astfel de conflicte înghețate „pe care le folosesc ca mijloc de presiune sau motiv de speculație”. „Nu există probleme la nivelul cetățenilor obișnuiți. La nivelul declarațiilor politicienilor, toată lumea vorbește bine și frumos. Pentru unele probleme economice și politice, din păcate, este avantajos să avem acest conflict într-o formă nerezolvată”, a concluzionat politologul.

La negocierile pentru rezolvarea conflictului dintre Tiraspol și Chișinău, în cadrul formatului de întâlnire permanent „5 + 2” este atras OSCE, Rusia și Ucraina în calitate de garanți-mediatori și ca observatori – SUA și Uniunea Europeană. Este imposibil ca în dezvoltarea Moldovei și în reglementarea conflictului transnistrean să nu fie luat în considerare activitatea poziției Uniunii Europene în Republica Moldova. În societatea civilă din Moldova astăzi se speră mult pe sprijinul Uniunii Europene, care evaluează starea actuală a reformelor realizate și efectuate în 27 de ani, după cum urmează: Republica Moldova a reușit să stabilizeze situația economică și prin sprijinul condiționat al Uniunii Europene și alți parteneri internaționali,   avansează înainte privind punerea în aplicare a unei părți a reformelor, inclusiv extinderea zonei de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare (DCFTA).

În ciuda acestui fapt, sunt necesare eforturi suplimentare, în special pentru lupta împotriva corupției la cele mai înalte niveluri, întoarcerea în mod legal, ca urmare a fraudei bancare, a sumei de 1 miliard de dolari și de a urmări pe cei implicați în fraudă. De asemenea, este necesar să se realizeze o reformă amănunțită a sistemului judiciar.

Deoarece, acordul de asociere, inclusiv DFCTA, a intrat în vigoare, cota UE în exporturile moldovenești a crescut și în prezent se ridică la mai mult de jumătate din volumul total al schimburilor comerciale a Moldovei. UE a asistat la crearea a peste 1500 de locuri de muncă prin sprijinirea întreprinderilor mici. Acesta este doar unul dintre exemplele care arată de ce UE este importantă pentru Republica Moldova. Pentru a profita din plin de cooperarea cu Uniunea Europeană, Moldova trebuie să continue imediat și să realizeze noi reforme.

De asemenea, Republica Moldova a continuat să-și reformeze sectorul bancar cu sprijinul partenerilor UE și internaționali, cum ar fi Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială. Ca urmare, datorită acestor reforme, acordul cu FMI este în plină desfășurare. Creșterea economică, înregistrată în 2016-2017, a avut un impact pozitiv asupra comerțului. Republica Moldova a înregistrat progrese în armonizarea legislației sale comerciale cu normele și standardele UE, însă sunt necesare eforturi suplimentare. Uniunea Europeană se străduiește foarte mult să realizeze măsuri de consolidare a încrederii și beneficii concrete pentru Transnistria și Găgăuzia (sprijinind deschiderea de noi întreprinderi și crearea de locuri de muncă).

Răspunzând la întrebările publicului cu privire la sfârșitul „mizeriei” din Transnistria, este important să observăm posibilitățile de soluționare a conflictului de către Uniunea Europeană, munca calitativă a structurilor lor conducând la schimbări evidente în Moldova și în Transnistria. În prezent s-a format o  situație în jurul Transnistriei, când toate părțile sunt interesate, inclusiv Rusia, de o soluționare precoce a acestui conflict, Moscova nu mai poate ignora populația din Transnistria, care suferă din cauza izolării regiunii sale.

Principala problemă, care nu permite rezolvarea problemei transnistrene este aceea că, oamenii de pe malul stâng al Nistrului și-au conservat pentru mult timp viziunea asupra conflictului. Astăzi, Chișinăul oferă diferite opțiuni pentru soluționarea civilizată a confruntării și un statut special pentru regiunea transnistreană într-un stat comun.

Un moment deosebit de important, care ne permite să vorbim despre reintegrarea reală a republicii este acordul cu privire la o graniță comună de 400 de kilometri cu Ucraina. Până în prezent, R. Moldova nu avea acces la segmentul transnistrean, iar astăzi conducerea dispune de toate instrumentele de abordare a conflictului transnistrean prin măsuri de reglementare economică la graniță.

[1] https://novostipmr.com/ru/news/18-04-12/moldova-snova-podnimaet-vopros-o-vyvode-rossiyskih-mirotvorcev-iz

[2] https://eadaily.com/ru/news/2018/04/23/specpredstavitel-moldavii-pridnestrove-ogranichivaet-pravo-na-informaciyu

 

Изучая позицию Украины сегодня по ситуации с Приднестровьем, можно привести мнение специального представителя Украины по Приднестровью Виктора Крыжановского, который считает, что «Россия не готова к урегулированию конфликта в Приднестровье». По словам дипломата, Украина готова обеспечить коридор для вывода Оперативной группы российских войск, дислоцированных в Приднестровье, «но Российская Федерация не демонстрирует готовности их выводить». Наряду с ОБСЕ политические представители Киева и Москвы являются гарантами и посредниками в разрешении конфликта на Днестре.

Кишинев неоднократно заявлял на международных площадках о необходимости вывода российских военных, как обязательном условии дальнейшего диалога с Тирасполем. Учитывая то, что ОГРВ обеспечивает проведение миротворческой операции, молдавские политические представители предлагают заменить ее гражданской международной миссией.

12 апреля премьер-министр Молдавии Павел Филип заявил о возможности проведения переговоров с киевскими властями о выводе российских войск из Приднестровья через коридор на территории Украины, а еще ранее молдавский Конституционный суд приравнял российских миротворцев к «оккупационным войскам». Вице-премьер Российской Федерации Дмитрий Рогозин, реагируя на предложение главы молдавского кабинета министров, подчеркнул, что Россия не будет выводить подразделения своей армии из региона.

Позиция Тирасполя заключается в следующем, что российское присутствие не позволяет Молдавии повторить вооруженную агрессию 1992 года и является сдерживающим элементом для радикально настроенных политиков.

Еще летом 2017 года постоянный представитель Молдавии при ООН Виктор Морару уведомил секретариат организации о том, что страна планирует вынести на повестку дня 72-й сессии Генассамблеи вопрос о полном выводе из страны иностранного военного контингента, а Конституционный суд Молдовы приравнял российских миротворцев, дислоцированных в приднестровском регионе, к «оккупационным войскам».

В Тирасполе эту риторику назвали провокационной, а президент Приднестровья Вадим Красносельский подчеркнул, что вывод российского контингента приведет к эскалации конфликта. «Мир на нашей земле обеспечивают миротворческие силы, прежде всего — Российской Федерации. И если убрать миротворцев, будет война», — заявил глава государства.
Премьер-министр Молдавии Павел Филип выступил на Киевском форуме безопасности, где акцентировал внимание на необходимости вывода российских военных с территории республики. По его словам, Украина готова предоставить коридор для вывода российского вооружения и техники.  «Мы постоянно требуем и просим вывода российских войск с территории Молдовы, а также трансформировать нынешнюю операцию в Приднестровье в международную гражданскую миссию с международным мандатом. Мы уверены, что это поможет создать надлежащее основание для решения приднестровского конфликта», – сказал Филип.

Ранее представители внешнеполитического ведомства и спецслужб Украины неоднократно заявляли, что угроза безопасности для их страны исходит от оперативной группы российских войск (ОГРВ), размещенной в непосредственной близости к украинской границе на неподконтрольной официальному Кишиневу территории.

На территории Приднестровья расположена оперативная группа российских войск (ОГРВ), являющаяся преемницей 14-й общевойсковой армии. В настоящее время российские военные в регионе осуществляют обеспечение миротворческой операции, неся службу на совместных постах, и охраняют склады вооружения, оставшегося после вывода 14 армии.

В 1992 году российские солдаты остановили войну Молдовы против Приднестровья. Согласно Соглашению 1992 года о принципах мирного урегулирования между Россией и Молдовой между РМ и ПМР создана Зона безопасности, в которую были введены созданные Совместные миротворческие силы[1]. Приднестровье является единственным регионом на территории Восточной Европы, где после ввода миротворческого контингента военные действия были прекращены и не возобновлялись.

Приднестровье яро отреагировало на обращение Молдовы к ООН с просьбой включить вопрос о выводе российских миротворцев из Приднестровья в повестку дня 72-й сессии Генеральной Ассамблеи. В своём послании представители Кишинева утверждали, что присутствие военнослужащих РФ «представляет собой угрозу для поддержания

О возможности очередной попытки воззвать к ООН на неделе заявил и только что вернувшийся из США спикер парламента Молдовы Андриан Канду. Он рассказал, что «вопрос о выводе российских войск из Приднестровья» обсуждался в Нью-Йорке, а также поделился своими надеждами на то, что Генеральная ассамблея ООН рассмотрит вопрос о выводе российских войск из Приднестровья уже в июне 2018 года. По словам молдавского политика, в сентябре прошлого года Россия прибегла к техническим мерам, чтобы заблокировать обсуждение этого вопроса. Но на этот раз будет по-другому, и Молдова заручилась поддержкой в принятии соответствующей резолюции от представителей США, Германии и других стран.

Российский политолог, кандидат исторических наук, доцент РГГУ, эксперт Российского совета по международным делам Александр Гущин убеждён, что все заявления и планы Кишинёва не имеют никакого отношения к реальности. По его словам, миротворчество является важнейшим политическим активом России на постсоветском пространстве, а Приднестровье — уникальный пример того, как миротворческая миссия с участием Российской Федерации эффективно осуществляет свои функции. «Вывод российских миротворцев из Приднестровья обсуждается Молдовой еще со времен Стамбульского соглашения, и понятно, что с точки зрения Кишинева вывод этих сил был бы идеальным сценарием. Но есть соглашение 1992 года, где четко указано, что вывод сопрягается с окончательным урегулированием молдо-приднестровского конфликта. Понятно, что Россия не согласится выводить свои силы до тех пор, пока не будут нащупаны контуры политического урегулирования»,- подчеркнул Александр Гущин.

В мае 2017 года  Конституционный суд Молдовы признал незаконным пребывание российских миротворцев в Приднестровье. Российские военные приравнивались к оккупационным войскам. Вопрос  российских миротворцев в ПМР молдавские власти попытались вынести на обсуждение в  ООН, однако затем сами отозвали свой запрос. Президент Приднестровья Вадим Красносельский, комментируя позицию Кишинева, заявил, «Те политики, которые ведут разговоры об исключении российского воинского присутствия и миротворчества в Приднестровье, — это политики конфликта. Если мы окажемся без российских миротворцев, последует эскалация конфликта и, возможно, боевые действия». Нужно отметить важный момент, что сейчас Молдова погружается в предвыборные процессы и до ноября кроме как пропагандистских, информационных угроз, кампаний ожидать не стоит.

В подтверждение слов Приднестровского лидера можно наблюдать заявления молдавской стороны, где в середине февраля 2018 года министр обороны РМ Еуджен Стурза заявил, что в ближайшие несколько лет молдавская армия будет полностью переоснащена новейшим летальным оружием. Еще с 2015 г. через программу Foreign Military Financing США ежегодно оказывают военную помощь Молдове в размере 12,75 млн долларов (до этого финансовая помощь была в 10 раз меньше).  На территории РМ регулярно проходят военные учения стран НАТО.

Роль США очень значима для Молдовы в решении Приднестровского конфликта, так спикер парламента Молдавии Андриан Канду заявил, что Конгресс США готов принять резолюцию о поддержке вступления Молдовы в Европейский союз, в которой также содержится требование вывести российские войска из Приднестровья. Канду отметил, что данная резолюция «пользуется большой поддержкой в Конгрессе и во время голосования наберет достаточное число голосов». Резолюция о поддержке молдавских властей была зарегистрирована в американском Конгрессе в феврале 2018 года. Парламентарии Дэвид Прайс и Пит Олсон призвали Российскую Федерацию вывести войска с территории приднестровского региона Молдавии и воздержаться от экономических угроз и давления на Кишинев. Отдельным пунктом инициативы значилась реинтеграция страны с предоставлением Приднестровью особого статуса.

Соединенные Штаты Америки вместе с Европейским союзом являются наблюдателями в переговорах между Кишиневом и Тирасполем по нейтрализации приднестровского конфликта.  Очередная встреча по приднестровскому урегулированию по формуле «5+2» пройдет в конце мая в Риме.

Приднестровье считает действия США направлены против Приднестровья и России. Так в СМИ Приднестровья обвиняются действия США по введению заградительных пошлин на импорт стали, что сказалось на работе Молдавского металлургического завода. «После введения этих пошлин турецким производителям пришлось переориентироваться и часть своей продукции они стали отправлять на европейские рынки, включая Румынию, которая является одним из наших крупных потребителей. Естественно, из-за роста предложения снизились цены на готовую продукцию», – отмечает гендиректор ММЗ Сергея Корнева. Так в среднем ММЗ потерял в апреле 2018 года примерно 50 долларов на каждой тонне поставленной продукции. Однако такое снижение цены фатальным не является. «Конечно, это для нас ощутимо, но, можно сказать, не убыточно. Мы всё-таки работаем с положительной маржой, но пока не так, как хотелось бы», – рассказывает руководитель завода.

Пока главным риском является невозможность точно спрогнозировать развитие дальнейшей ситуации, также неизвестно, сколько времени продлится действие заградительных пошлин и какие ответные меры примет Европейский союз. Сейчас в Еврокомиссии прорабатывается два сценария защиты своего внутреннего рынка от наплыва продукции, прежде поставлявшейся в США. Это введение квот на импорт металла либо лицензирование предприятий, имеющих право поставлять свою продукцию в ЕС. Однако пока это лишь предложения, окончательное решение не принято.

Согласно бизнес-планам ММЗ, предприятие за год должно произвести 650 тыс. тонн готовой продукции. Это почти в полтора раза больше показателей 2017-го года. По итогам первого квартала отмечается перевыполнение плана, а вот в апреле из-за изменения рыночной конъюнктуры завод немного сбавил обороты. Такие действия в мировой политике в сфере черной металлургии повлияли на Приднестровские предприятия и в том числе на бюджет.

Данный пример по продаже черной металлургии и другие приводят к искажению поступающей информации для населения Приднестровья, они лишены доступа к альтернативной информации из источников на русском языке выражающие другую точку зрения не соотносимую с официальной точкой зрения Приднестровских СМИ. Важно знать правду, что делается в Приднестровье, а так же жители должны получать информацию из разных источников. В свою очередь и в Кишиневе заявляют, что молдавское общество не имеет полной и достоверной информации о текущей ситуации в вопросе приднестровского урегулирования. По мнению вице-премьера по реинтеграции Кристины Лесник, «у журналистов и граждан должен быть свободный доступ на левый берег Днестра, чтобы они могли верно освещать происходящие процессы». Гражданское общество должно иметь доступ к Левобережью, чтобы информировать людей из первоисточников.

В Приднестровье иногда не полностью трактуется позиция Молдавской стороны, так Кишинев продолжает настаивать на выводе российских войск с территории Приднестровья и замене миротворческой операции, осуществляемой российскими военными, гражданской миссией. Молдавские власти подчеркивают, что восстановление территориальной целостности и сохранение статуса нейтралитета невозможно при нахождении иностранного воинского контингента. «Мы не хотим, чтобы на территории Молдавии находились войска (Оперативная группа российских войск и миротворцы дислоцированы в Приднестровье), это является препятствием для реинтеграции страны», — резюмировала Кристина Лесник[2].

С другой стороны в Тирасполе Вадим Красноселський рассказывает  о перспективах развития государства, а также о том, какие меры предпринимаются органами власти для улучшения экономической ситуации в Приднестровье и повышения уровня жизни населения.

Сегодня актуальным вопросом для жителей Приднестровья, который их волнует – «не приведёт ли переход на нейтральные номерные знаки для автомобилей к потере приднестровской государственности». Вадим Красносельский высказывает позицию, что при принятии данного решения были учтены принципиальные моменты, касающиеся соблюдения интересов только граждан Приднестровья. «Категорически о сдаче наших интересов и речи не идёт! У нас была серьёзная опасность, Украина об этом официально заявляла, что перестанет пропускать приднестровских автовладельцев с нашими номерными знаками. Причём как физических лиц, так и юридических, а это угрожало бы экономической безопасности. Одним из пунктов выработки переговорного процесса была замена на нейтральные номерные знаки. Процедура не обязательная, она касается лишь тех транспортников, которым необходимо ездить в страны как ближнего, так и дальнего зарубежья. По Приднестровью и Республике Молдове можно, как и прежде, передвигаться с приднестровскими регистрационными номерами», – имеет позицию Вадим Красносельский.

Подобные объяснения руководством Приднестровья внешнеполитической ситуации являются весьма субъективными и выражают только позицию властей Тирасполя.

На многие вопросы жителей Приднестровья «Когда этот «барбак» уже закончится?» Хорошо ответил молдавский политолог, доцент кафедры политических наук Анжела Колацки считает, что решение приднестровского конфликта имеет многоуровневую составляющую, не предполагающую простых способов решения. «Ситуация с разрешением этого вопроса сложная. Мне видится, что ключ к решению не лежит только в Кишиневе, Бухаресте, Москве, Вашингтоне либо где-то еще. Этот конфликт — головоломка по типу „Кода на Винчи“, и части этой криптограммы находятся в каждом из этих городов, участников переговорного процесса», — заявила Колацки. По мнению эксперта, некоторым представителям политической элиты в различных странах выгодны подобного рода замороженные конфликты, «которые ими используются в качестве способов давления или повода для спекуляций». «На уровне простых граждан проблем нет. На уровне деклараций политиков — все говорят хорошо и красиво. Для некоторых экономических и политических вопросов, к сожалению, выгодно иметь этот конфликт в неразрешенном виде», — заключила политолог.

К переговорам по разрешению противостояния между Тирасполем и Кишиневом, в рамках Постоянного совещания формата «5+2», привлечены: ОБСЕ, Россия и Украина в качестве гарантов-посредников и наблюдатели — США и Евросоюз. Нельзя в процессе развития Молдовы и решения Приднестровского конфликта не учитывать работу и позицию Европейского Союза в Молдове.  А в гражданском обществе Молдовы сегодняшние надежды только на поддержку Европейского Союза, который оценивает сегодняшнее состояние  в достигнутых реформах проводимых 27 лет следующим образом: Республике Молдова удалось стабилизировать свое экономическое положение и при постоянной, но условной поддержке со стороны Европейского Союза и других международных партнеров, продвинуться вперед в осуществлении части реформ, включая расширение Углублённой и всеобъемлющей зоны свободной торговли
(DCFTA). Несмотря на это, необходимы дальнейшие усилия, в частности, для борьбы с коррупцией на высших уровнях, возвращения незаконно присвоенных в результате банковского мошенничества средств размером в 1 миллиард долларов и привлечения к ответственности лиц, причастных к мошенничеству. Также необходимо провести тщательную реформу судебной системы. Поскольку Соглашение об ассоциации, в том числе и DCFTA, вступило в силу, доля ЕС в экспорте Молдовы возросла и в данное время составляет более половины всего объема торговли Молдовы. ЕС оказал помощь в создании более 1500 рабочих мест за счет поддержки малого бизнеса. Это лишь один из целого ряда примеров, показывающих, почему ЕС имеет значение для Республики Молдова. Чтобы в полной мере воспользоваться преимуществами взаимодействия с Европейским Союзом, Молдове необходимо незамедлительно продолжить и дальнейшее проведение реформ.

Республика Молдова также продолжила реформирование своего банковского сектора при поддержке ЕС и международных партнеров, таких как Международный валютный фонд и Всемирный банк. В результате, благодаря этим реформам, соглашение МВФ идет полным ходом. Экономический рост, зарегистрированный в 2016-2017 годах, положительно сказался на торговле. Молдова добилась прогресса в согласовании своего законодательства по вопросам торговли с нормами и стандартами ЕС, но и здесь требуются значительные дальнейшие усилия. Европейский союз делает большую работу по мерам по укреплению доверия и конкретных выгод для Приднестровья и Гагаузии (поддержка открытия новых предприятий и создание рабочих мест).

Отвечая на вопросы населения об окончании «бардака» в Приднестровье тут важно отметить возможности урегулирования конфликта Европейским Союзом, качественная работа их структур приводит к явным изменениям в Молдове и в Приднестровье. В данное время сложилась ситуация вокруг Приднестровья, когда все заинтересованные стороны, в том числе и Россия, желают скорого урегулирования этого конфликта, Москва не может не считаться с населением Приднестровья, которое очень страдает из-за изолированности своего региона.

Основной проблемой, не позволяющей решение приднестровского вопроса -население левобережья на долгое время законсервировало свой взгляд на ряд аспектов конфликта. Сегодня Кишинев предлагает различные варианты цивилизованного урегулирования противостояния и особый статус для приднестровского региона в рамках общего государства.

Особенно важным моментом, позволяющим говорить о фактической реинтеграции республики, является достигнутая договоренность об общей 400-километровой границе с Украиной. До сих пор у Молдавии не было доступа к ее приднестровскому сегменту, а сегодня в руках руководства есть все инструменты подходить к решению Приднестровского конфликта через экономические меры регулирования на границе.

[1] https://novostipmr.com/ru/news/18-04-12/moldova-snova-podnimaet-vopros-o-vyvode-rossiyskih-mirotvorcev-iz

[2] https://eadaily.com/ru/news/2018/04/23/specpredstavitel-moldavii-pridnestrove-ogranichivaet-pravo-na-informaciyu