Suntem în aceste zile în fața unei noi întâlniri în format 5+2 la Roma, de această dată.
O întâlnire care se desfășoară după ce s-au făcut compromisuri importante și s-a avansat substanțial pe direcția satisfacerii „pașilor mici”, în condițiile unei prezențe controversate, ca să nu zic de-a dreptul nocive, a ambasadorului Scanlon ca șef al misiunii OSCE la Chișinău, pe ultimii metri, dar și prin aportul lui Franco Fratini, trimis special al Italiei care deține președinția în exercițiu acest an, trimis special cu afirmații cel puțin la fel de controversate și drumuri excesiv de prietenești la Moscova și, prin intermediari, la Tiraspol. Să sperăm că și cu avantaje pentru Republica Moldova.
Ei bine, scriu acest editorial înainte ca reuniunea de la Roma să se fi consumat. Dar o fac pe baza situației existente astăzi, care ridică semne de întrebare majore. Mai întâi, pentru că celebra coaliție a liniilor roșii, alcătuită din principalele ONG-uri din Republica Moldova, nu mai este consultată de autorități, fiind preferate variante de consilieri și consultanți distincți și absconși, în timp ce vice-ministrul pentru Reintegrare, Cristina Lisnic, trădează inconsistența și extrema juvenilitate de când a luat dosarul, cunoașterea încă secvențială a subiectului și influențele la care e supusă de către participanții în formatul 5+2 cărora nu poate să le țină piept și nu poate să le facă față.
Reuniunea 5+2 de la Roma se desfășoară, astfel, sub auspicii complicate. Cu un forcing în goana pentru rezultate și aură diplomatică din partea mediatorilor, cu presiuni majore pe Republica Moldova, cu cedări unilaterale din partea Chișinăului și cu flexibilități nepermise care merg de la compromis rezonabil până la trădarea națională. Fără a utiliza cuvinte mari, pentru că istoria oricum va judeca toți acești pași, cred că autoritățile din Republica Moldova care au făcut compromisurile și care au mutat dosarul în mâinile unei tinere numită vice-ministru peste noapte, fără ca fosta sa carieră să o recomande vreodată pentru o asemenea poziție, vor rămâne responsabile pe deplin. Nu până la următorul mandat sau la viitoarele alegeri, ci în veac. Așa cum astăzi sunt regretate anumite abordări din trecut și personajele care au semnat diferitele documente ale „statului comun” al lui Primakov sau care validaseră Memorandumul Kozak rămân în istorie, la fel și cele care au lupta contra acestor aberații și au blocat acel memorandum nociv și federalizarea Republicii Moldova.
Federalizarea de facto a Republicii Moldova. Cu ce avantaje?
Cum arată astăzi situația negocierilor cu Tiraspolul? În primul rând, trebuie notat faptul că Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, cu componenta sa de Acord de Liber Schimb Aprofundat și Extins – DCFTA – ca și libera circulație a persoanelor a avut un profund efect pozitiv. Cetățenii, într-o largă majoritate, și companiile care fac exporturi s-au înscris în regulile înregistrării ca cetățeni ai Republicii Moldova și companii înregistrate în Republica Moldova pentru a beneficia de aceste avantaje indiscutabile.
Schimburile economice sunt dominate de România, inclusiv cele pe regiunea separatistă, acolo unde Bucureștiul domină de la distanță Moscova și Kievul dimpreună, la nivelul schimburilor economice ale regiunii separatiste. Firește UE în întregimea sa beneficiază, cu bune și rele, de această formulă care marchează, dincolo de asimetria accesului la piețe, de dezavantajele asumate de statele UE, cu precădere de România, integrarea reală a pieței separatiste în cea europeană, pe brandul de țară al Republicii Moldova.
Pe de altă parte, formula “pașilor mici”, dincolo de deschiderea generală către integrare și preluarea controlului autorităților legitime, a dus, prin formula compromisurilor impuse Republicii Moldova, și acceptate de guvernul actual peste noapte, la elemente de federalism de facto, extrem de nocive funcționalității statului Republica Moldova și nocivă ca precedent pentru perspectiva de acord pentru Ucraina în privința teritoriului său din regiunea Donbas, subiect al agresiunii militare ruse în regiune, cu tot cu păpușile locale scoase din joben. Fără a deschide coșul negocierilor politice, Chișinăul a acceptat acorduri secvențiale care afectează coeziunea statală și desemnează a priori, fără nici o negociere directă și fără a aborda tema reală, elemente de federalism pe domenii concrete. „Pașii mici” s-au transformat într-o păcăleală prin care Chișinăul a acceptat de facto federalizarea cu Tiraspolul pe domenii concrete, iar lucrurile merg înainte.
De ce s-ar mai reuni cineva din raioanele de Est ale Republicii Moldova cu Chișinăul?
O altă temă fundamentală, de principiu, care a intervenit este faptul că Republica Moldova a cedat toate avantajele și drepturile către cetățenii săi din raioanele de răsărit ale Republicii Moldova, fără a beneficia de avantajele recunoașterii internaționale. Așa cum unii au dat ștampilele vamale separatiștilor să se descurce singuri, tot astfel, astăzi autoritățile de la Chișinău au oferit cetățenilor separatiști tot ce le trebuie ca să poată trăi bine, mersi, în autoproclamata lor republică.
Mai grav, aceleași autorități de la Chișinău au oferit aiurea, fără nici o constrângere nici un avantaj reciproc, roluri și atribuții autorităților separatiste care nu apar într-un acord cadru politic, ci se acumulează, pas cu pas, în dreptul Tiraspolului, cu acele autorități care de la nerecunoaștere au ajuns partenere, semnatare de acorduri, ba și titulare de atribuții care aparțin statului și unor autorități legitime, alese în condiții democratice și care respectă autoritatea Chișinăului.
O asemenea situație ridică întrebarea fundamentală: de ce ar mai vrea cineva să se reunească cu Republica Moldova? Să revină în granițele autorităților constituționale? Dacă cetățenii au toate avantajele, chiar stând sub autoritățile separatiste, ele nu se vor revolta și nu vor presa niciodată pentru a obține reintegrarea, așa cum nici autoritățile separatiste, pseudo-intitulate președinte, miniștri, șefi de parlamente, nu au nici o motivație să revină vreodată la Chișinău și să recunoască autoritățile legitime ale Republicii Moldova. Din contra, la Tiraspol au apărut atribuții recunoscute de aceste autorități legitime prin acord, sancționate de participanții la 5+2. Și asta se cheamă trădare, după toate regulile dreptului internațional, inclusiv a celui din Republica Moldova. Reintegrarea e amânată sine die și se consolidează separarea și federalizarea de facto.
Textul complet: https://deschide.md/