Semnând Acordul de Asociere, Chișinăul consideră că a plecat pe calea obținerii integrării europene. Este firesc, de altfel, care ar fi fost scopul de a provoca atâtea probleme. Cu toate că, fie și fără perspectiva aderării la UE în sensul deplin a termenului, aplicarea prevederilor Acordului ar contribui la prosperarea republicii destul de semnificativ. Cel puțin așa reiasă din conținutul Acordului, punctul 4: ”Acordul de Asociere urmărește să contribuie la dezvoltarea politică și social-economică a Republicii Moldova, prin cooperarea cât mai amplă într-un șir vast de domenii de interes comun, inclusiv în domeniile de bună guvernare, justiție, libertate și securitate, integrare comercială și cooperare economică sporită, politică de încadrare în câmpul muncii și socială, management financiar, administrare publică și reforma serviciului public, participarea societății civile, dezvoltarea instituțională, reducerea sărăciei și dezvoltarea durabilă. Cooperarea în sectorul economic si alte sectoare (Cap. IV) al AA, pe lângă reforma administrației publice, vizează o serie de subiecte cum ar fi: dialogul în domeniul economic, dreptul societăților comerciale, contabilitate si audit, forța de muncă și politica socială, protecția consumatorilor, statistica, finanțele publice, impozitarea, politica cu privire la industrie și întreprinderi, agricultură și dezvoltare rurală, cooperarea în domeniul energetic, transportul, mediul, societatea informațională, turism, cultură, educație, sănătate publică etc.” Un rol aparte ii este atribuit societății civile și mass-media.
Cum vedem, șirul de reforme este impunător, și, dacă în dreapta Nistrului, el mai mult sau mai puțin deficitar dar se realizează, apoi în stânga lucrurile stau altfel.
Acordul prevede ajustarea sistemului impozitare la cel practicat în UE. La 5 aprilie curent, într-o alocuțiune special consacrată, Alexei Martânov a explicat, din care motive regiunea nu poate în timpul apropiat aplica sistemul clasic de percepere a impozitelor.
Sistemul aplicat în regiune prevede perceperea impozitelor din încasarea venitului zilnic a agentului economic. E simplu de operat, însă, sistemul dat absolut nu contribuie la dezvoltarea domeniului. Pentru a aplica sistemul ”clasic”, Tiraspolul ar trebui să impună trei forme de impozite: – impozitarea venitului; impozitarea averii persoanelor juridice și impozitarea valorii suplimentare. Cum a menționat Martânov, în regiune nu au mai rămas specialiști care ar putea implementa perceperea impozitului la valoarea adăugată. Suplimentar, sistemul dat creează oportunități pentru delapidări, pentru a ascunde o parte din venituri în off-shore. Iar fiind ne-recunoscută, Transnistria nu ar putea colabora cu partenerii pentru a-și reîntoarce sursele. (Cu formula dată începem lista afirmațiilor, care confirmă că Tiraspolul nu-și vede viitorul în cadrul unui organism integrat cu Chișinăul).
Urmează o declarație, care uimește prin sinceritatea sa. Martânov comunică că perceperea impozitului la valoarea adăugată prevede încasarea acestuia la importarea materiei prime și restituirea, în condițiile că produsul finit este returnat comanditarului și nu realizat în interior. Însă, spune ”prim-ministrul”, în condițiile unui deficit bugetar cronic, perspectiva rambursării impozitului e mizeră. Acest ”stat” nu este convins că ar putea să evolueze, onorându-și cele mai elementare obligațiuni față de proprii agenți economici. Tragismul comediei, în versiunea lui Martânov, sună în modul următor: ”Întotdeauna va exista problema: să plătim pensiile, sau să rambursăm impozitele?” Astfel, personal ”prim-ministrul” transnistrean afirmă, că ei nici o dată nu vor depăși actuala stare de lucruri – reducerea deficitului bugetar la un volum comparabil cu veniturile.
Din aceste considerente, spune oficialul, în actualele condiții Transnistria nu poate efectua modificări în sistemul de percepere a impozitelor. Constatarea dată remorchează un alt set de probleme: cum facem cu realizarea prevederilor Acordului de Asociere? Și care va fi modul de cooperare a Transnistriei cu UE, bazat în prezent pe preferințele individuale? Cam cât timp Bruxellesul va tolera această ”economie” transnistreană, în componența sau în exteriorul Moldovei? Întrebarea anume în această formă nu este lipsită de temei. La 19 aprilie curent, în cadrul întrunirii cu Michael Scanlan, șeful Misiunii OSCE în Moldova, cu sediul la Chișinău, Vadim Krasnoselischii i s-a plâns că securitatea economică a Transnistriei este în pericol, ca urmare a activităților comune ale Ucrainei și Moldovei. Potrivit liderului de la Tiraspol, pericolul vine de la perfectarea noului punct comun de trecere a frontierei moldo-ucrainene ”Palanca”. Nou plasați la acest post vameșii moldoveni au solicitat (în opinia lui Krasnoselischii – lucru inadmisibil), ca un agent economic – o firmă particulară care importa medicamente din Ucraina, să justifice apartenența sa la structurile respective ale Republicii Moldova (se demonstreze că, fiind înregistrată în Moldova, operează legitim importul). Așa sunt normele vamale, ele există cât există vama Republicii Moldova și revolta reprezentantului Tiraspolului este absolut nefondată. Însă ei nu admit unificarea sistemelor de control vamal. Ba mai mult, Krasnoselischii a avertizat că implementarea acestui punct de control ar putea complica procesul de negocieri.
La 17 aprilie reprezentanții sistemului vamal al RM au efectuat un training pentru agenții economici transnistreni, explicându-le conținutul cadrul legislativ aplicat în procesul controlului vamal, și condițiile în care se efectuează traversarea frontierei de stat și controlul la frontieră. Faptul că acest control va fi efectuat la export și la import, a fost calificat de către Krasnoselischii drept ”manivele de presiuni”. Potrivit liderului de la Tiraspol, securitatea economică a statului e în pericol, ceea ce îl impune a convoca de urgență ”consiliul de securitate”, pentru a elabora măsurile de răspuns care ar putea fi aplicate în funcție de evoluții.
Tiraspolul consideră că la moment ”Transnistria manifestă o creștere economică vădită; cresc indicii exportului și a importului. (vezi capitolele consacrate impozitelor în acest material). Asta ne permite să afirmăm, că suntem capabili cu propriile eforturi să soluționăm problemele social-economice. Noi avem propriul buget și singuri asigurăm realizarea acestuia. Ceea ce se petrece la punctele vamale ar putea da peste cap intențiile republicii.”
Deci o altă confirmare a ”suveranității” regiunii și a ”pericolului” care îl generează acțiunile (absolut legale) ale Chișinăului. Și, dacă o asemenea reacție ar manifesta-o doar Tiraspolul, am putea fi mai indiferenți. La 19 aprilie și șeful negociatorilor de la Tiraspol, Vitalie Ignatiev, pentru mass-media din Moscova, s-a pronunțat contra ”blocadei importului destinat Transnistriei”. În mod patetic el a solicitat să se renunțe la ”abordările antiumane” ale cetățenilor și întreprinderilor transnistrene. El a avertizat, că introducerea noilor forme de control ar demonstra poziția inițial destructivă a Chișinăului. Cum a menționat Ignatiev, noul regim vamal condiționează situația social-economică în regiune, și conține în sine motive de protest, care ar putea avea impact negativ asupra situației. Ignatiev a chemat partenerii a reveni la masa de tratative pentru a elabora careva decizii de compromis în această problemă și a evita astfel, eventualele consecințe periculoase. Însă, în situație tot mai brutal se implică ”fratele mai mare” – se implică nervos, și nu prea explicabil. Din punctul de vedere economic situația are un anumit dinamic pozitiv. În trimestrul unu a anului curent, volumul comerțului extern a crescut cu 36% comparativ cu perioada respectivă a anului trecut, creșterea atingând 485 milioane dolari SUA. Partenerii principali fiind Rusia – import 123.3milioane $, export 20,9 milioane; Ucraina respectiv – 69 și 37; Moldova – 20,3 și 37,9 milioane $; România – 7,8 și 29,7 milioane $; Polonia – 4.6 și 22.6 mil. $; Kazahstan- 14.8 și 37.2 milioane $: Germania- 9.9 și 9.9 milioane $; și Italia – 4 milioane și 10.4 milioane $. În continu are importul cu mult depășește exportul. Exportul a crescut cu 45% din contul vânzărilor a metalelor; produselor alimentare și a industriei ușoare. În raport cu statele comunității vamale Transnistria mai mult importă decât exportă. Raportul e 145 contra 21 milioane $. Referitor la statele UE situația e alta – exportul constituie 82.4 $, pe când importul – 46,5$.
Cât volumul relațiilor, dar și geografia acestora, nu ar putea servi ca pretext pentru reacțiile ce au urmat. Din contra. Uzina ”Electromaș” de la Tiraspol a perfectat un nou motor electric ”CDM-5”, destinat consumatorilor din FR. De acest motor uzina își face mare speranțe de a se afirma pe piața FR. Se propun motoare cu diferite capacități, de la 400KWT până la 2MWT, ce ar acoperi întregul segment de motoare de acest tip. Dar, solicitantul a procurat doar un singur motor. Se vorbește că ar putea fi solicitate încă două, dar acordul de procurare nu se perfectează. Ani de lucru asupra modelelor noi, așteptări – totul așa și nu s-a încununat cu principalul – cu veniturile pentru munca depusă. Și activitatea postului vamal moldo-ucrainean nu are nimic cu situația economică din FR – stat care neapărat trebuie să devină partener strategic al Tiraspolului.
Indiferent de acest dinamic, la 20 aprilie curent, la Moscova, D. Rogozin a discutat cu V. Krasnoselischii relațiile bilaterale. Sub paravanul unor măsuri de perspectivă, ce ar avea ca obiectiv majorarea nivelului de trai a locuitorilor Transnistriei, subiectul-cheie, aflat pe agentă, a fost consolidarea pe viitor a condițiilor de viață, a drepturilor cetățenilor FR aflați cu traiul în regiune. Putem constatata că toate problemele, impuse spre examinare Chișinăului de către Moscova prin intermediul Tiraspolului, poartă această conotație. Evident că paralel s-au discutat și aspecte care la modul indirect susțin pozițiile date, cum ar fi creditarea de către instituțiile bancare ale FR a întreprinderilor transnistrene, accesul produselor locale pe piețele din FR, etc. Aparte s-a examinat problema extinderii procesului de obținere a cetățeniei FR de către tinerii născuți după 1991. Rusia își fortifică prezența în Moldova, și numai astfel poate fi explicată reacția extrem de nervoasă a lui Rogozin la unele afirmații ale Chișinăului. În cadrul consfătuirii vizate, Vice-prim-ministru a FR a declarat, că Rusia nici într-un caz nu v-a accepta finisarea ”misiunii de pacificare, efectuate de ea pe Nistru”. „Noi, (scrie ei pe pagina sa din FB) nu vom admite degradarea statutului Transnistriei, unde locuiesc conaționalii noștri, și nu vom accepta reducerea contingentului nostru militar. Noi căutăm și identificăm soluții ale problemelor pe care le inventează Chișinăul și Occidentul, pentru a aprofunda blocada, în care se află această republică. Înalt apreciem susținerea acordată Președintelui FR V. Putin în cadrul alegerilor. Noi suntem de același sânge și nu uităm asta.”
Cât de ciudate nu ar fi aceste declarații, ele merită atenție, odată ce ele formează atitudinea. Ele creează abordări distorsionate, care pot avea consecințe. O inițiativă destul de pașnică, care pe deplin se înscrie în evoluțiile optime ale situației, provoacă reacții dubioase. În cadrul întrevederii de la |Kiev, Prim-ministru moldovean Pavel Filip a declarat că Chișinăul și Kievul ar putea conveni asupra unui coridor de evacuare în Rusia a stocurilor de arme și armament. Un lucru demult discutat. A fost timp, când și s-au evacuat vreo 5 garnituri cu tehnică militară de geniu. Apoi subiectul a fost abordat de fostul ministru al Apărării a RM, A. Șalaru, la fel cu colegul său ucrainean. Cum ar putea aceste examinări teoretice afecta interesele Rusiei, de au provocat reacția extrem de dură a deputatului Constantin Zatulin. El a declarat că îi amintește lui Pavel Filip, Prim-ministru al Republicii Moldova, că ”asemenea coridoare, pot funcționa în ambele sensuri. Că Rusia nu ar rata ocazia pentru a consolida rezervele materiale și umane ale misiunii sale de pacificare, care activează în regiune”. Potrivit deputatului Zatulin, ”Guvernul RM, condus de dl. P.Filip evident derapează în activitatea sa spre rusofobie. Lucrul este condiționat nu numai de confruntările între guvernul pro-estic și președintele pro-moscovit, dar și de motivele externe. Curajul manifestat de Moldova în ultimul timp, are ca explicație isteria antirusească declanșată de Occident și presiunea enormă efectuată asupra Chișinăului din cancelariile europene și a SUA”.
Am putea constata, că ”descărcările electrice” prin și referitor la situația în Moldova, în Moldova nu rămân fără atenție. Numai în primele trei luni ale anului 2018 mai mult de 30 de jurnaliști din străinătate au solicitat acreditarea în regiunea transnistreană.