Orice problemă mare, ce vizează interesele mai multor persoane sau state, care nu are semne de solubilitate, ci timp îndelungat, indiferent de eforturile depuse, nu se rezolvă, trezește o atitudine de oboseală, ca să spunem de plictiseală. Cam așa am putea defini situația cu reglementarea transnistreană – dar nu înainte de a menționa că actorii externi ai procesului, între care și partenerii Chișinăului, tot mai evident se plasează pe poziția de a căuta soluția undeva mai aproape de Tiraspol, de acțiunile acestei formațiuni nerecunoscute, secesioniste. Absurd? Nu, deraparea dată are o logică internă destul de argumentată, argumentele fiind furnizate de Tiraspol, care a creat și activ promovează o tactică de succes, prin soluționarea consecutivă a problemelor parțiale, proces care în prim plan trezește senzația că ar fi pornit și perspectiva de soluționare definitivă. Iar unul din principalii indici ai acestei ”porniri” este faptul că Tiraspolului îi reușește a extinde relațiile cu Occidentul, rămânând vasal complet a regimului de la Moscova. Evident că dualitatea dată este rodul unui plan diabolic a serviciilor speciale de la Moscova. Însă el le vine pe plac partenerilor, mai mult decât principialitatea Chișinăului – care nu acceptă negocierile cu actuala agendă, dar nici nu propune clar, care probleme ar trebui să o constituie. Anume în această intersectarea a pozițiilor, cea a Tiraspolului devine mai atractivă. Punctul dat de vedere este expus destul de amplu în materialul ”Transnistria votează cu Putin, dar se mișcă spre Uniunea Europeană”, semnat de Svetlana Gamova, șeful secției ”Politică” a ziarului moscovit ”Nezavisimaiea gazeta”, din 21 martie curent.
Destul de semnificativ este subtitlul materialului: ”Banca mondială este dispusă de a acorda asistența necesară republicii nerecunoscute”.
Autorul a fixat principalele teze ale studiului său. La 21 martie curent, Chișinăul îl așteaptă în vizită pa Grigore Karasin, secretar de stat la Ministerul de Externe a Rusiei, care va discuta cu președintele I. Dodon relațiile bilaterale, problema transnistreană, și va vizita Tiraspolul. Unii parlamentari așteaptă că Karasin va propune spre examinare o altă persoana la funcția de ”reprezentant special a FR în procesul de reglementare transnistreană” devenită vacantă după declararea lui Rogozin ”non-grata” în Moldova. S. Gamova a mai menționat că Transnistria poartă prietenie cu Moscova, dar dezvoltă relațiile cu Occidentul, încât a stabilit relații cu Banca Mondială, de la care a și a primit promisiuni de asistență. Vadim Krasnoselischii a afirmat că Moscova susține acest dialog cu structurile apusene. Pe parcurs vom intra în detalii ale acestor relații, dar însuși faptul că Banca Mondială discută cu o formațiune secesionistă pare eronat și absolut în detrimentul Chișinăului. În mai multe materiale anterioare am menționat că Tiraspolul nu duce lipsa atenției din partea corpului diplomatic acreditat la Chișinău. Spre mirare, destul de dese sunt vizitele ambasadei Marii Britanii. Însă aceste întruniri poartă un caracter de informare și de organizare a ajutoarelor umanitare. Banca Mondială este departe de aspectele de caritate.
Transnistrenii l-au votat pe Vladimir Putin. Din cei aproximativ 200 mii de locuitori ai regiunii, care dețin cetățenia rusească, 73 947 mii au participat la scrutin, 95% dintre ei pledând pentru Putin. Mass media au preferat să nu accentueze atenția la faptul că 74 de mii nu constituie nici 50% din 200 de mii, ceea ce, în condițiile priorității indiscutabile a lui Putin, ar putea însemna că ori la scrutin au participat mai puțin de 50%, ori că în regiune nu mai locuiesc 200 de mii de cetățeni ai FR.
Totalizând datele scrutinului, Vadim Krasnoselischii a declarat că votarea a demonstrat, odată în plus, că Federația Rusă este acel pol al puterii în care Transnistria vede garanțiile unei dezvoltări pașnice și libere. Însă, în ajun, reprezentanții Uniunii Europene în Moldova, fiind la Tiraspol, au declarat că sunt disponibili de a extinde spațiul relațiilor comerciale cu Transnistria. Igor Dodon, președintele RM, i-a comunicat corespondentului ”NG”, că el personal a solicitat comisarului UE pentru problemele comerciale, de a extinde termenul preferințelor comerciale personale pentru regiunea transnistreană – lucru care a și fost acceptat. Potrivit lui Dodon, fenomenul respectiv nu contravine legislației RM, ba mai mult, este în deplina concordanță cu acordul puterilor în RM de a avea un fond comun, consacrat împăcării celor două maluri. Dodon a mai concretizat că Transnistria cu brio comercializează cu statele UE (dar nu a spus că Tiraspolul nu a operat modificările la legislația fiscală, asupra cărora insista UE), poartă negocieri cu Banca Mondială referitor la asistența scontată, și beneficiază de un ajutor esențial din partea FR. (Nu putem rata ocazia pentru a formula o nedumerire: în asemenea condiții, pentru ce ar mai dori Tiraspolul reglementarea diferendului nistrean?). Ceva zile în urmă, cum a relatat Dodon, delegația Băncii Mondiale, în frunte cu Ana Akhalkați, reprezentantul oficial al instituției în republică, a vizitat Tiraspolul, având consultații cu ”prim-ministru” Alexei Martânov, ”ministrul de externe” Vitalie Ignatiev și șefa departamentului de statistică Natalia Slucinschaea. Cum a declarat pentru presă Ana Akhalkați, ”scopul acestei vizite a examina necesitățile cu care se confruntă partea transnistreană și modalitățile de a acorda asistența respectivă”. Martânov i-a comunicat că Tiraspolul nu este în premieră în relații cu partenerii din exterior. Compania germană de consulting ”Berlin Economics” le-a prestat recomandări esențiale, care vor fi utilizate în procesul formării ”bugetului de stat”. Astfel, a menționat Martânov, ”Transnistria trece la standardele europene în organizarea proceselor economice și de evidență, și profită de oportunități acordate de Uniunea Europeană”! Rusiei este atribuită garantarea libertății și păcii (la care nimeni nu afectează, iar de la UE sunt așteptate ajutorări concrete).
Momentul dat îmi pare deosebit de important, odată ce ar putea fi un element neînțeles al politicii FR, cu consecințe grave. Când spun ”neînțeles”, mă refer la Chișinău, la partenerii RM din exterior. Un exemplu elocvent la cele spuse servește opinia lui Vitalie Kulic, politolog ucrainean, expusă în convorbirea cu Svetlana Gamova. Dlui spune că ”UE speră să cumpere Transnistria, motiv din care și acceptă extinderea (nefondată și nelegitimă – I.L.) a preferințelor comerciale. UE, potrivit lui Kulic, ar admite posibilitatea unirii pe cale economică a Republicii Moldova cu Transnistria, iar pe viitor, integrarea lor în Uniunea Europeană. Kulic cunoaște și afirmă că Transnistria utilizează asistența Bruxellesului, dar nu renunță și la ajutorul Moscovei, în special în aspectul energetic. Capitolul dat este bine mediatizat, însă considerăm necesar să menționăm odată în plus, că cele 6 miliarde de dolari, arse în formă de gaze naturale în cuptoarele termocentralei de la Cuciurgan, atârnă ca paloșul lui Damocles asupra atât a Chișinăului, cât și a Tiraspolului. Așa că flexibilitatea de succes a Tiraspolului, despre care la superlativ vorbește Kulic, adăugând că regiunea a evitat, în pofida situației, deteriorarea relațiilor bune și cu Ucraina, se datorează nu măiestriei diplomatice, ci dependenței colosale care o formează cele 6 miliarde de dolari SUA. Și, evident, aspectul de forță. Kulic intenționează să ne convingă că Tiraspolului îi reușește o politică mult opțională. Însă, totul e mult mai simplu. La Tiraspol este dislocat GOTR – grupul operativ de trupe ruse, care ar putea opera oricare modificare în compoziția politică de la puterea locală, în funcție cu ordinul conducerii de la Moscova. Concluzia ce urmează aparține, cum nu e de straniu tot lui Vitalie Kulic. El afirmă că GOTR se va afla în Transnistria atâta timp cât va considera necesar Rusia, lucru foarte bine perceput la Chișinău, Tiraspol, Kiev și Bruxelles. Anume asta determină faptul, că ”elitele” locale, în primul rând corporația ”Șerif”, constant păstrează o atitudine prietenoasă față de Moscova.
Kulic mai face o afirmație, care este pe atât de nefondată, pe cât și de periculoasă, devenind teză a unor acte decisive. Domnia sa spune că doleanțele Moscovei și a Bruxellesului referitor la integrarea Republicii Moldova și a Transnistriei coincid. Interesul Rusiei ar fi intenția a demonstra succesul propriei politici, promovată în direcția dată, inclusiv a misiunii de pacificare. În Donbas au suferit eșec; să fie compensat cu succesul de aici. Ar apare o posibilitate a demonstra cum Rusia reușește a soluționa fără vărsări de sânge conflicte cu istorie. A face asemenea afirmații ar însemna că autorul e cam departe de adevăratele intenții ale Rusiei în direcția Balcanilor, și de valoarea unei asemenea misiuni ca ”pacificator de succes” pentru Rusia putinistă.
Altceva, cum a menționat pentru ”NG” Anatolie Dirun, lider al mișcării „Narodnoie edinstvo” (Unitatea populară) din Transnistria: situația catastrofală a regiunii impune Tiraspolul a identifica diferite oportunități pentru a o redresa. De ce ar trebui Moscova să împiedice relațiile Tiraspolului cu UE, dacă comerțul în Vest asigură un anumit contingent de muncitori cu salarii? Dar dacă luăm în considerație că gazele naturale venite din Rusia, Tiraspolul nu le plătește, evident, că marfa (la producerea cărei este folosită energia ieftină) este capabilă a concura cu cele prezente în piața UE. Deci, stricta necesitate impune Tiraspolul a manifesta capacitatea de a colabora cu oricine, de a respecta (formal) legislația și normele lumii democratice, și nicidecum conținutul acestui regim, care a fost și rămâne rebel și agresiv. Dar, cine se interesează de aceste nuanțe, când există cifre care demonstrează eficiența orientării multiple. În martie 2018 industria regională a produs de 2.1 ori mai multă producție comparativ cu 2017. În procente creșterea constituie 52%, în bani – 129,7 milioane dolari SUA. Pentru prima dată în ultimii ani, cea mai mare creștere în producție a indicat-o metalurgia (de 5.1 ori mai mult ca în anul precedent), energia electrică devenind doar pe locul secund. Momentul dat este foarte important, odată ce ar însemna că succesele sunt roada unei conduceri profesioniste și nu a prețului de nimic al gazelor naturale, achitat și acesta de populația din dreapta Nistrului.
Indiferent de efectele pozitive ale acestei politici multiple, nu toți în Transnistria înțeleg conținutul acestui joc. Apar senzații că Tiraspolul ar putea ceda ”suveranitatea” Transnistriei din anumite considerente. Dispozițiile respective, probabil, au devenit considerabile – odată ce personal Krasnoselischii participă la explicarea situației.
La 20 martie curent Krasnoselschii s-a întâlnit cu colaboratorii serviciilor vamal, de anchetă, procuratură și interne la Bender. Acesta a făcut explicații pe marginea procesului de tratative cu Moldova. El a repetat teza de bază a atitudinii Tiraspolului către procesul de reglementare: Potrivit lui Krasnoselschii, ”ei nu au drept să încalce prevederile constituției locale”. Reieșind din constituție, partea transnistreană nu poate vorbi despre integrare, federalizare sau oarecare statut special în cadrul Moldovei. Putem vorbi în exclusivitate despre un stat independent -republica moldovenească nistreană. Noi nu mai optăm pentru suveranitate, noi am obținut-o. Noi solicităm recunoașterea!” El a transmis poziția FR la acest capitol, expusă de Grigore Karasin. Potrivit lui, nu importă cine va propune documentul pentru discutare, este important cine va negocia. Problema statutului integral vizează Tiraspolul și Chișinăul. Moscova ar putea cu ceva contribui, doar în caz că va fi solicitată. Asta pe noi ne aranjează, a menționat Krasnoselischii, adăugând că prin prezența GOTR și a contingentului pacificator al FR, Moscova asigură Tiraspolului condiții favorabile pentru a purta negocieri cu Chișinăul. Evident că nimeni nu crede că Moscova va da Tiraspolului mână liberă la negocieri. În cadrul vizitei sale la Tiraspol, Grigore Karasin a punctat absolut clar pozițiile Rusiei, care, evident, nu pot fi depășite de Tiraspol. În mod special au fost salutate acordurile atinse în 2017 (protocoalele de la Berlin și Viena), cât și necesitatea realizării finale a acestora. Pentru viitor Karasin s-a pronunțat pentru soluționarea problemei circulației trenurilor marfare prin stația ”Slobodca” – ceea ce ar însemna că trenurile nu trec prin teritoriul vamal moldovenesc. De Moldova Moscova are ce ascunde, spre deosebire de Ucraina, cu care se află în stare de război. La fel, insistent apare pentru perspectiva imediată necesitatea soluționării relațiilor interbancare moldo-transnistrene. Asta ar permite legalizarea sistemului bancar secesionist și infiltrarea acestuia în sistemul bancar moldovenesc. Karasin a declarat că ei (Moscova și Tiraspolul) consideră că ”este stricta necesitate de a soluționa probleme practice și a nu înota în nouri (adică, a nu se deda fanteziilor –I.L.), discutând referitor la careva subiecte ireale, ce țin de diferite scenarii de soluționare politică definitivă a diferendului nistrean”.
Să fie clar, anume aceste particularități, sus enumerate, de care are nevoie Tiraspolul pentru a servi Moscovei, Karasin le consideră ”ordinea de zi pregătită și examinată din toate părțile, pentru ale propune părților străine în calitate de agendă la negocieri”. Și nicidecum identificarea statutului politic al Regiunii Transnistrene în componența Republicii Moldova. Cum a declarat Karasin, în curând Moldova va fi vizitată de Franco Frattini, Reprezentantul special al Președintelui OSCE – care, potrivit lui, ”la fel este de aceeași părere”- să rezolve problemele practice, pentru a avea dialogul dinamic. Karasin a menționat că Tiraspolul a pregătit setul secund de probleme, pe care le va propune pentru examinarea partenerilor și care Moscova pe deplin le susține.
Referitor la forțele armate ale FR, diplomatul rus a menționat că forțele politice care se pronunță în favoarea excluderii prezenței militare a FR în regiunea transnistreană, sunt forțele conflictului. Eliminarea acestor forțe din teritoriu ar avea neapărat drept consecință – reluarea acțiunilor armate. Din aceste considerente, FR promovează punctul de vedere că orice propunere de a evacua aceste trupe din regiune, nu e nimic altceva decât exercițiu al artei diplomatice. Toate problemele necesită a fi soluționate în formatele existente – în primul rând între Tiraspol și Chișinău. ”Aceste lucruri le-am spus și în Moldova, și sperăm că am fost auziți.”
Să fi fost ceva principial nou în evenimentele examinate? Probabil Moscova a cedat persoana lui Rogozin în calitate de reprezentant special, dar a primit în schimb accesul aviatic direct la Chișinău. Chișinăul pentru un timp va abandona problema trupelor armate ale FR, prezente în Transnistria. Și, posibil, va antrena Chișinăul în formatul ”5+2” în examinarea mulțimii de probleme minuscule, evitând cea de bază – a statutului. Moscova obține o pauză, necesară ei pentru a pregăti următorul complex de măsuri, consacrate realizări propriilor planuri în Transnistria.