Alexandr Vîlkov: În Transnistria, din nou este abordată problema securității energetice și a comunicațiilor / В Приднестровье опять встает вопрос об энергетической и коммуникационной безопасности

Șeful guvernului estimează o situație critică a întreprinderilor din regiunea transnistreană, ceea ce înseamnă că în 3-5 ani se poate ajunge la o catastrofă tehnologică. Acum este necesar să se ia măsuri urgente pentru modernizarea rețelelor și a comunicațiilor în toate orașele și regiunile din Transnistria. În Transnistria, deja de mult timp se menține același nivel de preț  pentru tarifele de utilități. Guvernul a decis să nu ofere reducere pentru diferitele grupuri de populație și, ca urmare, fără creșterea (dar și fără reducerea) costurilor pentru utilități, s-a stabilit un tarif unic pentru toți. Până în 2018, s-a dovedit că o categorie de populație și întreprinderi plătesc pentru alte categorii de populație, ceea ce nu este chiar cea mai bună abordare. Alexandr Martînov a vizitat  întreprinderile energetice din Transnistria, „Tirasteploenergo”, „ERES” și „GUP Apa Canal” și a declarat: „Ceea ce am văzut la întreprinderile de alimentare cu apă și alimentare cu energie este uimitor. Situația este aproape critică. Și dacă în viitorul apropiat nu vom începe să corectăm această situație, atunci în 3-5 ani putem ajunge la o catastrofă tehnologică”.

La momentul actual, deprecierea rețelelor este aproape de 100% , iar întreprinderile nu dispun de fonduri pentru a face o revizie și a înlocui infrastructurile tehnologice. Referindu-se la motivele acestei situații, Alexandr Martînov a subliniat că statul în toți acești ani nu a compensat companiile pentru plățile de utilități și s-au format datorii mari ale organizațiilor bugetare. Tarifele ar trebui să fie justificate din punct de vedere economic și să acopere cheltuielile pentru ca întreprinderile să se dezvolte și să poată efectua reparații majore, precum și înlocuirea echipamentelor și a rețelelor necesare. Statul la rândul său ar trebui să compenseze pierderile legate de furnizarea prestațiilor publice, iar acest lucru din partea bugetului Transnistriei nu a fost făcut de mulți ani. Datorită faptului că electricitatea și gazul, în regiune, este furnizat întreprinderilor și persoanelor fizice la un preț minim, este posibilă reducerea prețului pentru furnizarea căldurii, apei, și a gazelor naturale pentru populație. Astăzi, prețurile pentru consumatorii din Transnistria este mult mai mic decât în R. ​​Moldova și Ucraina, ceea ce permite pensionarilor și altor pături social vulnerabile ale populației să plătească pentru utilități din veniturile pe care le au, astfel încât o pensie de circa 1.5 mii de ruble (92 de dolari) și salariul de 2.500 de ruble (150 de dolari) este suficient pentru a plăti pentru utilități și pentru a oferi un minim  de mese și medicamente.

Interesantă pentru populația din regiune este problema plății resurselor energetice ale întreprinderilor, magazinelor, clădirilor care aparțin companiei „Sheriff”, care sunt cele mai multe în regiune – și nu este exclusă posibilitatea că Guvernul, printr-un document închis, a oferit acestei societăți o scutire de plată integrală sau parțială la energie și alte tipuri de servicii care, în acest caz, vor pune alte companii de afaceri într-o poziție concurențială nefavorabilă.

Astăzi, în grabă, Guvernul organizează întâlniri de urgență pentru a găsi modalități de ieșire din situația  domeniului serviciilor municipale și al energiei. Guvernul vede o singură cale de a corecta situația – este necesar ca toți să înceapă să plătească prețul integral pentru serviciile consumate, iar pentru aceasta este necesar să se găsească sute de milioane de ruble, astfel încât totul să nu se transforme în praf și ca oamenii să nu rămână fără apă și lumină.

Dar, există și o altă opțiune pentru Guvernul Transnistriei – de a pune aceste utilități în privatizare și de a elimina aceste probleme de management de la Guvern și de a le transfera proprietarului, iar Guvernul să păstreze doar funcția de a controla activitățile.

La nivelul lui Vadim Krasnoselski, se discută despre descentralizarea sectorului serviciilor de apă și transferul întreprinderilor respective către administrațiile de stat. Cu privire la cauzele actualei situații negative: la momentul actual, întreprinderea de stat „GUP”, este cea care se ocupă de aprovizionarea cu apă. Experții Ministerului de dezvoltare economică au finalizat analiza întreprinderii unitare „GUP”, unde principala problemă este că aproape 100% din  rețele și echipamente sunt depreciate,  prețul tarifelor este scăzut cu 10-15%, de asemenea sunt datorii de la bugetul de stat pentru plata prestațiilor oferite de „GUP” pentru anumite categorii de cetățeni ai Transnistriei. Centralizarea industriei utilităților de apă a avut loc acum cinci ani, sub conducerea lui E. Șevchuk. Printre rezultatele pozitive ale reformei a fost economisirea costurilor totale. Dar, o reducere de 1.556 de persoane din numărul de lucrători din sfera serviciilor de apă a dus la o deteriorare a calității serviciilor furnizate. Pot exista două puncte de vedere: descentralizarea poate duce la o îmbunătățire a situației în orașele mari, dar va agrava situația din alte localități. Ca o variantă, calea de ieșire din situație este posibilitatea de a transfera întreprinderile la conducerea administrațiilor individuale. Vadim Krasnoselski a menționat că ține cont de toate plângerile din partea populației cu privire la activitatea întreprinderilor comunale. Cel mai adesea, rezidenții exprimă nemulțumirea față de calitatea serviciilor de apă.

Furnizarea de energie termică, energie electrică și alimentarea cu apă sunt legate direct de starea fondului de locuințe și de starea de lucruri în serviciile de locuințe și comunale. O soluție pentru problemele din sectorul locuințelor poate fi un mecanism de finanțare comună de către rezidenți și stat a lucrărilor de reparații capitale. Problema sistemului de reparații a utilităților locale are două aspecte: primul este transparența cheltuielilor serviciilor de locuințe comunale colectate din fondurile publice, iar al doilea  este volumul plății de locuință. Guvernul a dat o sarcină pentru Camera de Conturi din Transnistria să studieze problema, unde pleacă banii rezidenților care plătesc plata lunară pentru utilizarea serviciilor și dacă fondurile sunt utilizate rațional. „Am efectuat o analiză inițială și am văzut că mulți bani se alocă salariilor, inclusiv personalului administrativ și de conducere. Am instruit Camera de Contabilitate să-și verifice activitățile și undeva aproximativ în două luni, vom vedea cât de optimă este structura și dacă este necesar, o vom reorganiza. O parte din bani vor fi eliberați și vor merge pentru a repara pereții și acoperișurile”, a spus Alexandr Martînov. Nu este exclus faptul că rezultatul auditului va fi utilizarea irațională a resurselor populației și este necesar să se ajungă la o reducere a personalului sau la privatizarea sferei.

Dilema constă în faptul că, Guvernul nu poate să crească în mod semnificativ tarifele pentru serviciile comunale, și în același timp, să nu rezolve situația, deoarece toate acestea s-ar putea încheia cu un dezastru tehnologic. Valoarea acelei părți a tarifului care merge spre revizuirea tehnică a întreprinderilor din sfera serviciilor este foarte mică în comparație cu alte state; pe de altă parte, ratele de plată sunt calculate pe baza  solvabilității populației, care este, de asemenea, destul de scăzută. Problema trebuie rezolvată rapid, deoarece situație se agravează tot mai mult, iar rezultatul va fi resimțit de toți.

Guvernul intenționează să creeze un fond de stat de reparații capitale pentru spațiile de locuit, adică acesta este un fond țintă, în care banii colectați de la locuitori vor merge la cheltuielile țintă. „Un astfel de mecanism este folosit astăzi în F. Rusă, unde fiecare entitate are un fond de reparații capitale. Dacă considerăm că un astfel de mecanism este mai eficient decât distribuirea de bani prin intermediul serviciului de locuințe comunale, înseamnă că acesta va funcționa”, a spus A. Martînov, subliniind că această problemă va fi hotărâtă în lunile următoare.

Tarifele scăzute pentru utilități comunale, de câteva ori mai mici decât în ​​Moldova,  nu acoperă costurile întreprinderilor transnistrene pentru producția lor. Acest lucru se datorează politicii populiste a autorităților transnistrene, care în acest fel încearcă să îmbunătățească protecția socială a populației Transnistriei și produc produse industriale competitive. Transnistria din 2009 nu plătește pentru gazele naturale furnizate de Rusia, trimițând plăți către consumatori pentru a alimenta bugetul. Drept urmare, datoriile din regiune pentru gaze au depășit 6 miliarde de dolari. Putem afirma cu încredere că statutul politic al Transnistriei depinde de conducta rusească de gaz.

De asemenea, situația din regiune se va schimba dacă Republica Moldova va înlocui țeava de gaz de la cea rusă la cea română până la sfârșitul anului. România construiește o conductă de gaz prin care Moldova va primi gaze din partea UE, iar Chișinăul nu va mai depinde de livrările de gaz rusesc. Această situație poate schimba alinierea forțelor în regiunea transnistreană și poate redirecționa interesele față de Moldova și România. Astăzi nu există probleme cu gazele din Moldova și Transnistria, dar ele pot apărea dacă sistemul ucrainean de transport al gazelor nu va mai funcționa și în acest caz și Tiraspolul va trebui să schimbe „conducta” de gaz.

Un motiv pentru îngrijorare a fost declarația companiei „Gazprom” a F. Ruse privind încetarea relațiilor contractuale cu „Naftogaz” din Ucraina. La începutul lunii martie, se așteaptă decizia Curții de Arbitraj de la Stockholm privind procesului de tranzit a gazului rusesc pe teritoriul ucrainean, în cazul lui „Naftogaz” către „Gazprom”. De îndată ce acest verdict va fi anunțat, părțile vor conveni asupra tuturor chestiunilor financiare pentru decizia din decembrie a instanței – cu privire la contractul semnat în 2009 pentru livrările de gaze către Ucraina. Începând cu luna martie, Naftogaz intenționează să reia cooperarea cu Gazprom privind furnizarea de gaze.

În 2014 Kievul a făcut un apel la Arbitrajul de la Stockholm; cauza a fost disputele privind prețul gazelor rusești livrate în timpul Maidanului (la sfârșitul anului 2013 – începutul anului 2014). Gazprom a anunțat anularea a două reduceri acordate anterior. Anularea reducerilor au dus la o creștere a prețului gazului furnizat Ucrainei, de  la 270 $  pentru 1.000 m3 de gaz, la aproape 490 $ pentru 1.000 m3 de gaz. Pentru livrarea gazului din noiembrie 2013 până în mai 2014 „Gazprom” a pus Ucrainei o notă de plată de 4.5 miliarde $. Kievul intenționează începând cu martie 2018 să preia achiziția de gaze naturale din Rusia. Cu toate acestea, Ucraina nu intenționează să renunțe la importul de gaze europene, chiar și după reluarea livrărilor din Rusia.

Livrările au fost întrerupte complet din decembrie 2015. În mod oficial, Naftogaz a cumpărat resurse energetice de pe piața europeană. Pe lângă compania de stat, structurile comerciale au primit și ele dreptul de a cumpăra și de a furniza gaz în Ucraina. Potrivit companiei „Ukrtransgaz”, în 2017, au fost importate 14.5 miliarde de m3 de gaz (cu aproape 3 miliarde de m3 de gaz mai mult decât în 2016). Prețul mediu al gazelor importate, în conformitate cu datele Comitetului de Stat de Statistică al Ucrainei, în 2017 a fost în intervalul de 210 – 245 de dolari pentru 1.000 m3 de gaz. Prețul la care, în 2018-2019, Naftogaz va cumpăra gaz de la Gazprom, nu este anunțat, dar acest lucru va afecta plata pentru gazul natural de către consumatori. În 2012, în Ucraina, prețul pentru un metru cub de gaz pentru populație a fost de 72 de bani (copeici), și asta a fost mult. Astăzi un metru cub de gaz costă 6 grivne și 95 de bani (copeici);  prețul a crescut aproximativ de 7 ori, iar salariul minim a crescut cu aproximativ 3,5 ori.

În Transnistria situația rămâne stabilă cu prețurile la energie, unde costul gazelor naturale pentru populație este de 81 de bani (copeici) pe un metru cub de gaz (în sate – 65 bani (copeici)) și 53 de bani (copeici) pentru un kilowatt/oră de energie electrică (în sate –  46 de bani / copeici).

În Moldova tariful de furnizare a gazului constă, de asemenea, din două componente: costul gazelor naturale și al serviciilor întreprinderilor locale de transport al gazelor pentru transportul și furnizarea acestora. În același timp, costul gazelor naturale este luat în considerare în conformitate cu contractul încheiat cu compania Gazprom pentru furnizarea de gaze naturale, fără nici o reducere a costurilor. Prețul serviciilor întreprinderilor de transport al gazelor din Moldova este mai mare decât costul serviciilor similare din Transnistria. Astfel, costul transportului și al furnizării de gaze în limita tarifului pentru populația Republicii Moldova este de 5 ori mai mare decât costul serviciilor similare din Transnistria.

Prin urmare, tariful la gaz pentru consumatorii din Moldova este mult mai mare decât tariful pentru consumatorii transnistreni, doar pentru populație este de 6 ori:

– tariful Moldovei – 6.36 lei (6.35 ruble) pe un metru cub până la limită  și 6.63 lei sau (6.62 ruble) peste limită;

– tariful transnistrean – 0.81 ruble pentru oraș și 0.65 ruble pentru satul de la limită, iar peste limita – 1.12 ruble.

Este important de remarcat că limita din Transnistria în timpul sezonului de încălzire este 400 de metri cubi de gaz, iar în Moldova doar 30 de metri cubi de gaz.

Locuitorii Moldovei și Transnistriei au rămas fără gaz, când în 2009 Gazprom a încetat să mai livreze Ucrainei gaz. Conducerea Transnistriei în prezent trebuie să creeze o comisie pentru situații de urgență și să elaboreze toate scenariile posibile pentru a minimiza riscurile și pierderile posibile din întreruperile în furnizarea de gaze către Transnistria.

Moldova, spre deosebire de Transnistria, a fost mult timp angajată în furnizarea de gaze alternative rusești. Problema va fi rezolvată până la sfârșitul acestui an, când se va construi gazoductul Iași (România) – Chișinău (R. Moldova). Specialiștii români instalează pe teritoriul României gazoducte din banii României. Gazoductul de la frontiera româno-moldovenească la Chișinău va fi pus de compania „Transgaz”. Proprietarul  acțiunilor este o companie  românească, care a cumpărat un analog moldovenesc. Noua conductă va pompa 1.5 miliarde de metri cubi de gaz pe an din Uniunea Europeană.

În legătură cu încheierea de către „Gazprom” a relațiilor contractuale cu „Naftogaz” din Ucraina, „SA Moldovagaz” raportează că livrările de gaze nu vor înceta și vor continua în întregime. Compania raportează că contractul semnat cu „Gazprom” pentru furnizarea și tranzitul de combustibil albastru pe teritoriul Moldovei este valabil până la sfârșitul anului 2019. Mai mult, „SA Moldovagaz” nu a primit notificări oficiale de la „Gazprom” cu privire la posibilele întreruperi ale livrărilor de gaz sau despre orice modificări ale contractului actual. În consecință, sistemul de gaze al Republicii Moldova continuă să funcționeze normal, iar „Moldovagaz” continuă să furnizeze consumatorilor  gaze naturale. Dacă situația se înrăutățește și Ucraina cu Rusia ajung la „conflict”, atunci, bineînțeles, acest lucru va afecta, probabil, consumul de gaz în Republica Moldova, respectiv, și  în Transnistria.

În Transnistria nu există întreruperi în aprovizionare. „Tirastrangaz” menține contacte permanente cu dispecerii stațiilor de măsurare a gazelor din Ucraina și Moldova. Gazul rusesc vine în Transnistria din regiunea Odesa în trei ramuri: unul merge de la Odesa la Chișinău, altele două în Căușeni (Moldova) și Izmail (Ucraina). Stațiile de măsurare a gazelor sunt instalate la intrare, precum și la ieșirea din Transnistria. La intrare există întreruperi, pe care Ucraina le poate folosi pentru a opri alimentarea cu gaze. Cu toate acestea, Tiraspolul nu exclude o situație de urgență în viitor, în cazul în care sistemul ucrainean de transport al gazelor nu va mai funcționa. De exemplu, dacă Rusia refuză să utilizeze tranzitul din Ucraina. Apoi, Transnistria se va afla într-o situație dificilă și nu există atât de multe mecanisme pentru rezolvarea acestei situații în cadrul conducerii transnistrene.

Dacă vom presupune că conducta ucraineană, care este uzată și necesită o perioadă de modernizare, nu va fi solicitată de Rusia, care are și mai poate avea noi conducte de gaze către UE, atunci Transnistria va fi într-o poziție mai rea. O altă conductă de gaz decât cea a Rusiei, Tiraspolul nu are – dar aceasta va fi în Moldova din România. Nu există nici o îndoială că Chișinăul va oferi Tiraspolului un nou tranzit de gaz din UE, la un preț diferit față de cel pe care consumatorii îl plătesc astăzi. Cum va reacționa conducerea Transnistriei în acest caz, care are nevoie să asigure funcționarea Centralei Termoelectrice, care funcționează pe gaz, întreprinderile industriale, precum și sfera socială și clădirile rezidențiale, nu poate fi decât presupus. Dacă Tiraspolul nu va primi, de exemplu, gazul rusesc de șist, acesta va rămâne integrat pe piața europeană a gazelor, folosind deja conducta moldo-română. Ceea ce poate deveni un instrument în favoarea unirii cu Moldova și a integrării sale în România.

Dacă ne vom uita la experiența din alte țări, Georgia a refuzat în cele din urmă să cumpere gaze rusești, acum nevoile țării pentru acest tip de combustibil sunt acoperite în întregime de Azerbaidjan. În aprilie 2017, la momentul acela viceprim-ministrul al Georgiei era Kakha Kaladze, a declarat că țara va reduce dependența de gazul rusesc până la sfârșitul anului și va renunța complet la achiziționarea de gaze naturale din Rusia, înlocuindu-le cu combustibil din Azerbaidjan. Înainte, Georgia primea 10% din volumul total de transporturi din tranzitul gazului rusesc pe teritoriul său către Armenia. Unul dintre motivele „transferării” Georgiei de la gazul rusesc la cel din Azerbaidjan a fost numit proiectul sistemului de conducte Southern Gas Corridor. Proiectul prevede furnizarea de combustibil din Azerbaidjan către Turcia și către țările UE.

Azerbaidjan, Georgia și Turcia au deschis oficial serviciul feroviar de-a lungul rutei Baku-Tbilisi-Kars. În viitor, această rută va deveni o parte a „drumului de mătase nou”, incluzând și sfera energetică, legând China și Europa până la Londra, prin tunelul turc sub Bosfor și ocolind Rusia.

Indiferent de cum va ajunge gazul în Moldova și Transnistria, este necesar să se aibă grijă de locuitorii care nu ar trebui să rămână în frig. Situația actuală a consumului de gaze naturale în Transnistria este ideală, regiunea consumă gaz, dar pentru el nu se plătește, însă mâine situația se poate schimba cu totul.

 

 

Глава Правительства оценивает ситуацию на энергетических предприятиях Приднестровья критической, означает, что она через 3-5 лет может привести к техногенной катастрофе. Сейчас необходимо экстренно предпринять меры для модернизации сетей и коммуникаций во всех городах и районах Приднестровья. В Приднестровье уже долгое время держатся тарифы на коммунальные услуги на одном уровне и без увеличений, но правительство решило уйти от повышающих, так и понижающих коэффициентов для разных групп населения и в итоге, не повышая цены за услуги, пришли к единому тарифу для всех. До 2018 года получалось, что одна категория населения и предприятия платят за другие категории населения, что не совсем правильный подход. Александр Мартынов объездил энергетические предприятия «Тирастеплоэнерго», «ЕРЭС» и ГУП «Водоснабжение и водоотведение» и констатировал: «То, что мы увидели, находясь на предприятиях водоснабжения и энергоснабжения, потрясает воображение. Ситуация близка к критической. И если в самое ближайшее время мы не начнём эту ситуацию исправлять, то через 3-5 лет мы можем подойти к техногенной катастрофе.

Сейчас износ сетей составляет почти 100%, а средств на капитальный ремонт и замену инженерной инфраструктуры у предприятий нет. Говоря о причинах сложившейся ситуации, Александр Мартынов подчеркнул, что государство все эти годы не компенсировало компаниям льготы по коммунальным платежам, образовывались большие долги по услугам у бюджетных организаций. Тарифы должны быть экономически обоснованными и покрывать затраты для того, чтобы предприятия развивались  и могли проводить капитальный ремонт, а так же замену необходимого оборудования и сетей. Т.е. государство должно возмещать потери в связи с оказанием льгот, а это со стороны бюджета Приднестровья долгие годы не делалось. Благодаря тому, что в регионе для предприятий и физических лиц предоставляется по минимальным ценам электричество и газ – это дает возможность снизить цену на предоставление услуг по теплоснабжению, водоснабжению, газоснабжению для населения и другие. Сегодня цены для потребителей в Приднестровье гораздо ниже чем в Молдове и Украине, что дает возможность пенсионерам и социально необеспеченным слоям населения оплачивать с доходов затраты на коммунальные услуги, поэтому пенсии примерно около 1,5 тысячь рублей (92 доллара) и зарплаты в 2500 рубле (150 долларов) хватает для того, что бы заплатить за коммунальные услуги и обеспечить минимально семью питанием и лекарствами.  

Интересным перед населением встает вопрос об уплате за энергоресурсы предприятий, магазинов, зданий принадлежащих фирме «Шериф», которых в регионе большое количество, ничто не исключает вариант, что Правительство закрытым документом могли предоставить именно этой фирме освобождение от уплаты в полном или частичном объеме потребностей по энергетике и других видов услуг, что в таком случае будет ставить другие бизнес компании в невыгодное конкурентное положение.

Сегодня в спешке Правительство проводит экстренные совещания для поиска путей выхода из ситуации в сфере коммунального хозяйства и энергетики. И видят единственный выход как исправлять ситуацию – это надо начать платить в полном объеме всем за потребляемые услуги, а для этого нужно изыскать сотни миллионов рублей для того, чтобы всё просто не превратилось в труху и люди не остались без воды и света.

Но есть и другой вариант у Правительства Приднестровья – выставить данные объекты коммунального хозяйства на приватизацию и снять с государственного управления данные вопросы по управлению и переложить их на собственника, а Правительство оставит за собой только функцию контроля их деятельности. 

На уровне Вадима Красносельского ведется дискуссия на тему децентрализации водоканального хозяйства и передачи соответствующих предприятий в ведение государственных администраций. О причинах сложившейся негативной ситуации: на сегодняшний день вопросами водоснабжения и водоотведения занимается Государственное Унитарное Предприятие (ГУП), являющийся центральным предприятием отрасли. Специалисты профильного министерства экономического развития завершили анализ работы унитарного предприятия, где основные проблемы – практически 100%-ная изношенность сетей и оборудования, заниженные на 10-15% тарифы, а также задолженность госбюджета по компенсации льгот, предоставляемых водоканалом отдельным категориям жителей Приднестровья. Централизация водоканального хозяйства произошла пять лет назад при правлении Е.Шевчука. Среди положительных результатов реформы – экономия на общих затратах. Но сокращение на 1556 человек численности работников предприятий водоканального хозяйства привело к ухудшению качества оказываемых услуг. Тут могут быть две точки зрения: децентрализация может привести к улучшению ситуации в крупных городах, но усугубит положение дел в других населенных пунктах. Как вариант выход из ситуации – это возможности передачи предприятий в ведение отдельных администраций. Вадим Красносельский отметил, что держит на контроле все поступающие от населения жалобы на работу предприятий коммунальной сферы. Чаще всего жители выражают недовольство именно качеством услуг водоканала.

Теплоснабжение, электроснабжение и водоснабжение напрямую связанно с состоянием жилищного фонда и состоянием дел в  жилищно-коммунальном хозяйстве (ЖКХ). Вариантом решения проблем в жилищной сфере может стать механизм совместного финансирования жителями и государством работ по капитальному ремонту. В проблеме ремонта системы ЖКХ есть два аспекта: первый – это прозрачность расходованиями ЖЭУКами собираемых с населения средств, а второй – величина квартплаты. Правительство дало задание Счётной палате Приднестровья изучить вопрос, куда уходят деньги жителей ежемесячно вносящих оплату за пользование услугами, рационально ли средства используются.  «Мы сейчас провели первичный анализ и видим, что очень много средств уходит на заработную плату, в том числе административно-управленческому персоналу. Дано поручение Счётной палате проверить их деятельность, и где-то через месяца два мы увидим, насколько оптимальна структура, и если это будет необходимо, мы проведём реорганизацию. Часть денег высвободится, и они пойдут именно на ремонт швов и крыш», – считает Александр Мартынов. Не исключено, что результатом проверки станет нерациональное использование средств население и необходимо прийти к сокращению штата либо приватизации сферы.

Делема состоит в том, что существенно повысить тарифы Правительство на услуги не можем, и в то же время оставить ситуацию как есть тоже губительно, потому что всё это может закончиться техногенной катастрофой. Величина той части тарифа, которая идёт именно на капитальный ремонт, весьма и весьма невелика в сравнении с другими государствами, а с другой стороны, оплата тарифов рассчитывается исходя из платёжеспособности населения, которая тоже довольно низка. Проблему оперативно необходимо решать, т.к. она с каждым днем приобретает очень острый характер и в последствии все могут ее на себе ощутить.

Правительство планирует нововведение по созданию государственного фонда капитального ремонта именно объектов жилищной сферы, т.е. это целевой фонд, где собираемые с жильцов деньги пойдут на целевые расходы. «Такой механизм применяется сегодня в России, там в каждом субъекте есть фонд капремонта жилья. Если мы посчитаем, что такой механизм более эффективный по сравнению с распределением денег через ЖЭУКи, то значит, он заработает», – высказал А.Мартынов, подчеркнув, что решение этого вопроса будет в течение ближайших месяцев.

Низкие тарифы на коммунальные услуги, в несколько раз меньше, чем в Молдове и это не покрывают затрат предприятий Приднестровье на их производство. Это объясняется популистской политикой властей Приднестровья, которые таким путем стараются улучшить социальную защиту населения Приднестровья и сделать выпускаемую промышленную продукцию конкурентоспособной. Приднестровье с 2009 года не платят за поставляемый Россией природный газ, направляя платежи потребителей на пополнение бюджета. В итоге, долги региона за газ превысили $ 6 млрд. Можно с уверенностью сказать, что политический статус Приднестровья зависит от российской газовой трубы.

Так же поменяется ситуация в регионе если  Молдова к концу года сменит газовую трубу с российской на румынскую. Румыния строит трубопровод, по которому в РМ будет поступать газ из ЕС, и Кишинев перестанет зависеть от поставок из России газа. Данная ситуация может изменить расстановку сил в Приднестровском регионе и перенаправить интересы в сторону Молдовы и Румынии. Сегодня проблем с газом в РМ и Приднестровье нет, но они могут появиться, если украинская газотранспортная система  перестанет работать и в таком случае и Тирасполю тоже придется менять «трубу» для поступления газа.

Поводом для опасений послужило заявление «Газпрома» России о расторжении договорных отношений с украинским «Нафтогазом».   В начале марта ожидается решение Стокгольмского арбитража по иску «Нафтогаза» к «Газпрому» относительно транзита российского газа по украинской территории. Как только этот вердикт будет оглашен, стороны согласуют все финансовые вопросы по декабрьскому решению суда – относительно подписанного в 2009 году контракта на поставки газа в Украину. Уже с марта «Нафтогаз» намерен возобновить сотрудничество с «Газпромом» на поставку газа. Киев в 2014 году обратился в Стокгольмский арбитраж, где причиной послужили споры о стоимости российского газа, поставленного в период майдана (в конце 2013 – начале 2014 года). «Газпром» объявил об отмене двух предоставленных ранее скидок. Отмена скидок привела к подорожанию поставляемого Украине газа с около 270 долл. за 1 тыс. куб. м до почти 490 долл. за 1 тыс. куб. м за поставки с ноября 2013-го по май 2014 года. «Газпром» выставил Украине счет на 4,5 млрд долл. Киев намерен уже с марта 2018 года возобновить покупку газа в России. На данном этапе Украина не намерена отказываться от импорта европейского газа даже после возобновления поставок из России.          

Поставки были полностью прекращены с декабря 2015 года. Официально «Нафтогаз» покупал энергоносители на европейском рынке. Кроме государственной компании право покупать и поставлять газ в Украину получили коммерческие структуры.  По данным компании «Укртрансгаз», в 2017 году было импортировано 14,5 млрд куб. м (почти на 3 млрд куб. м больше, чем в 2016-м). Средняя цена импортного газа, по данным Госстата Украины в 2017 году составляла  в пределах 210- 245 долларов. Цена, по которой в 2018–2019 годах «Нафтогаз» будет покупать газ у «Газпрома», не называется, но это повлияет на оплату за газ потребителем. В 2012 году в Украине цена за 1 кубометр газа для населения составляла 72 копейки, и это было много. Сегодня кубометр газа стоит 6 гривен 95 копеек, то есть цена выросла примерно в 7 раз. А минимальная заработная плата – примерно в 3,5 раза.

В Приднестровье сейчас продолжает оставаться ситуация стабильная с ценами на энергоносители, где стоимость природного газа для населения составляет 81 копейку за кубометр газа (в селах – 65 копеек) и 53 копейки за киловатт-час электроэнергии (в селах – 46 копеек). 

 В  Молдове тариф на поставку газа также складывается из двух составляющих: стоимости газа и услуг местных газотранспортных предприятий по его транспортировке и поставке. При этом стоимость газа учитывается согласно договору с «Газпромом» на поставку газа, без какого-либо удешевления, стоимость услуг газотранспортных предприятий Молдовы выше стоимости таких же услуг в Приднестровье. Так, стоимость услуг транспортировки и поставки газа в пределах лимита в тарифе для населения в Республике Молдова в 5 раз выше стоимости таких же услуг в Приднестровье.

Потому отпускной тариф на газ потребителям Молдовы существенно выше тарифа потребителям Приднестровья, только для населения — в 6 раз:

— тариф Молдовы – 6,36 лея (6,35 руб) за один кубометр по лимиту и 6,63 лея или  (6,62 руб.) сверх лимита;

— тариф Приднестровье — 0,81 руб. для города и 0,65 руб. для села по лимиту и, сверх лимита — 1,12 руб.

Важно, что и лимит в Приднестровье в  отопительный период 400 кубов газа, а в Молдове — только 30 кубов.

 Жители Молдовы и Приднестровья  уже оставалась без газа, когда в 2009 году «Газпром» прекратил его поставки в Украину. Руководство Приднестровья уже сегодня должно создать комиссию по чрезвычайным ситуациям и проработать все возможные сценарии, чтобы минимизировать возможные риски и потери от перебоев с поставкой газа в Приднестровье.

Молдова, в отличие от Приднестровья, давно занимается альтернативными российским поставками газа. Проблема решится к концу нынешнего года – к этому времени будет построен газопровод Яссы (Румыния) – Кишинев. По территории Румынии трубопровод прокладывают румынские специалисты и на румынские деньги. А от румынско-молдавской границы до Кишинева его проложит компания «Трансгаз». Ее владелец – румынская компания, купившая молдавский аналог. По новому трубопроводу будет в год прокачиваться 1,5 млрд куб. м газа из Евросоюза.

В связи с расторжением «Газпромом» договорных отношений с украинским «Нафтогазом» АО «Молдовагаз» сообщает, что поставки газа не прекратятся и продолжатся в полном объеме. В сообщении ведомства отмечается, что подписанный контракт с «Газпромом» на поставку и транзит голубого топлива через территорию Молдавии действует до конца 2019 года. Более того, АО «Молдовагаз» не получало официальных уведомлений от «Газпрома» о возможных перебоях в поставках или каких-либо изменениях в действующем контракте. Соответственно газовая система Республики Молдова продолжает работу в обычном режиме, а «Молдовагаз» по-прежнему обеспечивает надежную подачу газа конечным потребителям. Если ситуация обострится, и Украина с Россией дойдут до “конфликта”, то, конечно, это, возможно, скажется на потреблении газа в Республике Молдова и в Приднестровье соответственно.

В Приднестровье перебоев с поставками также нет. Тирастрангаз поддерживает постоянные контакты с диспетчерами газовых измерительных станций в Украине и Молдавии. Российский газ поступает в Приднестровье из Одесской области по трем веткам: одна идет из Одессы в Кишинев, еще две – на Каушаны (Молдова) и Измаил (Украина). На входе, а также на выходе из Приднестровья установлены газоизмерительные станции. На входе установлены отсекатели, которые может задействовать Украина, чтобы прекратить подачу газа. Однако в Тирасполе не исключают чрезвычайной ситуации в будущем – если украинская газотранспортная система перестанет работать. Например, если Россия откажется использовать украинский транзит. Тогда Приднестровье окажется  в сложной ситуации и механизмов для решения этой ситуации у руководства Приднестровья не так уж и много.

И если предположить, что украинская труба, которая изношена и давно нуждается в модернизации, окажется не востребованной Россией, у которой есть и могут появиться новые газовые пути в ЕС, то Приднестровье окажется в незавидном положении. Иной трубы, кроме российской, у Тирасполя нет, зато она будет у Молдавии из Румынии. Нет сомнения, что Кишинев предложит Тирасполю воспользоваться новым транзитом и покупать газ в ЕС и совершенно по другой более высокой цене, чем расплачиваются потребители сегодня. Как в этом случае поступит руководство Приднестровья, которому надо обеспечить работу Молдавской ГРЭС, работающей на газе, промышленных предприятий, а также социальную сферу и жилые дома, можно только предположить. Если в Тирасполь не поступит, к примеру, российский сланцевый газ, то останется интегрироваться в европейский газовый рынок, используя уже молдавско-румынскую трубу. Что может стать инструментом в пользу объединения с Молдавией и дальнейшей интеграцией в Румынию.   

Если посмотреть на опыт в других странах, то Грузия окончательно отказалась от покупок российского газа, сейчас потребности страны в этом виде топлива целиком покрывает Азербайджан. В апреле 2017 года на тот момент вице-премьер Грузии Каха Каладзе заявил, что страна собирается снизить зависимость от российского газа и до конца года отказаться от приобретения российского природного газа, заменив его топливом из Азербайджана. Прежде Грузия получала от транзита российского газа через свою территорию в Армению 10 процентов общего объема транспортировки. Одной из причин «переключения» Грузии на азербайджанский газ называли проект системы трубопроводов Южный газовый коридор. В рамках проекта предусматриваются поставки топлива из Азербайджана в Турцию и страны ЕС.

Азербайджан, Грузия и Турция официально открыли железнодорожное сообщение по маршруту Баку-Тбилиси-Карс. В перспективе эта ветка станет частью «Нового Шелкового пути» в том числе и энергетическим, соединив Китай с Европой до самого Лондона. Через турецкий тоннель под Босфором и в обход России.

Как бы не поступал газ в Молдову и Приднестровье нужно позаботиться о жителях, которые не должны оставаться в холоде, сегодняшняя ситуация по газопотреблению в Приднестровье является идеальной, когда регион потребляет газ, но за него не рассчитывается, но завтра все может поменяться.