Interviul dimineții cu directoarea Liceului „Alexandru cel Bun” din Tighina, la împlinirea a 26 de ani de la începutul războiului de pe Nistru.
La 26 de ani de la începutul războiului de pe Nistru, Republica Moldova rămâne un stat dezmembrat cu o regiune separatistă care îşi revendică independenţa. Directoarea liceului „Alexandru cel Bun” de la Tighina, Maria Roibu nu crede într-o posibilă reintegrare a ţării în timpul apropiat, aşa cum veţi auzi în interviul dimineții.
Europa Liberă: Când se vorbeşte despre 2 martie 1992, gândurile Dvs. unde vă duc?
Maria Roibu: „Mă duc imediat la tot ce s-a întâmplat, acea nenorocire din 1992. Noi am construit un monument, o fântână a eroilor unde au căzut polițiștii din Republica Moldova în 1992.”
Europa Liberă: La hotarul dintre Varniţa şi Tighina.
Maria Roibu: „Da, acolo unde au stat forţele noastre. Uneori îmi pare că poate degeaba şi-au dat viaţa acei tineri şi mă gândesc, cu mare durere în suflet, la îndurerații părinți şi rude care nu-i mai au. Şi asta pentru că există Transnistria, există legile lor şi câteodată ai impresia că deja sunt recunoscuţi.”
Europa Liberă: Dvs., în general, cum descrieți astăzi această regiune transnistreană?
Maria Roibu: „Considerăm că ei se simt tare pe picior, se simt o ţară aparte. Mi se pare că niciodată nu o să fie acea reintegrare pe care ne-am dori-o noi. o reintegrare ar înseamnă să activeze legile R. Moldova şi să fie o continuitate a parcursului început spre UE. După părerea noastră această reintegrare niciodată nu va fi. Noi vedem mai degrabă un dus spre Rusia a Transnistriei. Aici pe parcursul multor ani s-a format o mentalitate nici nu pot să-i zic sovietică. Este ceva aparte pentru dânșii. Ei sunt zombaţi. Ei nu pot să-şi închipuie că există undeva o viaţă mai bună, că există oameni care nu se gândesc numai la potlogării şi să facă rău în lume. Chiar în oraşul nostru mă uit, parcă e pustiu.”
Europa Liberă: La Tighina?
Maria Roibu: „Da, la Tighina. Întreprinderile deja nu mai lucrează. Probabil că cele mai multe îţi spune piaţa. Când te duci la piaţă, vezi ce se întâmplă. Piaţa e pustie. Lumea nu are posibilitate să cumpere ceea ce se vinde acolo. Feţele oamenilor, sincer să vă spun, sunt triste, posomorâte, îngrijorate. În ultimul timp nu prea văd feţe luminoase. Aşa e viaţa la noi acum.”
Europa Liberă: În portmoneul, în buzunarul Dvs. aveți şi lei moldovenești şi ruble transnistrene?
Maria Roibu: „Dacă vorbim despre angajații noştri, în buzunarul nostru marea parte a banilor sunt lei moldovenești grație faptului că noi primi salariile de la Chişinău, aşa cum trebuie să fie într-o instituţie din R. Moldova.”
Europa Liberă: Dar când mergeţi la magazin?
Maria Roibu: „Când mergem la magazin avem ruble transnistrene. Slavă Domnului că la momentul dat valoarea leului a ajuns echivalentă cu cea a rublei transnistrene. Până în luna mai a fost un dezastru total. Un leu de-al nostru valora la piaţă 60 de copeici. Pentru instituţia noastră care e nevoită să facă transferuri pentru arendă valoarea leului era apreciată cu 52 de copeici. Era un dezastru. La moment, pentru noi este un pic mai bine din punct de vedere financiar.”
Citește în întregime: https://www.europalibera.org