La 26 februarie curent, activitatea guvernării a Republicii Moldova, și în special pe domeniul reglementării transnistrene, a fost apreciată de către structurile europene. Potrivit informațiilor, Consiliul pentru politica externă a Consiliului Europei a apreciat, în fond, negativ ”succesele” Moldovei la toate capitolele la care s-a referit, cu excepția ”direcției transnistrene”. Putem presupune că drept argumente pentru această apreciere din partea Miniștrilor de externe ai statelor-membre CE au servit reluarea negocierilor între părți și în formatul ”5+2”, și atingerea, în cadrul acestora, a unor rezultate concrete, între care deschiderea circulației pe podul peste Nistru la Gura-Bâcului. Citești aceste constatări și te simți absolut neinformat, ba aș spune, și incompetent. Odată ce experții de la Consiliul Europei consideră că este pozitivă această acțiune, apoi care mai pot fi îndoielile? Însă ele apar îndată cum ne referim la realitate.
Cum a și spus subsemnatul cu mai multe ocazii, odată cu deschiderea circulației pe acest pod, problemele doar apar și nicidecum nu se vor termina. Până la deschidere, aveau anumite incomodități locuitorii câtorva localități de pa ambele maluri ale Nistrului, care s-au deprins a le depăși. Unde cu bicicleta, unde cu acordul comandantului postului, și cu mașina. Reluarea circulației a provocat principala provocare – intenția decisivă a Tiraspolului de a înzestra acest punct de trecere cu toate atributele unui terminal oficial, interstatal. Nu este nimic nou, absolut toate punctele de trecere între maluri sunt dotate într-un astfel de mod. Problema e în faptul că fenomenul se desfășoară în prezent, când toată lume fixează ce se petrece, ce se încalcă, pe fundalul mai multor aspecte, care nu permit Chișinăului să plece capul ca de altă dată și să accepte poziția Tiraspolului. Evident că nici administrația secesionistă nu va admite o careva remiză, propulsând situația spre o criză acută.
Unele aspecte ale situației, actuale și cele eventuale, sunt de lungă durată, bine cunoscute la Chișinău, și s-au soldat cu reacții adecvate. Însă, cu regret recunoaștem, că numai cunoașterea de la Chișinău este insuficientă. Nicidecum nu putem omite poziția ”partenerilor de dezvoltare” din Uniunea Europeană, care treptat dar insistent deviază nu numai de la punctul de vedere al Chișinăului, dar și de la criteriile aplicate pentru analiza lucrurilor în Ucraina sau Georgia. Da, toți sunt de acord că e conflict, că acest conflict e la hotar cu UE, dar, ”nu mai este el atât de periculos”. Nu mai sunt exponenții regimului de la Tiraspol atât de iresponsabili, ca să fie capabili la acțiuni care ar afecta stabilitatea în regiune.
Anume în acest mod ar putea fi expusă concluzia cu privire la vizita la Tiraspol din 21 februarie curent a diplomatului italian Alfredo Conte, asistentul reprezentantului special a Președintelui OSCE în 2018. Conte a menționat, că este în așteptarea unor mișcări serioase înainte în procesul de negocieri. Factorii care alimentează aceste așteptări ar fi promovarea lui Franco Frattini la funcția de Reprezentant Special a Președintelui OSCE pentru reglementarea transnistreană. Fenomenul dat, a menționat Alfredo Conte, înseamnă, că suntem în așteptarea noilor și mai mari succese în acest, extrem de important, aspect. Alfredo Conte a ținut să accentueze asupra aportului deosebit al părții transnistrene la atingerea mai multor acorduri reale. Evident, între aceste ”succese” e în prim plan situația de la podul peste Nistru.
De parcă nimeni nu a prognozat, care în realitate vor fi consecințele acestei decizii. La moment avem, potrivit declarațiilor reprezentantului Republicii Moldova în Comisia Unificată de Control din 24 februarie curent, o evoluție negativă. Cum relatează Alexandru Antoniu de la NewsMaker, Delegația RM în CUC a învinuit partea transnistreană de nerespectarea deciziilor anterioare ale CUC, care ar condiționa destabilizarea situației în Zona de Securitate. Chișinăul este sufocat de lansarea de către partea opusă a construcției terminalului vamal la trecerea peste Nistru. Ha, de parcă nu subsemnatul de mai multe ori a prezis, că va fi anume așa. Am putea manifesta indulgență și a nu accentua la inoportunitatea deciziei de a deschide circulația pe pod fără anumite garanții referitoare la consolidarea prezenței militare a Transnistriei în zona de securitate. Nu ar fi fost ușor, dar cu o anumită insistență s-ar fi putut evita acest nou conflict, destul de periculos sub oricare aspect.
Însă, în loc de a-și concentra eforturile la ameliorarea acestei situații, Chișinăul continuă acumularea restanțelor explozibile. Pe parcursul ultimilor ani, în cadrul CUC se discuta problema liberei circulații în zona de responsabilitate a forțelor de menținere a păcii. Chișinăul, pentru a încuraja partenerii a examina serios problema, a refuzat de a participa la ședințele ordinare ale CUC, blocând activitatea reglementară a structurii. În sfârșit, după aproape un an de incertitudine, Tiraspolul a promis că, dacă vor fi reluate ședințele plenare ale CUC, în mai 2016 se va discuta problema monitorizării situației la posturile structurilor de forță a părților, ilegal plasate în zona de securitate. Zis și făcut, Chișinăul a acceptat reluarea ședințelor plenare, Tiraspolul nici astăzi nu acceptă examinarea problemei de monitorizare. Subiectul dat este unul de bază pentru factorii care urmăresc evoluțiile în procesul de reglementare transnistreană. Cine din înalți funcționari italieni a considerat oportun a se documenta referitor la evoluțiile problemei ce ține de acest aspect fundamental care este respectarea dreptului la libera circulație, înainte de a recurge la aprecieri de genul ”importanta aportului Tiraspolului” la atingerea unor rezultate pozitive? Oare ei sunt atât de departe de situație, încât nu înțeleg că, în timpul apropiat, vor fi puși în situație de a decide: cum procedează Chișinăul – acceptă contrar normelor operațiunii de pacificare, plasarea terminalului de control la podul Gura-Bâcului, ori se pronunță pentru anularea deciziilor de deschidere a circulației pe acest pod? Ori va sugerea ideea de a accepta acest terminal, pentru careva scopuri mai importante, renunțând definitiv la normele operațiunii de pacificare? Ilie Uvarov, co-președintele CUC din partea FR, invită părțile la identificarea unei decizii de compromis (cam ca și reprezentantul Președintelui în exercițiu a OSCE), dar nu amintește nimic despre deciziile CUC, potrivit cărora, în Zona de securitate nu pot activa alte structuri militare afară de cele de menținere a păcii. Asta e tot ce se cere de la un intermediator obiectiv, de la șeful contingentului de pacificatori, invitați în proces anume pentru a contracara încălcările.
Februarie a mai descoperit o surpriză pentru observatorii procesului de reglementare, mai bine spus, o nouă abordare a modului de realizare a acordurilor semnate la Berlin și Viena. Tiraspolul intenționat insistă asupra stopării voluntariste, de către factorul politic, a procesului juridic în cadrul mai multor dosare penale, deschise pe numele funcționarilor transnistreni pentru implicarea în diferite crime, între care și văduvirea fermierilor moldoveni de propriile terenuri arabile. La 22 februarie curent (cum relatează ”Novosti Pridnestrovia”), Tiraspolul a fost vizitat de un grup de reprezentanți ai Centrului de Studii în domeniul Securității Europene (CESS) Eric Sportel, Kristofer Lamont, Mieceslav Bodujinschi, care au promis asistența la elaborarea unui ”mecanism eficient a procesului judiciar provizoriu”, care ar putea fi utilizat anume pentru examinarea dosarelor penale, intentate reciproc de Moldova și Transnistria. Cum așa, domnilor? Statutul Transnistriei nu este determinat. Operațiunea de pacificare continuă, ceea ce exclude limitarea împuternicirilor a administrațiilor existente, nu numai careva structuri administrative din exterior, necoordonate cu CUC. Cum văd autorii mecanismul de implementare a deciziilor? Totul e cel puțin incert, însă CESS trece peste acești factori și intră în colaborare cu o parte implicată în conflict.
Începutul anului la Tiraspol a fost plăcut marcat și de vizita Ambasadorului SUA în Republica Moldova James Pettit. Cel mai important moment în acesta vizită a fost afirmația, ce aparține agenției de știri ”Novosti Pridnestrovia”, potrivit căreia ”șeful statului Vadim Krasnoselischii i-a atras atenția ambasadorului asupra unor probleme actuale din procesul de negocieri între Transnistria și Moldova”. Nimeni nu o să caute efecte reale ale acestei vizite , toți o să se satisfacă cu faptul că ”Președintele Krasnoselschii l-a atenționat pe ambasadorul SUA”. Cu atât mai mult, că Excelența sa Ambasadorul Pettit nu prea a respins cele spuse, confirmând ”progresul obținut în cadrul procesului de tratative, în special în formatul 5+2”. Krasnoselschii nu a ezitat a afirma, că urmează abordarea problemelor ce țin de circulația transportului auto, accesul trenurilor marfare ale Transnistriei prin stația ”Slobodca” (evitând teritoriul vamal al RM), și activitatea sistemului bancar transnistrean, care este complicat mult de legislația RM. El a menționat că, la nivel de reprezentanți politici, ar fi atins acordul de a relua tratativele la subiectul relațiilor bancare în cadrul grupului de lucru. Ambasadorul SUA nu a intervenit cu careva replici, nu a atenționat la faptul că în interiorul unui stat nu pot exista două sisteme bancare diferite. Întrunirea a finalizat ca și de altă dată – cu acordul reciproc de a continua relațiile reciproc avantajoase în sferele culturală și umanitară.
Deci, avem în continuare poziția extrem de flexibilă, a occidentului. Ei se bucură că sunt careva rezultate, considerate pozitive, care ar demonstra dinamicul procesului de negocieri. În esența situației ei nu vor să pătrundă, și să vadă realitatea lucrurilor, dar nici nu cer asta de la reprezentanții celui mai informat și mai versat actor – Misiunea OSCE în RM. Atitudinea dată nu este ceva nou, este din contra una practicată mulți ani în raport cu Moldova de către organismele internaționale. Posibil că situația nu ar merita atenție, de nu ar fi parvenit careva semnale ale eventualelor schimbări.
Agenția de știri ”Novosti Pridnestrovia” la 27 februarie curent, publică unele materiale, ce țin de dinamicul situației economice în regiune, în special a importului și exportului. Îl propunem fără careva excepții, considerând că este important.
În ianuarie curent, relațiile comerciale cu exteriorul au fixat o mărire cu 28% comparativ cu lunile respective ale anului precedent. Exportul a crescut cu 25% și a constituit 44.6 milioane dolari SUA, pe când importul a crescut cu 30%, sau cu 80 milioane dolari. La acest capitol se menționează că a crescut și importul, practicat de persoanele fizice. Acestea au declarant marfă în volum de 3 milioane dolari SUA, ceea ce e cu 33,8% mai mult ca în anul precedent. La aceste cifre atenționăm special, odată ce propaganda transnistreană afirmă, că consolidarea postului de control la Cuciurgan (plasarea angajaților RM) va afecta în primul rând comercianții individuali. Cum arată statistica transnistreană, procesele au o conotație inversă. Postul nu încurcă circulației reglementare a mărfurilor. Vom vedea dacă argumentul respectiv își va găsi locul în argumentele delegațiilor din RM.
Alte cifre indică, că diferența între import și export are o tendință de a crește spre majorarea importului: 25.8 în 2017 și 35.3 în 2018.
Însă, pentru noi este important alt ceva. Potrivit datelor de la Tiraspol, se fixează creșterea volumului comercial cu statele Uniunii Vamale: 48.6 milioane în 2018 contra 37 milioane în 2017. În Rusia și statele CSI prevalează exportul de produse alimentare, mașini construite pe loc, materie primă (agricolă), iar în UE prevalează exportul mărfurilor produse în industria ușoară și metal. Majorarea exporturilor în Rusia și specificarea acestora, are o singură explicație: au început să funcționeze pârghiile Rusiei, aplicate pentru a activiza economia regiunii. Mașinile exportate sunt nimic altceva, decât motoarele mari electrice pentru industria de pompare a gazelor, care încă ieri nu erau solicitate, fiind prea scumpe. Probabil, guvernarea FR a găsit modalități pentru a depăși acest moment. Concomitent au crescut exporturile de metale în zona UE. În prima lună a anului ele au constituit 21 milioane dolari SUA, ce constituie 500% în raport cu anul precedent. Dacă se va păstra tendința dată, regiunea ar putea în timp de 3-4 ani să echilibreze bugetul, evitând deficitul de astronomic de 50-70%. Este cazul de menționat, că comparativ cu anul precedent, a crescut volumul importurilor îngrășămintelor minerale, utilizate în agricultură, și a carburanților. Asta înseamnă că regiunea nu se confruntă cu careva impedimente la import a produselor petroliere, cum se declară de către oficiali. Și că agricultorii dispun de mijloace pentru a procura materialele necesare. Ramura de bază e în dinamic pozitiv.
Posibil, am putea face concluzii, că efortul comun a Tiraspolului și Moscovei, au anumite roade. Vom vedea, cât de serioase. Nu e necesar a explica, că orice consolidare a relațiilor cu Rusia, spulberă și mai categoric aspirațiile Chișinăului referitor la terminarea acestei situații incerte, evacuarea trupelor străine din teritoriu și integrarea teritorială a statului.