În ajunul împlinirii a 22 de ani la fondarea Republicii, unei minți inteligente de la conducere i-a venit idea să umple străzile cu bannere uriașe cu lozinca „RMN (Republica Moldovenească Nistreană) a fost creată pentru a trăi!”
În general vorbind, și câinii vagabonzi trăiesc, deși nu sunt supuși statalității transnistrene. Văd, respiră, alungă muștele cu coada, mănâncă ce găsesc prin gropile de gunoi, tot acolo își fac și nevoile, se împerechează, își hrănesc puii. Deci trăiesc. Le împărtășesc tinerilor și le reamintesc celor mai puțin tineri că republica noastră a fost creată nu numai pentru a trăi, ci pentru a trăi ca niște ființe umane, în sensul actual al cuvântului.
Pentru a avea un loc de muncă în țara ta, cu un salariu decent, drepturi și libertăți reale, acces la realizările științei mondiale, ale literaturii, pentru a primi educație în limba maternă.
Una dintre realizările revoluției antinaționaliste transnistrene este considerată a fi menținerea pe teritoriul Transnistriei a limbii moldovenești, care funcționează pe baza grafiei chirilice. Dar, pe malul drept, principala realizare din ultimii ani ai secolului al XX-lea este considerată posibilitatea de a vorbi, a scrie, a primi educație, a citi cărți și ziare, a urmări filme, emisiuni TV și spectacole și a ține evidența în limba maternă.Moldovenii spun că, în sfârșit, pentru prima dată după multe secole, se simt ca acasă pe pământul lor. Cei cu care am vorbit deplâng prăbușirea țării, consideră o sălbăticie încălcarea drepturilor reprezentanților altor naționalități și o crima izbucnirea războiului din anul 1992. Consideră însă introducerea limbii materne printre drepturile oficiale drept o realizare incontestabilă.
Se poate vorbi la nesfârșit despre importanța limbii, fără a spune măcar o mică parte. Factorii genetici, energetici și emoționali ai acestei probleme nu au fost încă studiați.
Nu este nici un secret faptul că, prin adoptarea pe malul drept a alfabetului latin și menținerea pe malul stâng a celui chirilic, părțile au intrat într-o competiție mai puțin pașnică pentru obținerea de mari realizări în dezvoltarea limbajului. Acesta s-a întâmplat acum 22 de ani. Este momentul să facem un bilanț.
În această perioadă istorică importantă din existența republicii, nu s-a publicat nici o carte și nici o revistă în limba moldovenească folosind grafica chirilică și (haideți să fim sinceri) nu se vor publica nici în viitorul apropiat. Putem spune chiar … că nu se vor publica niciodată.
În data de 25 septembrie am expus necesitatea soluționării acestei probleme înaintea comisarului pentru drepturile omului Vasili Aleksandrovici Kalko. Și am aflat că pentru aceasta este necesar să se transfere sume uriașe de bani de la bugetul de stat, sume care oricum nu sunt asigurate în mod corespunzător. Problema nu este luată în dezbatere și nici nu va fi. Nu vor apărea studiouri de radio și de televiziune care să difuzeze programe în limba moldovenească, nici teatre moldovenești, fie ele și de amatori.
Vasili Aleksandrovici a afirmat, de asemenea, că Ucraina se ocupă de dezvoltarea limbii ucrainene în Transnistria, Rusia de dezvoltarea limbii ruse, în timp ce Moldova adoptă în această chestiune principiul non-intervenției.
Nu există bani și nici specialiști pentru a organiza în capitala RMN măcar o grupă de grădiniță cu predare în limba moldovenească. De ce copiii moldoveni nu pot citi și asculta poeziile lui Mihai Eminescu și poveștile lui Ion Creangă în limba lor maternă? Oare transnistrenii ruși ar fi de acord ca nici copiii lor să nu citească Pușkin și Lermontov sau să nu citească deloc în limba lor maternă? De ce refuzăm copiilor moldoveni un lucru atât de esențial?
Învățământul din școlile moldovenești folosind alfabetul chirilic este împiedicat de lipsa manualelor moderne. Este imposibil să se găsească o soluție pentru toate aceste cerințe din același veșnic motiv: nu sunt bani.
Moldovenii din Republica MOLDOVENEASCĂ Nistreană nu au posibilitatea de a primi nu doar educație superioară, ci nici educație profesională. În cadrul instituțiilor de învățământ profesional cu profil agricol nu există nici măcar o grupă cu predare în limba moldovenească. Și asta în ciuda faptului că populația moldovenească este prezentă în mod compact în special în mediul rural, fiind astfel extrem de necesară posibilitatea de a obține aceste specializări. În cazul în care un tânăr dorește să devină medic, inginer, agronom, urmând studiile în limba maternă, este obligat să învețe în alfabetul latin (și pentru aceasta să își găsească un meditator, ceea ce este foarte dificil și costisitor) și să plece la Chișinău. Din această cauză, își va începe studiile cu întârziere față de colegii săi, la fel ca și în cazul în care acesta dorește să obțină o specialitate în limba rusă, la Tiraspol.
Prima generație de conducători transnistreni a promis că va construi pentru noi o „mică Elveție”. Dar apoi s-au hotărât să își modifice puțin planurile și să construiască o „mica Elveție” doar pentru ei, iar pentru noi un „mic Zimbabwe”. Și cum să se găsească vreodată bani în „Zimbabwe” pentru a salva limba moldovenească? De aceea „mica lor Elveție” mai degrabă s-ar îneca cu bancnote, decât să smulgă câțiva bani pentru nevoile urgente.
Nu vor apărea teatre și nici alte colective artistice. În Transnistria nu vin niciodată colective artistice de pe malul drept. Și, în general, nu vine niciunul dintre artiști importați.
Din cauza ignorării generale a acestui aspect, limba moldovenească cu grafie chirilică funcționează într-un regim de declin constant și se va transforma în curând într-un fel de ebraică veche.
Se pare că învățăm limba moldovenească cu grafie chirilică numai pentru ca unii dintre conducătorii noștri să poată proclama în mod solemn o dată la doi sau trei ani: noi și numai noi pe această fâșie îngustă de pământ am păstrat limba moldovenească cu grafie chirilică. Dar ce sacrificăm prin aceasta? Nimic mai mult decât dezvoltarea tinerilor care aparțin celui mai mare grup etnic din țară. Este oare mai importantă această declarație solemnă?
Redactorul ziarului „Adevărul Transnistriei”, Nadejda Andreevna Bondarenko, a declarat că ea călătorește foarte mult în satele moldovenești și că nu a întâlnit niciodată această problemă. Oamenii sunt preocupați de probleme de natură socio-economică. Am aprobat-o cu entuziasm. La începutul anilor optzeci ai secolului trecut, în calitate de colaborator netitular al Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova, și eu am călătorit mult prin satele din partea de nord și centrală a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești. Am îndrăgit foarte mult această activitate. Nici eu nu am întâlnit astfel de probleme. Însă în anul 1989 acestea s-au ivit brusc, încât mi s-a făcut părul măciucă. Dacă oamenii nu vorbesc, nu înseamnă că nu gândesc. Sau gândesc că limba noastră maternă moldovenească va dispărea de pe teritoriul Transnistriei. Pe acest drum ne și îndreptăm. Da, tăcerea mieilor moldoveni transnistreni continuă încă. Dar trebuie oare să ne mai amăgim încă 20 de ani și să pretindem că nu se întâmplă nimic primejdios?
Lipsa condițiilor necesare pentru dezvoltarea individului, printre altele, provoacă exodul masiv al tinerilor în afara granițelor și debilitează republica.
Catastrofa s-a produs deja. Este timpul să ne gândim cum putem să reducem și în cele din urmă să eliminăm consecințele sale.
Eu văd două moduri pentru a rezolva această problemă. Primul este acela de a aloca o mare parte a bugetului pentru dezvoltarea limbii moldovenești cu grafie chirilică. Pentru publicarea de reviste cu caracter politic, artistic, pentru copii, tineri și femei. Mii de cărți cu grafie chirilică ale clasicilor moldoveni și universali, cărți tehnice, medicale într-un număr mult mai mare decât cele publicate în Republica Moldova și România la un loc.Și astfel, după câțiva ani, unul dintre liderii RMN va exclama din nou: noi și numai noi pe această fâșie îngustă de pământ am păstrat limba moldovenească scrisă cu grafie chirilică. Cu toate acestea, când am scris „o mare parte a bugetului”, m-am înfierbântat prea tare. Nu sunt de ajuns nici măcar mai multe bugete.
Există și un alt mod. Permiterea funcționării limbii moldovenești pe baza grafiei latine, laolaltă cu limba moldovenească cu grafie chirilică. Să nu se modifice programa istoriei și a altor materii care nu interpretează corect, în opinia noastră, anumite momente ale istoriei, dar să se accepte literele latine. Nu exclud faptul că există părinți care doresc să-și învețe copiii în alfabetul chirilic, în care copiii lor nu vor citi în viitor niciun cuvânt, dar care va păstra adevărul frazei rostite la un moment dat despre fâșia îngustă de pământ. Să le dăm acest drept. Să le oferim și unuia și celuilalt oportunitatea de a studia limba moldovenească în alfabetul latin (chirilic) în funcție de alegerea fiecăruia. A preda limba moldovenească în alfabet chirilic ignorând-o complet și nepublicând nicio carte, nu înseamnă a păstra, ci a distruge această limbă, scoțând-o complet din uz.
Numai Consiliul Suprem poate lua decizia de a aduce completări Constituției. Însă este posibilă organizarea unui referendum. În special în rândul vorbitorilor de limbă moldovenească, și nu în rândul celor ca Smirnov și ca Volkova: ce crezi, Anna Zaharovna, e corect așa?
În plus, propun să se înființeze în cadrul grădinițelor grupe cu predare în limbă moldovenească, una sau două instituții de învățământ profesional cu profil agricol, să se realizeze în mod regulat schimburi de colective artistice cu Ministerul Culturii din Moldova, să se difuzeze cel puțin câte un canal moldovenesc de către rețelele de radio și televiziune.
Prevăd acuzațiile aduse de șoviniști la adresa mea pentru renegarea uneia dintre cele mai importante „realizări” ale republicii și chiar pentru trădare. Iertați-mă, domnilor, dar păcatul renegării și trădării cade asupra celor care distrug și surghiunesc limba. A celor care din toate puterile se fac că „nu observa” ceea ce este evident. Inclusiv debilitarea statului.Vor fi unii care mă vor acuza de naționalism. Le transmit acestora calde salutări și cele mai bune urări! A asigura cu succes dezvoltarea personalității a zeci de mii de tineri înseamnă a consolida statul din punct de vedere economic, politic, intelectual și moral.
Șoviniștii nu au curajul să recunoască înfrângerea definitivă a scrierii chirilice pe teritoriul transnistrean și aceștia, în cazul admiterii scrierii latine în mediul educațional își vor exprima neliniștea cu privire la influența tot mai mare a Republicii Moldova. În competiția, sau mai precis, în războiul rece dintre Republica Moldova și Transnistria va câștiga cel care va construi o economie și o societate mai eficientă, în care vor fi respectate drepturile și libertățile omului. Adoptarea de decizii curajoase în interesul tinerilor care aparțin celei mai numeroase diaspore din Transnistria va consolida cu siguranță autoritatea republicii la nivel internațional. Și, cel mai important, va consolida țara noastră din punct de vedere economic și politic, prevenind apariția unor tensiuni în rândul societății.
Nikolai Buceațki
Președinte Consiliului „Fondului pentru Protecția Drepturilor Omului și Politicii Eficiente ”
Sursa: ziarul „Grajdanskoe Obștestvo” („Societatea Civilă”), ianuarie 2013, p. 4