Transnistria, la fel ca şi celelalte formaţiuni statale nerecunoscute sunt bolnave de aceiaşi boală. Organele puterii de stat sunt necontrolabile de către comunitatea internaţională iar comunitatea locală este pur şi simplu ignorată. Este prezent în totalitate sindromul “cetăţii asediate”, care nu permite nici într- un caz critica comandanţilor cetăţii. Cei, care nu sunt de acord sunt trecuţi imediat la categoria “trădătorilor”, “rebelilor” şi sunt pedepsiţi crunt după legile dure a timpului de război. Fără procese şi anchete. În aceste condiţii cei, care deţin puterea îşi permit fărădelegi, abuz şi încălcarea dreptului omului. Aşa a fost pe timpul lui Smirnov iară pe timpul lui Şevciuk situaţia a devenit şi mai cruntă. Organele puterii depun eforturi enorme pentru a nu permite apariţia Societăţii Civile şi până una alta – le merge. În Transnistria nu există partide politice serioase, nu există organizaţii sociale independente, nu există alegeri democratice.
Consider, că una din cele mai acute probleme este utilizarea metodelor de tortură în timpul derulării anchetelor judiciare de către organele de anchetă. În constituţia Republicii Transnistria este scris, că fiecare om este protejat de torturi şi schingiuiri însă în legislaţie nu este prevăzută responsabilitatea pentru practicarea lor. E ca şi cum este interzis, însă dacă ai comis, nu păţeşti nimic.
În organele judiciare transnistrene tortura se utilizează atât de des, încât se pot scrie teze de doctorat pe tema obţinerii dovezilor necesare anchetei prin bătaie şi tortură, prin crearea condiţiilor insuportabile pentru reţinuţi şi prin presiuni psihice. Despre aceasta ştiu toţi, inclusiv şi garantul respectării drepturilor noastre Evghenii Vasilievici Şevciuk.
Mai mult decât atât, E. V. Şevciuk, la conferinţa de presă din 7 aprilie a subliniat procentul mare de soluţionare de către organele judiciare a cazurilor de criminalitate, chiar dacă nimeni nu la întrebat despre acest lucru. Oare tocmai el fost miliţian să nu cunoască preţul monstruos al acestui indicator de rezolvare a cazurilor de infracţiune?
La mitingul de pe 1 Mai ministrul afacerilor interne Ghenadie Yiurievici Kuzmiciov a remarcat cu pretenţii, în faţa celor adunaţi, faptul, că organele nu îşi asumă responsabilitatea pentru aceste procente de soluţionare a cazurilor, care în curând, spunea el, vor depăşi pragul sutei de procente fiindcă organele noastre judiciare în epoleţi în goana după procente mari slăvite deseori singuri înscenează („desenează” cum s-a exprimat el) infracţionalităţi (de regulă deosebit de grave) şi le „soluţionează” imediat, găsind aşa zişii autori ai crimelor printre oameni nevinovaţi. Iar tribunalul transnistrean („cel mai uman şi mai corect”) trece automat aceşti nevinovaţi la categoria infractorilor.
Tânărul Evghenii Antonov a fost condamnat pentru asasinarea unei fete la un termen mare de privare de libertate. A stat 4 ani închis, ca mai apoi să se găsească întâmplător autorul adevărat al crimei, care a fost judecat pentru asasinarea nefericitei fete. Evghenii a fost achitat şi eliberat din detenţie. A stat 4 ani în baza faptei recunoscute de el însuşi. Însă cum a fost obţinută această recunoaştere a cimei, despre care dânsul nici nu a auzit, este secret de anchetă.
Dar să nu credeţi, că bravii contribuitori la atingerea aşa numitelor procente mari de soluţionare s-au liniştit după acest caz. Cu ajutorul unor provocatori interpuşi l-au aranjat pe Antonov sub Articolul “tentativă de omor”. La întrebarea judecătoarei Marina Vozniuc către anchetatorii Crâjanovschiy şi Ceciotkin de ce l-au reţinut pe Antonov în stradă şi nu în casa scării blocului în care locuieşte presupusa victimă, aceştia au răspuns cu nonşalanţă: păi da dacă el mergea cu totul în altă parte? Şi de această dată în timpul derulării anchetei au început cu „dobândirea recunoaşterii de bună voie a faptei”. Şi iarăşi judecătorul cum se zice cu toată inima i-a lipit omului nevinovat 8,5 ani de puşcărie ci regim special şi confiscarea averii. Însă acest caz a fost cel, în care Curtea Supremă a anulat sentinţa ca fiind nefondată de probele miliţienilor.
La fel ca şi în cazul lui Egor Stoianov, care în perioada de pe 19 până pe 23 mai 2010 era în oraşul Odessa cu prietena lui. Anchetatorii însă l-au găsit chipurile pe 21 mai intermediind vânzarea marihuanei în comuna Parcani, raionul Slobozia. Faptul, că el se afla la Odessa a fost confirmat de mai mulţi martori, precum şi de documente respective. Dar ca să vezi – în arsenalul anchetatorilor există bidonul de polietilenă umplut cu apă. Dacă ştii unde şi cum să aplici loviturile, poţi provoca dureri venite din iad iar pe corpul schingiuitului nu rămân urme vizibile. E drept însă că sunt traumatizate organele interne cu formarea hematoamelor iar mai târziu şi a tumorilor, inclusiv şi ale celor maligne canceroase, dar acestea vor fi mai târziu. Până una alta nefericitului i se dictează de către anchetatori tot ce le este lor necesar. Le este cunoscută bravilor noştri cavaleri de protecţie a ordinii publice şi aşa metode „contemporane şi performante” cum ar fi „elefănţeul” (când anchetatului i se îmbracă pe cap o mască antigaz şi se obturează prin diferite metode furtunul, prin care se respiră), „rândunica”, când anchetatul este suspendat de tavan de mani şi picioare răsucite la spate.
Lui Egor Stoianov judecătoarea Capralov Ludmila Fedorovna i-a trântit 12 ani de detenţie cu regim special pentru o infracţiune, care a fost (sau nu a fost) comisă în comuna Parcani, când “infractorul” se afla la Odessa.
De multe ori însă se pot descurca şi fără recunoaşterea de bună voie a săvârşirii faptei. Cetăţeanul în vârstă de 17 ani din or. Bender Evghenii Sultanov a primit trei ani de puşcărie pentru o infracţiune nedemonstrată. Victimei i s-a părut, că parcă îl recunoaşte după culoare ochilor. E a fost jefuită la ora 1.30 noaptea în întuneric total. Nu ştiu cum „au lucrat” cu el anchetatorii, însă Evghenii nu a recunoscut fapta şi în loc de examenele de absolvire a nimerit la puşcărie. În curând trebuie să fie eliberat după trei ani de detenţie. Cu obrazul curat şi cu psihicul frânt?
Cetăţeanul din or. Bender Neciaev şi trei dintre prietenii lui au recunoscut, după trei luni de reţinere în arest preventiv, asasinarea cu circumstanţe agravante a unei femei. Pe băiţi i-au bătut. În special s-a stăruit un activist politic de rang înalt în prezent. Bătea băiţii în cap foarte dureros. Însă aceştia au recunoscut numai atunci când au fost ameninţaţi că o săi mute în aşa zisa „casă a presei”, în celulă cu recidivişti perverşi, unde urmau să fie voalaţi ca pe urmă să fie totuşi judecaţi pentru asasinat. Băieţii speriaţi au semnat tot. Mai apoi dosarul a nimerit pe mâna unui anchetator cumsecade, care a demonstrat nevinovăţia lor. Trei luni de iad însă nu au trecut fără urmări. Neciaev a fost traumatizat psihic. Acum 2 ani a fost ucis.
Despre torturile cu masca antigaz, conectarea de curent electric la organele genitale scrie Serghei Riajev, locuitorul satului Blijnii Hutor. Riajev s-a adresat în toate instanţele cu plângeri, însă toate au fost ignorate. S-a adresat la mine. Are concluzia expertizei de la medicii legişti, în care se este scris precum, că are „fractura cartilajelor pavilionului urechii din stânga”, „hematoame pe suprafaţa anterioară a gambei din stânga, a antebraţului stâng, în regiunea organelor genitale şi ale rinichilor”. Din spusele organelor de anchetă Serghei şi-ar fi cauzat singur aceste traume, sau colegii lui de celulă. Riajev însă declară că nu este vinovat.
Anghelov Victor Ivanovici, anul naşterii 1958, este privat de libertate pe 14 ani şi deţinut în penitenciar cu regim special. Dânsul şi încă trei bărbaţi (în perioade diferite) au fost judecaţi pentru violarea a patru surori minore R şi V. Acestea sunt numai cazurile cunoscute mie. Până la tribunal au ajuns bănuiesc şi alte cazuri. Alte cazuri incomparabil mult mai multe au fost „rezolvate”. Se creează impresia, că aceste fete, infinit de neglijente inclusiv şi din punct de vedere igienico – sanitar, sunt violate aproape în toată ziua.
Faţă de Anghelov au fost utilizate de asemenea acte de violenţă fizică, torturi prin conectare la curent electric, avocatul lui nu a avut acces şa el, nu i sa dat voie să comunice ce se întâmplă cu el. Anghel a avut traumă craneo-cerebrală şi fracturi de coaste. A fost impus să semneze fără să citească fiind că din primele zile i s-au spart ochelarii. În arest preventiv Anghelov s-a aflat un an şi 4 luni, în decursul cărora practic nu s-a derulat ancheta. L-au ţinut înfometat. Deţinuţii de tipul criminalilor sadea, din celula lui, şi-au bătut joc de el. L-au forţat să semneze declaraţii false contra lui. În celulă erau 18-20 de deţinuţi. Condiţii de somn pe paturile goale din lemn. Şi Victor Anghelorbv nu a mai suportat, a recunoscut ceia ce nu a săvârşit şi a fost judecat la 14 ani de detenţie. Anchetatorii forţează oamenii să mărturisească pentru fapte ne săvârşite. Este de fapt şi o crimă cu caracter religios. Îi mint des. Le promit, că îi vor elibera şi le vor înlesni plecarea din Transnistria. Şi iarăşi sunt minţiţi.
În ianuarie 2012 la cimitirul „Dalinee” a fost violată şi asasinată o fetiţă. Peste trei zile organele de anchetă au raportat soluţionarea crimei şi reţinutul depune declaraţii de recunoaştere a crimei. A fost arestat un tânăr, care a absolvit o şcoală specială. Însă nu au reuşit să obţină declaraţiile dorite şi au fost nevoit s-l elibereze pe tânăr. La superiori a fost deja depus raportul. Infractorul nu a fost reţinut însă. Au început iarăşi să-l chinue pe tânărul amărât. I-au promis, că îl vor ajuta să evadeze şi să fugă în afara Transnistriei. L-au chinuit şi pe băiat şi pe părinţii.
Raportorul special pentru ONU pe problemele, care privesc tortura şi schingiuirile, precum şi alte forme dure neomeneşti de anchetă, tratamentele, sau pedepsele, degradante, a vizitat Transnistria în iulie 2008, în cadrul vizitei sale în Republica Moldova. Referitor la tratamentul persoanelor din aresturile preventive, raportorul a declarat ulterior, a obţinut „informaţii sistematice şi care sunt credibile, privind adresarea dură şi tortura, în special în timpul anchetei. Metodele cu utilizarea torturii includ lovituri cu pumnul, cu bastoane de cauciuc, inclusiv lovituri la tălpi şi în regiunea rinichilor, utilizarea şocurilor electrice şi ale acelor sub unghii”.
Conform Constituţiei tortura este interzisă, însă nu este stabilită pedeapsa pentru practicarea torturii. Anchetatorii găsiţi vinovaţi de practicarea torturii continuă să-şi îndeplinească „obligaţiile lor profesionale”.
Cetăţeanul reţinut Andrei Badanov, locuitorul or. Bender, conform spuselor anchetatorilor ”şi-a dezbătut singur 9 dinţi, şi-a fracturat trei coaste, şi-a aranjat singur o comoţie cerebrală, fracturi multiple ale maxilarului şi a mandibulei”.
Anchetatorii noştri se folosesc de relaţii neregulamentare între deţinuţi şi reţinuţi. Reţinuţii sunt plasaţi în celule cu infractori perverşi, din care după ce sunt violaţi sunt transferaţi însă rămân pe toată viaţa traumatizaţi psihic. Aşa au procedat cu minorul A Ţ. pentru că acesta a scris o plângere împotriva anchetatorilor.
Cetăţeana Elena Serebrianscaia, locuitoare a oraşului Bender, a fost reţinută de către miliţienii Şpac şi Matoc pentru motivul că li s-a creat impresia, că dânsa a furat nişte mere. Au luat decizia s-o aducă forţat la secţia de miliţie. Fiind că Elena categoric nu a fost de acord au urcat-o în maşina lor cu forţa. În aşa fel i-au frânt un deget, i-au luxat un braţ. Când s-au clarificat, că fata primise merele de la bunica din livada acesteia, care locuieşte în comuna Kiţcani au dat-o în judecată pentru împotrivire organelor de menţinere a ordinii publice. Merele au fost confiscate. Tribunalul din Bender a amendat fata.
Faţă de toţi reţinuţii în arest se folosesc metode de tortură şi intimidare prin crearea condiţiilor inumane în celule. Sunt plasaţi în număr de trei – patru ori mai mulţi decât prevăd normele. Relaţiile sunt inumane, umilirea demnităţii umane este soarta fiecărui, care a ajuns în celule, inclusiv şi pentru acel, care poate va fi reabilitat şi eliberat fiind nevinovat. Mâncare mizerabilă, lipsa lingeriei de pat, WC improvizat într-o găleată, care se află tot în celulă, miros insuportabil, vecinătate imediată cu bolnavi de tuberculoză formă deschisă, neacordarea ajutorului medical urgent (la dureri de dinţi de exemplu) – este o listă destul de incompletă de tortură sofisticată. Vara în celulă se sufocă toţi de căldură, iarna este frig şi umed. Celulele sunt pline de păduchi, gândaci şi ploşniţe. Şi ziua şi noaptea în celulă este lumina aprinsă. Persoanelor din arest nu li se permit plimbările.
Pe Evghenii Popuşoi cu handicap de grupa 1 l-au ţinut pentru o infracţiune neconsiderabilă în aceste condiţii mai mult de un an. Omul nu are nici un rinichi funcţional. Este necesară hemodializa periodică obligatorie. Nu a avut măcar cele mai simple condiţii de menţinere a sănătăţii. În final l-au judecat cu termen condiţionat, însă omul a pierdut sănătatea pentru restul vieţii.
În rezultatul acestor „activităţi de anchetare” cetăţeni nevinovaţi sunt trimişi după sârma ghimpată cu perioade de detenţie imense. Iar infractorii adevăraţi rămân în libertate şi comit alte crime.
La pagina 18 din Raportul D-lui Tomas Hammarberg este menţionat: „Se creează impresia, că actorii politici – cheie recunosc, faptul, că problemele relatate de către raportorul special ONU, privind tortura, sunt importante”.
Recunosc, însă tot ei continuă să considere, că tortura este norma derulării anchetei. Păi cum altfel când este necesar să crească procentul de soluţionare a infracţiunilor însă alte metode de cercetare sunt prea complicate şi ca să vezi – solicită competenţă?