Cu referire la subiectul retragerii de pe teritoriul Republicii Moldova (RM) a trupelor militare străine, intens abordat în mediul politic şi mediatic naţional şi internaţional este de precizat următoarele.
Condiţiile de intrare, de staţionare temporară, de ieşire şi de tranzitare a teritoriului RM de către forţe militare străine în conformitate cu acordurile internaţionale la care RM este parte sunt expres stipulate în prevederile Legii nr.448-XV din 13.11.2003 cu privire la statutul forţei militare străine în RM.
Art. 21 din Legea nr.448/2003 concretizează că prevederile actului legislativ vizat nu se extind asupra statutului juridic al formaţiunilor militare ale Federaţiei Ruse (FR) care urmează a fi retrase de pe teritoriul RM, precum şi asupra contingentelor militare străine create pentru asigurarea regimului de securitate în conformitate cu Acordul cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat din regiunea transnistreană a RM din 21.07.1992.
Respectiv, atunci când ne referim la prezenţa militară a FR, trebuie să ţinem cont că sunt 2 componente distincte, şi anume:
a) contingentul forțelor de menținere a păcii din partea Federației Ruse, aproximativ 400 de militari, prezenți în temeiul Acordului moldo-rus din 21.07.1992, şi,
b) trupele Grupului Operativ al Trupelor Ruse (GOTR) cu depozitele de la Colbasna: circa 1400 de militari și 20 000 de tone de muniții, care se află pe teritoriul nostru fără acceptul statului, cu încălcarea prevederilor constituționale cu privire la neutralitate și angajamentele internaționale existente.
Referitor la componenta forţelor de pacificare poziția autorităților moldovenești se rezumă la aceea că situația din 1992 s-a schimbat, la moment nu mai există riscuri iminente militare și ar fi cazul ca această operațiune să fie transformată din una militară în una de monitorizare civilă, umanitară, cu un mandat internațional și cu prezență multinațională, care ar depune eforturi de apropiere a malurilor, de restabilire a infrastructurii, de eliminare a barierelor în calea liberei circulații.
Ce ţine de componenta GOTR poziția autorităților de la Chișinău este clară, univocă și neschimbată că aceste forțe trebuie retrase necondiționat împreună cu munițiile care sunt ilegal depozitate pe teritoriul țării și reprezintă factori de risc sporit în materia de securitate și ecologie.
Acordul din 21.07.1992 a fost primul document de referinţă care a statuat că contingentele fostei armate a 14-a de gardă sovietică (rusă), dislocate în regiunea transnistreană a RM (reorganizate ulterior în GOTR) trebuie să respecte neutralitatea şi că în procesul de negocieri RM-FR vor fi determinate etapele de retragere a acestora.
În rezultatul unui proces îndelungat de negocieri cu implicarea factorilor politici, diplomatici dar şi a experţilor de resort din partea RM şi FR s-a definitivat un proiect de Acord dintre FR şi RM cu privire la statutul juridic, modalitatea şi termenii de retragere a formaţiunilor militare ale FR, temporar amplasate pe teritoriul RM, semnat la Moscova, la 21.10.1994, la nivelul Prim-miniştrilor Cernomârdin V. şi Sangheli A..
Art. 2 din Acordul prenotat stabilea că prezenţa formaţiunilor în cauză este una temporară, iar partea rusă reieşind din posibilităţile tehnice şi intervalul de timp necesar pentru transferul într-un nou punct de dislocare va efectua retragerea acestora în decurs de 3 ani de la data intrării în vigoare a Acordului dat, precizând, totodată că paşii practici în acest sens vor fi sincronizaţi cu procesul de reglementare politică a conflictului transnistrean şi de identificare a statutului juridic special pentru regiunea transnistreană a RM. Orarul şi etapele de retragere urmau să fie determinate printr-un protocol distinct dintre ministerele de apărare ale Părţilor semnatare.
Pentru intrarea în vigoare a prevederilor Acordului din 21.10.1994 se impunea parcurgerea de către ambele Părţi a tuturor procedurilor interne de formalizare a procesului, iar pentru producerea efectelor juridice – retragerea completă a formaţiunilor militare ale FR, fapt însă, nerealizat până în prezent de către FR.
Pe 01 iulie 1995 a fost constituit GOTR, prin reorganizarea armatei a 14-a a URSS.
În pofida eforturilor autorităţilor moldoveneşti de a avansa procesul pe această dimensiune, partea rusă şi reprezentanţii Tiraspolului sub diverse pretexte au tergiversat dialogul şi au restricţionat accesul reprezentanţilor autorităţilor constituţionale şi a organizaţiilor internaţionale relevante pentru a se documenta cu situaţia pe teren şi a iniţia realizarea unor primi paşi de demilitarizare a regiunii cu eliminarea componentelor armate ale FR fără statut juridic determinat pe teritoriul ţării.
La 20 martie 1998, la Odesa, a fost semnat Acordul cu privire la măsurile de încredere şi dezvoltare a contactelor între Republica Moldova şi Transnistria, art.3 al căruia prevedea „….Micşorarea potenţialului în Zona de securitate şi demilitarizarea ei treptată”. Mai mult, tot la Odesa, într-un document separat, FR s-a obligat să-şi evacueze trupele militare din regiune, Ucraina s-a obligat să asigure „coridor verde” pentru tranzitarea liberă a garniturilor de tren pe teritoriul său, iar OSCE să formeze un fond financiar internaţional pentru a asigura toate lucrările de evacuare.
Totuşi, prin prevederile pct.19 al Declaraţiei Summit-ului OSCE de la Istanbul din 18.11.1999 de către statele-membre au fost aprobate reglementări importante pentru RM, prin care se formulau următoarele:
“Cu trimitere la Deciziile Summit-elor de la Budapesta şi Lisabona, precum şi a Reuniunii Ministeriale de la Oslo, reiterăm aşteptările noastre cu privire la retragerea cât mai curândă, ordonată şi completă a trupelor ruse din Moldova. În acest context, noi salutăm progresul recent obţinut în retragerea şi distrugerea echipamentelor militare ruse stocate în regiunea transnistreană a Moldovei şi finalizarea distrugerii muniţiilor netransportabile. Noi salutăm angajamentul Federaţiei Ruse de a finaliza retragerea forţelor armate ruse de pe teritoriul Moldovei până la sfârşitul anului 2002.”
Întru a realiza aceste angajamente a fost extins mandatul Misiunii OSCE pentru a asigura transparentizarea procesului şi a coordona aspectele de asistenţă tehnică, cu instituirea şi a unui fond voluntar de asistenţă financiară internaţională.
În pofida acestui fapt, careva progrese până la sfârşitul lui 2002 şi mai târziu nu au fost înregistrate, FR eschivându-se de la abordarea acestuia şi în comun cu reprezentanţii Tiraspolului punând accent pe pretinsul model de succes al operaţiunii de pacificare de pe Nistru, inducând totodată, în mod premeditat, partenerilor externi falsa impresie că componenta GOTR e o parte a contingentului de pacificatori.
Urmare a iniţiativei Preşedintelui ucrainean Iuşcenco V. cu referire la aşa-numiţii 7 paşi de soluţionare a dosarului transnistrean, prezentată la summit-ul GUAM de la Chişinău din 22.04.2005, în cadrul întrevederii mediatorilor şi părţilor din formatul de negocieri “5+2” ce a avut loc pe 17.05.2005, la Vinniţa, partea ucraineană a expus un plan detaliat cu genericul “Reglementare – prin democratizare”, susţinut de către participanţi, cu excepţia reprezentanţilor Tiraspolului care au prezentat o opinie separată.
Un rezultat al acestei iniţiative a fost şi adoptarea Hotărârii Parlamentului RM nr.117 din 10.06.2005, prin care a fost aprobat Apelul Parlamentului RM cu privire la principiile şi condiţiile demilitarizării zonei transnistrene, care a stabilit ca până la finele anului 2005, FR va încheia retragerea şi lichidarea arsenalului militar rus, precum şi retragerea forţelor militare GOTR de pe teritoriul RM, iar până la 31.12.2006 retragerea integrală şi a contingentului rus al forţelor de pacificare, cu realizarea unei transformări treptate şi depline a operaţiunii de pacificare existente într-un mecanism internaţional de observatori militari şi civili, care va acţiona cu mandatul OSCE.
Deşi, ambele obiective (retragerea GOTR şi transformarea operaţiunii de pacificare), într-o manieră deja uzuală, nu au fost implementare de către partea rusă, care insista pe etapizare – identificarea iniţial a unei soluţii comprehensive la problema transnistreană şi ulterior demilitarizarea, Guvernul de la Chişinău le-a menţinut ca priorităţi în toate programele şi planurile de acţiuni ale Guvernului RM din 2005 şi până în prezent.
Întru a institui o platformă de dialog tehnic în cadrul căreia să fie identificată, consultată, agreată şi implementată o procedură viabilă de retragere de pe teritoriul țării a echipamentelor și trupelor militare ale FR fără statut juridic determinat, prin Hotărârea Guvernului RM nr.1178 din 31.10.2007 au fost instituite grupurile de lucru pentru demilitarizare şi întărirea securităţii, la lucrările căruia au fost implicaţi experţii de profil de pe ambele maluri ale Nistrului. Cu regret, însă au avut loc doar câteva şedinţe ale grupului de lucru menţionat, fără a se reuşi convenirea unor mecanisme concrete, pe motivul indezirabilităţii şi neconstructivismului manifestat de către partea transnistreană, iar, începând cu anul 2011 activitatea acestuia a intrat în impas, fiind imposibilă continuarea dialogului în acest format.
La 21 iulie 2017, cu prilejul aniversării a 25 de ani de la încetarea ostilităţilor de pe Nistru, a fost aprobată Declaraţia Parlamentului RM privind retragerea forțelor militare ruse de pe teritoriul țării, prin care s-a făcut apel către FR de a relua şi de a finaliza procesul de retragere a trupelor, muniţiilor, armelor şi echipamentelor sale militare, conform principiilor şi angajamentelor internaţionale, s-a adresat către mediatorii şi observatorii în procesul de reglementare transnistreană de a iniţia discuţii politice privind transformarea mecanismului actual de menţinere a păcii într-o misiune civilă cu mandat internaţional, precum şi s-a cerut Guvernului şi Preşedintelui RM să promoveze prin orice mijloc disponibil adoptarea unei Rezoluţii a Adunării Generale a ONU privind retragerea trupelor militare ruse aflate ilegal pe teritoriul ţării noastre.
Argumente juridico-politice ce fundamentează poziţia autorităţilor RM şi cererea lor de a retrage de pe teritoriul ţării trupele străine fără statut determinat se regăsesc şi în textul Hotărârii Curţii Constituţionale a RM privind interpretarea art.11 din Constituţie (neutralitatea permanentă) din 02.05.2017.
Problema retragerii necondiționate a trupelor militare străine de pe teritoriul țării este abordată în mod constant de către autoritățile de la Chișinău în cadrul diverselor platforme de dialog cu partenerii externi (politice, diplomatice, sectoriale), oficialii UE și SUA reiterează necesitatea dinamizării procesului respectiv, în timp ce Ucraina și-a exprimat disponibilitatea de a participa activ la discuțiile ce vizează demilitarizarea regiunii și înlocuirea operațiunii curente de menținere a păcii cu o misiune multinațională civilă cu mandat internațional.
Este de menționat şi faptul că deşi Acordul cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat din regiunea transnistreană a RM din 21.07.1992 prevede că problema în cauză face obiect de reglementare al tratativelor moldo-ruse în partea ce ține de determinarea procedurilor și termenelor de retragere etapizată, din considerente independente de eforturile autorităților moldovenești, precum și datorită poziției duplicitare a autorităților FR în onorarea angajamentelor asumate la nivel internațional și în cadrul platformelor de dialog pentru reglementarea transnistreană până în prezent nu au fost obținute careva rezultate tangibile.
Reieșind din agenda agreată în procesul de negocieri, consultări prealabile pe marginea problemei în cauză pot fi inițiate în comun cu actorii internaționali în cadrul Conferinţei permanente pe probleme politice în procesul de reglementare transnistreană (formatul de negocieri „5+2”), în cazul deschiderii discuțiilor pe aspecte politice și de securitate, cu determinarea parametrilor finali ai soluționării conflictului și stabilirea statutului juridic special al regiunii transnistrene în componența statului unitar și indivizibil RM.
Cu regret însă, partea transnistreană, refuză categoric avansarea dialogului pe acest subiect, impunând precondiții incompatibile cu regulile de desfășurare a negocierilor, blocând în mod arbitrar reuniunile oficiale în formatul „5+2” și lucrările Comisiei Unificate de Control, menținând nejustificat restricționarea accesului reprezentanților autorităților moldovenești și organizațiilor internaționale în regiune și propagând intenționat în mass-media mesaje de genul pericolului izbucnirii unui nou conflict armat pe Nistru în cazul modificării actualului format de pacificare, retragerii contingentelor și echipamentelor militare ruse, calificate ca „mijloace de garantare a păcii regionale”.
Din considerente de securitate naţională, retragerea din regiunea transnistreană a contingentelor GOTR și evacuarea (lichidarea) munițiilor FR depozitate la Colbasna, este în interesele RM, în contextul în care prezenţa acestora se află în afara oricăror reglementări legale, are un impact negativ asupra avansării pe calea soluţionării definitive a diferendului transnistrean şi constituie un impediment în restabilirea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a ţării.
Pentru identificarea unei soluții viabile întru realizarea dezideratului respectiv, autoritățile naționale vor continua să promoveze dialogul cu partenerii externi relevanți, să atragă sprijinul internațional necesar, să întreprindă acțiunile politico-diplomatice ce se impun și să insiste pe abordarea elementelor de demilitarizare a regiunii în cadrul formatului de negocieri „5+2”. Un rol activ în acest proces trebuie să revină Misiunii OSCE, implicate plenar în procesul de reglementare a conflictului transnistrean și în sarcina căreia revine gestionarea aspectelor în materie de securitate regională și promovarea proiectelor de reconstrucție post-conflict.