Caracterul relațiilor moldo-ruse, aruncate în bezna incertitudinii de către guvernarea Republicii, prin adoptarea cunoscutelor acte și declararea lui D. Rogozin persoană non-grata, a provocat un val de comentarii, care nu scade și la aproape o lună de la producerea fenomenului. Am fi trecut situația la una de rutină în relațiile bilaterale, care au cunoscut perioade de răcire și de acuzații grave reciproce. Însă, există anumite aspecte noi în raportul de forțe și motive în jurul Republicii Moldova, care ne impun o abordate mai atentă. În primul rând, nici la moment nu cunoaștem atitudinea către cele întâmplate a liderului de la Kremlin – factor care ar limpezi mult apele propagandistice din anturajul evenimentului. Secundo: au apărut opinii potrivit cărora Kremlinul ar fi preocupat de probleme cu mult mai importante ca cele legate de Moldova și Transnistria și, respectiv, noi am fi lăsați în voia soartei pentru o perioadă de câteva luni. Poziția dată e aparține lui Vladimir Iacovlev. Fondatorul și fostul redactorul-șef a cotidianului din FR ”Kommersant” consideră, că în timpul apropiat în Rusia ar putea fi declanșată o lovitură de stat de proporții. Domnia sa aproape nu operează cu fapte, însă sentimentele la care el apelează, lasă impresia unor argumente. Iacovlev recunoaște că anume intuiția și nu alte aptitudinii l-au convins a preîntâmpina lumea referitor la eventualele confruntări sociale. Potrivit intuiției fostului redactor, situația în lunile ce vin în Rusia ar putea evolua în una din două direcții. Ori schimbarea puterii cu consecințe imprevizibile, ori o criză socială gravă, care ar condiționa destabilizarea sistemului integral, provocând lipsa celor necesare și, drept consecință, avansarea riscului pentru viața populației. Din aceste considerente Iacovlev direct, fără glume, recomandă oamenilor să plece din țară, nu definitiv, ci pentru câteva luni. Domnia sa amintește că Rusia a mai trecut prin evoluții similare, în special în august 1991. Atunci prin minune situația nu a derivat spre confruntări sângeroase, odată ce cei care au provocat conflictul nu dispuneau de forțele necesare. La moment, potrivit lui Iacovlev, în țară nu sunt forțe capabile a riposta revanșardelor. Iacovlev mai afirmă că societății din Rusia îi sunt proprii doi indici, care și permit cu mare precizie a presupune, că situația e alarmantă. 1. Nemulțumirea generală a populației, de toate, absolut de toate. 2. Separarea societății în două tabere confruntătoare, care se plasează pe poziții absolut contradictorii. În opinia lui Iacovlev, ambii indici sunt prezenți în Rusia actuală, ceea ce și condiționează inevitabilitatea crizei.
Am putea menționa că presimțirile unui ziarist nu prea au corelații cu evoluțiile în Republica Moldova. Cu atât mai mult, că nu se văd nici semne de evoluție a situației din FR spre criză. Sau sunt? În topul noutăților din FR cu certitudine se află situația în jurul fostului ministru a dezvoltării economice Alexei Uliucaev, care este acuzat de luare de mită de către Igor Secin, fost vice-prim-ministru, președintele consiliului de directori al SA ”Rosneft”. Am putea să asistăm la acuzarea la adresa lui Secin, considerat drept persoană a patra ca valoare în Rusia. Cum se spune în asemenea cazuri, consecințele sunt imprevizibile.
Însă, nu putem exclude și o altă formă de depășire a crizei, practicată în formațiunile statale cu nivelul inferior de dezvoltare a instituțiilor democratice. La redirecționarea atenției populației spre alte probleme, cunoscute populației și acceptabile în aspectul atribuirii forțelor, mijloacelor etc. Funcției date de minune corespunde Trasnistria, evoluțiile acolo de ultimă oră. Cum am mai menționat, la moment nu dispunem de reacția personală a liderului de la Kremlin. Însă, aprecierile existente nu lasă nici o îndoială referitor la care reacție este așteptată.
Evghenii Damanțev, observator la ”Voennoie obozrenie” (Observator militar) ne prezintă la 3 august curent un amplu material, intitulat ”La margina fazei fierbinți. Transnistria sub cupola excalaționantă a Blocului Nordatlantic. Tentativele dialogului au eșuat”.
Din start ziaristul afirmă, că conflictul mocnitor transnistrean a intrat într-o fază negativă, că în timpul apropiat în regiune iar putea fi declanșate altercații armate în sudul Moldovei și a Ucrainei. Evident, că în calitate de provocatori și instigatori ai noului conflict sunt indicați SUA și UE.
Se declară că Moldova, datorită așezării sale geografice și geopolitice, ar fi un pol exclusiv al rezistenței influenței Rusiei în Europa de Est. Datorite acestor factori, Occidentul, potrivit lui Damanțev, obține pârghii necesare pentru a provoca confruntarea fostelor republici sovietice cu Federația Rusă. Ca urmare, FR ar fi atrasă în mai multe conflicte regionale, ceea ce ar condiționa reducerea substanțială a capacităților de apărare a districtelor de Vest și de Sud a FA a FR. Damanțev explică de ce Rusia nu poate renunța la aceste state și teritorii. În caz, că Rusia nu se implică, va urma pierderea teritoriilor aliate și a electoratului prorusesc. Teritoriul îndată va fi ocupat de forțele NATO, ceea ce va periclita securitatea FR. Interesele populației locale nici nu figurează în această listă a motivelor.
Revenim la situația din Transnistria. Guvernul Moldovei s-a expus pentru evacuarea ”pacificatorilor” rusești din regiune, acuzându-l de simpatii către regimul de la Tiraspol. Apoi, autorul afirmă un lucru care anterior prefera să nu fie pronunțat. El scrie, că ”nu pot militarii FR să nu susțină suveranitatea Transnistriei, dat fiind faptul, că 25 de ani în urmă pe străzile Chișinăului cetățenii puteau fi maltratați doar pentru faptul, că vorbeau limba rusă”. Deci, avem confirmarea faptului că militarii FR susțin ”suveranitatea” regimului transnistrean – ceea ce contravine poziției oficiale. Cu asta noutățile nu se termină. El declară că doar ”proclamarea la 2 septembrie 1990 a ”rmn” a frânat acțiunile nefondate ale ”radicalilor moldo-români”, susținute de tancurile și trupele forțelor armate a Republicii Moldova”. Și a treia afirmare: formarea unui stat mic, indicat a asigura existența moldovenilor care practică limba rusă, se înscrie în conceptul lumii multipolare, promovat de Federația Rusă. Iată așa, problema unui secesionism mărunt și criminal este transformată în element pozitiv al geopoliticii.
Dacă autorul atribuie părții ruse acest aspect pozitiv de asigurare a păcii, apoi Chișinăului încriminează perfectarea scenariului de subordonare a regiunii prin aplicarea forței. El ne comunică, că realizarea acestui plan este împiedicată doar de prezența celor 1412 de militari, care constituie efectivul a trei batalioane, care formează unitatea militară nr.13962 (grupul operativ de trupe ruse și contingentul de pacificatori). Odată ce autorul deschis comasează aceste structuri, afirmăm că este un fapt absolut ilegal. Republica Moldova nu a dat consimțământul acestei comasări. Este la fel o denigrare a normelor dreptului internațional, cum și recunoașterea ”suveranității” regimului în calitate de organ statal suveran. Putem doar presupune care este reacția la afirmațiile autorului referitor la scenariul militar, pregătit la Chișinău, cu aportul Kievului și a Bucureștilor. El categoric afirmă că aceste planuri se pregătesc, că trupele ruse ar putea fi distruse timp de 4-5 zile, în situația în care se implică și România. Pornind de această afirmare eronată, autorul materialului declară că ”planurile Chișinăului” impun Moscova a se pregăti pentru acțiuni rapide și eficiente de apărare a propriului contingent militar și a republicii- aliat”. Această pregătire, potrivit lui Damanțev, ar include identificarea capacităților militare de a neutraliza sisteme antiariene ucrainene, plasate în sudul țării, la care, potrivit lui, ar putea adera și sistemele modernizate de rachete Hawk-3R românești, plasate în apropierea hotarului cu Ucraina. Sistemele românești ar fi blocat integral spațiul aerian asupra zonei de nord-est a mării Negre. Mai departe Damanțev intră în sfera planificării strategice a MA a FR, ce ne propune să presupunem că el aiurează, ori că lui intenționat i s-au pus la dispoziției aceste date. ”Din moment, scrie Damanțev, ce România va procura și va instala la hotar cu Ucraina cele 8 sisteme «Patriot PAC-3», ea va forma obstacle inforțabile pentru FR, excuzind ultima posibilitate de a asigura trupele ei în Transnistria cu complexe antitanc modern și cu sisteme antiradar, necesare pentru a asigura distrugerea artileriei RM.
”Odată ce la timp nu au fost efectuate pregătirile respective, FR va fi nevoită a recurge la operațiuni radicale pentru a ași asigura statutul superputeri statale”! Nu are sens a înmulți afirmațiile nesănătoase ale acestui autor, referitor la operațiunile militare în sudul Ucrainei. Este important că ni se comunică, fie și într-o asemenea formă, că asemenea planuri ar putea exista. Că cine ar fi gata să lanseze rachete, să tragă din tunuri doar pentru a asigura prioritatea strategică ai unui stat, aflat la mii de km. de teritoriul destinat războiului. Cum ar putea un reprezentant al unui stat, ce se consideră european, să scrie că doar ”atacul masiv asupra radarelor ucrainene ar putea asigura un coridor aerian pentru transportarea trupelor aeropurtate către teritoriul Transnistriei și a RM, pentru a lichida resturile armatei moldovenești cu eforturile aviației FR”. Însă, nici asta nu este culminantă. Damanțev afirmă că Moldova ar putea consolida presiunile asupra Tranistriei, în caz că Ucraina activizează luptele în Donbas. În acest caz, s-ar putea recurge la propunerea lui Mihail Remizov, un strateg din Rusia, care afirmă că Moscova ar trebui să ceară în mod ultimativ Moldovei să nu împiedice rotația efectivului militar. În caz contrar, să recurgă la atac armat în sudul Moldovei, pentru a asigura acest coridor de tranzitare”.
Ar fi bine ca aceste declarații să fie comentate de ministerele competente a FR.
Cum și faptul continuării aplicațiilor militare. La 18 august current în Transnistria Grupul Operativ a efectuat aplicații ale conducătorilor mașinilor de mare tonaj. 50 de șoferi au efectuat conducerea extremală, a comunicat servicul de presă a Districtului de Est a MA a FR.
Timp de vară, cît durează ciclul de instruire, șoferii militari petrec nu mai puțin de 400 ore la volanul camionului militar Ural 4320, mergînd cel puțin 600 Km. Probabil, este greu de găsit alte date, care ar demonstra că afirmațțile de mai sus nu sunt lipsite de probabilitate, nu sunt doar sperietori.