Marius Șpechea: Programele oficiale ale partidelor politice în problema transnistreană – o analiză comparativă (VII)

Partidele ne-parlamentare

Așa cum este și firesc, în analiza unei situații sau probleme, dincolo de actorii aparent relevanți mai sunt o serie de factori și actori care pot juca pentru viitor sau au jucat la un moment dat, un rol decisiv, fie în transformarea situației fie în devenirea ei a ceea ce este în prezent. Astfel, și în analiza conflictului transnistrean din perspectiva programelor partidelor politice, există asemenea cazuri.

Tumultul scenei politice din Republica Moldova și nu numai, face ca anumiți actori relevanți în trecut, astăzi să fie istorie, iar alții, care abia se ridică în present, să devină factori decisivi în gestionarea situației transnistrene – sau cel puțin să ofere o viziune nouă soluționării și gestionării conflictului.  De aceea, în paginile următoare analizăm trei partide extra-parlamentare, care au potențial de a-și asuma pe viitor un rol politica de la Chișinău și implicit și în gestionarea și reglementarea conflictului transnistrean. Partidele extra-parlamentare avute în vedere sunt  următoarele trei:

1. Platforma Demnitate și Adevăr
2. Partidul Nostru (Partidul Popular Republican)
3. Partidul Acțiune și Solidaritate.

Platforma Demnitate și Adevăr

Partidul „Platforma Demnitate şi Adevăr” (PDA) denumit inițial „Forța Poporului” a fost constituit la 21 aprilie 2013 și înregistrat de Ministerul Justiţiei la 18 iunie acelaşi an. Doctrina asumată de formațiunea politică este cea a liberalismului social, iar în 2015, odată cu schimbarea denumirii partidului și modificarea statutului și a programului politic, s-a ales și un nou președinte al formațiunii în persoana lui Andrei Năstase[1].

Partidul se definește pe el însuși, într-o notă ușor populistă, ca o formațiune politică care luptă contra oligarhiei și a corupției (momentul de ascensiune al acestei formațiuni fiind fondul scandalului financiar denumit jaful secolului în care un miliard de dolari au dispărut din Banca Moldovei). Practic, valul de proteste și tensiunea politică din primăvara și toamna lui 2015 au dus la transformarea partidului „Forța Poporului” în „Platforma Demnitate și Adevăr”. În preambulul programului politic se afirmă că „Apariția pe scena politică a unui nou partid este expresia necesitații obiective de a răspunde în mod adecvat şi energic sfidărilor generate de eșecul reformelor, de aprofundarea crizei politice, economice şi sociale, de dezamăgire profundă a populației faţă de guvernările care s-au perindat la putere în ultimul deceniu. Nemulțumirea şi neîncrederea cetăţenilor faţă de partidele politice, care se declară democratice sau liberale, se mai poate manifesta prin revenirea la putere a unor forțe conservative, care promit „bunăstarea” prin refuzul la modernizare şi dezvoltare europeană a Moldovei”[2]. Astfel, bazându-se pe procentul destul de mare de alegători și totodată cetățeni dezamăgiți de opțiunile politice tradiționale ale scenei politice din Republica Moldova, PDA se prezintă pe sine ca o alternativă nouă, care poate și vrea să răspundă principalelor provocări ale politicii interne și externe ale Moldovei.

Din perspectiva raportării la situația conflictului transnistrean, Platforma Demnitate și Adevăr manifestă un interes destul de scăzut, punctând mai degrabă problemele și nemulțumirile social-politice ale Moldovei din perspectiva strict a politicii interne, în cadrul programului figurând doar trei referiri exprese la problematica transnistreană – și acestea relativ generale, în care partidul se exprimă evident pentru soluționarea pașnică a acestui conflict cu respectarea prevederilor din Dreptul Internațional: ”reintegrarea teritorială a statului prin aplanarea/soluționarea diferendului transnistrean în strictă conformitate cu normele dreptului internațional”[3]. Iar în capitolul X al programului se exprimă intenția de a construi și asigura un format statal, administrativ-teritorial, care să permită fiecărei regiuni să se dezvolte armonios și astfel și regiunea transnistreană să se poată regăsi în acest format. Textul original: „păstrarea unei diviziuni administrativ-teritoriale optime, care ar contribui la îmbunătățirea interacțiunii între autoritățile locale şi cele centrale, la dezvoltarea social-economică a regiunilor, ceea ce este important în condițiile dezvoltării autonomiei locale, precum şi pentru crearea stimulentelor suplimentare pentru reunificarea tării prin soluționarea diferendului transnistrean”[4].

Iar în raport cu politica externă, PDA încearcă o ieșire din ecuația geopolitică existentă, propunând o abordare multilaterală, cu un accent deosebit pe efortul de integrare europeană, dar și cultivarea unor relații de bună vecinătate și strategice cu Ucraina, România și Federația Rusă. În raport cu SUA – o relație specială consolidată care să contribuie la „obiectivele strategice comune la nivel regional şi continental – asigurarea stabilității şi securității în sudul Europei de Est şi regiunea Mării Negre. Asigurarea unei interacțiuni eficiente în procesul de soluționare a diferendului transnistrean şi evacuării trupelor străine de pe teritoriul național. Aprofundarea parteneriatului în domeniul finalizării tranziției spre un regim democratic consolidat şi o economie de piață competitivă”[5]. Astfel putem constata propunerea unui parteneriat special cu SUA și identificarea prezenței militare ruse pe teritoriul transnistrean ca o situație care nu mai poate continua, fiind o condiție preliminară în soluționarea problemei transnistrene.

La începutul anului 2017, mai exact în 5 februarie, a avut loc  al II-lea Congres Extraordinar al PDA, unde membrii formațiunii au adoptat un nou statut și modificări la programul politic stabilind o serie de obiective pentru viitor cum ar fi: întărirea partidului pe scena politică, aderarea la Partidul Popular European, continuarea luptei anti-oligarhie precum și întărirea dialogului cu societatea civilă și fortificarea acesteia în vederea unor răspunsuri prompte prin proteste de amploare la eventualele abuzuri ale sistemului .[6]

Rezoluția[7] adoptată în urma Congresului din februarie 2017, nu are nicio referire la problema conflictului transnistrean, poziționând partidul mai degrabă ca unul anti-sistem, care consideră ca artificiale încadrările și confruntările geopolitice din interiorul și asupra societății Republicii Moldova. Încadrarea problemelor Republicii Moldova în context geopolitic și strategic este considerată o încercare a sistemului  oligarhic de a deturna atenția de la lucrurile cu adevărat importante și relevante pentru prosperitatea și bunăstarea cetățenilor Republicii Moldova.

Respectând același model, ca și în cazul partidelor parlamentare, am aplicat și extras informațiile relevante din programul politic încercând să respectăm aceeași grilă de subiecte și în cazul partidelor neparlamentare. În ceea ce privește PDA, este destul de neclară poziția cu privire la conflictul transnistrean, fiind o abordare multilaterală, dar în fond destul de vagă – așa cum reiese și din tabelul de mai jos.

Partidul Nostru (Partidul Popular Republican)

Partidul Nostru (Partidul Popular Republican până în 2015), s-a numit inițial, la fondare în 1994, Partidul Țărănesc Creștin Democrat din Moldova (PŢCDM). Însă perioada dintre 1994 și 2014, nu a fost una cu realizări notabile pentru formațiune, poziționându-se constant în alegeri undeva sub pragul electoral de 6%[8].  În 2005, în urma lucrărilor Congresului al VI al partidului, se modifică denumirea formațiunii adoptându-se numele de Partidul Popular Republican și un nou statut și program politic, fără ca ulterior să existe vreo creștere în relevanță pe scena politică a Republicii Moldova.

Prezența semnificativă a acestei formațiuni în viața politică a Republicii Moldova, survine odată cu convocarea Congresului partidului din 2014 – refăcut în 2015, când în fruntea formațiunii este ales omul de afaceri Renato Usatîi. Acesta va trasa o viziune pragmatică asupra politicii Republicii Moldova din perspectiva formațiunii pe care o conduce, manifestând o atitudine anti-sistem: „potrivit lui Renato Usatîi, formațiunea nu va promova aderarea Republicii Moldova nici la Uniunea Europeană, nici la Uniunea Vamală, Republica Moldova trebuie să-şi decidă singură viitorul”[9] . Cu un discurs de tip rebel, formațiunea, dar mai ales președintele ei, va fi protagonistul unor episoade controversate pentru politica moldovenească, acesta retrăgându-se momentan in Federația Rusă. Astfel, Renato Usatîi trece în ochii opiniei publice drept liderul unei mișcări și orientări  pro-ruse pentru Republica Moldova.

Comparând programul partidului din 2005 cu cel din 2015 observăm o schimbare destul de importantă cu privire la problematica transnistreană. Deși în linii mari partidul își păstrează pozițiile cu privire la alte domenii, în problema transnistreană are loc, practic, o dispariție a subiectului. Dacă în 2005 aceasta se regăsea în mod expres de 5 ori în textul programului, în 2015 nu mai apare nicio referire directă. Programul din 2005 afirma „dialogul, drept unica cale de soluționare a conflictului transnistrean, iar PPR constată că actualii lideri – atât cei de la Tiraspol, cât și de la Chișinău – nu sunt în stare să poarte un dialog eficient. Deocamdată este important că orice „planuri” care se referă la necesitatea democratizării, decriminalizării sau demilitarizării Transnistriei să fie, în prealabil, aplicate consecvent pe întreg teritoriul din dreapta Nistrului. În caz contrar, orice referințe negative la Transnistria, în condițiile în care în restul Republicii Moldova domină tendința de evoluție spre un stat birocratico-poliţienesc, sună pur şi simplu ridicol. Trebuie să facem viața pe malul drept atractivă pentru populația de aici – atunci şi locuitorii din stânga Nistrului vor dori să trăiască într-o Moldova unificată.”[10]

În timp ce Programul Politic din 2015 nu amintește nimic despre situația transnistreană, totuși dedică un capitol întreg politicii externe pe care Republica Moldova ar trebui să o urmeze, militând spre „o altă politică externă a statului, o politică care ar duce la creșterea numărului de parteneri externi ai Republicii Moldova şi ar consolida securitatea, o politică care unește societatea moldovenească – nu o dezbină. Astăzi, Republica Moldova este sfâșiată în bucăți de adepții diverselor orientări geopolitice”[11]. Această abordare anti poziționări geopolitice ale deciziilor de la Chișinău, este întâlnită și la alte formațiuni politice – în special de stânga – din viața politică a Republicii Moldova.

În același trend s-a desfășurat și ultimul Congres al Partidului din 18 martie 2017, unde sarcina asumată a fost elaborarea şi adoptarea unor strategii pentru viitorul formațiunii, mai ales că intervenția președintelui partidului s-a realizat într-un mod inedit prin utilizarea platformei Skype (Renato Usatîi se află la Moscova, evitând urmărirea sa de către Interpol ca urmare a problemelor sale penale din Republica Moldova).

Tot la Congres, au fost aleși doi vicepreședinți ai partidului și s-a stabilit pentru viitor redactarea unui nou statut al partidului și elaborarea unui nou program politic. În acest sens, fiind redactată și votată o rezoluție a partidului, care constituie punctul de plecare în redactarea noului statut și program politic. Din nou, în ceea ce ne interesează, această rezoluție nu are vreo trimitere expresă la conflictul transnistrean sau la vreo poziționare concretă a partidului,  conflictul transnistrean fiind doar amintit în treacăt la capitolul  alte probleme[12].

Deși confuz în asumarea clară a unei poziții vis a vis de problema conflictului transnistrean, din analiza programului politic în vigoare și a rezoluției adoptate la ultimul Congres, putem totuși identifica o serie de perspective ale Partidului Nostru cu privire la problematica transnistreană.

Partidul Acțiune și Solidaritate

Partidul Acțiune și Solidaritate este cel mai tânăr partid din Republica Moldova, avut în vedere de analiza noastră, constituit la 15 mai 2016. Se definește ca un partid de centru-dreapta, care militează pentru valorile liberalismului social și promovează integrarea și traseul pro-european al Republicii Moldova. Condus de fosta ministră a educației Maia Sandu, Partidul Acțiune și Solidaritate a devenit relevant pe scena politică a Republicii Moldova prin participarea la alegerile prezidențiale din 30 octombrie 2016. Alegeri în care candidata Maia Sandu, susținută de PAS împreună cu Platforma „Demnitate și Adevăr” a intrat în turul al doilea al alegerilor  prezidențiale împotriva lui Igor Dodon, obținând un procent de 47.89% (în primul tur de scrutin Maia Sandu a acumulat 38.71% din voturi).

Acest rezultat, fiind uimitor pentru un partid atât de tânăr, chiar dacă nu a câștigat, se prefigurează că va avea de spus un cuvânt important pe scena politică din Republica Moldova. Poziționarea radical diferită față de abordarea partidelor de stânga, cum ar fi Partidul Nostru, sau PCRM este evidentă în programul adoptat la Congresul de constituire – program care „prevede aplicarea reformelor sistematice prin care să fie puse bazele unei economii reale de piaţă, care să asigure locuri de muncă, continuarea reformelor pentru o educație de calitate şi protecția socială a păturilor vulnerabile”[13].

În ceea ce privește situația transnistreană, în Programul Partidului Acțiune și Solidaritate asumat în urma Congresului de constituire din 2016, se poate observa o prezență de cinci ori, în mod explicit, a problemei transnistrene în cele 23 de pagini ale programului – dar cu o poziție destul de rezervată în a oferi soluții sau poziționări tranșante. Astfel în capitolul dedicat reintegrării țării se vorbește la modul general despre situația din regiunea transnistreană PAS afirmând că „Suntem conștienți de complexitatea diferendului transnistrean şi de multitudinea de obstacole în calea rezolvării acestuia. Trebuie să construim pe malul drept al Nistrului un model de urmat, atractiv pentru toți cetățenii noștri din zona transnistreană. Acțiunile şi proiectele concrete de colaborare dintre diverse comunități profesionale (medicale, educaționale, antreprenoriale, din agricultură etc.) din localitățile de pe ambele maluri pot contribui la o mai mare implicare a locuitorilor regiunii transnistrene în viața socială din R. Moldova. Participarea experților de pe ambele maluri la elaborarea proiectelor de dezvoltare şi modernizare a diferitor domenii va genera o mai bună deschidere şi cunoaștere reciprocă a oamenilor. Sprijinirea instituțiilor cu predare în limba română în dezvoltarea unor servicii educaționale atractive pentru tinerii din regiune va fi prioritară. Vom insista asupra evaluării de către organismele internaționale din domeniul protecției drepturilor omului a situației privind asigurarea dreptului la educație în regiunea transnistreană”[14].

Fără a folosi un limbaj dur sau critic față de adversarii politici, PAS se poziționează destul de clar în contextul geopolitic, ca un vector pro-occidental, care spre deosebire de celelalte partide neparlamentare care considerau jocul geopolitic a fi unul prejudicios pentru Republica Moldova, PAS încearcă să prezinte beneficiile acestei situații, considerând acest fapt ca un argument pentru normalitatea direcției pro-europene, însă nu oferă concret nici o soluție nici la formatul negocierilor pentru viitor nici în ceea ce privește posibile variante de soluționare a diferendului transnistrean.

Concluzii  preliminare

Privind per ansamblu la raportarea partidelor din Republica Moldova selectate ca relevante pentru conflictul transnistrean, este evidentă de la bun început percepția diferită asupra conflictului și gradul destul de mare de divizare a societății din Republica Moldova. Însă putem constata și o serie de constante și poziții relativ comune, cum ar fi raportarea la prezența militară rusă în zona transnistreană – dar și unanimitatea privitoare la autonomia regiunii. Aceste poziții pot constitui pe viitor un fundament pentru un dialog real în vederea asumării unei poziții strategice comune și asumate de întreaga clasă politică de la Chișinău în privința problemei transnistrene.

Pentru a fi mai expliciți în cele prezentate, am elaborat un tabel centralizator care să evidențieze pozițiile relevante așa cum reies ele din programele oficiale și asumate ale partidelor politice din republica Moldova în ceea ce privește conflictul transnistrean.

[1] Vezi pe larg: http://www.e-democracy.md/parties/pfp/ (30.05.2017)

[2] Programul Partidului  Politic „Platforma Demnitate și Adevăr” Aprobat la Congresul Extraordinar din 13 decembrie 2015, p.1, (Anexa VIII).

[3] Ibidem, p. 14.

[4] Ibidem, p. 24.

[5] Ibidem, p. 14.

[6]  Vezi pe larg: http://www.e-democracy.md/parties/pfp/ (30.05.2017)

[7] Vezi pe larg: http://www.e-democracy.md/parties/docs/pfp/201702051/ (30.05.2017).

[8] Vezi pe larg: http://www.e-democracy.md/parties/ppr/ (02.06.2017)

[9] Ibidem

[10] Programul Partidului Popular Republican, 2005, p 11, http://www.e-democracy.md/files/parties/ppr-program-2005-ro.pdf (02.06.2017)

[11] Programul Partidului Nostru, 2015, p. 11.[12] Vezi pe larg: http://www.e-democracy.md/parties/docs/ppr/201703181/ (02.06.2017)

[13] Vezi pe larg: http://www.e-democracy.md/parties/pas/(02.06.2017).

[14] Programul PAS, 2016, p. 16.