Marius Șpechea: Programele oficiale ale partidelor politice în problema transnistreană – o analiză comparativă (III)

Partidul Democrat din Moldova

Partidul Democrat din Moldova (PDM) așa cum sugerează și denumirea sa, este o formațiune politică de centru stânga, cu o doctrină social democrată. S-a constituit la 8 februarie 1997, fiind denumit inițial Mișcarea social-politică „Pentru o Moldovă Democratică şi Prosperă” (MpMDP). Partidul  a fost înregistrat la Ministerul Justiției la 25 martie același an și reînregistrat la 25 decembrie. Un an mai târziu se reface înregistrarea, pentru ca în anul 2000 formațiunea politică să-și schimbe numele în Partidul Democrat din Moldova.

Primul președinte al formațiunii politice (1997-2009) a fost Dumitru Diacov, urmat de Marian Lupu din 2009 până în 2016, iar începând cu 24 decembrie 2016 funcția de președinte al Partidului este ocupată de Vlad Plahotniuc[1].

Ideea de constituire a Mișcării social-politice „Pentru o Moldovă Democratică și Prosperă” a apărut în contextul nevoii de susținere a programului președintelui Lucinschi, ales cu un an în urmă, mai exact în 1996.

Deși problema transnistreană se regăsește în textul programului Mișcării social-politice „Pentru o Moldovă Democratică și Prosperă” doar de trei ori, poziția asumată de MPMDP este foarte tranșantă „MPMDP pornește de le ideea că raioanele de est ale Republicii Moldova, care se află în afara controlului puterii legale, sunt o parte integrantă a țării noastre. Regimul separatist ilegal, creat în acest teritoriu, este vinovat nu numai de încălcarea Constituției ţării, ci şi de încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului, recunoscute de întreaga lume. MPMDP se pronunţă pentru rezolvarea diferendului transnistrean în exclusivitate prin mijloace paşnice, pe calea tratativelor, în baza Constituției şi a legilor Republicii Moldova, ţinându-se neapărat cont atât de interesele întregului popor al țării, cât şi de cele ale populaţiei din raioanele ei de est. MPMDP consideră drept inadmisibilă aflarea în continuare a trupelor rusești în Moldova și se pronunță pentru evacuarea lor imediată de pe teritoriul ţării noastre. Eforturile diplomatice ale părţii moldoveneşti în vederea rezolvării diferendului transnistrean trebuie să fie continue și insistente, iar mijloacele folosite în acest scop – multiple. În special, noi suntem convinşi că a apărut necesitatea atragerii mai active la soluționarea acestui conflict a organizaţiilor internaţionale influente, cum sunt O.N.U., O.S.C.E., Consiliul Europei, Uniunea Europeană ş. a. În acelaşi timp, MPMDP consideră că, până la reglementarea definitivă a diferendului transnistrean, conducerea ţării trebuie să ia o poziție mai hotărâtă şi mai dură față de acţiunile forţelor separatiste, care ating interesele naţionale ale Republicii Moldova mai ales, cele economice, să depună mai multe eforturi în direcţia reglementărilor vamale, a luptei cu contrabanda etc.”[2]

În 1998, partidul accede în parlament devenind partid parlamentar, iar doi ani mai târziu 15 aprilie 2000, MpMDP a fost reorganizată în Partidul Democrat din Moldova (PDM). Congresul a ales organele de conducere, a adoptat modificări la Statutul partidului şi a votat Programul politic şi economic al PDM, președinte al PDM fiind reales Dumitru Diacov. În această perioadă partidul cunoaște o extindere fără precedent dublându-și numărul de membri.

Evoluția scenei politice din interiorul Republicii Moldova a determinat schimbări importante de raportare a partidelor la situația conflictului transnistrean și la eventualele soluționări ale acestuia. Tocmai PDM este un exemplu de schimbare a tonului și a raportării la această problemă. De la un ton dur și tranșant în faza de începuturi ale formațiunii, la o opoziție reținută în raport cu planul Kozak, adică cu Memorandumul propus de Federația Rusă privind soluționarea conflictului transnistrean în noiembrie 2003. În acest timp, PDM a  aderat la Comitetul pentru Apărarea Independenței şi Constituției Republicii Moldova, alături de Partidul Popular Creştin Democrat, Alianța „Moldova Noastră”, Partidul Social Democrat din Moldova, Partidul Social-Liberal, Partidul Reformei, Partidul Ecologist „Alianța Verde” din Moldova, Partidul Democrat din Moldova, Uniunea Centristă din Moldova, Partidul Național Român şi un grup de asociații obștești din Republica Moldova. „Scopul principal al Comitetului fiind acela de a coordona acţiunile forțelor politice parlamentare şi extraparlamentare şi ale societății civile în identificarea soluțiilor viabile şi echitabile de rezolvare a diferendului transnistrean în conformitate cu prevederile Constituţiei.”[3]

Referitor la problema soluționării conflictului transnistrean la Congresul Partidului din 10 februarie 2008, acesta elaborează un program care abordează situația radical diferit față de abordarea inițială din 1997. Astfel „Drept orientări prioritare PDM consideră a fi aprofundarea relațiilor cu vecinii apropiați, România şi Ucraina; reabilitarea sistemului de relații moldo-ruse în baza unor măsuri de depolitizare totală a acestora, prin departajarea problemelor legate de reglementarea conflictului transnistrean şi a altor probleme bilaterale, pentru a reda un caracter cît mai pragmatic relaţiilor cu Federaţia Rusă.”[4]  Această abordare împăciuitoare în raport cu Federația Rusă a prefigurat oarecum ceea ce doi ani mai târziu în 2010 s-a materializat prin semnarea unui acord de colaborare dintre Marian Lupu, preşedintele de atunci al Partidului Democrat din Moldova şi Boris Grâzlov, preşedintele Consiliului Suprem al Partidului Rusia Unită (Единая Россия) din Federaţia Rusă.

În anul 2016, Partidul Democrat din Moldova este un partid parlamentar care participă la actul de guvernare, reprezentat de 39 deputaţi în Parlament şi de 9 miniştri în Guvern în frunte cu prim-ministrul Republicii Moldova Pavel Filip. Acesta a ajuns în funcția de prim ministru al Republicii Moldova în urma respingerii candidaturii lui Vlad Plahotniuc de către președintele de atunci al Republicii, Nicolae Timofti. Din punct de vedere al afilierilor politice, PDM este membru asociat al Partidului Socialiștilor Europeni (PES) şi membru cu drepturi depline al Internaţionalei Socialiste, fapt care corespunde cumva doctrinei sale de centru stânga, dar explică și poziționarea din ce în ce mai îngăduitoare cu privire la abordările estice ale situației transnistrene.

Această oscilare între est și vest, care ridică reale dificultăți de încadrare a partidului pe o direcție politică clară, deși ultimele evoluții politice ale PDM -ului vorbesc despre continuarea traseului pro-european. Poziționările recente sunt explicate chiar de președintele partidului Vlad Plahotniuc: „Partidul Democrat trebuie să se poziţioneze ca un partid care livrează rezultate concrete. Un partid care face lucrurile până la capăt. Un partid al acţiunii. Asta înseamnă să faci politică pentru oameni şi nu să te dai în spectacole pe televiziuni sau în reţelele de socializare, făcându-l pe Vlad Țepeș sau pe Alba ca Zăpada”. Plahotniuc a mai declarat că se va axa pe modernizarea formaţiunii politice, ca să devină un partid care promovează interesele cetăţenilor şi nu unul cu interese geopolitice” [5]. Abandonarea funcției geopolitice a deciziilor interne riscă să ducă discursul public al partidului spre o zonă populistă destul de periculoasă, dar din ce în ce mai întâlnită pe scena politică europeană a zilelor noastre.

Această abordare reiese inclusiv din documentul aprobat de Congresul al VII al Partidului din 16 iunie 2012 (cu mult înainte de declarația lui Plahotniuc), document care a fost asumat ca program al acestuia și care face doar o singură referire, foarte vagă și generală, la situația reintegrării teritoriale a Republicii Moldova. „Finalizarea prin soluții politice, pe cale pașnică, a procesului de reintegrare teritorială a Republicii Moldova[6] și nici o referire expresă la regiunea transnistreană, sau la vreo poziție asumată față de această situație. Evident, această poziționare – sau mai bine spus absența unei poziționări clare – poate fi privită și ca un instrument util în negocierile politice ulterioare, lăsând libere  toate canalele de negociere.

Fiind partid de guvernământ, un element important în descifrarea poziției politice a PDM în raport cu situația transnistreană îl reprezintă cu siguranță Programul de Guvernare denumit Program de Activitate[7] asumat politic. Astfel, în cele 53 de pagini ale programului regăsim problema transnistreană  în mod explicit de zece ori, această frecvență fiind condensată în capitolul trei al Programului denumit Reintegrarea Țării și Consolidarea Statului. În cele 16 puncte ale capitolului regăsim o poziție de continuitate și consolidare a negocierilor în formatul 5+2 și o extindere a mandatului EUBAM, precum și solicitarea de retragere a unităților de luptă  ale armatei ale Federației Ruse.

 

Direcție strategică pentru dezvoltare Republicii Moldova În prezent propune prin acțiunile guvernului o direcție pro-europeană a Republicii Moldova, adică integrare în UE, dar și cooperare cu CSI.
Parteneriat strategic propus Cu principalele organizații internaționale ONU, UE, OSCE, CSI, GUAM.
Amenințare internă identificată la adresa societății și statalității Republicii Moldova Divizarea internă a societății
Amenințare externă identificată la adresa societății și statalității Republicii Moldova Inițial acțiunile Federației Ruse, însă conform ultimelor documentelor oficiale programatice  ale partidului (programul adoptat în 2012) nu se fac referii la eventuale amenințări externe la adresa societății și statalității Republicii Moldova. Iar conform programului de activitate a Guvernului  prezența trupelor ruse în regiunea transnistreană.
Interesul pentru regiunea și problema transnistreană în programul politic Limitat, cu referiri indirecte, în programul din 2012, ultimul program asumat, există doar o singură referire indirectă la situația teritoriilor neintegrate fără a utiliza în vreun fel termenul de Transnistria sau situația transnistreană . În schimb  în Programul de Activitate al Guvernului  asumat de PDM există 10 referiri concrete și explicite.
Soluția propusă    Destul de neclară, aparent soluțiile care reies din program sunt: autonomie și implicare civică prin construirea unei societăți civile puternice.

 

Poziționarea oarecum ambiguă a Partidului Democrat din Moldova cu privire la problema conflictului transnistrean poate fi explicată oarecum și ca o strategie de negociere așa cum am mai spus, în absența unei poziții clare și asumate, orice sau mai bine spus toate variantele și canalele de comunicare și de negociere rămân deschise și valabile. Astfel, capacitatea de negociere, cel puțin în problema transnistreană, a PDM-ului poate fi simțitor mai mare decât a altor formațiuni politice, însă și costurile politice pot fi la fel de mari.  Accentul pus pe dialog și construirea unei societăți civile puternice care transcende problemele geopolitice, răspunde oarecum unui trend european de accentuare a valențelor securității umane și societale, în detrimentul viziunilor clasice asupra interesului național sau statal. Evident, acest trend comportă o serie de riscuri, deoarece poate răspunde „în orb” exact intereselor unor actori statali implicați în problemă sau cu interese în zonă.

 

[1] Vezi pe larg: http://www.e-democracy.md/parties/pdm/ (10.03.2017)

[2]  Programul MPMDP adoptat la Congresul din 8 martie 1997, p 3, accesibil pe http://www.e-democracy.md/files/parties/mpmdp-program-1997-ro.pdf , (10.03.2017)

[3] Vezi pe larg: http://www.e-democracy.md/parties/pdm/ (10.03.2017)

[4]  Programul partidului Democrat din Moldova, aprobat de congresul al V din 10 februarie 2008, p. 12, http://www.e-democracy.md/files/parties/pdm-program-2008-ro.pdf (10.03.2017) (Anexa II)

[5] Vezi pe larg: http://www.e-democracy.md/parties/pdm/ (10.03.2017)

[6]  Vezi pe larg: Programul Partidului Democrat aprobat la 12 iunie 2012, p 3, http://www.e-democracy.md/files/parties/pdm-program-2012-ro.pdf (10.03.2017)

[7] Vezi pe larg:  http://www.e-democracy.md/files/parties/program-activitate-guvern-moldova-2016-2018-ro.pdf (10.03.2017)