Ivan Babici: Capcană pentru Transnistria / КАБКАН ДЛЯ ПРИДНЕСТРОВЬЯ

Crizele din negocierile între Transnistria și Republica Moldova au avut întotdeauna o replică ruso-transnistreană. Acum pentru Transnistria este importantă extinderea și aprofundarea parteneriatului ruso-transnistrean. Astfel, nu cu mult timp în urmă, în 2013-2015, Rusia și Transnistria au semnat protocolul “Rogozin-Șevciuk” și vreo 20 de memorandumuri cu organele executive rusești și subiecți ai Federației Ruse, însă aplicarea lor a fost îngreunată mult, întrucât partea rusă nu este interesată la nivel de ministere și departamente să lucreze cu Transnistria fără avize speciale de la Guvernul Federației Ruse, iar organele puterii din Transnistria nu știu cum să stabilească relații de lucru reciproc avantajoase cu oficialii din Rusia.

Pentru dezvoltarea Transnistriei este foarte importantă dezvoltarea de relații comerciale și economice pe baza creării de regimuri simplificate de comerț reciproc. La rândul său, partea rusă a revenit la procedura simplificată de acordare a cetățeniei ruse cetățenilor transnistreni. Au fost alcătuite mecanisme de asigurări de pensie pentru cetățenii ruși cu domiciliul permanent în Transnistria, de stimulare a exporturilor agricole în Rusia. În prezent, volumul exporturilor transnistrene în Rusia sunt comparabile cu livrările în România și de două ori mai mici decât cele pe direcția ucraineană.

În procesul de negocieri este prognozat un conflict de interese între Transnistria și Moldova. Moldova este dispusă să intre într-o fază conflictuală și vorbește de reducerea prezenței intereselor rusești în Transnistria. Partea transnistreană încearcă să-și sincronizeze în totalitate acțiunile cu Rusia. Transnistria vede ca necesară convocarea de urgență a formatului “5+2”, întrucât este tergiversat termenul de desfășurare a ședinței oficiale în formatul Moldova și Transnistria – părțile conflictului, Rusia, Ucraina și OSCE – mediatori, SUA și UE – observatori. În prezent, Transnistria se adresează președintelui în exercițiu al OSCE și tuturor participanților formatului respectiv, însă deocamdată fără rezultat. În favoarea reluării dialogului s-au pronunțat în mod repetat și Chișinăul, și Tiraspolul. La începutul lunii iunie se împlinește un an de la ultima reuniune în format complet, care a avut loc la Berlin. Și partea moldoveană susține convocarea cât mai curând posibil a arenei respective de negocieri oficiale, în formatul “5+2”. Motivul pentru aceasta sunt presiunile externe sistematice exercitate asupra Transnistriei – planurile Moldovei și Ucrainei de organizare a controlului comun la frontiera cu Transnistria, recenta decizie a Curții Constituționale a Republicii Moldova că prezența militarilor ruși pe teritoriul Transnistriei este neconstituțională, blocarea eforturilor negociatorilor transnistreni de soluționare a problemelor existente în relațiile dintre Transnistria și Republica Moldova, cu impact asupra vieții oamenilor simpli. Partea transnistreană consideră că presiunile includ pârghii politice, economice, umanitare, culturale, istorice din partea vecinilor săi. Drept modalitate de a rezista cu succes la presiunile externe Transnistria vede, pe lângă speranțele în Rusia, și necesitatea consolidării ramurilor societății și utilizarea mijloacelor diplomației oficiale, dar și populare.

Procesul de negocieri trece acum într-una din cele mai dificile perioade. Formatul “5+2” este un instrument foarte important pentru reglementarea relațiilor moldo-transnistrene, ce include soluționarea aspectelor practice umanitare, sociale, economice, aflate pe ordinea de zi a negocierilor. Protocolul de la Berlin, semnat în 3 iunie 2016, necesită îndeplinirea înțelegerilor convenite. Situația din relațiile părților se deteriorează, se agravează apar noi amenințări și provocări.

Începând cu 2006, Moldova, în mod unilateral, cu ajutorul Ucrainei, a schimbat formalitățile pentru exporturile din Transnistria. Aceasta a fost prima etapă a blocadei economice a Transnistriei, când întreprinderile practic nu au funcționat timp de jumătate de an, au pierdut piețe de desfaceri, au pierdut contracte avantajoase. Anterior, Federației Ruse și țărilor din CSI le reveneau circa 50% din exporturile transnistrene, dar după reorientarea “forțată” spre piețele vestice, acest procent la redus la actualul 10%.

Anul trecut, la problemele existente s-au adăugat dificultățile de asigurare a livrărilor feroviare de combustibili în Transnistria, în urma acțiunilor unilaterale ale Republicii Moldova și Ucrainei. Această problemă nu a fost încă soluționată complet. În plus, în prezent cea mai sensibilă și serioasă provocare pentru relațiile bilaterale sunt măsurile pe care le întreprind Moldova și Ucraina, cu susținerea Uniunii Europene și a altor câțiva participanți internaționali, de instituire a controlului comun grăniceresc și vamal la frontiera Ucrainei cu Transnistria. Astfel de măsuri unilaterale din partea Moldovei subminează încrederea dintre părți și crează condiții pentru exercitarea de presiuni asupra Transnistriei prin metode socio-economice, politice și de altă natură, fapt care, desigur, deteriorează atmosfera dialogului dintre Transnistria și Moldova.

Ceea ce se întâmplă acum la frontieră este o încercare a Republicii Moldova de a lua sub control toate operațiunile de export și import, pentru că pe lângă reechiparea punctului de trecere “Kuciurgan”, părțile moldoveană și ucraineană își declară deschis intenția de a înființa până la sfârșitul anului curent o întreagă rețea din 13 puncte comune de trecere rutiere și feroviare la frontiera dintre Transnistria și Ucraina. O asemenea perspectivă nu se putea să nu provoace îngrijorare conducerii Transnistriei, pentru că Transnistria este dependentă în mare măsură de importuri de produse alimentare, unele categorii de mărfuri industriale, medicamente etc. Pe lângă controlul asupra operațiunilor de export și import, partea moldoveană ar putea obține de facto controlul direct asupra fluxurilor de transporturi și trecerilor prin frontieră ale cetățenilor Transnistriei. Aceasta înseamnă că nimeni nu va putea nici să intre în Transnistria, nici să iasă fără avizul părții moldovene. Este vorba despre instituirea controlului total grăniceresc și vamal asupra Transnistriei. Totuși, realitatea constă în faptul că în cadrul frontierelor juridice ale Moldovei există un conflict nesoluționat, care a condus la apariția de facto a unui nou stat cu toate atributele specifice, care are control asupra propriilor frontiere, ce include segmentul de 450 km cu Ucraina.

În aceste condiții, acțiunile Chișinăului și Kievului, cu asistența financiară și organizatorică a UE (numai pentru amenajarea punctului de trecere “Kuciurgan”  Bruxelles a acordat 6 milioane de euro) nu pot fi considerate altfel decât o tentativă de schimbare cu forța a echilibrului existent în regiune. Ca urmare ar putea apare dificultăți suplimentare pentru cei peste 200.000 de cetățeni ai Federației Ruse domiciliați în Transnistria. Sunt numeroase cazuri de expulzare a unor cetățeni ruși și transnistreni de către autoritățile moldovene. O altă situație problematică este cea a rotației militarilor ruși din cadrul forțelor de menținere a păcii și a contingentului militar care apără depozitele de muniție ale fostei armate a 14-a. Partea moldoveană creează piedici care distrug procesul normal al rotației.

La controlul grăniceresc și vamal, pentru întreprinzători va apare o barieră suplimentară: vor trece practic prin trei jurisdicții – ucraineană, moldoveană și transnistreană. Desigur, mediul de afaceri nu pot funcționa în asemenea condiții. Pierderea de către Transnistria a controlului vamal la frontieră ar putea însemna pentru Transnistria pierderi de circa 40 de milioane de dolari pe an. Pe de altă parte, Moldova a intentat dosare penale conducătorilor a circa 50 de întreprinderi mari transnistrene, iar aceasta înseamnă că orice agent economic care va duce mărfuri prin teritoriul Ucrainei s-ar putea confrunta cu eventuale pretenții și punerea mărfii sub sechestru.

În ceea ce privește alte chestiuni problematice cu care s-ar putea confrunta Transnistria, acestea sunt numeroase. De exemplu, evacuarea și reciclarea a cinci tone de amoniac de la combinatul de carne din Tiraspol. Partea rusă este pregătită să efectueze această operațiune prin Ministerul pentru Situații de Urgență. Există acordul nostru, dar nu și disponibilitate din partea Chișinăului. Aceasta, ca și chestiunea funcționării fără impedimente a echipamentelor de telecomunicații și cea a unor servicii de telecomunicații de calitate, renunțarea reciprocă la urmărirea penală a oficialilor, ridicarea interdicției la trecerea frontierei moldo-ucrainene de către autovehiculele cu numere de înmatriculare transnistrene, circulația feroviară și apostilarea reciprocă a diplomelor, repatrierea copiilor rămași fără grija părinților, și multe altele.

În prezent, partea transnistreană este dispusă la compromisuri pentru soluționarea tuturor chestiunilor mai sus enumerate, inclusiv la interacțiuni și instituirea schimbului de date între serviciile vamale, liberalizarea legislației migraționale etc. Moldova și partenerii occidentali au ales strategia presiunilor complexe asupra Transnistriei și de acea trebuie să ne așteptăm la înăsprirea pozițiilor privind tot spectrul chestiunilor problematice. Măsurile unilaterale subminează încrederea părților și creează condițiile pentru exercitarea de presiuni asupra Transnistriei.

Poziția actualei președinții austriece este aceea ca OSCE să intervină doar în cazul în care părțile în conflict reușesc să se înțeleagă asupra unei teme și să prezinte public aceste înțelegeri. Reprezentantul special al OSCE pentru reglementarea transnistreană, Wolf Dietrich Heim a declarat că această chestiune ține exclusiv de sfera relațiilor bilaterale dintre Moldova și Ucraina, că toate îngrijorările  sunt exagerate și că principala problemă este cea a informării insuficiente a populației de pe ambele maluri ale Nistrului.

Biroul pentru reintegrare al Republicii Moldova nu folosește în relațiile cu Transnistria instrumente precum intensificarea în presa din Moldova a temei unificării celor două maluri. Lipsește o informare organizată a locuitorilor Transnistriei privind avantajele aderării la Moldova. Astfel, probabil că în prezent procesul unificării este stimulat de Rusia, iar Uniunea Europeană alocă investiții suplimentare și granturi pentru organizarea proceselor și punerea în ordine a situației locuitorilor de pe cele două maluri, în cazul unificării vor apare noi oportunități pentru locuitorii malului stâng, inexistente până acum.

De asemenea, în Transnistria nu se vede experiența dezvoltării statelor recent aderate la Uniunea Europeană: câte fonduri au fost transmise de Uniunea Europeană, câte reforme au fost făcute, cât a crescut nivelul de trai al populației . Să fie arătate “povești de succes” în rândul întreprinderilor mici, medicilor și cadrelor didactice, care să fie percepute destul de pozitiv de populația Transnistriei. Nu ar fi deloc rău să fie organizate mese rotunde în care să fie dezbătută chestiunea Concepției de unificare a republicii Moldova și Transnistriei, de către diferite organizații politice și civice.  Altfel, Transnistria se va transforma într-o zonă izolată, deja conducerea Transnistriei nu mai adoptă decizii proprii privind chestiunile importante pentru existența Transnistriei și de aceea este stângace în exprimarea pozițiilor și a planurilor de acțiune.

Inspiră un oarecare optimism și discursurile lui Igor Dodon, cu o popularitate tot mai mare în rândul populației Transnistriei, care a declarat că trebuie elaborată o strategie de acțiuni treptate: “În Transnistria se află circa 350 de mii de concetățeni. Am convingerea că într-o anumită etapă îi vom putea integra în țară, aceasta s-ar putea întâmpla în 2019-2020. Însă pentru aceasta, trebuie să le dăm posibilitatea să participe în 2018 la viața politică”.

 

 

 

Кризисные явления в переговорах между Приднестровьем и Республикой Молдова всегда встречали российско-приднестровский отпор. Сейчас для Приднестровья важно расширение и углубление российско-приднестровского партнёрства. Так совсем недавно в  2013—2015 годах Россией и Приднестровьем был подписан протокол «Рогозин-Шевчук” и два десятка меморандумов с российскими исполнительными органами власти и субъектами Российской Федерации, но их исполнение весьма затруднено, т.к. с одной стороны Российская сторона на уровне министерств и ведомств не заинтересована в работе с Приднестровьем без особых напоминаний Правительства РФ, а Приднестровские органы власти не умеют выстраивать рабочие и взаимовыгодные отношения с чиновниками из России, поэтому сегодня продвижение данных меморандумов весьма затруднено.

Для развития Приднестровья очень важно развитие торгово-экономических отношений на основе создания упрощённых режимов взаимной торговли. В свою очередь Российская сторона вновь вернулись к упрощённому порядку вступления граждан Приднестровья в гражданство России. Были сформированы механизмы пенсионного обеспечения граждан РФ, постоянно проживающих в Приднестровье, стимулирования сельскохозяйственного экспорта в Россию. Сегодня объёмы экспорта Приднестровья в Россию сопоставимы с поставками в Румынию и в два раза меньше украинского направления.

В переговорном процессе, прогнозируется столкновение интересов между Приднестровьем и Молдовой. Молдова готова вступить в конфликтную фазу и говорит о снижении присутствия российских интересов в Приднестровье. Приднестровская сторона пытается синхронизировать свои действия полностью с Россией. Приднестровье видит необходимость скорейшего созыва площадки в формате „5+2“, т.к. затягиваются сроки проведения официального заседания в формате Молдова и Приднестровье — стороны конфликта; Россия, Украина и ОБСЕ — посредники; США и ЕС — наблюдатели. Сегодня Приднестровье обращается в адрес действующего председателя ОБСЕ и ко всем участникам данного формата, но пока безрезультатно. За возобновление диалога не раз высказывались и Кишинев, и Тирасполь. В начале июня уже исполнится год со дня проведения последней полноформатной встречи, которая состоялась в Берлине. Молдавская сторона так же выступает за то, чтобы в максимально сжатые сроки собрать данную официальную площадку для переговоров в формате „5+2“. Причиной этому является системное внешнее давление на  Приднестровье,  где планами Молдовы и Украины является организация совместный контроль на границе с Приднестровьем, недавнее решение конституционного суда РМ о том, что нахождение на территории Приднестровья российских военнослужащих неконституционно, блокирование усилий приднестровских переговорщиков по разрешению проблем в отношениях Приднестровья и РМ, влияющих на жизнь простых жителей. Приднестровская сторона считает, что в давление включены политические,экономические, гуманитарные, культурные, исторические рычаги от их соседей. Эффективно противостоять внешнему давлению, Приднестровье видит, помимо надежды на Россию, так же в необходимости консолидации всего общества и использование средств не только официальной, но и народной дипломатии.

Текущая ситуация в переговорном процессе переживает один из самых непростых, сложных периодов на текущий момент. Формат «5 + 2» очень важным инструментом для урегулирования молдавско-приднестровских отношений, включая разрешение практических гуманитарных, социальных, экономических вопросов, которые находятся в актуальной повестке переговоров. Берлинский протокол, подписанный 3 июня 2016 года, требует еще выполнения достигнутых договоренностей. Ситуация во взаимоотношениях сторон деградирует, ухудшается, появляются новые угрозы и вызовы.

Начиная с 2006 году Молдова в одностороннем порядке при поддержке Украины изменила порядок оформления экспортных грузов из Приднестровья. Это стало первым этапом экономической блокады Приднестровья, когда предприятия около полугода фактически не работали, потеряли рынки сбыта, лишились выгодных контрактов. Раньше на долю РФ и стран СНГ приходилось порядка 50 процентов Приднестровского экспорта, однако после «насильственной» переориентации на западные рынки этот показатель сократился к настоящему времени до 10 процентов.

В прошлом году к имеющимся проблемам добавились сложности с осуществлением поставок топлива для Приднестровья по железной дороге в результате односторонних действий Республики Молдовы и Украины. Эта проблема до сих пор до конца не решена. Кроме того, сегодня наиболее чувствительным и серьезным вызовом двусторонним отношениям,  являются меры, которые принимаются Молдовой и Украиной при поддержке Европейского союза и некоторых других международных участников, по осуществлению совместного пограничного и таможенного контроля на границе Украины с Приднестровьем. Подобные односторонние меры со стороны Молдовы подрывают доверие сторон и создают условия для оказания давления на Приднестровье социально-экономическими, политическими и другими методами, что безусловно ухудшают атмосферу диалога между Приднестровьем и Молдовой.

То, что сейчас происходит на границе, является попыткой взять под контроль Республикой Молдова все экспортно-импортные операции, ведь наряду с переоборудованием пункта пропуска  «Кучурган» молдавская и украинская стороны открыто заявляют о намерении создать к концу текущего года целую сеть из 13 совместных пунктов пропуска на международных автомобильных трассах и на железнодорожных перегонах по границы Приднестровья и Украины. Такая перспектива не может не вызывать тревогу, у руководства Приднестровья, ведь Приднестровье в значительной мере зависит от импорта продуктов питания, некоторых категорий промышленных товаров, медикаментов и т. п.  При этом, помимо контроля над экспортно-импортными операциями, молдавская сторона может получить фактически прямой контроль над транспортно-логистическими потоками и пересечением границы гражданами Приднестровья. Это означает, что никто не сможет ни въехать в Приднестровье, ни выехать обратно без соответствующей санкции молдавской стороны. Речь идет об установлении фактически тотального пограничного и таможенного контроля над Приднестровьем. Однако реальность заключается в том, что в рамках юридических границ Молдовы существует неурегулированный конфликт, который привел к появлению де-факто нового государства со всеми его атрибутами, которое контролирует свои внешние границы, включая 450-километровый участок с Украиной.

В этих условиях действия Кишинева и Киева при политической и финансово-организационной поддержке руководства ЕС (только на обустройство пункта пропуска «Кучурган» Брюссель выделил 6 млн. евро) нельзя расценить иначе как попытку насильственного изменения сложившегося баланса в регионе.  В результате могут возникнуть дополнительные трудности для более чем 200 тыс. граждан РФ, проживающих в Приднестровье. Есть множество фактов депортации граждан РФ и Приднестровья молдавскими властями. Еще одна проблемная ситуация связана с ротацией российских военнослужащих из состава миротворческих сил и воинского контингента, охраняющего склады боеприпасов бывшей 14-й армии. Молдавская сторона чинит препятствия, что разрушило  нормальный процесс ротации.

Предпринимателям при прохождении пограничного и таможенного контроля будут проходить фактически три разных правовых поля — украинское, молдавское и приднестровское, появится дополнительный барьер. Конечно, бизнес не сможет работать в таких условиях. Утрата Приднестровьем таможенного контроля над границей может обернуться для Приднестровья общей суммой издержек порядка $40 млн в год. К тому же Молдова завела уголовные дела на руководителей порядка 50 крупных приднестровских предприятий, а это значит, что любой экономический агент, который будет завозить грузы через территорию Украины, может столкнуться с тем, что к нему возникнут претензии, а груз будет арестован.

Что же касается других проблемных вопросов возникающих у Приднестровье  очень много. Например, вывоз и утилизация пяти тонн аммиака с тираспольского мясокомбината. Российская сторона готова осуществить эту операцию по линии МЧС. Наше согласие имеется, но нет готовности со стороны Кишинева. Это и вопрос беспрепятственного функционирования телекоммуникационного оборудования и качественного предоставления услуг связи, и взаимный отказ от уголовного преследования должностных лиц, и снятие запрета на пересечение молдавско-украинской границы автомобилями с приднестровскими номерами, и железнодорожное сообщение, и взаимное апостилирование дипломов, и репатриация детей, оставшихся без попечения родителей, и многое другое.

Сегодня Приднестровская сторона готова к поиску компромиссов для решения всех вышеперечисленных вопросов, включая взаимодействие и налаживание обмена данными по линии таможенных служб, либерализацию миграционного законодательства  и т. д. Молдова и западные партнеры избрали стратегию оказания комплексного давления на Приднестровье, и поэтому следует ожидать ужесточения позиций по всему периметру проблемных вопросов. Односторонние меры подрывают доверие сторон и создают условия для оказания давления на Приднестровье.

Нынешнее австрийское председательство занимает позицию, где ОБСЕ готова подключиться лишь в том случае, если стороны конфликта сумеют о чем-то договориться и предъявить эти договоренности общественности. Спецпредставитель ОБСЕ по приднестровскому урегулированию Вольф Дитрих Хайм заявил, что этот вопрос относится исключительно к сфере двусторонних отношений Молдавии и Украины, что все озабоченности преувеличены и что главная проблема заключается в недостаточной информированности населения по обеим берегам Днестра.

Бюро по реинтеграции в Республике Молдова не использует такие инструменты в работе с Приднестровьем, как например: активизация в СМИ Молдовы темы объединения двух берегов. Отсутствует целенаправленное информирование жителей Приднестровья о преимуществах  по вхождении в состав Молдовы. Так процессу объединения возможно сегодня способствует Россия, а Европейский Союз выделит дополнительно инвестиции и гранды для налаживания процессов и положения жителей двух берегов, при объединении появятся новые возможности у жителей левобережья, которых ранее никогда не было.

В Приднестровье так же сегодня не видят опыта развития государств, которые недавно вступили в Европейски Союз: сколько Европейским Союзом было направленно средств, какие реформы были сделаны, насколько увеличился уровень жизни населения. Показать конкретные «истории успеха» среди мелкого бизнеса, врачей и учителей, что довольно позитивно воспримется у населения Приднестровья. Было бы неплохо провести круглые столы с широким обсуждением в Молдове разными политическими и общественными организации вопроса по написанию Концепции объединения Республики Молдова и Приднестровья. Иначе Приднестровье превратится в зону изоляции, уже сегодня руководство Приднестровья не принимает самостоятельных решений по важным вопросам существования Приднестровья и поэтому весьма неповоротливо в выражении позиции и высказывания плана действий.

Вселяет определенный оптимизм и выступления И.Н.Додон, который набирает все большую популярность у населения Приднестровья, который заявил, что должна быть выработана стратегия пошаговых действий: «В Приднестровье находятся около 350 тысяч наших граждан. Я уверен, что мы можем на определенном этапе интегрировать их в страну, это может быть уже в 2019-2020 году. Но для этого в 2018 году им нужно дать возможность участвовать в политической жизни».