Într-un interviu acordat portalului TRIBUNA, analistul politic Oazu Nantoi a dat o apreciere evenimentelor politice din ultimă perioadă referitoare la procesul de reglementare a problemei transnistrene.
T: Cum calificați stadiul actual al reglementarii problemei transnistrene?
O.N.: Este unul deplorabil şi aici eu am în vedere că societatea moldovenească este indiferentă față de faptul că această problemă există și nu se soluționează. Clasa politică, pe parcursul a peste 20 de ani de existență a acestei probleme, în mare parte doar a mimat preocuparea și drept urmare noi am avut o degradare continuă a situației în stînga Nistrului. S-a stabilit un regim autoritar, xenofob, care a instaurat o atmosferă de frică şi care controlează populația prin instrumente represive caracteristice unui regim autoritar. Acest teritoriu este ocupat de Federația Rusă, însă noi ne ascundem după deget și spunem că ar exista nu ştiu ce părți în conflict. Cealaltă parte în conflict este Federația Rusă și, atîta timp cît noi nu vom porni de la această constatare fundamentală, nu va exista nici un fel de progres, nici un fel de soluții.
T: Ce șanse sînt ca procesul de negocieri în formatul 5 plus 2 să fie reluat, după ce Tiraspolul a renunțat recent la runda de negocieri de la Viena?
O.N.: Revin la esența conflictului. Conflictul este între Republica Moldova și Federația Rusă. Prin urmare, formatul de negocieri pentalateral, cum îi spunem noi, este o capcană pentru Republica Moldova din simplul motiv că marionetele rusești de la Tiraspol au o singură obligațiune să spună „Nu”, aflîndu-se la masa de negocieri. Acest format de negocieri există formal din anul 2000 și pînă în prezent, inclusiv în anul 2014, nu s-a obținut nici o decizie pozitivă pentru Republica Moldova. Apare întrebarea: Ce trebuie să se întîmple ca noi să înțelegem că acesta nu este format de negocieri, ci o capcană pentru Republica Moldova și să terminăm cu așteptările noastre legate de aceste runde de negocieri? Alta este că Occidentul susține această mimare a procesului de negocieri, deoarece s-a confruntat cu așa-zisul Memorandum Kozak, cînd ex-Președintele Republicii Moldova Vladimir Voronin, la spatele propriului popor și a comunității internaționale,a pregătit împreună cu trimisul special Dmitri Kozak un memorandum care practic punea capăt statalității Republicii Moldova. Numai grație intervenției energice a Occidentului a fost stopat acest scenariu. Dar, repet: formatul de negocieri nu ne oferă nouă nimic pozitiv și trebuie să uităm de așteptări pozitive legate de existența lui.
T: Cum calificați faptul că au apărut astfel de inițiative ca şi cazul localității Doroțcaia, care și-ar dori sa treacă de sub jurisdicția Chișinăului în cea a Tiraspolului?
O.N.: Aici sînt mai multe aspecte. Pe de o parte, cetățenii Republicii Moldova care locuiesc în stînga Nistrului sînt timp de 20 ani hărțuiți de acest regim, care a pierdut orice simț al realităţii și o parte din acești cetățeni probabil se lasă manipulați de propaganda transnistreană. Acolo se lucrează în acest sens, ca să-i convingă că trecerea de sub jurisdicția Republicii Moldova le va rezolva problemele lor. Situația se complică inclusiv prin faptul că Federația Rusă, care ocupă acest teritoriu, sfidînd suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova, încă și mai întreține acest regim. Populația din stînga Nistrului plătește niște tarife de vreo 5 ori mai mici la serviciile comunale, la gazul consumat, fiecare pensionar din stînga Nistrului primește un supliment la pensie direct din partea Federației Ruse, care echivalează cu 15$ și o parte din concetățenii noștri, care sînt săraci cu duhul, nu numai cu buzunarul, se lasă ademeniți de această propagandă. Dar, din cîte eu am înțeles, s-a reușit să spunem așa anihilarea acestei provocări și majoritatea locuitorilor din satul Doroțcaia au respins-o.
T: Se observă în ultimul timp o acutizare a unor astfel de probleme ca cea a școlilor cu predare în limba româna din Transnistria, cea a fermierilor moldoveni care nu-și pot prelucra terenurile din zona de securitate etc. Care credeți că e cauza?
O.N.: Aceasta nu doar în ultimul timp se observă – problemele respective de fiecare dată apar atunci cînd regimul din stînga Nistrului, urmînd indicațile primite din partea Kremlinului, încearcă să tensioneze situația. Așa a fost și atunci cînd pedagogii din stînga Nistrului au fost arestați ilegal, așa a fost atunci cînd școlile din stînga Nistrului au fost fugărite din sediile lor. Să nu uităm că există decizia Curții Europene pentru Drepturile Omului prin care este acuzată Rusia pentru acest tratament inuman în raport cu copii din stînga Nistrului. Prin urmare – nimic nou. Alta este că acum se urmărește un scop de destabilizare a situației, legat în primul rînd de perspectiva semnării Acordului de Asociere cu UE de către Republica Moldova, iar pe de altă parte, aceasta cu certitudine face parte din scenariul de destabilizare a situației din Ucraina, ceea ce, spre regret, se desfășoară în niște forme tot mai dramatice.
T: Se aud tot mai multe voci care spun că următoarea țintă a Rusiei, după Ucraina, este Moldova și în acest sens va fi folosită Transnistria. Pe cît de întemeiate sînt aceste temeri?
O.N.: Acestea nu sînt temeri, ci niște realități sumbre. Atunci cînd Victor Ianucovici a refuzat să semneze la Summit-ul de la Vilnus Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, imediat mai multă lume a conștientizat că următorii sîntem noi. Însă s-a întîmplat ceea ce s-a întîmplat şi Ianucovici a pierdut puterea, fiind evacuat în Federația Rusă, de unde este folosit împotriva Ucrainei. Acuma sigur că există mai multe scenarii care pot fi aplicate de Federația Rusă şi acel de care aţi vorbit este unul dintre ele. Am în vedere înscenarea unor provocări în zona de securitate.
Alt scenariu este legat de situația din zona de sud a Republicii Moldova, al treilea scenariu – de posibila corupere a deputaților din Parlamentul Republicii Moldova. Așa că statul Republica Moldova, spre regret, are multe vulnerabilități și rămîne de văzut în ce măsură clasa noastră politică va fi capabilă să facă față acestor provocări care neapărat vor fi din partea Federației Ruse.
T: Credeți ca e posibil scenariul Crimeii în Transnistria?
O.N.: Scenariul din Crimeia în Transnistria deja a fost realizat. Mai bine zis în Crimeia a fost realizat scenariul din Transnistria. Alta este că în cazul Crimeii s-a mers mai departe pînă la anexarea deschisă a acestei părți din teritoriul Ucrainei. În cazul Republicii Moldova, în cazul raioanelor de est ale țării (căci nu putem să utilizăm termenul Transnistria așa ușuratic), Rusia dorește să utilizeze această situație nefericită pentru a controla întreaga Republică Moldova. Așa-zisa Transnistrie nu prezintă nici o valoare pentru Rusia, iar Moscova dorește să impună, ca și în Ucraina, modelul de pretinsă federalizare urmărind prin aceasta scopul de a transforma Republica Moldova într-un stat nefuncțional, paralizat din interior, cu prezență militară rusească garantată și manipulată din exterior, aflat în zona de influență a Federației Ruse prin acest proiect care se numeşte Uniunea Euro-Asiatică.
T: Există opinia că Moldova ar trebui să renunțe de pe acum la Transnistria pentru a nu avea alte probleme în viitor și nu a împiedica parcursul european al țării noastre. Vi se pare real acest scenariu?
O.N.: Acest scenariu vorbește despre impotența celora care îl promovează, deoarece parcursul nostru european deocamdată e greu de măsurat. În ce s-a măsurat acest parcurs european în afară de lozinci, slogane și demagogie? Iată Ţările Baltice în anul 2014 vor marca 10 ani de cînd fac parte din Alianța Nord – Atlantică și din Uniunea Europeană – acolo a fost un parcurs european. La noi, deocamdată, încercăm să înhămăm caii și deja vorbim despre parcurs. Dar în ceea ce privește renunțarea la Transnistria, asta vorbește despre lipsa de demnitate civică și despre impotența intelectuală. Deci, în situația cînd la noi în Parlament, pînă în prezent, majoritatea deputaților sînt experți în denumirea limbii, este inutil să te aștepți din partea lor la elaborarea unor politici de reîntregire a țării. Asta deloc nu înseamnă că aceste politici nu pot fi formulate și nu pot fi realizate. Eu, în calitate de cetățean și în calitate de expert, consider că, conflictul din raioanele de est ale Republicii Moldova trebuie să fie soluționat, deoarece acolo locuiesc inclusiv concetățenii noștri și trebuie să fii un trădător înnăscut ca să renunți la acești cetățeni de dragul unui parcurs european pe care încă nimeni nu l-a măsurat.
T: În genere, cum vedeți Dvs. soluționarea problemei transnistrene?
O.N.: Aceasta este o problemă despre care nu toate lucrurile pot fi spuse public, dar totul se reduce la două principii: devide et impera și stick and carrot. În stînga Nistrului locuiesc oameni foarte diferiți, cu diferite viziuni, cu diferite interese. Business-ul din stînga Nistrului dorește ca asupra malului stîng să se extindă prevederile Acordului de Liber Schimb, Cuprinzător și Aprofundat. Alta este că ei sînt dominați de pîrghiile represive ale regimului și nu pot să-și exprime deschis și public opțiunile. Vorbim şi despre școlile cu predare în limba română din stînga Nistrului, de părinți, de copiii trecuți de 18 ani. Ei sînt în opoziție față de acest regim, ei trebuiesc susținuți de Republica Moldova, ei trebuie să devină un exemplu de comportament civic, inclusiv pentru noi, cei de pe malul drept al Nistrului.
Sigur că există mai multe politici care trebuiesc să fie elaborate de statul Republica Moldova, politici multidimensionale și trebuie să ne facem tema de acasă. Ajunge să bocim mioritic că noi sîntem atît de buni, veniți, vă rog, și făceți-ne nouă stat. Dar ce am făcut noi? Uitați-vă la aleșii noștri din Parlament! Problema nu este în faptul că ecuația nu are soluții – problema că elevul, care este scos la tablă, e leneş și numai se preface că vrea să rezolve această ecuație.