Evoluţiile situaţiei în problema reglemetării transnistrene ne aduc zilnic noutăţi de aşa natură, că nu din prima le poţi aranja, spre a le aprecia din punctul de vedere al consecinţelor. Şovinismul rusesc, care la finele anilor nouzeci dădea pe deasupra, ne semnaliza clar că el, ei nu sunt dispuşi de a ceda. Că vor aplica toate mijloacele de care vor dispune, pentru a nu admite nici într-un caz, că moldovenii la ei acasă să devină în sfîrşit gospodari, iar ei, ruşii veniţi, să înveţe limba, dacă vor locuri de onoare în noua construcţie socială din republică. Toate eforturile depuse de Chişinău şi aliaţii acestuia în perioada respectivă nu au avut succes: conflictul a demarat în război, tragic, sîngeros şi, evident, cu consecinţe.
La moment, asistăm din nou la escaladarea situaţiei, la aprofundarea contradicţiilor între reprezentanţii părţilor conflictuante, fenomen condiţionat de intenţiile (absolut fireşti la prima privire – ba şi legitime) ale Ucrainei şi Moldovei a efectua un control mai eficient la hotarul între aceste state, începînd cu completarea postului de grăniceri la Cuciurgan cu efectivul moldovenesc. La 22 martie AŞ „Regnum” din FR a evoluat cu un material, referitor la vizita la Moscova a „preşedintelui” transnsitrean V. Krasnoselischii, avînd următorul subtitlu: „Preşedintele „rmn” i-a comunicat lui Dmitrii Rogozin despre ameninţările din partea Moldovei şi a cerut asistenţă”. El a accentuat asupra unui şir de provocări şi ameninţări pentru republică, între care şi intenţiile Moldovei de a instala la punctul de trecere ucrainean „Cuciurgan” propriul post de control vamal şi de frontieră. Potrivit lui Krasnoselischii, acţiunea dată ar putea provoca un complex de urmări grave pentru regiunea transnistreană, cu caracter economic, social, va limita libera circulaţie şi ar putea afecta securitatea întregii regiuni. Vadim Krasnoselischii a specificat că Transnistria consecvent promovează necesitatea de a renunţa la această idee destructivă, şi speră că, cu ajutorul Rusiei în calitate de garant al procesului de reglementare, subiectul va apare pe agenda formatului „5+2”.
Krasnoselischii i-a comunicat lui Rogozin că Chişinăul se eschivează de la discuţii la tema dosarelor penale cu „amprente politice”, nu ţine cont de disponibilitatea Tiraspolului a „clasa” aceste dosare în ambele maluri. Potrivit lui Krasnoselischii, Transnistria în calitate de manifestare a bunăvoinţei, a decis în mod unilateral a clasa zece dosare intentate cetăţenilor RM, între care ar fi şi angajaţi ai MAI a RM. Sursele informaţionale din Federaţia Rusă ca la comandă au dat publicităţii aceste date, lipsite de sens şi conţinut, pentru a demonstra receptivitatea Tiraspolului (de-facto, a Moscovei) şi intoleranţa Chişinăului. Evident, din lista „carităţilor” transnistrene, abordate în discuţia cu Rogozinnu au lipsit declaraţiile potrivit cărora Transnistria ar fi simplificat regimul de circulaţie în zona posturilor vamale, ar fi soluţionat problemele şcolilor ce practică alfabetul latin şi a fermierilor din raionul Dubăsari. Trecînd în revistă problematica respectivă, structurile propagandistice din FR le comunică consumatorilor: Tiraspolul a satisfăcut doleanţele Chişinăului şi, cu tot dreptul, aşteaptă paşi similari reciproci. Respingerea solicitărilor transnistrene, ar însemna că Chişinăul în mod conştient contribuie la agravarea situaţiei.
Pentru a extinde numărul factorilor implicaţi în conflict, Tiraspolul a profitat de vizitele reprezentanţilor altor state, posibil, nu ocazionale. La 22 martie curent, Tiraspolul a fost vizitat de o delegaţie a Republicii Federale Germane, condusă de Marcus Rinderspaher, preşedintele fracţiunii social-democraţilor în Landtagul Bavariei. Vitalie Ignatiev, reprezentantul Tiraspolului, a ţinut să declare la startul întrunirii că Transnistria are o istorie îndelungată în relaţiile cu Germania, în special economice. La fel el a apreciat înalt efectele întrunirii de la Berlin din iunie 2016. În contextul dat, Ignatiev a informat oaspeţii referitor la situaţia în „ţară”, la vectorul extern de orientare, accentuind că dezideratul Transnistriei este obţinerea suveranităţii şi recunoaşterii extrene pe larg.
Un subiect aparte a discuţiei l-a format relaţiile regiunii cu Moldova, în care evident, punctul-cheie a fost situaţia la hotar cu Ucraina. Ignatiev a descris oaspeţilor eventualele consecinţe „grave” pentru economie regiunii, respectarea drepturilor omului şi pentru securitatea regională în funcţie de realizarea planurilor Kievului şi Chişinăului de a instala postul la Cuciurgan. S-a accentuat că Chişinăul ignoră propunerile raţionale ale Tiraspolului şi afirmaţiile despre caracterul destructiv a propriilor acţiuni.
Dacă de crezut sursei indicate, „părţile” – adică Germania şi Transnistria – au finisat întîlnirea cu afirmarea intenţiilor de a continua aceste contacte „reciproc avantajoase”. Evident că a fost o simplă manifestare de politeţe. Îns, nemţii nu au susţinut tentativa Kievului şi Chişinăului, factor, care neapărat va fi utilizat la următoarea „sucire de mîini” Chişinăului de către oranismele internaţionale.
La 21 martie alt oaspete din străinătate, Arta Dade, preşedintele grupului pentru Moldova în cadrul Asambleei Parlamentare a OSCE, a vizitat Tiraspolul, unde a avut întîlnire cu Alexandru Şerba, preşedintele legislativului local. În calitate de subiect principal al întrunirii a figurat starea procesului de negocieri între Republica Moldova şi Transnistria. Pornind de la faptul că membrii AP a OSCE dispun de pîrghii pentru a contribui la consolidarea tratativelor, doamna Dade a solicitat informaţii referitor la modul în care se realizează prevederile „protocolului de la Berlin”, ar fi sau nu sunt atinse careva efecte concrete? Evident, că A. Şerba nu a ratat posibilitatea de a declara că „Protocolul” conţine în sine multe aspecte utile, în special axate la realizarea necesităţilor populaţiei simple, însă realizarea potenţialului acestui document este tergiversată de poziţia duplicitară a Chişinăului. La fel s-a comunicat şi despre eventualele pericole pentru regiune, „generate” de intenţiile Ucrainei şi a Moldovei de a plasa postul mixt la Cuciurgan. Cred că nu este cazul de amintit, că toate aceste vizite sunt reflectate în mass media europeană, ziariştii căreia neapărat vor accentua la poziţia „destructivă” a Chişinăului.
Însă, culmea acestui dezmăţ propagandistic a avut loc la 23 martie, fiind alimentată de vizita la Chişinău a lui Wolf Dietrich Heim, reprezentantul special a Preşedintelui OSCE în problematica transnistreană. Domnia sa consideră că intenţiile Moldovei şi a Ucrainei referitor la completarea efectivului postului vamal „Ciciurgan” nu poate apare în agenda oficială a formatului „5+2”. Wolf Dietrich Heim n-a terminat fraza, cum Ignatiev a şi replicat că reprezentantul special ai Austriei „apără poziţiile negociatorilor din Moldova”. Evident, că Tiraspolul nici nu a putut reacționa altfel, cînd la întrebarea ziariştilor „nu va provoca plasarea acestui post întreruperea procesului de tratative, cum s-a întîmplat în 2006, cînd a fost „blocat” exportul transnistrean?”, reprezentantul Preşedintelui OSCE a menţionat că nu există moive pentru deranj, şi Transnistria nemotivat abordează această problemă. „În opinia noastră, a continuat reprezentantul preşedintelui OSCE – modificările ce se planifică în domeniul controlului de frontieră şi vamal la punctul „Cuciurgan” vor avea amprente benefice pentru locuitori. Problema poate fi examinată în calitate de eveniment, însă nu ca subiect de negocieri în formatul „5+2”.
Ignatiev a apelat la „argumente”, a încercat să demonstreze inevitabilitatea afectării nivelului de trai a populaţiei ca urmare a modificărilor la efectivul postului, a accentuat că dialogul cu reprezentantul Moldovei Gh. Bălan la acest capitol este fără efecte. El, practic, a recurs la ameninţări directe, declarînd că „foarte mult speră că apelurile Tiraspolului vor fi auzite, ceea ce va permite a evita excaladarea situaţiei în zona respectivă”. Momentul dat merită o atenţie aparte, Ignatiev destul de uşor recurge la ameninţări, însă Reprezentantul Preşedintelui OSCE pentru acest funcţionar cu statut neoficializat, ar trebui să fie inaccesibil. De ce Ignatiev a manifestat această lipsă de politeţă? Posibil, răspunsul îl găsim in alte materiale, în special în interviul lui Ignatiev pentru cotidianul „Kommersant” şi declaraţiile lui Vadim Krasnoselischii, făcute în cadrul unei structuri neformale, numită „Forumul general al transnistrenilor” – un fel de Consiliul de Stat pe lîngă Preşedintele FR.
Le luăm în ordinea cronologică. Materialul care oglindeşte poziţia lui Ignatiev, este intitulat astfel, încît titlul a bulversat presa din Moldova şi nu numai: „Transnistria este dispusă a reacţiona în mod adecvat la manifestările inadecvate”. Fiind traduse într-un limbaj normal, asta ar putea însemna că Tiraspolul ar putea aplica măsuri represive, în condiţiile în care ei vor califica astfel ceea ce are loc la posturile de la frontieră.
Ignatiev s-a arătat categoric nemulţumit de faptul că intenţiile Kievului şi ale Chişinăului nu provoacă o reacţie negativă a participanţilor la negocieri. El a specificat că acordul moldo-ucrainean cu privire la organizarea comună a controlului la frontieră a fost semnat în 2015. În 2016 subiectul a fost discutat în diferite platouri, însă o decizie nu s-a adoptat, ca mai apoi situaţia să atinga actualul grad de tensiune. Explicaţiile lui Ignatiev, referitor la consecinţele grave pentru economia regională au fost deja expuse, pentru „Kommersant” el doar le-a repetat. A schimbat o cifră: anterior declara că pierderile ar putea atinge cifra de 38 milioane dolari SUA, dar acuma afirmă că 6% din PIB. În special, şi Ignatiev asta nici nu ascunde, Tiraspolul este deranjat nu de cifra eventualelor pierderi, ci de faptul că prin acest post Chişinăul va obţine posibilitatea de a „influenţa”, de a limita Transnistria în acţiunile ei în cadrul procesului de negocieri. (La acest moment fac abuz şi ţin să menţionez, că nu o dată am propus spre examinare anume această formulă de tratative: cînd Chişinăul concomitent efectuează presiuni, dar le ajustează la normele legislaţiei interne şi celei internaţionale. Partenerii nu au ce reproşa şi Tiraspolul cu Moscova devin mai cooperanţi. Anume de asta este deranjat Ignatiev.). Şi totuşi, considerăm oportun a vedea şi argumentele economice, invocate de „ministrul” transnistrean, pentru a avea apoi posibilitatea de a compara: ce a spus el şi care e realitatea. Astfel, potrivit lui Ignatiev, în caz că proiectul cu postul mixt este realizat, ar fi afectaţi aproximativ 20 mii de intreprinzători individuali, care vor fi obligaţi a se conforma legislaţiei RM , ce va genera pierderi incomparabile cu veniturile lor destul de modeste. Fixăm momentul ca un factor, ca mai apoi să urmărim evoluţiile. Cum afirmă „ministru”, prin acest post în regiune vine aproximativ 75% din import. Acordarea activităţii respective normelor moldoveneşti ar condiţiona (aşa afirmă Ignatiev) că 11,5% din populaţie (55 mii de oameni) pierd posibilitatea de a se asigura cu un venit, care garantează existenţa. El a mai specificat, că prezenţa efectivului moldovenesc la acest post ar permite structurilor abilitate ale Moldovei a activiza urmărirea penală a întreprinzătorilor transnistreni. Deja în prezent, cum spune „ministrul”, 182 de persoane sunt anunţaţi de autorităţile moldoveneşti în urmărire panală din motive politice! Nu se aduc alte probe, care ar argumenta afirmaţia – probabil, din motiv că nu există. Sunt convins că neapărat vom mai reveni la aceste cifre, pentru a vedea gradul de obiectivitate a funcţionarului transnistrean. La fel fără argumente, afirmă Ignatiev, că planurile respective fără implicarea Transnistriei sunt experimente foarte periculoase.
„Kommersantul” a amintit, că în 2015 Chişinăul a remis Tirasopolului o propunere de a organiza controlul comun la frontiere. Ignatiev confirmă că asemenea propunere a avut loc. Însă, spune acest funcţionar, Tiraspolul nu este despus a accepta modelul de cooperare care se propune de către Moldova. Noi considerăm că controlul în comun ar însemna colaborarea serviciilor, schimbul de date de interes, efectuarea unor operaţiuni operative. Asta şi este controlul în comun, la ce noi şi am accentuat. Este evident, din aceste afirmaţii, că Tiraspolul nu acceptă nici o reducere cît de mică din statutul de „suverane” a organelor ce le reprezintă. Potrivit lui Ignatiev, anume o asemenea schemă este aplicată la staţia feroviară Bender 2, unde controlul este efectuat în comun de reprezentanţii Chişinăului şi Tiraspolului.
„Kommersantul” solicită explicaţii la următorul subiect: acordurile bilaterale între Chişinău şi Kiev sunt declarate inadmisibile şi periculoase, iar cele între Tiraspol şi Moscova – binevenite. Unde-i logica?
Kievul şi Chişinăul încalcă anumite înţelegeri în cadrul procesului de reglementare a diferendului nistrean (nu se arată, care anume?). Pe cînd Tiraspolul şi Moscova activează în cadrul Acordului din 8 mai 1997 „Cu privire la bazele normalizării relaţiilor între Moldova şi Transnistria”, care permite Tiraspolului a stabili relaţii economice externe. Bluf, Memorandumul (mai numit şi Memorandumul lui Primakov) la care face referinţă Ignatiev, nu a fost ratificat nici de Moldova, nici de Rusia, nu are nici o putere juridică, însă existenţa acestui document permite speculaţii pe marginea sa.
Continuînd comportamentul voluntaristic (utilizarea Memorandumului neratificat), Tirapolul intenţionează să obţină examinarea problemei cu postul în formatul „5+2”, invocînd argumente ce nu au nimic comun cu realitatea. Ei consideră că nivelul de tensionare a situaţiei condiţionează necesitatea includerii acestei probleme în agenda formatului. Urmează punctul culminal al interviului, care ar putea avea continuare. Ignatiev, întrebat, cum va proceda Transnistria, în caz că Moldova şi Ucraina purced la instalarea controlului în comun, a răspuns: noi apelăm către partenerii din exterior cu solicitarea de a plasa procesele în albia formatului de negocieri anume pentru a evita situaţia care ne va impune a realiza careva măsuri de răspuns, pentru a reversa starea lucrurilor la normală. Imi pare că Ucraina şi Moldova nu înţeleg pînă la urmă profunzimea problemei. Transnistria este gata a reacţiona adecvat la acţiunile inadecvate. Însă, acesta este un scenariu nedorit.
Aveţi cu ce replica, întreabă cotidianul? Evident, vom aplica măsuri adecvate pentru a proteja interesele cetăţenilor republicii.
La 24 martie curent, cum am mai menţionat, la „Forumul general a transnistrenilor”, un fel de Consiliul de Stat pe lîngă Preşedintele FR, a evoluat „preşedintele transnistrean” Vadim Krasnoselischii, care pe parcursul spech-ului, şi a permis mai multe glume. Prima – Krasnoselischii a menţionat, că este adeptul tratativelor atât în formatul „5+2”, cît şi „1+1”; de altfel, în lipsa negocierilor apare încordarea situaţiei, însă ei au fost şi sunt adepții tezei că baza securităţii Transnistriei o constituie „independenţa republicii”. „Suntem dispuşi a examina cu colegii din Moldova tot spectrul de probleme – economice, culturale, umanitare – însă nici într un caz cele ce ţin de statutul politic. El este determinat de popor – suveranitate”. Sovietul Suprem a adoptat în prima lectură legea referitor la utilizarea drapelului Federaţiei Ruse, decizia dată consolidează stabilitatea axei proeuroasiatice de dezvoltare a Transnistriei.
Referitor la relaţiile cu Chişinăul, în explicaţiile lui Krasnoselischii, acestea arată în modul respectiv. Partenerii de negocieri ar fi solicitat de la Tiraspol şi Chişinău o mai mare disponibilitate spre decizii de compromis. Noi am acceptat şi am făcut asemenea paşi. Krasnoselischii fără a clipi din ochi expune un lanţ de „măsuri” de compromis, care ei le-ar fi realizat: simplificarea controlului vamal (am comentat – au prelungit termenul de valabilitate a tichetului de înregistrare, însă nu şi renunţarea la această înregistrare ilegală); au soluţionat problemele scolilor cu predarea în grafie latină şi a fermierilor? (nici unii, nici alţii nici nu au auzit că problemele lor ar fi soluţionate). Au lansat iniţiativa de a clasa cîte 10 dosare penale, intentate cu conotaţie „politică”. Tiraspolul, încîntat de activitatea sa, ar fi în aşteptarea paşilor la întîmpinarea din partea Chişinăului.
La finele adunării Krasnoselischii a reiterat că nici federaţia, nici confederaţia cu Moldova nu pot fi accesibile pentru Transnistria. El a argumentat concluzia în următorul mod: de 26 de ani supraveţuim în condiţii de blocări şi presiuni. Situaţia de astăzi e tocmai din acest arsenal. Sunt convins că „rmn”, sub aspectul dreptului internaţional, întruneşte toate condiţiile pentru a dispune de propria statalitate. Altă ieşire nu este. Dacă pierdem statalitatea, acceptînd federalizarea (confederaţia), am putea crea provocări enorme, inclusiv şi reluarea altercaţiilor armate”.
În calitate de PS.
Evident, că practica de a îngroşa lucrurile este norma abordării din partea regimului tiraspolean. Însă, tot mai des liderii acestui promit deraparea situaţiei spre înlocuirea diplomaţilor de către militari. Nu e a bine.
Articolul este publicat în cadrul proiectului „Dosarele conflictului transnistrean. Soluții pentru dezvoltarea societății pe cele două maluri ale Nistrului” este finanțat de către Ministerul Afacerilor Externe (MAE) prin programul României de cooperare pentru dezvoltare (RoAid) și implementat cu sprijinul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) – Centrul Regional pentru Europa și Asia Centrală.
