La 4 ianuarie curent a avut loc mult aşteptata întîlnire a preşedintelui Republicii Moldova Igor Dodon şi a liderului de la Tiraspol Vadim Krasnoselischii. Intriga, nelipsită în asemenea evenimente, a fost masiv completată de doi factori: ambii lideri sunt proaspeţi investiţi în funcţie, ambii au în calitate de predecesori inamici categorici politici – factor care ar exclude orice consecutivitate în abordarea problemei. Fenomenul secund ţine de motive care ar fi explicat necesitatea acestei întîlniri – care, dealtfel, ar fi putut să nu aibă loc. Din punct de vedere formal, ambele formaţiuni statale (legitimă şi nerecunoscută) nu au mare necesitate de a continua dialogul politic, odată ce acel comercial nu staţionează, indiferent de coloratura politică a căpeteniilor. O explicaţie simplă, unilaterală a faptului lansării dialogului este imposibilă şi neexplicativă. Vom prezenta mai multe aspecte ale temei, pentru a avea dreptul de a concluziona cu argumente.
Menţionăm că subiectul (întîlnirea) a fost găzduit de majoritatea canalelor informaţionale TV din Federaţia Rusă, inclusiv „Canal 1”. Odată ce textual noutăţile vociferate puţin se deosebesc, considerăm oportun a ne limita la afirmaţiile portalului „Regnum”, care nu recurge la forme diplomatice şi se dă cu părerea deschis. Astfel, ştirea AS „Regnum” din 4 ianuarie 2017. „Preşedinţii Transnistriei şi Moldovei s-au întîlnit pentru prima dată în ultimii 8 ani. Întîlnirea a avut loc la Bender, oraş situat în Transnistria. S-au acumulat multe probleme, care îşi aşteaptă soluţionarea, a menţionat Igor Dodon. Vadim Krasnoselischii a declarat, că „întîlnirea poartă un caracter de cunoaştere reciprocă, avînd ca sarcină „fixarea problemelor concrete pentru soluţionarea ulterioară a acestora”. Dodon a promis a aplica toate eforturile pentru a „soluţiona problema transnistreană, ţinînd cont de interesele locuitorilor ambelor maluri ale Nistrului şi a prezenta soluții în acest sens un plan, care ar exclude pierderi pentru oricare participant”. La rîndul său, Vadim Krasnoselischii i-ar fi declarat lui Dodon, că „Garanţia securităţii regiunii este suveranitatea acesteia”.
În cadrul întîlnirii de la Bender din 4 ianuarie 2017, problemele statutului politic al regiunii transnistrene nu au figurat pe agendă şi nu au fost abordate. Apare întrebarea, în acest caz, ce s-a discutat? Cum a afirmat „Regnum”, liderii s-ar fi înţeles să pregătească un pachet de hotărîri, care vizează principalele probleme în relaţiile Chişinău-Tiraspol, care vor fi examinate în cadrul întîlnirii ulterioare, ce urmează a avea loc în timpul apropiat. În şirul problemelor pe care le-a menţionat Dodon, sunt: învăţămîntul (apostilarea diplomelor), înmatricularea transportului auto, telecomunicaţii, libera circulaţie în zona de securitate. Deci, fixăm un element important. Este atinsă înţelegerea de a examina problemele existente între părţi, care vor fi pregătite în timp scurt pentru recenta întrunire la „nivel inalt”. Situaţia nu pare deloc una nouă, ceva similar s-a mai întîmplat. Dar, să nu uităm de acest moment. La care neapărat vom reveni.
La moment mai examinăm alte materiale, pentru a găsi şi alte explicaţii ale motivelor care i-au adus pe acei doi în sala de şedinţe a administraţiei oraşului Bender. Cum a menţionat Krasnoselischii, întâlnirea poartă carcter de cunoaștere reciprocă, şi este un bun început pentru colaborare întru rezolvarea problemelor concrete, care vizează interesele simplilor cetăţeni. La acest moment am putea face anumite concluzii provizorii.
Referitor la repetarea situaţiilor. În 2001 Vladimir Voronin, proaspăt preşedinte al RM, a iniţiat „încălzirea” relaţiilor cu Igor Smirnov, fost lider transnistrean. Ca şi Igor Dodon acţiunile lui Voronin au fost predecedate de declaraţiile pompoase, potrivit cărora problema va fi soluţionată, odată ce se vor propune condiţii oneste.
La 16 mai 2001, de către Vladimir Voronin şi Igor Smirnov (liderul transnistrean din vremea respectivă), este semnat „Protocolul cu privire la întîlnirea conducătorilor Republicii Moldova şi a Transnistriei”, care cuprindea reglementarea relaţiilor în domeniul energiei electrice; a relaţiilor fiscale; colaborarea palatelor comercial-industriale; comunicaţii şi servicii poştale; referitor la compensarea Transnistriei de către RM a daunelor comise pe timpul conflictului armat!; referitor la cooperarea băncii RM şi a băncii centrale a Transnistriei. Concomitent, se semnează şi cîteva decizii ramurale, care vizează: protecţia investiţiilor străine; activitatea mijloacelor mass-media în teritoriile adverse; armonizarea legislaţiei vamale şi impozitare; recunoaşterea reciprocă a actelor eliberate de servicile abilitate ale părţilor. Vom vedea, cu ce listă vor evolua părţile de data aceasta.
Însă, deosebirea situaţiilor, în care s-au propus spre examinare şi semnare asemenea probleme, este una cardinală: în primul rînd, în 2001 erau în vigoare multe acte comune, care într-un alt mod definitivau caracterul raporturilor Chişinău – Tiraspol. Pentru a nu ne cufunda în ele, exemplificăm cu unul singur. La 17 mai 2001, Sovietul Suprem din Tiraspol aprobă o decizie specială, care viza starea relaţiilor între RM şi Transnistria, şi venea cu anumite recomandări pentru executiv: p.5. A propune preşedintelui „RMN” I. Smirnov în cadrul negocierilor cu RM referitor la formarea statului comun!, a nu admite lezarea suveranităţii şi independenţii „Republicii Nistrene Moldoveneşti” şi a aplica următorul principiu: statul comun este constituit din două subiecte egale în drepturi – Transnistria şi RM, care ambele formează statul comun şi acţionează în limitele spaţiului comun social, de drept şi economic”. Astăzi, Dodon şi Krasnoselischii nu pot apela la actele respective, odată ce ele au fost anulate pe timpul cînd postul de preşedinte al Sovietului Suprem în ocupa Eugeniu Şevciuc. Pentru a le reactiva, I. Dodon are nevoie de susţinerea majorităţii Legislativului de la Chişinău, iar Vadim Krasnoselischii de dorinţă. Este puţin probabil că Parlamentul RM va reînvigora aceste acte, care nu le-a ratificat în 2001, iar Sovietul Suprem va da înapoi de la poziţia de „independent”.
Deci, cu Dodon situaţia este aproximativ clară. Intenţiile sunt mari şi nobile, însă la capitolul „realizare” apar probleme.
Ne rămîne a analiza, din care considerente Krasnoselischii s-a antrenat în această afacere cu negocieri, care puţin coreleză cu „activitatea în direcţia consolidării suveranităţii si independenţii” „rmn”, declarate de el în calitate de „idee naţională”.
Evident că marea parte a explicaţiilor le vom găsi analizînd situaţia în economie. Mai bine spus, preluînd analiza efectuată de noul şef al „cabinetului” transnistrean Alexei Martînov. La 28 decembrie 2016 „prim-ministrul” a trasat pentru AŞ „Novosti pridnestrovia” sarcinile de bază de care se va preocupa guvernul, între care prioritatea este atribuită elaborării politicii bugetar-fiscale; optimizării cheltuielilor; extinderii relaţiilor comerciale cu Rusia. Este evident, a menţionat Martînov, că anii ce vin vor fi marcaţi de existenţa unui deficit bugetar considerabil. Este prea mare diferenţa între venitul fiscal şi cheltuiele statului. De aici necesitatea de a ne decide – din care surse vom compensa acest deficit. Un aspect al activităţii ar fi sporirea atractivităţii investiţionale a „republicii”. Martînov consideră şi impune acest punct de vedere subalternilor, că pentru a realiza intenţiile investiţionale, dominantă ar fi starea internă şi nu factorii externi. Însă afirmaţiile teoretice aşa şi nu au obţinut careva formulări practice, cu excepţia exploarării factorului rusesc. A obţine apropierea de Rusia, pentru a spera la piaţa rusească de desfacere, în special în regiunile Rusiei. Astfel, putem constata că la moment regiunea transnistreană se confruntă nu numai cu criza capacităţilor reale financiar – economice, dar şi cu criza de idei, care ar putea fi convertite în relaţii şi investiţii. Deloc nu cu optimism în aspectul dat este apreciată eventuala vizită la Moscova a conducătorilor blocului economic a guvernului, preconizată pentru ianuarie curent. Referitor la relaţiile cu Moldova în această strategie transnistreană nu se spune nimic.
Referitor la priorităţile relaţiilor economice cu Rusia s-a referit şi Krasnoselischii. La 21 decembrie 2016 el a expus viziunile sale canalului TV „Rossia 24”. Potrivit liderului de la Tiraspol, „rmn” depinde de ajutorul Moscovei – însă ei nu doresc să fie doar consumatori. Republica, în opinia lui Krasnoselischii, are ce propune Rusiei. Concomitent, el a ridicat cortina din alt punct de vedere. Regiunea este un stat social, odată ce are la întreţinere 150 mii de pensionari şi câteva zeci de mii de locuitori necesită protecţia statului, fiind social vulnerabili. Amortizarea situaţiei ar putea fi efectuată pe calea realizării programului social, în prim rînd prin majorarea cu 7% anual a pensiilor. Însă acest program necesită o evoluţie economică considerabilă. El mizează la colaborarea cu FR, cărei îi propune a investi în industrie, agricultură şi în domeniul de prelucrare. Şi, din nou liderul de la Tiraspol, nimic nu spune referitor la oportunităţile relaţiilor cu Moldova.
Posibil, subiectul nici nu ar merita a fi discutat, de nu ar fi situaţia reală – care denotă lucruri, ce nu corespund aşteptărilor economice a liderilor de la Tiraspol.
La 28 decembrie 2016, AS „Novosti Pridnestrovia” publică un material intitulat „Transnistria intenţionează a livra energia electrică în Moldova fără intermediatori”. O lege în acest aspect a fost adoptată de Sovietul Suprem concomitent în două lecturi. În mare grabă, cum am mai spune.
Exportatorii energiei electrice, în mod obligatoriu, vor livra veniturile valutare către banca centrală transnistreană pînă-n aprilie 2017, cînd expiră contractul firmei intermediare „Energocapital” cu partenerii din Moldova. În opinia legislatorilor transnistreni, criza financiar-valutară în regiune a fost condiţionată de activitatea acestei firme, care în 2015 a transferat în structuri off-shore mai mult de 20 milioane dolari SUA. Decizia de a obliga structura respectivă a livra 100% din veniturile valutare băncii transnistrene a permis a depăşi criza materială, a exclude căderea haotică a preţurilor la mărfurile de prima necesitate. Actualul prim-ministru anterior a informat Sovietul Suprem că, datorită politicii fiscale neargumentate, firma „Energocapital” procura gazele la un preţ extra-mic, ce îi asigura venituri de 500% de la energia electrică livrată Moldovei. Tiraspolul intenţionează la moment să mărească tariful pentru „Energocapital”, iar după expirarea contractului cu Moldova, a o exclude din sistemul de relaţii cu contribuabilul. Nu este clar, din care considerente aspectul dat nu a figurat în comentariile pe marginea întrunirii Dodon- Krasnoselischii. Să nu fi fost preşedintele Moldovei la curent?
Personal Krasnoselischii părea un triumfător cînd analiza rezultatele întîlnirii cu I. Dodon. A început cu constatarea, că s-a schimbat retorica Chişinăului referitor la operaţiunea de pacificare.
În opinia lui, „Igor Dodon clar vede, că anume prezenţa pacificatorilor ruşi pe malurile Nistrului asigură securitatea şi garantează că Transistria şi Moldova nu vor evolua spre un nou conflict armat”. Anterior, referitor la necesitatea transformării actualului format de pacificare s-a pronunţat şi Anatol Şalaru, fost ministru al apărării, demis anume de către I. Dodon. Potrivit lui Krasnoselischii, anume formatul „unic” a operaţiunii, la care participă reprezentanţii Transnistriei, este garantarea securităţii regiunii. Declaraţia dată ar fi trebuit să provoace protestul Preşedintelui Republicii Moldova. În schimb, acesta a susţinut îngrijorarea lui Krasnoselischii, cu faptul că autorităţile Moldovei ar împiedica rotaţia „pacificatorilor” din Federaţia Rusă.
O atenţie deosebită a fost acordată modalităţilor de „deblocare” a activităţii Comisiei Unificate de Control. Situaţia este următoarea. Mai mult de doi ani delegaţia RM nu acceptă realizarea agendei CUC, avînd ca obiectiv includerea problemei liberei circulaţii în zona de securitate a cetăţenilor RM. Evident că situaţia deranjează partea rusă, care nu poate afirma că operaţiunea evoluează pozitiv. Moscova, susţinînd regimul tiraspolean, promovează ideea că asemenea probleme nu ţin de competenţa CUC, ci se află în albia relaţiilor Chişinău-Tiraspol. Se impune şi pe această cale recunoaşterea statalităţii transnistrene. Potrivit lui Krasnoselischii, I.Dodon a acceptat a asculta situaţia şi a dispus structurilor abilitate a reexamina situaţia şi a „debloca” activitatea CUC.
Ce ar însemna în situaţia dată această „deblocare”? Delegaţia RM ar trebui să accepte ridicarea problemei liberii circulaţiei din agenda CUC, ce ar însemna în mod automat impunerea viziunilor Moscovei şi Transnistriei asupra problemelor atribuite CUC: doar activitatea trupelor de menţinere a păcii. Unicul mecanism care asigură existenţa Transnistriei în calitate de „regiune a RM” va fi lipsit de posibilitatea a se pronunţa la acest capitol.
Un alt aspect a negocierilor. Igor Dodon a permis să fie antrenat în discuţii la subiectul relaţiilor între operatorul telecomunicaţiilor mobile „Orange” şi structura similară din regiune „Interdnestrcom”. Ambele ar fi utilizat aceleaşi frecvenţe. Da, dar „Orange” activează legitim în Moldova. Antrenarea lui Dodon ar putea fi un prim pas spre plecarea acestei companii şi subminarea şi mai gravă a imaginii republicii sub aspectul condiţiilor pentru investitori.
Deci, noul preşedinte a RM a acceptat punctul de vedere trasnistrean asupra problemei menţinerii păcii, însă nu a insistat asupra celor ce vizează statutul regiunii, fapt menţionat cu satisfacţie de Krasnoselischii. Este evident că nu e vorba doar de o abordare populistă a lui Dodon a situaţiei. A refuza din start la prioritatea problemei statutului înseamnă în mod conştient a o respinge şi pe viitor. Concluzia derivă de la afirmaţiile lui Krasnoselischii, cum ar fi: „ Eu întotdeauna am spus şi nu ascund, că garanţiile securităţii noastre le asigură suveranitatea şi independenţa republicii. Avem multe probleme importante, asupra soluţionării cărora vom lucra. Temele politice, ale statutului republicii transnistrene, nu fac parte în această listă”, a concluzionat liderul transnistrean.
Probabil, este cazul a renunţa la alte concluzii. Cele declarate mai sus sunt destul de semnificative.