Vizita la Tiraspol a reprezentantului preşedintelui OSCE Klod Maier Kord a fost folosită pentru a declara, odată în plus, că tratativele cu privire la reglementarea transnistreană din nou au derapat în impas. Dumitru Vasiliev, autorul materialului publicat de „Novosti Pridnestrovia” (la care o să ne referim) din start face o afirmaţie, care, probabil, ar fi esenţa acestui articol şi aprecierea actuală a situaţiei: pentru a acutiza conflictul, Chişinăul este dispus a discredita preşidenţia Germaniei în OSCE. Vom vedea pe parcurs, dispune Vasiliev sau nu de argumente la acest capitol, ori intenţionat recurge la asemenea afirmaţii provocatoare, pentru a-i impune cititorului o anumită direcţie de abordare.
În 2016 Germania a succesat preşedinţia în OSCE, împovărată de mai multe situaţii contradictorii şi conflicte, unele cheir fiind „fierbinţi”. Numărul cărora, potrivit lui Vasiliev, în ultimii ani a crescut. Însă, consideră autorul, problemele ambiţioase nu pot intimida Germania; mai degrabă această ţară e bucuroasă de o asemenea misiune, pentru a-şi consolida autoritatea internaţională şi statutul unui actor politic internaţional european influent. Tentativa dată în mod automat presupune (atenţie) identificarea unor căi pentru reluarea dialogului cu Moscova, în comdițiile în care relațiile cu Berlinul au suferit o înrăutăţire gravă ca urmare a evenimentelor din Ucraina. Bun.
A urni din loc.
Conform celor expuse, reprezentanţa germană în OSCE nu întâmplător acordă o atenţie deosebită reglementării conflictului de pe Nistru. Situaţia în interiorul evenimentului este calmă, nu se împuşcă – factor care ar putea favoriza dialogul între părţi. Din alt punct de vedere, regiunea este susţinută de către Federaţia Rusă, care în mod consecutiv şi consecvent pledează în favoarea continuării tratativelor în formatul „5+2”. Putem constata că Berlinul a evidenţiat direcţia transnistreană în primul rînd în calitate de canal de restabilire a relaţiilor de altă dată cu Moscova. Repet, afirmaţiile aparţin autorului materialului.
De la începutul anului Germania s-a pus pe treabă, declarând intenţia de a debloca procesul de tratative. Reprezentantul Berlinului, Klod Maier Kord nu odată a afirmat public, că Germania nu pledează pentru „negocieri de dragul negocierilor”, că intenţionează să obţină şi rezultate concrete. Cu atît mai mult că predecesorul Germaniei în această funcţie, Serbia, nu a prea avut succese pe aspectul reglementării trasnistrene. Berlinul şi-a propus să obţină succes realizînd intenţia în prima jumătatea a anului. Concomitent, scrie Vasiliev, Germaniei i-a reuşit în dialoguri referitor la Transnistria a stabili relaţiile scontate şi cu Moscova.
Cum şi era de aşteptat, Vasiliev (fără un pic de precauţie) afirmă că, conţinutul Protocolului semnat în iunie 2016 la Berlin a fost format din propunerile FR. (În iunie Rusia nu recunoştea faptul, atribuind inițiativa Tiraspolului). El le numeşte „probleme sensibile pentru părţi”; în realitate, dreapta Nistrului nu era vizată în această agendă, posibil cu excepţia unei probleme mai puţin importante ce ţine de ocrotirea mediului ambiant. În schimb, Tiraspolul, dat fiind adoptarea celor 7 puncte, devenea în mod automat stat suveran, obţinînd această suveranitate din mîinile Chişinăului. Este foarte interesant din care motiv societatea experţilor nu a supus analizei consecinţele adoptării acelui Protocol. Cred că se forma o lecţie eficientă pentru negociatorii de tot felul. Dar, odată ce nu s-a examinat, rămîne să constatăm enigmă situaţiei în ansamblu, a motivelor de care s-a ghidat reprezentantul Moldovei Gh. Bălan cînd a semnat acel protocol la Berlin şi celor care l-au influenţat să nu meargă mai departe: n-a semnat protocolul final la conferinţa din Bavaria din iulie 2016, şi nu a dat curs nici unui punct din documentul respectiv, descurajind profund reprezentanţa Germaniei.
În acest rînd îşi are loc şi Moscova, practic umilită de Chişinău, în calitatea sa de promotor al propunerilor expuse în protocol. Efectul scontat era destul de amplu: Moscova şi Berlinul au reuşit a urni din loc soluţionarea unui vechi conflict. Se făceau publice unele aspecte ale eventualelor obţineri, în special elaborarea mecanismelor care ar asigura exercitatea acordurilor convenite la masa de negocieri. Optimismul negociatorilor îl consolida şi faptul că unele componente ale agendei conferinţei de la Berlin, cum ar fi organizarea circulaţiei transportului auto înmatriculat la Tiraspol, au fost propuse de către parteneri la negocieri – în special de Misiunea EUBAM. Bucuria rapid a trecut în scîrbă, odată ce Chişinăul categoric a renunţat la implementarea Protocolului, ba a şi redus la minimum contactele cu Tiraspolul.
Salvarea victimei.
Deşi se convocau, grupurile de lucru moldo-transnistrene nu se mişcau deloc în direcţia realizării acordurilor de la Berlin. Mai mult, în timpul desfăşurării conferinţei din Bavaria, iulie 2016, Chişinăul a aplicat noi restricţii pentru calea ferată a regiunii, favorizînd propriile interese şi neglijind cele transnistrene. Regimului pentru prima dată i s-a propus să aleagă: ori acceptă regulile legale la funcţionarea transportului, ori te confrunţi cu probleme în asigurarea teritoriului cu carburanţi. Nemţii au sporit presingul. În luna iulie Moldova şi Transnnistria sunt vizitate personal de către Frank-Walter Steinmaier, şeful diplomaţiei germane, Preşedintele OSCE, pentru a demonstra că interesul Berlinului către problemele reglementării diferendului nistrean nu scade. Ministrul de exterme german i-a promis şefului de la Tiraspol E. Şevciuc, că va patrona personal procesul de normalizare a situaţiei la calea ferată, însă nici acest angajament nu a influenţat situaţia.
În viaţa cotidiană a Moldovei a apărut şi un nou aspect. Societatea civică a îmbrăcat straiele victimei şi s-a lansat într-o o campanie de protest faţă de guvernare, solicitînd rezistenţa la presiunile efectuate asupra Moldovei de către Moscova şi Berlin, pentru a obşine înlesniri inadmisibile regimului de la Tiraspol. Momentul culminant al campaniei a fost Declaraţia forului civic din Moldova, în care se punctau „liniile roşii” în reglementarea transnistreană. În document se cerea excluderea din procesul de negocieri a cedărilor neîntemieate şi renunţarea la dialog cu acei reprezentanţi ai regimului care urmăresc scopuri,ce contravin suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova.
Oricare ar fi influenţa reală a adresării ONG-urilor către guvernul moldovenesc, situaţia spre toamnă s-a complicat la maximum. Procesul de negocieri din nou a derapat în impas şi reprezentanţa germană nu deţine modalităţi pentru a schimba situaţia, a-i atribui un dinamic pozitiv.
Linia generală.
În lunile ce s-au scurs după conferinţa din Bavaria, reprezentantul Tiraspolului nu odată a lansat iniţiativa de a convoca o şedinţă în formatul „5+2”, pentru a examina situaţia – în special „blocada feroviară” a regiunii de către Ucraina şi Moldova. Decizia nu a fost adoptată.
La acest capitol trezeşte interes un aspect destul de simptomatic. Moldova se consideră stat captiv. Resursele interne sunt pe deplin epuizate. Dependenţa de partenerii externi pentru a-și asigura suveranitatea e colosală. Şi, în pofida acestor factori, Chişinăul ignoră nu numai solicitările FR (asta a devenit norma în obţiunile Moldovei), dar şi ale Germaniei, liderului european indiscutabil. A găsi explicaţii unui asemenea comportament e destul de complicat, dacă ţinem cont de faptul că Europa dispune de un spectru larg de procedee pentru a influenţă asupra „discipolilor” gen Moldova. Nu trezeşte nicio îndoială că, în situaţia în care se află Moldova, statele europene ar putea s-o impună spre dialog nu numai cu Transnistria, dar cu oricine. Şi totuşi asta nu are loc, nici în cazul dat, cînd Germania prea mult îşi doreşte realizări în procesul de reglementare moldo-transnistrean.
Nedorind să vadă motivele reale din care Estul nu recurge la presiuni faţă de Moldova, Vasiliev propune cititorului propria abordare, destul de discutabilă. În opinia „analistului”, profitînd de procesul de negocierile interminabile, Vestul poate cere Rusiei evacuarea din Moldova (Transnistria) a trupelor sale armate. A modifica operaţiunea de menţinere a păcii, efectuată sub egida Rusiei, înlocuind efectivul militar cu unul poliţenesc european. Situaţia permite examinarea posibilităţilor de a soluţiona conflictul prin atribuirea regiunii a unui oarecare statut în componenţa RM. Terezeşte interes faptul că la Chişinău se vorbeşte despre elaborarea unui nou concept al acestui statut, care ar putea fi prezentat publicului deja în 2017. Frazele ce urmează necesită o atenţie sporită, odată ce evidenţiază abordarea Tiraspolului în modul de soluţionare a conflictului.
Vasiliev scrie că „oricine care cunoaşte situaţia din Transnisria, este convins că cei 26 de ani trăiţi aparte, că ghemul colosal de contradicţii şi pretenţii reciproce între Moldova şi Transnistria, nu permit a examina reintegrarea în calitate de o perspectivă reală, odată ce orice tentativă de a impune transnistrenilor „statalitatea moldovenească” se va termina cu rezistenţă, care ar putea genera în un nou conflict”. Astfel, pentru unii participanţi la reglementarea diferendului moldo-transnistrean, conservarea acestuia e într-atît de convenabilă, încît nici Germania, liderul UE, nu este capabilă a inversa situaţia.
Vasiliev termină în modul următor. Indiferent de optimismul manifestat, preşedinţia în OSCE a Germaniei tot mai mult riscă să devină analogică celei puţin observate a Serbiei. Pierderile morale nu contează, odată ce s-a respectat linia generală, care nu poate fi abandonată. Vasiliev în ruptul capului nu acceptă versiunea potrivit căreia tocmai FR ar fi cea care împiedică soluţionarea.
Rusia nu are posibilitate de a influenţa serios situaţia din regiune. Ea nu mai are nici bani pentru a încuraja pe cei mai săraci. S-a epuizat şi rezerva promisiunilor. La 11 octombrie curent, la Tiraspol în vizită s-a aflat D. Rogozin, reprezentantul lui V. Putin în procesul de soluţionare a problemei transnistrene. Oaspetele, printre altele, a efectuat o vizită la uzina „Electromaş”, care mai funcţionează. Întreprinderea produce motoare electrice, destinate sistemelor de extragere şi transportare a gazelor, petrolului, utilizării în mine de cărbuni, la staţiile electrice nucleare. Tiraspolenii au încercat să obţină promisiuni de la Rogozin că producţia lor va fi solicitată pe pieţele din Rusia, însă Vice-Premierul rus a menţionat că utilajul utilizat se trage de pe timpurile URSS, e depăşit; că distanţele sunt tot mai mari şi asta deloc nu favorizează producţia tiraspoleană. Le-a propus să identifice ei pieţe de desfacere, parteneri pentru investiţii. Rusia a făcut cîte ceva şi pentru „Electromaş”. Uzina participă cu drepturi egale ca un subiect al industriei ruse la concursuri. Însă, a participa deloc nu înseamnă a le cîştiga. Însă şi acest moment este important pentru Tiraspol – în Rusia, ei sunt apreciaţi ca reprezentanţii Rusiei. Cu asta pozitivul s-a terminat. Rogizin deschis a menţionat că „situaţia externă, una deloc favorabilă Rusiei şi Transnistriei, în timpul apropiat nu se va schimba. Nu sperăm la ridicarea sancţiunilor de către SUA şi UE, la stabilizarea situaţiei în Ucraina. E regretabil, însă aceste probleme sunt de lungă durată”. În dezvoltarea temei, Rogozin a declarat, că Rusia în continuare va practica modalitatea de a da „undiţa şi nu peştele”, creînd condiţii ca „republica de sine stătător să-și asigure existenţă”. Vom vedea, a spus el, ce putem face ca industria transnistreană să coreleze cu interesele ruseşti; unde ea ar putea avea aşa o rentabilitate, ca să poată concura pe piaţa FR, indiferent de tehnologia existentă, de problemele la transport, etc. Astfel, cu ajutorul e totul clar. Nu au de unde.
Şi totuşi, Dmitri Rogozin a declarat că este foarte important să fie menținută existența Transnistriei. În cadrul întrevederii cu liderul nerecunoscut Evgheni Șevciuk, D. Rogozin i-a vorbit despre cât de importantă este inaugurarea „unei școli moldovenești”. În același timp, vicepremierul rus a menționat că Rusia va contribui la deschiderea mai multor școli ucrainene și „moldovenești” în regiune. „Pentru noi este foarte important să menținem existența Transnistriei ca un exemplu pentru modul în care oamenii de diferite naționalități, uniți printr-o singură idee, prin statalitate, în cadrul unei republici, apără împreună interesele comune ale patriei lor mici”.
În același timp, vicepremierul rus a discutat cu Șevciuk și despre așa-zisele alegeri prezidențiale care vor avea loc în decembrie în Transnistria, menționând că Rusia este cu ochii pe tot ce ține de acest subiect. „Eu sper că după alegerile prezidențiale va avea loc un dialog mult mai profund între președintele republicii și Sovietul Suprem”, a spus Rogozin.
Oficialul rus i-a invitat pe reprezentanții administrației neconstituționale de la Tiraspol să participe la ședința comisiei interguvernamentale moldo-ruse care va avea loc în noiembrie la Chișinău pentru a soluționa problemele economice cu care se confruntă regiunea. „Ceea ce am făcut în ultimii ani în Transnistria arată bine și trebuie să ne mândrim cu aceste rezultate. Oamenii simt aceste rezultate și am văzut astăzi aceasta în reacțiile lor. Acest lucru nu poate fi mimat”, a subliniat vicepremierul rus responsabil de problema transnistreană.
Menționăm că Dmitri Rogozin efectuează o vizită de două zile în Republica Moldova, iar mâine va avea o întrevedere cu ministrul Economiei, Octavian Calmâc și cu vicepremierul pentru Reintegrare, Gheorghe Bălan. Astăzi, oficialul rus a participat la deschiderea unei școli în regiunea transnistreană.
Ultimele aliniate le lăsăm la moment fără comentarii. Vom vedea, deoarece aşteptările lui Rogozin de a dicta la Chişinău, sunt întemeiate.