Ion Leahu: Pretextul electoral

Nu e clar, cine şi-a băgat coada în proces; însă l-a frînat destul de categoric. În special dacă ne amintim cum de frumos s-a început. Reluarea şedinţelor în formatul „5+2”, aceptarea agendei cu cele 7 propuneri no-npaper ale Federaţiei Ruse. Indicaţiile dure date Chişinăului de a veni la conferinţa din Bavaria cu poziţiile coordonate pentru a semna acordurile perfectate.

Pe un asemenea fondal, Moldova urma să stopeze evoluţiile pro Uniunea Europeană, iar E. Şevciuc, fără mari eforturi să obţină mandatul secund scontat.  Şi aici, cum am mai spus, cineva nepoftit îşi vâră nasul sau coada. A devenit evident, că Chişinăul nu va apostila diplomele conferite de instituţiile transnistrene, odată ce procedura ar contravine legislaţiei RM. Nu va accepta plăcuţele de înregistrare, nu va casa dosare pornite şi nu va da mînă liberă circulaţiei reprezentanţilor FR prin aerogara „Chişinău”. A devenit acest lucru evident doar în cadrul conferinţei din Bavaria. Ocazie cu care reprezentantul Tirasplului a propus să fie identificat un al treilea spaţiu juridic (primele ar fi cele moldovenesc şi transnistrean), care de aplicat pînă la soluţionarea finală a diferendului. Situaţia existentă, care prevede prezentarea absolvenţilor din stănga Nistrului la examene în baza cărora sunt eliberate diplome moldoveneşti, nu-i mai aranjează. Însă, pentru prima dată V. Ignatiev, „ministrul de externe” ad-interim, a specificat că diplomele transnistrene sunt recunoscute doar în „unele regiuni ale FR”, selectiv, în funcţie de „relaţiile personale ale solicitantului”. În condiţiile aplicării în instituţiile regionale a programelor FR. De ce ar trebui să ceară ca RM să apostileze aceste „adeverinţe”?

Însă, situaţia cu diplomele dispare pe fundalul unor probleme într-adevăr importante. Cum au menţionat reprezentanţii biuroului pentru administrarea activelor la 16 iulie 2016, doar 3 din 10 întreprinderi  industriale, deprivatizate şi trecute în proprietatea „statului”, au finisat anul (2015) cu anumit venit. Fabrica de confecţiuni „Odema” – 89%, Combinatul de panificare din Bender – 25%; uzina „Biochim”, la fel din Bender a majorat volumul producţiei produse de 1,7 ori. Cinci întreprinderi au fixat evoluţie negativă în activitatea sa.

Astfel, terenul din care guvernarea tiraspoleană planifica majorarea volumului de impozite şi, respectiv, reducerea datoriilor, din contra – s-a micşorat. Proporţional s-a agravat criza financiară. Dar, şi acest capitol contează neesenţial în comparaţie cu efectele deciziilor Ucrainei de a exercita întocmai înţelegerile anterioare cu Chişinăul referitor la circuitul trenurilor spre Tiraspol. La 19 iulie „prim-ministrul” transnistrean Pavel Prokudin a convocat o şedinţă extraordinară a „cabinetului”, la care a fost invitat şi reprezentantul cartelului „Şerif” (Porfirie  Şkilniuc). Subiectul discuţiilor l-a constituit situaţia la cale ferată a Transnistriei şi, în special, acţiunea Kievului, care a interzis accesul în Transnistria a unui marfar constituit din 40 de vagoane cu combustibil. Ucrainenenii au cerut ca trenul să ajungă la punctul de destinaţie prin punctele de control coordonate cu Chişinăul în 2006. Evident că asta deloc nu le-a plăcut celor de la Tiraspol, care deţin alt acord cu Chişinăul din 2012, prin care lor li se permite să nu tranziteze RM, ci să circule direct spre Tiraspol prin punctele de trecere Cuciurgan şi Slobodca.  Modificările ar însemna că Moldova preia controlul asupra importului şi exportului transnistrean, la care benevol a renunţa prin acest acord din 2012.

În cadrul şedinţei respective, P. Prokudin, „prim-ministrul” de la Tiraspol, a avertizat, că Transnistria va reacţiona la „războiul economic, declanşat contra  sa  de către Ucraina şi Moldova  – „dur şi prompt”. Şirul de măsuri de răspuns include:  înasprirea controlului vamal al mărfurilor ucrainene şi moldoveneşti; reglementarea tarifară şi extratarifară; controlul riguros al stării de corespundere a normelor de exploatare a locomotivelor moldoveneşti şi ucrainene (care vor circula prin Transnistria). Potrivit lui Prokudin, deja în zilele apropiate „partenerii noştri vor simţi efectele propriilor metode de comunicare aplicate”.  „Dacă cineva a manifestat disponibilitatea de a ignora interesele altor parteneri, apoi el trebuie să fie gata pentru a răspunde pentru consecinţele unui asemenea pas”.

Vitalie Ignatiev, prezent la şedinţa Comisiei Sovietului Suprem pentru problemele politicii externe a declarat că Transnstria e obligată să aplice mai multe acţiuni cu caracter ne-diplomatic, axate pe asigurarea unei scheme echitabile a transportării mărfurilor pe calea ferată în regiune. În replică, Victor Guzun, Preşedintele adjunct al comisiei indicate, a declarat acţiunile „Ministerului de externe” drept „insuficiente şi întîrzieate”.

Problemele cu efectele nule de la conferinţa din Bavaria, cu criza transportului feroviar, dar în esenţă a relaţiilor cu Ucraina, care aşa şi nu au revenit la cele solicitate de Tiraspol, nu au umbrit contradicţiile între Şevciuc şi legislativ. Sovietul Suprem consecutiv subminează poziţiile liderului de la Tiraspol. Cele mai de rezonanţă confruntări se dau pe câmpul bugetar. Legislativul nu ratează nici o posibilitate pentru a demonstra că anume deciziile greşite ale guvernului au condiţionat  „fisuri uriaşe” în bugetul regiunii, ce ar fi provocat perspectiva apropiată a insolvabilităţii. 

Are sau nu sens a intra profund în conţinutul polemicii respective? Vom demonstra doar unele aspecte ale temelor care sunt în centrul dezbaterilor. Reprezentanţii Legislativului au insistat ca la capitolul „venituri”, volumul încasărilor de la accize să fie mărit cu 63 milioane ruble, iar din plata taxelor vamale – cu 365 milioane. Cifrele, potrivit guvernului, contravin indicatorilor activităţii economice externe, nu corespund realităţii – însă sunt încorporate în document. Ca urmare, planul la volumul veniturilor obţinute nu depăşeşte 64% din cele preconizate. Efectele negative îndată au fost resimţite în mai multe sectoare sociale – a scăzut volumul medicamentelor importate; s-a redus cantitatea produselor alimentare de import şi au crescut preţurile la cele autohtone; au apărut probleme la plata salariilor şi pensiilor.

Potrivit experţilor, bugetul pentruj 2016 ar fi cel mai nerealist în istoria transnistriei. Indiferent de faptul că acest document a fost adoptat doar în aprilie, „statul deja se confruntă cu probleme la plata salariilor şi pensiilor”. Pavel Prokudin, „prim-ministru” al regiunii, consideră că capitolul „venituri” al bugetului nu este nimic altceva decît „un balon umflat, visuri nerealiste. Noi am fi formulat un nou termen financiar – venituri de aer”.

Irina Molokanova, „ministrul finanţelor”:  Se poate include orice la capitolul „venituri”, însă noi înţelegem că veniturile nu vor fi furnizate. Deputaţii pe hârtie au formulat veniturile bugetului în volum de 1 miliard 124 milioane ruble. În realitate, nu pot fi obţinute nici 887 milioane ruble. Deci, 79% din veniturile preconizate constituie „domeniul fantastic, ireal”.

Poziţia Sovietului Suprem este reprezentată de Vadim Krasnoseliski, care afirmă că Legislativul şi-a formulat  deciziile, luînd în consideraţie părerea unor profesionişti din comitetul respectiv al Sovietului Suprem.  Lui îi replica E. Şevciuc, care a sesizat „Curtea constituţională” referitor la corespunderea cu Constituţia a mai multor articole ale „Legii bugetului”. El a solicitat explicăţii vis a vis de faptul că deputaţii au indicat volumul veniturilor aşteptate, fără a indica sursele de generare ale acestora. Guvernul, spune P. Prokudin, nu odată a avertizat contra includerii în acte a veniturilor, care ar putea fi obţinute de la exportul şi importul mărfurilor interzise de Ucraina. Însă legislativul a ignorat preîntîmpinarea. Ca urmare, în cinci luni ale anului curent, comparativ cu termenul respectiv al anului 2015, relaţiile externe economice s-au redus cu 25%, exporturile fixînd o micşorare cu 8%, iar importurile cu 32%.  În bani reali, visteria a fost văduvită cu 80 milioane ruble.

Aici apare încă un element  important – finanţele transnistrene se rotesc la nivelul milioanelor şi nicicum a miliardelor.

Incapacitatea de a guverna; învinuirile reciproce, nedorinţa de a respecta legislaţia în raport cu vecinii, cu partenerii la export-import – iată cauzele situaţiei, care domină în regiune, însă vedem o altă abordare: continuă acuzaţiile la adresa vecinilor, care ar fi declanşat „războiul vamal şi feroviar” contra „republicii”.

Vitalie Ignatiev afirmă pentru „Novosti Pridnestrovia”, că problema a apărut în toamna anului 2015, cînd Ucraina a decis readresarea trenurilor prin Moldova. Tentativele de a lansa discuţii „în trei” nu au avut succes. Alexadr Raiko, şef la calea ferată  transnistreană, consideră că la 1 ianuarie 2016 Ucraina a sistat tranzitarea trenurilor destinate staţiilor Cuciurgan şi Slobodca, cu excepţia celor ce veneau din FR, Belarus şi Ţările Baltice. Din 23 iunie 2016 staţiile Cuciurgan şi Slobodca au fost închise pentru toate operaţiunile de export-import ale Transnistriei. Acţiunea este calificată drept un nou pas spre stabilirea controlului comun moldo-ucrainean la punctul de control „Cuciurgan” la frontiera moldo-ucraineană. Igor Şornikov, „vice ministru de externe”. „ne confruntăm cu tentative de a strangula Transnistria prin aplicarea unei blocade totale”.

Evident că situaţia nu a putut fi lăsată fără atenţie de către Portalul de ştiri rusesc „Regnum”. La 20 iulie curent, redacţia a menţionat că „Ucraina şi Moldova au blocat definitiv importul mărfurilor destinate Transnistriei, prin intermediul închiderii staţiilor feroviare CucIurgan şi Slobodca. Ca urmare, au devenit imposibile transportarea în regiune a produselor de importanţă primordială, cum ar fi carburanţii, ceea ce ar putea provoca în timpul apropiat o criză energetică completă. Cum a declarat P. Prokudin pentru „Regnum”, tentativele de a regla problema cu reprezentanţii Chişinăului, întreprinse pe parcursul anului 2016, nu au avut succes – iar Kievul principial renunţă a discuta tema respectivă cu Tiraspolul, readresîndu-se Chişinăului. Noi vom mobiliza societatea civilă, a continuat Prokudin, pentru a evita lezarea intereselor căii ferate transnistrene şi a populaţiei în ansamblu”. „Regnum” încheie ştirea cu următoarea constatare: „ca urmare a blocadei din partea Ucrainei şi a Moldovei, în Transnistria are loc o criză acută economică. Republica se confruntă cu cea mai complicată situaţie social-economică de la momentul terminării agresiunii moldoveneşti în 1992”.

 

Pe cât a fost de posibil, am demonstrat, că criza în Transnistria este condiţionată de confruntările interne, de lupta pentru putere între două grupări criminale, care poartă denumiri destul de civilizate: executiv şi legislativ. Primii profită de ocazie şi reeşalonează veniturile pe propriile conturi în off-shoruri. Oponenţii lor intenţionează să direcţioneze torentele respective pe propriile conturi. În această mare bătălie, în care miza e propria bunăstare şi volumul averii personale, problemele reglementării transnistrene sunt trecute pe planul secund. Mai departe de vorbe nu se va merge, lucru confirmat recent de Serghei Gubarev, reprezentantul Federaţiei Ruse la negocieri. Domnia sa a declarat pentru „Kommersant”, că ambele părţi (Chişinăul şi Tiraspolul) sunt antrenate în competiţiile electorale, ceea ce va reduce la minimum posibilităţile unui proces eficient de negocieri la capitolul „soluţionarea transnistreană” în anul curent. Dar de fapt, ce ar avea una cu alta?