Procesul oficializat între 2 şi 3 iunie la Berlin, la modul absolut condiţional poate fi considerat „reglementarea transnistreană” în panoul de negocieri în formatul „5+2”. În realitate, suntem martori oculari ai unei transformaţii a poziţiei principalilor factori – OSCE, UE, SUA, Rusia – de la reglementarea în sensul „reintegrarea teritorială” a RM, în „aplanarea contradicţiilor între părţi, prin recunoaşterea de-facto a suveranităţii Transnistriei”- (afirmaţia îmi aparţine-I.L.). Evident, o asemenea afirmaţie în direct nu şi-a permis nimeni din participanţi, însă tangenţional, aproate toţi. Klodt-Maier- Kord, reprezentantul Preşedintelui OSCE, actorul de bază a celor ce au avut loc, a şi ţinut să atenţioneze că „conţinutul protocolului din 3 iunie de la Berlin, nu înseamnă plasarea tratativelor în albia recunoaşterii Transnistriei”. Dacă nu, care ar fi fost necesitatea de specifica acest moment?
Şi, întrucît de întâmplător este admiterea vizitei lui D. Rogozin (de facto, persoană non grata în republică) în Moldova, practic îndată după Berlin şi în ajunul conferinţei din Bavaria? Cum a avut de menţionat un bun coleg, Alexandru Zubco, expert la „PROMO LEX”: „ce va cere Rusia Chişinăului, pentru dreptul de livra vin, care, potrivit „Rospotrebnadzor-ului”, nici vin nu este?”
Eviden, că Rusia a cerut şi a obţinut în primul rînd laurii celui care a relansat procesul de negocieri. Asta o afirmă Şevciuc şi nu o infirmă nimeni. La 5 iulie curent, într-un interviu pentru TASS (cea mai de valoare agenţie de ştiri din FR, ea nici denumirea de „Agenţie Telegrafică a Uniunii Sovietice” nu-şi a schimbat-o) a făcut cîteva declaraţii la acest capitol. Astfel, potrivit liderului de la Tiraspol, „propunerile FR sunt axate spre cestionarea problemei dosarelor penale şi (!) urmăririlor a cetăţenilor Transnistriei din motive politice; elaborării unui mecanism eficient de implimentarea a acordurilor elaborate; soluţionării problemelor existente în exclusivitate la masa de negocieri”. De parcă Chişinăul a pledat pentru o altă formă de negocieri, de parcă nu Tiraspolul a fost cel care a abandonat acea masă de tratative. Liderul de la Tiraspol a concretizat, că Germaniei – care deţine preşidenţia în OSCE, i-a reuşit deblocarea tratativelor datorită „iniţiativelor FR”. Indiferent de faptul că la acest capitol s-a mai vorbit, eu îl consider de bază. Presupunerea unor acorduri de culise între Moscova şi Berlin planează tot mai masiv asupra întregului spectru al relaţiilor Est- Vest, în grosul cărora a fost identificată şi o misiune minoră a conflictului transnistrtean. Drept dovadă servesc următoarele afirmaţii ale lui Şevciuc: Iniţiativele FR integral au fost incluse în protocolul semnat. Este important că aceste iniţiative au ca scop neutralizarea celor mai acute probleme în relaţiile Tiraspol – Chişinău. „Sperăm că vom reuşi, cu aportul participanţilor la tratative, să formăm un dialog eficent, orientat la problemele sociale”. Pentru aste e necesar ca „Moldova să renunţe la declaraţii, ultimatumuri politice şi la mimarea tratativelor”. Sunt convins, că către conferinţa preconizată în iulie în Bavaria, părţile vor perfecta decizii coordonate din pachetul de propuneri, semnat la Berlin”.
Destul de interesant Şevciuc a prezentat misiunea Ucrainei. Potrivit acestuia, Kievul permanent vorbeşte referitor la un eventual pericol din partea Transnistriei, factor care l-a transformat din mediator şi garant în aliatul Moldovei. Acţinile Ucrainei, înăsprirea controlului la hotar, sunt tratate la Chişinău ca o oportunitate de a „înnăbuşi” Transnistria, şi nu fără temei. Aceste acțiuni la cel mai serios mod au subminat economia „republicii”. Merită atenţie şi frazele cu care Şevciuc a încheat mesajul. „Nimeni din intermediarii internaţionali nu doresc agravarea situaţiei, în special pe fundalul evenimentelor din Ucraina. Toţi înţeleg că acţiunile de limitare condiţionează discreditarea procesului internaţional de negocieri, ruinarea încrederii şi excaladarea tensiunilor”. El, acest impostor, o nulitate din punctul de vedere al dreptului internaţional, ameninţă opinia publică; el promite tensionarea situaţiei. Să fi riscat el să-şi permită aşa ceva fără consultări, sau anume la acest subiect s-a discutat în cadrul recentei vizite exponentului separatismului transnistrean la Moscova? La obrăzniciile Tiraspolului în aspect internaţional mai revenim, la moment încercăm să analizăm aspectele regionale interne, care-i permit lui Şevciuc un asemenea comportament.
Nu se ştie precis cu ce promisiuni a revenit Şevciuc de la Moscova, însă am observat că, îndată după reîntoarcere, ambele părţi aflate în conflict (Sovietul Suprem şi preşidenţie) s-au activizat. Structurile subordonate Preşedintelui din plin utilizează forţa. Departamentul vamal a declarat oficial lucruri cunoscute de toată lumea, însă neoficializate anterior: că „Şerif” a avut scutiri colosale la impozitare. Între 2006 şi 2011 corporaţia a introdus în „ţară” 90% din produsele alimentare importate; a importat 65% din mărfurile accizate, între care aproximativ 100% spirt şi produse de tutungerie; 98% de carne şi produse din carne şi, sic: fără a plăti un bănuţ taxă vamală. Graţierea de plata acestor taxe numai la carne constituie 337 milioane dolari SUA, sumă echivalentă cu bugetul anual al regiunii. Nu trezeşte nici o îndoială că publicarea datelor respective are un singur scop – a compromite firma şi, respectiv, candidatul la preşedinţie susţinut de aceasta. Din acelaşi arsenal face parte atacul asupra unuia din liderii formaţiunii „Obnovlenie” Vladimir Pasiutin, practic cel mai influent om de afaceri în domeniul agriculturii. Potrivit presei locale, Pasiutin a fost forţat lipsit de dreptul asupra propriilor valori materiale şi lui i s-au impus datorii, la care el nu are nici o atitudine. Se face concluzia că executivul, utilizînd resursele administrative, înlătură concurenţii electorali.
Tabăra adversă (Sovietul Suprem) a evoluat cu multiplele „dezvăluiri”, conţinutul cărora se repetă, însă merită atenţia prin cifrele cu care se operează. La 29 iunie curent, deputatul Andrei Safonov, adversarul consecutiv al lui Şevciuc, a declarat activitatea guvernului negativă, ineficientă, invocând următoarele argumente.
Mai multe companii private, parteneri ai guvernului, între care „Energocapital”, „Tirasmet”, „Compania naţională de expedieri”, operînd cu sume de milioane de dolari, sunt formate de cîte 2-3 persoane. Avînd un potenţial uman evident insuficient, firmele respective au extras din regiune sume considerabile. Doar „Energocapital” a transferat în 2015 în exterior 19 milioane dolari SUA. Fondul social a dispus în 2015 de sume necesare pentru a plăti integral pensiile şi salariile, însă s-a operat o micşorare de 30%. Practic, s-a comis o crimă, care urmează a fi anchetată.
În detrimentul înlesnirilor pentru gazele naturale, energie electrică, impozite reduse de 50 de ori contra celor prevăzute de lege, administraţia uzinei Metalurgice de la Rîbniţa a scos din „ţară” 150 milioane dolari SUA. În total, potrivit datelor neverificate, din regiune în 2015 ar fi fost extraşi şi transferaţi peste hotare 900 milioane dolari SUA. Ca urmare a politicii de cadre dubioase (în guvern nu activează nici un funcţionar cu experienţă în domeniu), PIB-ul a decăzut cu 20-22%.
Pe acest fundal, evident, că vizita lui D. Rogozin este privită ca o acţiune de stabilizare a situaţiei şi de axare a energiei „elitelor transnistrene într-o albie constructivă”.
Este deja anunţat că la Chişinău Rogozin se va întâlni cu Prim-Ministrul RM P. Filip, cu copreşedintele comisiei economice ruso-moldoveneşti Octavian Calmîc, şi cu Gheorghe Bălan, vice-primministru, reprezentantul RM în negocierile la subiectul transnstrean. Se presupune că se vor căuta căile de relansare a relaţiilor comerciale, sugrumate de embargoul rusesc, impus anterior. Vizita respectivă ar fi un fel de totalizare a întrunirilor precedente, la care au participat funcţionari de cel mai înalt nivel: în martie Chişinăul l-a găzduit pe vice-ministrul de externe a FR Grigore Karasin; în aprilie la Moscova s-a deplasat Andrei Galbur, ministrul de externe a RM; in iunie la Soci s-au întreţinut Premierul Pavel Filip şi ministrul rus de externe S. Lavrov. Precis că Chişinăul a confirmat disponibilitatea de a accepta cedări serioase pe mai multe direcţii, între care reglementarea transnistreană. Fără aceste angajamente, nu mai propunea reprezentanţa germană în persoana lui Cord-Maier-Klodt la şedinţa formatului „5+2” propunerile cele ruşinoase, care nu că nu vizează interesele RM, dar le subminează la cel mai serios mod. Deci, înţelegerile pornite la etapa de pregătire a farsei respective, continuă. Rogozin n-a ezitat să declare că sosirea lui în Moldova a urgentat-o „brexitul” englez. Chipurile s-ar fi dat start unui proces care va face atractive pentru Republica Moldova renunţarea la axa proeuropeană şi consolidarea relaţiilor de prietenie cu Federaţia Rusă. În acelaşi timp, în cadrul acestei vizite careva decizii cu caracter economic nu s-au abordat. O întrunire plenară a comisiei economice moldo-ruse ar putea avea loc doar în noiembrie 2016, astfel şi modificarea situaţiei, condiţionată de embargou, ar putea fi dinamizată doar după această întrunire. Da, potrivit declaraţiilor făcute de Octavian Calmîc şi D. Rogozin, a fost elaborată „carta de parcurs” – însă ea e doar un document care pe nimeni la nimic nu obligă. Sute de tone de persici şi caise, care nu-şi vor găsi destinatorul în RM şi UE, din nou vor deveni hrană pentru porcine.
Unii observatori din Moldova la cel mai serios mod consideră că Rogozin a profitat de invitaţia Chişinăului pentru a avea posibilitatea de a vizita Tiraspolul, unde s-au cam acutizat lucrurile şi e cazul de a identifica soluţii pentru a regla situaţia social-economică. Ei argumentează cu următoarele fapte. Pentru prima dată în ultimii ani FR a dat publicităţii datele unui sondaj sociologic, care descrie un tablou destul de sumbru pentru actuala putere a regiunii transnistrene. Astfel, potrivit Centrului sociologic din FR, de cea mai înaltă popularitate se bucură actualul spicher a Sovietului Suprem Vadim Krasnoselischii (24%), pe cînd penrtu Şevciuc ar vota doar 11%. Semnificativ, că 50% din respondenţi au declarat că nu-l vor vota pe Şevciuc în nici un caz. Indiferent de „gravitatea” situaţiei, nu cred că ea a determionat vizita lui Rrogozin în regiune. Acemenea probleme minore se rezolvă la Moscova. Dar totuşi ceva este; nu în zadar s-a decis că Rogozin se va întreţine cu Premierul Pavel Filip după vizita sa la Tiraspol. Mai mult ca precis că la Tiraspol Rogozin va consulta cu militarii şi reprezentanţii serviciilor speciale de acolo revendecările şi condiţiile care urmează să le înainteze Chişinăului. Anume acest aspect v-a determina soarta embargoului. Concomitent se vor perfecta actele „acordate de părţi”, cu care Chişinău şi Tiraspol vor merge în Bavaria. Evident, în prim plan vor fi perfectate cele ce ţin de „libera circulaţie” a cetăţenilor prin zona de securitate, dar mai important, prin aerogara Chişinău. Restul problemelor pe Rogozin nu-l interesează. Şi trebuie de înţeles, că ridicarea controlului asupra circulaţiei certăţenilor FR la aeroportul internaţional Chişinău (dacă se va produce) înseamnă nimic altceva decît un pas catastrofal înapoi de la Acordul de Asociere şi liber schimb cu UE.
Să dea Domnul se mă greşesc, să fie alta agenda discuţiilor cu Rogozin, care a rămas după cadru. Faptul că multe lucruri din faza actuală a relaţiilor moldo-ruse nu sunt apreciate la modul meritat, ne demonstrează liniştea în jurul unei iniţiative legislative promovate în Parlamentul RM de deputaţii I. Şupac (PCRM) şi V. Pistrinciuc (PLDM). Este vizat raportul lui Ellie Wiesel, preşedintele Comisiei internaţionale cu privire la Holocaust, la efectele acestuia în teritoriile ce aparţin astăzi RM. Nu putem exclude că iniţiativa are ca scop agravarea relaţiilor cu România, ce este echivalent cu UE, şi, respectiv, consolidarea acestora cu FR.