Procesul, lansat la 2-3 iunie la Berlin, în cadrul formatului „5+2”, continuă. Nemţii, probabil, intenţionează la mijlocul lui iulie, în Bavaria, să semneze deja documente, indicate în procesul verbal a întrunirii şi acordate de părţi. Cel puţin asta rezultă din declaraţiile Ambasadorului Kord Maier Klodt, care la 23 iunie curent a vizitat Tiraspolul, unde a avut întîlnire cu Eugeniu Şevciuc. Subiectul de bază l-a constituit perspectiva dialogului în cadrul negocierilor între Tiraspol şi Chişinău. Şevciuc a demonstrat diosponibilitatea de a contribui la soluţionarea rapidă a complexului de probleme indicate în agenda negocierilor. La răndul său, Klod Maier a menţionat importanţa întrunirii din 2-3 iunie curent la Berlin. El a spus, că „protocolul semnat formează o nouă calitate a situaţiei. Am convenit asupra unor teme concrete pentru discuţii. Este doar începutul, însă un început de succes. Vom depune eforturi pentru a continua într-un asemenea mod”. Şevciuc a regretat că timpul lucrului asupra acordurilor cordonate, care ar viza interesele „cetăţenilor transnistreni”, este puțin.
Consider necesar a discuta asupra afirmaţiei reprezentantului Preşedintelui OSCE referitor la „formarea unei noi calităţi a situaţiei” – fenomen, căruia i se acordă o atenţie extrem de majoră. În opinia noastră, schimbarea calitativă a situaţie, ar porni de la schimbarea poziţiei reprezentanţilor Tiraspolului la principalele subiecte, în special la relaţiile cu Chişinăul. Cum stau lucrurile în aspectul dat vedem îndată, analizînd cîteva materiale.
Începem cu o publicare a datelor expuse de E. Şevciuc în cadrul întrunirii cu ziariştii unor mass-media locale.
Deci, la 24 iunie curent, E. Şevciuc a ţinut o conferinţă pentru presa locală în direct la Canalul 1 a TV transnistrene, aşa zisul „canal de stat”. Întrunirea, fără nici o îndoială, a avut drept scop implicarea directă a „preşedintelui Şevciuc în competiţia mediatică contra oponentului principal- compania „Şerif” şi exponentul politic ai acestei, partidul „Obnovlenie”. Ţinând cont de volumul materialului (19 foi), vom omite aspectele generale şi ne vom concentra la cele mai importante.
Ziaristul Alexei Iuşin spune că actualul conflict al celor două ramuri ale puterii este ecoul privatizării ilegale anterioare, care a şi condiţionat situaţia actuală. Anume „statul” a creat la timpul său forţa, care în prezent depune toate eforturile de care e capabilă, pentru a-şi proteja activele. Există posibilitatea unei coexistenţe paşnice ale acestor forţe, sau vom avea în continuare confruntare în spaţiul medial?
E.Şevciuc. Războiul mediatic e în toi. Practic, campania electorală a demarat cu jumătate de an înainte de termen. Ne confruntăm cu o luptă politică aprigă pentru putere în care se recurge la toate mijloacele posibile. Unul din procedee este dezinformarea şi discreditarea. Dar, dacă privim atent la cei care strigă mai tare, apare senzaţia că ei şi-au uitat trecutul deloc îndepărtat, sursel, din care şi au aglomerat averile, şi, în special, modalităţile aplicate în procesul de consolidare a acestor moşteniri. Anumite cercuri economice, unii foşti angajaţi ai serviciilor secrete rîvnesc revenirea la situaţia de pînă la 2011, intenţionează o revanşă, pentru a conmpensa pierderile. Suntem martori ai mai multor direcţii ai acestei lupte pentru revenire la putere: mediatică; formarea artificială a crizei valutare; provocarea tensionării în societate, micşorînd volumul mărfurilor de larg consum, a produselor, a carburanţilor în reţelele comerciale.
Ziaristul Vladimir Koval. Cum apreciaţi prognozele foametei în regiune, despre ce se vorbeşte de două luni?
Е. Şevciuc. Vreau să afirm că foame nu va fi, organele statale nu vor admite aşa ceva. Da, ne confruntăm cu o anumită înrăutăţire a situaţiei economice, fenomen obiectiv. Motivele sunt diferite, le-am enumărat nu odată. Însă, concomitent ne confruntăm cu un disbalans al veniturilor valutare. Valută vine mult mai puţin ca altă dată, decît avem necesitate. Indiferent de asta, noi asigurăm plata salariilor şi pensiilor, am efectuat o intervenţie de 300 milioane ruble pentru a stabiliza cursul valutar. Însă exporturile nu cresc şi se reduce volumul valutei care o obţinem. Regretabil, însă la timp nu s-au realizat careva măsuri administrative – care, fiind efectuate, ar fi permis evitarea actualei colapse. Propunerile s-au elaborat, însă deciziile aparţin Băncii Transnistrene şi Sovietului Suprem. S-a ratat timpul,ceea ce a şi condiţionat disbalansa. Situaţia în care raportul cerere şi ofertă constituie 1:10 demonstrează anume această disbalansă şi deficitul valutei. Ne confruntăm, indiferent de acţiunile întreprinse, de cursul „la negru”, care a depăşit 15 (15 ruble pentru un dolar, pe cînd cursul oficial e 11 ruble.) şi se apropie de 16 ruble pentru un dolar SUA. Şi asta în condiţile în care am consumat practic total rezervele statului, dar aşa şi nu am reuşit să asigurăm accesul liber şi garantat a tuturor posesorilor rublelor transnistrene către echivalentul valutar.
Ziaristul Stepan Bugaev. Anterior, cănd se discuta situaţia, au avut loc şi consultaţii cu deputaţii în Sovietul Suprem. Ei conştientizeau problema, erau disponibili a acţiona? Care în genere a fost poziţia legislativului?
Е. Şevciuc. Se forma senzaţia că argumentele invocate impresionau deputaţii, însă la momentul deciziilor, se aplicau alte formulări. Mai sunt şi alte momente, proprii statului nostru. Parlamentul e nou ales, nu toţi deputaţii sunt cu experienţă. Avem parte şi de situaţii cu totul ieşite din normal. Situaţii cînd o bancă comercială, este vorba de „Agroprombank” (banca firmei „Şerif” – I.L.), dă recomandări, indicaţii cu caracter obligatoriu Băncii Centrale a Transnistriei. Acest conflict de interese (Şevciuc nu a explicat cum de s-a permis ca o bancă comercială să dicteze politica Băncii „de stat”-I.L.) a provocat probleme foarte serioase.
Al. Iuşin. Apoi, ce e de făcut? Valută nu este, avem „piaţa neagră”.
Е. Şevciuc. Ar trebui să adoptăm careva decizii, însă decizii cuprinzătoare nu avem, dispunem de careva parţiale. Afară de problemele cu valuta, ne confruntăm cu deficitul bugetar. Cum a şi prognozat guvernul, din un miliard de ruble, care ne lipsesc, 800 milioane nu le vom primi în nici un caz. Nu avem surse indentificate. (Şevciuc face referinţă la desbaterile în legislativ, care a respins propunerile guvernului şi a adoptat bugetul cu cifrele la care el se referă. I.L.)
S. Bugaev. Şi, totuşi, care e situaţia? Vom avea salarii şi pensii?
E. Şevciuc. Situaţia este complicată. Banii nu ne ajung. Am profitat de creditul de 15 milioane dolari SUA, oferit de „Agroprombank” (aici e explicaţia fenomenului, cînd o bancă comercială dictează politică celei „de stat”. I.L.), în special pentru procurarea produselor alimentare şi carburanţilor. Asta ar schimba puţin situaţia, însă nu pentru un termen îndelungat. („Agroprombank” a creditat, de facto, firma „Şerif”, monopolist în comerţ cu produsele respective. I.L.). În continuare, Şevciuc confirmă, că a avut loc o operaţiune a firmei „Şerif”, care şi-a soluţionat careva probleme aducînd statul în calitate de datornic, datoria fiind 40 milioane. Şi, ce e important, acumularea datoriilor nu asigură relansarea economiei şi normalizarea funcţionării sistemului financiar-economic. Banii au fost consumaţi şi nu investiţi în proiecte de dezvoltare. Respectiv, în cel mai apropiat timp din nou va apare întrebarea de unde de luat alţi bani pentru salarii şi pensii?
La întrebarea dată liderul transnistrtean a preferat să nu răspundă, atenţionînd la faptul, că produsele alimentare vor fi în regiune, doar la preţuri exagerate. Deja agenţii economici,şi cei care operează cu marfa locală au modificat preţurile, corelîndu-le cu cursul dolarului.
La acest capitol Şevciuc spune că situaţia ar putea fi normalizată, dacă regiunea ar dispune de cantităţi suficiente de produse autohtone. Guvernul întreprinde careva măsuri în această direcţie, în special majorează taxele la produsele de import. Însă, situaţia e de aşa natură, că regiunea este nevoită să importeze pînă la 60% din producţia agricolă, care nici de cum nu poate fi compensată de cea autohtonă în scurt timp (mult timp se declara că regiunea este capabilă a se autogestiona, ba a şi exporta produse alimentare. Se exporta grîu, care apoi se compensa cu cel adus din FR în calitate de ajutoare umanitare. I.L.). Mai sunt şi produse, cum ar fi medicamentele, care integral se importă. Ne confruntăm cu situaţia cînd legislatorii nu intervin cu decizii pentru a obţine mijloace valutare şi, totodată, ei nu contribuie la efectuarea importului a produselor alimentare, motivînd cu lipsa valutei. Preşedintele a convocat mai multe întruniri cu factorii de decizie, Sovietul Suprem, Banca Centrală, însă un numitor comun nu a fost atins. În mare parte din cauza politizării exagerate a problemei.
Sovietul Suprem a acuzat guvernul şi preşidenţia de tăinuirea unei sume de 100 milioane dolari SUA, destinate sectorului social, dar utilizate în alte direcţii.
Şevciuc declară că are loc o campanie de denigrare, pentru care ar putea fi folosiţi banii, de dispariţia căror este acuzat guvernul. Potrivit lui Şevciuc, sistemul capitalist se consolidează în regiune, promovând metode respective a luptei politice. Respectiv, şi guvernarea e impusă a reacţiona, pentru a demonstra situaţia reală.
Ziariştii insistă, vor să ştie, a avut loc sau nu situaţia cu bani, cu cele 100 milioane. Şevciuc spune că banii au fost pe conturile plăţilor pentru gaze, s-au consumat în conformitate cu legislaţia, însă în volum insuficient pentru a plăti integral pensiile şi salariile. Aici Şevciuc nu face claritate. Banii din plăţile pentru gaze s-au acumulat, însă în volum insuficient pentru toate capitolele sociale. Dar şi anterior alte căi de venituri nu au existat, însă aceste domenii se asigurau cu sumele necesare. El invocă următoarea explicaţie: principalii agenţi economici au redus volumul impozetelor plătite cu 400 milioane ruble şi 500 milioane au fost incluse în buget, fără indicarea surselor. Astfel, ar fi apărut un miliard, vărsarea căruia la vesteria statului nici cum nu putea fi asigurată. De aici şi restanţele la salarii şi pensii în 2015.
Şevciuc recunoaşte că exista necesitatea de a identifica şi alte surse pentru a efectua plata pensiilor şi administraţia lui e intenţionată se activeză în direcţia dată. El accentuează că le-a reuşit să depăşească defictul financiar fără a admite devaluarea rublei. Toate aceste situaţii sunt cunoscute, însă deputaţii în Sovietul Suprem continuă a denatura lucrurile, având scopul a demonstra nivelul profesionist insuficient a guvernului, şi, respectiv, necesitatea schimbării acestuia. În special asta se referă la Preşedinte – alegerile căruia vor avea loc în decembrie curent. Către aceste alegeri populaţia este injectată cu informaţii incorecte referitor la activitatea preşedintelui. Unele acuzaţii, spre exemplu referitor la delapidările în activitatea Uzinei Metalurgice, sunt diferite instanţelor. Se elaborează şi alte măsuri, care recent vor deveni cunoscute.
Nu avem alte variante, trebuie să excludem destabilizările de genul celor ce au avut loc la Kiev. În timpul apropiat Guvernul va difuza informaţii referitor la situaţia economică anume în aspectul deciziilor neprofesionale, adoptate de Sovietul Suprem. Faptul că parlamentarii nu au realizat promisiunile de a ridica propria imunitate ne vorbeşte despre conştientizarea substrctului multor decizii adoptate de legislativ în 7 luni de activitate.
Nu în zadar, în mod urgent se implimentează transformarea de-facto a republicii din prezidenţială în una parlamentară. Se aplică schema potrivit căreia Sovietul Suprem primeşte împuterniciri de a elabora, a adopta şi a confirma legi, indiferent de părerea Preşedintelui. Merită atenţie un exemplu adus de Şevciuc la acest capitol. El a menţionat că, în conformitate cu prevederile Constituţiei, el, ca Preşedinte, elaborează direcţiile de activitate pentru „stat” în domeniul politicii interne şi externe. Şevciuc, prin Decret, a indicat orientarea regiunii la politica economică a „statelor din nemijlocita apropiere, cu care regiunea colaborează, menţine relaţii comerciale”. Deputaţii au ignorat indicaţiile. Este important că Şevciuc, impus de situaţie, a recunoscut că pentru regiune prioritare sunt relaţiile cu vecinii (Moldova, Ucraina, România, etc) şi nu Rusia, nu spaţiul CSI.
Regiunea se află în pericolul uor cataclisme serioase. Personal Şevciuc a caracterizat situaţia drept colaps. Însă, el nu a indicat nici un impediment pentru a activa relaţiile cu vecinii, a avea, ca urmare ai acestora, garanţii la capitolul asigurare cu produse alimentare şi cele necesare. Doar indirect putem vedea că el nu se opune profitului de la aceste relaţii. Însă, la nivel de oficializare, direcţiile date nu se promovează. Dimpotrivă, se folosesc toate posibilităţile pentru a evita conlucrarea cu Moldova.
Vitalie Ignatiev. Partenerii internaţionali se conduc de ideea utopică de păstrare a hotarelor Republicii Sovietice socialiste Moldoveneşti. Informaţia agenţiei de presă „Novosti Pridnestrovia”. La 26 iunie curent, Ignatiev a discutat cu Şteffi Vurster, regizor german, care lucrează asupra unui film documentar despre operaţiunea pacificatoare la Nistru: „Postul nr.6. Trei maluri ale unui râu”.
Subiectul de bază al conversaţiei a fost, cum e şi firesc, starea procesului de negocieri, importanţa mediatorilor internaţionali şi eventualele perspective ai acestui proces. Ignatiev a declarat că, din 1990 încoace, mai mult de 35 de state s-au format, realizînd doleanţele populaţiei, şi au obţinut pe larg recunoaşterea internaţională. Un asemenea destin, ce „corespunde integral normelor dreptului internaţional”, şi-l solicită şi „poporul transnistrean”. „Noi – a declarat Ignatiev – construim în exclusivitate doar prognosticuri realiste, spre deosebire de colegii din Moldova şi unii parteneri internaţionali, care nu cunosc de ce, rămîn fideli ideii utopiste de conservare a hotarelor Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti”. Principialitatea acestei poziţii se bazează pe convingerea că reglementarea se efectuează doar luînd în consideraţie actualitatea reală şi doleanţele poporului. În cadrul păstrării utopice a hotarelor RSSM, părerea poporului transnistrean nu contează. În această ordine de idei, nu vom putea atinge un efect stabil, dacă nu vom respecta doleanţele poporului, care de sinestătător a determinat direcţia evoluţiei şi modalitate de construire a propriului stat”. El a finalizat cu o altă afirmaţie: „Este cazul să recunoaştem, în cei 26 de ani care s-au scurs, Transnistria a devenit un stat integral funcţional”.
Lansarea filmului este preconizată pentru mijlocul anului ce vine, 2017. În caz, că nu va fi asigurat un comentariu respectiv, bine argumentat, partenerii noştri generoşi vor primi un argument în plus la poziţia sa extrem de tolerantă regimului de la Tiraspol.
Da acest regim continuă cursul de autoproclamare şi suveranizare. Cele mai elementare momente sunt valorificate în direcţia dată. La 10 iunie curent, conducătorii grupurilor de lucru în domeniul hidrometeorologiei au semnat un proces verbal cu privire la colaborare în domeniul respectiv. Semnarea actului a avut loc la insistenţa Tiraspolului, în detrimentul faptului că un asemenea document există şi este funcţional. Tiraspolul a insistat asupra modificării nu numai a textului, dar şi a esenţei situaţiei. Potrivit noului acord, Transnistria nu va mai prezenta Chişinăului integral datele observărilor meteorolojice, ci se va limita la cele pe care structurile naţionale le prezintă centrelor mondiale. Astfel, Transnistria se afirmă şi prin acest mod în calitate de structură statală independentă, cu perspectivă de a colabora la direct cu structurile internaţionale. Cum a declarat Ignatiev, „la moment Ministerul de externe în comun cu „ministerulul agriculturii” sunt în stare de negocieri cu UNDP referitor la mai multe proiecte de amenajare a staţiilor meteorologice transnistrene cu utilaj modern. Efectele acestor proiecte ar fi stabilirea contactelor directe între structurile de resort internaţionale cu Transnistria”.
Probabil Şevciuc greşeşte, cînd afirmă că procesul de negocieri simte lipsa acordurilor coordonate. Evenimentele indică cu totul alta. Berlinul, la finele mandatului, ar putea transmite succesorului un proces bine pus pe rol, de „divorţ” a Chişinăului cu Tiraspolul.